1ra-1118/21 — art. 183 alin. 2 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 183 alin. 2 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 10 CPP
1ra-1118/21 — art. 183 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 1ra-1118/21
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
04 august 2021 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Timofti Vladimir
Judecătorii Toma Nadejda
Cobzac Elena
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de
către avocatul Pocaznoi Rodica în numele inculpatului Novicov Serghei, prin
care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din
27 noiembrie 2020, în cauza penală în privința lui
Novicov Serghei xxxxx, născut la
xxxxx, originar și domiciliat în xxxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 07.05.2018-01.11.2018;
Instanța de apel: 15.01.2019-19.02.2019;
Instanța de recurs: 04.10.2019-12.11.2019;
Instanța de apel: 06.02.2020-27.11.2020;
Instanța de recurs: 15.03.2021-04.08.2021.
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 01 noiembrie
2018, pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în procedura
prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Novicov Serghei a fost
recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 183 alin. (2) Cod penal, la
2 (doi) ani închisoare, fără privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții în
domeniul construcției.
Potrivit art. 90 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea
pedepsei aplicate lui Novicov Serghei, pentru un termen de probațiune de
1 (unu) an.
Cheltuielile judiciare suportate pentru efectuarea constatării medico-
legală în sumă de 830 (opt sute treizeci) lei și raportului de expertiză judiciară
în sumă de 3 150 (trei mii o sută cincizeci) lei, au fost trecute în contul statului.
Pentru pronunțarea sentinței, prima instanță a constatat în fapt, că
Novicov Serghei activând în calitate de diriginte de șantier al
SRL „Travertin Lux”, prin ordinul nr. 05-SSM din 11 mai 2016, a fost numit
1
persoana responsabilă la șantierul de construcție din str. Bernardazzi, 79.
mun. Chișinău, pentru instruirea persoanelor angajate la locul de muncă,
conform cerințelor ce țin de domeniul respectării regulilor tehnice securității și
a protecției muncii de către angajații acestei întreprinderi, la 23 septembrie
2016, încălcând prevederile pct. i) al Instrucțiunii de îndatoriri în domeniul
securității și sănătății în muncă a conducătorului direct a locului de muncă
nr. 10, urmând să coordoneze dotarea locurilor de muncă din subordine cu
mijloacele de protecție colectivă necesare și menținerea lor într-o stare
corespunzătoare de funcționalitate, inclusiv și în privința lui Sapojnic Evghenii,
care era angajat al SRL „Travertin Lux”, în baza ordinului nr. 24-C din 26 iulie
2016, în calitate de pietrar-zidar, nu a organizat desfășurarea la modul cuvenit
a lucrărilor de montare a plăcilor din piatră pe peretele fațadei.
La 23 septembrie 2016, aproximativ ora 14:30, aflându-se la șantierul de
construcție de pe str. Bernardazzi, 7, mun. Chișinău, Sapojnic Evghenii, în timp
ce efectua lucrările de montare a plăcilor din piatră a fațadei, a căzut la sol în
timp ce se afla pe schela situată la nivelul 6 al clădirii, de la o înălțime de 16,8 m,
în urma căruia a decedat pe loc, și conform raportului de expertiză medico-
legală nr. 1977 din 23 septembrie 2016, leziunile corporale depistate la
cet. Sapojnic Evghenii, au legătură cauzală directă cu survenirea morții și în
comun se califică ca vătămare corporală gravă.
Acțiunile inculpatului Novicov Serghei au fost încadrate în baza art. 183
alin. (2) Cod penal, încălcarea regulilor de protecție a muncii care a provocat din
imprudență decesul unei persoane.
Procurorul a contestat sentința cu apel, solicitând casarea parțială a
acesteia, în partea stabilirii pedepsei și cheltuielilor judiciare, rejudecarea
cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, potrivit modului
stabilit pentru prima instanță, prin care lui Novicov Serghei să-i fie stabilită
pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu privarea de dreptul
de a exercita activități în domeniul construcției pe un termen de 3 ani.
