1ra-2159/2019 — art. 183 alin. 2 CP

1ra-2159/2019 — art. 183 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-2159/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

12 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte – Diaconu Iurie,

Judecătorii – Guzun Ion, Catan Liliana, Mardari Dumitru și Ghervas Maria,

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 februarie 2019, în

cauza penală în privindu-l pe

Novicov Serghei Xxxxx, născut la xxxx,

originar și domiciliat în mun. Xxxxx,

str. Xxxxx, ap. xx.

Termenul de examinare a cauzei:

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

Novicov Serghei a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

183 alin. (2) Cod penal și în baza acestei legi fiindu-i stabilită pedeapsă penală sub

formă de închisoare pe un termen de 2 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip deschis, fără privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții în domeniul

construcției.

Conform art. 90 din Codul penal, a fost suspendată executarea pedepsei cu

închisoare aplicate lui Novicov Serghei pe un termen de probă de 1 an, cu dispunerea

neexecutării pedepsei aplicate dacă, în perioada de probațiune fixată, condamnatul nu

va săvârși o nouă infracțiune și, prin comportare exemplară și muncă cinstită, va

îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

1

Novicov Serghei a fost obligat să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul

organului de probațiune competent.

Supravegherea condamnatului a fost pusă în sarcina organului de probațiune din

raza teritorială în care se află domiciliul condamnatului.

Cheltuielile judiciare pentru efectuarea constatării medico-legală în sumă de

830,00 lei, și raportul de expertiză judiciară 3150,00 lei, au fost trecute în contul

statului.

activând în calitate de diriginte de șantier al S.R.L. „Travertin Lux” prin ordinul nr.

05-SSM din 11.05.2016, a fost numit persoana responsabilă la șantierul de construcție

din str. Bernardazzi 79, mun. Chișinău, pentru instruirea persoanelor angajate la locul

de muncă, conform cerințelor ce țin de domeniul respectării regulilor tehnice

securității și a protecției, muncii de către angajații acestei întreprinderi, la 23.09.2016,

încălcând prevederile pct. i) a Instrucțiunii de îndatoriri în domeniul securității și

sănătății în muncă a conducătorului direct a locului de munca nr. 10, urmând să

urmărească dotarea locurilor de muncă din subordine cu mijloacele de protecție

colectivă necesare și menținerea lor într-o stare corespunzătoare de funcționalitate,

inclusiv și în privința lui Sapojnic Evghenii, care era angajat al S.R.L. „Travertin Lux”,

în baza ordinului nr. 24-C din 26.07.2016, în calitate de pietrar-zidar, neorganizând

desfășurarea la modul cuvenit a lucrărilor de montare a plăcilor din piatră pe peretele

fațadei.

La 23.09.2016, aproximativ în jurul orelor 14 și 30 min., aflându-se la șantierul de

construcție de pe str. Bernardazzi 7, mun. Chișinău, Sapojnic Evghenii, în timp ce

efectua lucrările de montarea a plăcilor din piatră a fațadei, a căzut la sol în timp ce se

afla pe schela situată la nivelul 6 al clădirii, de la o înălțime de 16,8 m, în urma căruia

a decedat pe loc, care conform Raportului de Expertiză medico-legală nr. 1977 din

23.09.2016, leziunile corporale a cet. Sapojnic Evghenii, au legătură cauzală directă cu

survenirea morții și în comun se califică ca vătămare corporală gravă (după criteriul

pericolului pentru viață).

În ședința de judecată inculpatul Novicov Serghei a declarat personal prin înscris

autentic, că recunoaște săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca

judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și nu

solicită administrarea de noi probe, potrivit prevederilor art. 3641 Cod de procedură

penală (f.d. 75, vol. II).

oficiul Centru, Mărgineanu Filip, prin care a solicitat admiterea apelului și casarea

sentinței în privința lui Novicov Serghei, în partea ce ține de individualizarea pedepsei

2

și soluționarea chestiunii legate de încasarea cheltuielilor judiciare, rejudecarea cauzei

cu adoptarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care inculpatului Novicov Serghei, să-i fie aplicată o pedeapsă sub formă de închisoare

pe un termen de 3 ani cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu

privarea de dreptul de exercita activități în domeniul construcției pe un termen de 3

ani. Iar conform prevederilor art. 90 Cod penal, a suspenda condiționat executarea

pedepsei pe un termen de probă de 2 ani. Cu încasarea de la condamnatul Novicov

Serghei a cheltuielilor judiciare suportate din contul bugetului de stat, și anume a

sumelor de 830,00 lei, 3150,00 lei, cu achitarea acestuia în contul statului.