Potrivit art. 90 Cod penal, să fie dispusă suspendarea condiționată a
executării pedepsei stabilită lui Novicov Serghei, pentru un termen de
probațiune de 3 ani,
Să fie dispusă încasarea din contul inculpatului Novicov Serghei în
beneficiul statului, cheltuielile judiciare în sumă de 3 980 lei.
În motivarea apelului a invocat, că sentința primei instanțe este
neîntemeiată în partea stabilirii pedepsei și soluționării chestiunii privind
încasarea cheltuielilor judiciare.
În opinia acuzării, prima instanță nu a acordat deplină eficiență
prevederilor art. 61 și 75 Cod penal, la aplicarea pedepsei inculpatului pentru
infracțiunea săvârșită, astfel că neîntemeiat a ajuns la concluzia privind
aplicarea unei pedepse mai blânde.
De asemenea, a mai susținut că la aplicarea pedepsei complementare
inculpatului Novicov Serghei, prima instanță nu a luat în considerație
2
prevederile art. 78 alin. (2) Cod penal, în contextul în care sancțiunea prevăzută
la art. 183 alin. (2) Cod penal, este obligatorie și poate fi înlăturată doar în
condițiile prevăzute de art. 79 alin. (1) Cod penal.
Cu referire la cheltuielile judiciare, acuzarea a precizat că acestea au fost
suportate pentru efectuarea expertizei medico-legală în sumă de 830 lei și
pentru raportul de expertiză judiciară în sumă de 3 150 lei.
Prin urmare, a conchis că soluția primei instanțe în partea cheltuielilor
judiciare, contravine prevederilor art. 227, 229 Cod de procedură penală.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 februarie
2019, a fost respins ca nefondat apelul și menținută sentința primei instanțe.
4.1. În argumentarea soluției pronunțate, instanța de apel a indicat că
prima instanță corect a stabilit fapta și vinovăția inculpatului Novicov Serghei
în săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 183 alin. (2) Cod penal.
Instanța de apel a precizat, că sentința primei instanțe a fost contestată
doar în partea stabilirii pedepsei inculpatului Novicov Serghei și cheltuielilor
judiciare.
Astfel, cu referire la pedeapsa stabilită inculpatului, instanța de apel a
stabilit că prima instanță corect a aplicat prevederile legale, și, în conformitate
cu art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de
motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care
atenuează ori agravează răspunderea, precum și de scopul pedepsei aplicate
asupra corectării și reeducării vinovatului.
La individualizarea pedepsei stabilite lui Novicov Serghei, instanța de
apel a reținut că prima instanță a constatat lipsa circumstanțelor agravante, iar
în calitate de circumstanțe atenuante, a stabilit căința sinceră și săvârșirea
pentru prima dată a unei infracțiuni grave, recuperarea prejudiciului material
și moral cauzat succesorului victimei, cât și caracteristica pozitivă de la locul de
serviciu și de domiciliu. De asemenea, a luat în considerare circumstanțele
cauzei, opinia participanților la proces, săvârșirea din imprudență a unei
infracțiuni grave, precum și, efectul pedepsei penale stabilite asupra corectării
și reeducării inculpatului, comportamentul inculpatului în timpul și după
săvârșirea infracțiunii, faptul că acesta a conștientizat acțiunile sale, astfel că
prima instanță a conchis că realizarea scopului pedepsei penale, precum și
corectarea și reeducarea inculpatului va fi posibilă doar prin stabilirea unei
pedepse inculpatului Novicov Serghei, sub formă de închisoare, pe un termen
de 2 ani.
Totodată, instanța de apel a precizat că la aplicarea prevederilor art. 90
Cod penal, în privința inculpatului, prima instanță a reținut că corectarea și
reeducarea inculpatului Novicov Serghei poate fi realizată și fără izolarea
acestuia de societate, privarea de libertate la caz fiind inoportună, în contextul
în care inculpatul Novicov Serghei anterior nu a fost condamnat, nu prezintă
pericol pentru societate, nu s-a eschivat de la examinarea cauzei penale în
instanța de judecată, a recunoscut vina în cele săvârșite, a recunoscut și a
3
recuperat prejudiciul cauzat, precum și faptul că careva circumstanțe agravante
nu s-au stabilit, astfel concluzionând că în privința inculpatului Novicov Serghei
urmează a fi aplicate prevederile art. 90 Cod penal, fiindu-i stabilită o perioadă
de probațiune de 1 an.
Cu referire la cheltuielile judiciare, instanța de apel a indicat că prima
instanță întemeiat a respins solicitarea procurorului cu privire la încasarea din
contul lui Novicov Serghei a cheltuielilor judiciare suportate pentru efectuarea
rapoartelor de expertiză judiciară, și anume pentru efectuarea constatării
medico-legală în sumă de 830 lei, și raportului de expertiză judiciară în sumă
de 3 150 lei, or, acestea sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale în
vederea administrării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției
inculpatului în săvârșirea infracțiunii incriminate, cheltuieli care sunt trecute
în contul statului.
Procurorul, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură
penală, a declarat recurs ordinar, solicitând casarea deciziei instanței de apel,
cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet
de judecată.
În motivarea recursului ordinar a indicat, că soluția instanțelor de fond
cu privire la pedeapsa stabilită inculpatului Novicov Serghei, este una greșită în
deoarece inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă individualizată greșit și contrar
prevederilor legale.
Consideră acuzarea, că instanța de apel eronat a interpretat și a aplicat
prevederile art. 75 Cod penal, la stabilirea pedepsei lui Novicov Serghei,
întrucât aceasta nu a ținut cont de circumstanțele cauze penale și consecințele
survenite.
Totodată, a precizat că instanța de apel nu a motivat oportunitatea
aplicării în privința inculpatului a pedepsei care i-a fost stabilită, nu a constatat
și nu a stabilit circumstanțele cauzei, care ar justifica concluzia că nu este
rațional ca Novicov Serghei să execute pedeapsa stabilită.
Prin urmare, a conchis că instanța de apel nu a luat în considerare faptul
că inculpatul a săvârșit o infracțiune gravă, cu consecințe ireparabile – decesul
unei persoane, precum și faptul că la caz, lipsesc circumstanțe atenuante, astfel
că suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului, este o
pedeapsă prea blândă și inechitabilă, în raport cu gradul prejudiciabil al
infracțiunii săvârșite și a scopului pedepsei penale de restabilire a echității
sociale, corectare a inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din
partea inculpatului, cât și a altor persoane.
Mai mult, a menționat că instanțele de fond greșit au aplicat la caz și
prevederile art. 78 alin. (2) Cod penal.
De asemenea, a menționat că respingerea solicitării înaintată de
acuzatorul de stat cu privire la încasarea din contul lui Novicov Serghei în
beneficiul statului a cheltuielilor judiciare, contravine normelor procesual
penale în vigoare, or, instanța de apel nu a luat în considerare faptul că prin
4
modificările operate la Codul de procedură penală, în vigoare din data de
09 februarie 2018, legislatorul a exclus prevederile art. 143 alin. (2) Cod de
procedură penală, și astfel norma legală care instituia obligația statului de a
suporta cheltuielile pentru efectuarea expertizelor în cauzele penale, a fost
exclusă.
Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din
12 noiembrie 2019, a fost admis recursul ordinar, casată total decizia instanței
de apel și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt
complet de judecată.
6.1. În argumentarea soluției pronunțate, instanța de recurs a indicat că
concluziile instanței de apel cu privire la neaplicarea pedepsei complementare
în privința inculpatului Novicov Serghei, potrivit cărora a reținut în acest sens
că „inculpatul Novicov Serghei, este angajat în câmpul muncii în calitate de
diriginte de șantier, activând în acest domeniu și aceasta fiind ocupația sa
cotidiană, fiind unica sursă de venit a acestuia, fiind stabilite în privința
inculpatului un cumul de circumstanțe atenuante, prima instanță just a statuat
despre neaplicarea pedepsei complementare sub formă de privarea de dreptul de
a exercita activități în domeniul construcției”, nu sunt pe deplin argumentate din
punct de vedere legal, astfel această instanță nu a dezbătut și nu s-a pronunțat
asupra unuia din cele mai esențiale motive invocate de procuror în ordine de
apel, astfel nefiind examinată cauza sub toate aspectele.
Prin urmare, instanța de recurs a constatat că acest argument din apelul
procurorului, a rămas fără răspuns, instanța de apel expunându-se la general
că scopul pedepsei penale va fi atins fără aplicarea pedepsei complementare,
or, acesta constituie fondul apelului și asupra căruia instanța de apel era
obligată să se pronunțe motivat.
Totodată, instanța de recurs a precizat, că la soluționarea chestiunii cu
privire la pedeapsa complementară în privința inculpatului Novicov Serghei,
instanța de apel nu a ținut cont de faptul că infracțiunea prevăzută de art. 183
alin. (2) Cod penal, de care a fost recunoscut vinovat Novicov Serghei, prevede
pedeapsă cu închisoare de la 2 la 6 ani cu privarea de dreptul de a ocupa
anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la
3 ani, fapt ce atestă că aplicarea pedepsei complementare „cu privarea de
dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate”, este
obligatorie.
Așadar, instanța de recurs a concluzionat că instanța de apel, dispunând
neaplicarea pedepsei complementare inculpatului Novicov Serghei, a indicat că
în cauză prevalează circumstanțe atenuante și lipsesc circumstanțe agravante,
însă nu a luat în considerație că prezența exclusivă a circumstanțelor atenuante,
duce la posibilitatea neaplicării pedepsei complementare opționale, iar
pedeapsa complementară obligatorie, poate fi înlăturată doar în condițiile
art. 79 alin. (1) Cod penal, circumstanță care în cauză nu a fost identificată.
5
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din
27 noiembrie 2020, a fost admis apelul, casată parțial sentința, în partea
neaplicării pedepsei complementare și cheltuielilor judiciare, cu rejudecarea
cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, potrivit modului
stabilit pentru prima instanță, prin care lui Novicov Serghei, recunoscut vinovat
de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 183 alin. (2) Cod penal, i s-a aplicat
pedeapsa complementară – privarea de dreptul de a exercita activități în
domeniul construcției pe un termen de 1 (unu) an.
A fost dispusă încasarea din contul lui Novicov Serghei în beneficiul
statului suma de 3 150 (trei mii o sută cincizeci) lei cu titlu de cheltuieli
judiciare.
În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.
7.1. În argumentarea soluției pronunțate, instanța de apel a indicat că
prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, și just a
concluzionat că inculpatul Novicov Serghei a săvârșit infracțiunea incriminată,
împrejurări care au fost constatate din totalitatea probelor administrate în
cauza penală, care au fost corect apreciate, cu respectarea prevederilor art. 101
Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței,
utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al
coroborării lor.
În acest context, instanța de apel a constatat că Novicov Serghei a săvârșit
infracțiunea prevăzută de art. 183 alin. (2) Cod penal, încălcarea regulilor de
protecție a muncii care a provocat din imprudență decesul unei persoane.
Cu referire la individualizarea pedepsei stabilite inculpatului
Novicov Serghei, instanța de apel a apreciat ca fiind întemeiate argumentele
părții acuzării referitor la neaplicarea pedepsei complementare în privința
inculpatului, stabilind astfel că prima instanță nu a luat în considerare faptul că
din dispoziția art. 183 alin. (2) Cod penal, de care a fost recunoscut vinovat
inculpatul, prevede pedeapsa cu închisoare de la 2 la 6 ani cu privarea de
dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un
termen de până la 3 ani, fapt ce atestă că aplicarea pedepsei complementare „cu
privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită
activitate", este obligatorie.
Astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță a dispus neaplicarea
pedepsei complementare inculpatului Novicov Serghei, indicând că în cauză
prevalează circumstanțe atenuante și că lipsesc circumstanțe agravante, însă
nu a luat în considerare că prezența exclusivă a circumstanțelor atenuante,
duce la posibilitatea neaplicării pedepsei complementare opționale, iar
pedeapsa complementară obligatorie, poate fi înlăturată doar în condițiile
art. 79 alin. (1) Cod penal, circumstanță care în speță nu a fost identificată.
De asemenea, instanța de apel a menționat că circumstanțele atenuante
au fost raportate la gradul de pericol social al faptelor, la totalitatea
circumstanțelor în care a fost săvârșită infracțiunea, precum și la personalitatea
6
inculpatului, astfel că nu pot fi reținute în vederea excluderii pedepsei penale
complementare - privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita
o anumită activitate, care în speță are un caracter obligatoriu, iar aplicarea sau
neaplicarea acesteia nu poate fi la latitudinea instanței de judecată, din care
motiv nu pot fi reținute argumentele primei instanțe în vederea excluderii
pedepsei complementare – privarea de dreptul de a exercita funcții de
conducere în domeniul construcției, potrivit art. 78 alin. (2) Cod penal.
Referitor la cheltuielile judiciare, reținând prevederile art. 143, 227, 229
alin. (1), (2) Cod de procedură penală, instanța de apel a stabilit că prevederile
art. 143 Cod de procedură penală, urmează a fi interpretate ținând cont de
modificările operate prin Legea nr. 316 din 22 decembrie 2017, în vigoare din
09 februarie 2018. Astfel că, prin legea menționată, a fost exclus art. 143
alin. (2) Cod de procedură penală, care prevedea că plata expertizelor judiciare
efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul bugetului de stat.
Prin urmare, voința legiuitorului a fost îndreptată spre obligarea
condamnaților de a achita cheltuielile de efectuare a expertizelor, or, scutirea
condamnaților de la plata acestor sume reprezintă excepția, și nu regula.
În acest context, instanța de apel a conchis că urmează a fi dispusă
încasarea din lui Novicov Serghei în beneficiul statului, suma de 3 150 lei cu
titlu de cheltuieli judiciare suportate pentru efectuarea expertizei.
Avocatul Pocaznoi Rodica în numele lui Novicov Serghei, în temeiul
art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, declară recurs ordinar,
solicitând casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței primei
instanțe.
În motivarea recursului ordinar indică apărarea, că este de acord cu
decizia instanței de apel în partea dispunerii încasării cheltuielilor judiciare din
contul lui Novicov Serghei în beneficiul statului, în sumă de 3 150 lei.
Cu referire la pedeapsa complementară stabilită inculpatului
Novicov Serghei, susține apărarea că prevederile art. 183 alin. (2) Cod penal,
stabilesc pedeapsa cu închisoare de la 2 la 6 ani cu privarea de dreptul de a
ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de
până la 3 ani.
Astfel, invocă că potrivit art. 65 alin. (1) Cod penal, privarea de dreptul de
a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate constă în
interzicerea de a ocupa o funcție sau de a exercita o activitate de natura aceleia
de care s-a folosit condamnatul la săvârșirea infracțiunii.
În acest context, precizează că legea nu prevede tipul funcției sau natura,
genul de activitate care cad sub interdicție, or, criteriul stipulat de lege de
identificare a funcției sau activității asupra cărora pot fi impuse restricții de
către instanța de judecată este utilizarea funcției sau activității la săvârșirea
infracțiunii, lăsând la aprecierea instanței indicarea exactă a funcției care cade
sub interdicție.
7
Prin urmare, precizează că formularea utilizată de către instanța de apel
referitor la pedeapsa complementară stabilită inculpatului, și anume
„de activități în domeniul construcției” nu este clară, indicând că în această
parte soluția nu este motivată.
Menționează, că la momentul săvârșirii infracțiunii, Novicov Serghei
deținea funcția de diriginte de șantier, angajat al SRL „Travertin-Lux” prin
ordinul nr. 05-SSM din 11 mai 2016, persoană responsabilă la șantierul de
construcție din str. Benardazzi, 79, mun. Chișinău.
Așadar, consideră apărarea că instanța de apel eronat a aplicat pedeapsa
complementară lui Novicov Serghei, privind interzicerea de a exercita orice
activitate în domeniul construcției, deoarece Novicov Serghei este privat de
dreptul de a munci, or, profesia pe care o deține inculpatul, face parte din
domeniul construcției.
De asemenea, evidențiază că în domeniul construcției, pe lângă funcția de
diriginte de șantier, există un spectru vast de alte funcții, conform unor principii
și criterii stabilite de către Clasificatorul ocupațiilor din Republica Moldova,
astfel că în opinia apărării, instanța de apel urma să țină cont de faptul că
inculpatul nu deține profesii în alte domenii, precum și de faptul că este
pensionar, și să-i ofere posibilitatea lui Novicov Serghei de a munci într-o altă
funcție, din domeniul construcției.
Conchide apărarea, că decizia instanței de apel nu conține motivele pe
care se întemeiază soluția în partea aplicării pedepsei complementare
inculpatului Novicov Serghei privind interzicerea de a exercita activități în
domeniul construcției, și nu o anumită activitate, după cum prevede sancțiunea
art. 183 alin. (2) Cod penal, astfel invocând că aplicarea pedepsei
complementare în privința lui Novicov Serghei privind interzicerea ocupării a
oricăror funcții, depășește limitele sancțiunii prevăzute de art. 183 alin. (2)
Cod penal.
Mai mult, indică apărarea că fiind dispusă rejudecarea cauzei de către
aceeași instanță de apel, ultima urma să țină cont de prevederile art. 394
Cod de procedură penală, și să soluționeze toate chestiunile prevăzute la
art. 385 Cod de procedură penală.
În opinia apărării, la materialele cauzei au fost administrate probe care
atestă faptul că scopul pedepsei penale poate fi atins și fără stabilirea pedepsei
complementare în privința inculpatului Novicov Serghei de privarea de dreptul
de a exercita activități în domeniul construcției, întrucât potrivit raportului de
expertiză judiciară din 26 martie 2018, s-au stabilit mai mulți factori care au
dus la producerea accidentului, circumstanțe care urmează a fi luate în
considerare la individualizarea pedepsei stabilite inculpatului.
Invocând prevederile Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 8
din 11 noiembrie 2013, menționează apărarea că pedeapsa complementară
obligatorie poate fi înlăturată doar în condițiile art. 79 alin. (1) Cod penal, însă
reieșind din faptul că în privința inculpatului s-a stabilit un cumul de
8
circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei, gradul și pericolul
social al persoanei vinovate, consideră că nu este oportun ca Novicov Serghei
să fie privat de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită
activitate pe un termen de 1 an.
Procurorul a depus referință la recursul declarat de avocatul
Pocaznoi Rodica în numele lui Novicov Serghei, pledând pentru
inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar
declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra
inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.
Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de
apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de
instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.
Conform dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat
împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să
decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit
neîntemeiat.
Colegiul menționează, că potrivit practicii judiciare constante, erorile de
drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau
substanțial. Instanța de recurs verifică, dacă s-a aplicat corect legea la faptele
reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu
respectarea dispozițiilor de drept formal și material.
Din conținutul recursului declarat în cauză se constată că recurentul
invocă în calitate de temeiuri pentru casarea deciziei instanței de apel
prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, care
stabilesc, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara
erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile, când:
6) hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția;
perecum și 10) s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.
Așadar, cu referire la argumentele recurentului privind existența în cauza
examinată a erorilor de drept prevăzute la pct. 6) și 10) alin. (1) art. 427 Cod de
procedură penală, invocând în acest sens că decizia instanței de apel nu conține
motivele pe care se întemeiază soluția în partea stabilirii pedepsei
complementare inculpatului Novicov Serghei privind interzicerea de a exercita
activități în domeniul construcției, deoarece consideră că prin stabilirea în
privința inculpatului a acestei pedepse complementare, ultimul este privat de
dreptul la muncă, întrucât deține o profesie din domeniul construcției,
Colegiul penal constată că erorile de drept invocate de către recurent, nu s-au
stabilit, astfel că alegațiile avocatului sunt declarative și neîntemeiate.
În acest context, Colegiul penal relevă că din conținutul deciziei recurate
rezultă în mod clar raționamentele care au fundamentat soluția instanței de
apel prin care a fost casată parțial sentința, în partea neaplicării pedepsei
9
complementare, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri în
această parte, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui
Novicov Serghei, recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.
183 alin. (2) Cod penal, i s-a aplicat pedeapsa complementară – privarea de
dreptul de a exercita activități în domeniul construcției pe un termen de 1 an.
De asemenea, instanța de recurs constată că la aplicarea pedepsei
complementare inculpatului Novicov Serghei de privarea de dreptul de a
exercita activitate în domeniul construcției pe un termen de 1 an, instanța de
apel a stabilit că prima instanță a dispus neaplicarea pedepsei complementare
în privința inculpatului, indicând că în cauză prevalează circumstanțele
atenuante și lipsesc circumstanțele agravante, însă nu a luat în considerare că
prezența exclusivă a circumstanțelor atenuante, duce la posibilitatea
neaplicării pedepsei complementare opționale, iar pedeapsa complementară
obligatorie poate fi înlăturată doar în condițiile art. 79 alin. (1) Cod penal,
circumstanță care în speță nu a fost stabilită.
Astfel, instanța de apel a precizat că circumstanțele atenuante au fost
raportate la gradul de pericol social al faptelor, la totalitatea circumstanțelor în
care faptele au fost săvârșite, precum și la personalitatea inculpatului, din care
motiv acestea nu pot fi reținute în vederea excluderii pedepsei penale
complementare prevăzută la art. 183 alin. (2) Cod penal, or, în speță aceasta are
un caracter obligatoriu, iar aplicarea sau neaplicarea pedepsei complementare,
nu este la discreția instanței de judecată, și prin urmare fiind neîntemeiată
concluzia primei instanțe cu privire la excluderea pedepsei complementare
potrivit art. 78 alin. (2) Cod penal.
În contextul celor expuse mai sus, Colegiul penal reține, că la stabilirea
pedepsei inculpatului Novicov Sergheri, pentru infracțiunea săvârșită, instanța
de apel nu a comis erori de drept, iar pedeapsa aplicată inculpatului este una
corectă, fiind apreciate corect circumstanțele de fapt și de drept în strictă
conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și cu prescripțiile
de drept material, ținând cont de prevederile art. 61, 75-78 Cod penal, astfel că
la stabilirea acesteia au fost respectate exigențele legii, iar argumentele
recursului în acest sens sunt neîntemeiate.
Reieșind din considerentele expuse, Colegiul penal conchide, că la
examinarea recursului declarat de către avocatul Pocaznoi Rodica în numele
inculpatului Novicov Serghei, nu au fost stabilite careva erori de drept care ar
condiționa casarea deciziei contestate, impunându-se soluția inadmisibilității
recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal,
10
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul
Pocaznoi Rodica în numele inculpatului Novicov Serghei, împotriva deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 noiembrie 2020, în cauza
penală în privința lui Novicov Serghei xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 07 octombrie 2021.
Președinte Timofti Vladimir
Judecătorii Toma Nadejda
Cobzac Elena
11