3.1. În argumentarea apelului declarat, acuzatorul de stat a invocat următoarele:

- sentința primei instanțe este neîntemeiată în partea stabilirii pedepsei și

soluționarea chestiunii legate de încasarea cheltuielilor judiciare;

- în opinia acuzării, la aplicarea pedepsei inculpatului pentru infracțiunea comisă,

instanța nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 61 și 75 Cod penal, astfel

neîntemeiat a ajuns la concluzia despre aplicarea unei pedepse mai blânde;

- prima instanță la aplicarea pedepsei complementare, nu a ținut cont de

prevederile art. 78 alin. (2) Cod penal, or, la sancțiunea prevăzută în prevederile 183

alin. (2) Cod penal, este obligatorie și poate fi înlăturată numai în condițiile prevăzute

de art. 79 alin. (1) Cod penal;

- raționamentul de aplicare a unei pedepse mai blânde are la origine persoana și

comportamentul acesteia până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea și modul de

manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de judecare a cauzei față de

infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta social periculoasă încă de la momentul

descoperii ei cum ar fi: conduita bună a infractorului; stăruința depusă pentru a

înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara paguba pricinuită, comportarea

sinceră în cursul procesului. în plus la cele menționate, instanța de judecată va ține

seama de trecutul vinovatului, mediul în care trăiește, modul de comportare la locul

de muncă, în familie, în societate etc.;

- cheltuielile judiciare înaintate de acuzatorul de stat, sunt formate din efectuarea

expertizei medico-legală în sumă de 830 lei, și raportul de expertiză judiciară în sumă

de 3150 lei;

- reieșind din prevederile art. 61, 75, 90 Cod penal, art. 227, 229 Cod de procedură

penală, în coraport cu sentința din 01 noiembrie 2018, a considerat că în partea

soluționării de către instanța de judecată a chestiunii legale de pedeapsă și cheltuielile

judiciare este ilegală, respectiv sentința nominalizată urmează a fi casată în parte.

apelul declarat de către procuror a fost respins, ca nefondat, cu menținerea sentinței.

3

4.1. În motivarea deciziei adoptate, instanța de apel a menționat că, instanța de

fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului care a fost

dovedită cu certitudine și fără echivoc, dând faptei săvârșite încadrarea juridică

corespunzătoare materialului probator administrat.

Sentința primei instanțe a fost contestată numai în partea stabilirii pedepsei

penale și încasării cheltuielilor judiciare, iar ce ține de încadrarea juridică și vinovăție,

sentința nu a fost atacată.

Astfel, referitor la numirea pedepsei penale, instanța de apel a conchis că, instanța

de fond la stabilirea categoriei pedepsei, corect a aplicat prevederile legale, și, în

conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului.

La individualizarea și stabilirea pedepsei penale în temeiul art. 75 alin. (1) Cod

penal, instanța de fond a constatat lipsa circumstanțelor agravante, iar ca circumstanțe

atenuante a stabilit: faptul căinței sincere și săvârșirea pentru prima dată a unei

infracțiuni grave, recuperarea prejudiciului material și moral cauzat succesorului

victimei, cât și caracteristica pozitivă de la locul de serviciu și de domiciliu. Luând în

considerare circumstanțele cauzei, opinia participanților la proces, comiterea din

imprudență a unei infracțiuni grave, precum și, efectul pedepsei penale stabilite

asupra corectării și reeducării inculpatului. Ținând cont de comportamentul

inculpatului în timpul și după comiterea infracțiunii, de faptul că acesta a conștientizat

acțiunile sale, prima instanță a concluzionat că, realizarea scopului pedepsei penale,

precum și, corectarea și reeducarea acestuia este posibilă doar numindu-i o pedeapsă

sub formă de închisoare în limitele prevăzute de norma legală, pe un termen de 2 ani,

cu executarea pedepsei în penitenciar deschis, apreciind pedeapsa aplicată ca una

echitabilă și proporțională faptei prejudiciabile comise de către inculpat.

Totodată, prima instanța a considerat posibilă corectarea și reeducarea

inculpatului Novicov Serghei fără izolare de societate, iar privarea de libertate în cazul

dat este inoportună. Luând în considerare că, inculpatul Novicov Serghei anterior nu

a fost condamnat, nu prezintă pericol pentru societate, nu s-a eschivat de la

examinarea cauzei penale în instanța de judecată, a recunoscut vina în cele comise, a

recunoscut și recuperat prejudiciul cauzat, cât și circumstanțe care ar agrava pedeapsa

penală nu au fost stabilite, impedimente pentru aplicarea față de Novicov Serghei a

prevederilor art. 90 din Codul penal nu sunt, astfel stabilindu-i o perioadă de

probațiune de 1 an.

Instanța de apel verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate a remarcat

4

că, prima instanță întemeiat a respins solicitarea procurorului cu privire la încasarea

din contul lui Novicov Serghei a cheltuielilor de judecată în legătură cu efectuarea

rapoartelor de expertiză judiciară.

Instanța de apel a apreciat ca nefondată solicitarea acuzatorului de stat privind

încasarea de la inculpat în beneficiul statutului a cheltuielilor judiciare legate de

efectuarea constatării medico-legală în sumă de 830,00 lei, și raportul de expertiză

judiciară 3150,00 lei, or, acestea sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale în

vederea acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției

inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, cheltuieli ce sunt trecute în contul

statului.

invocând temeiuri de drept prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură

penală, solicită casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei de

către aceiași instanță, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului ordinar, acuzatorul de stat invocă următoarele

argumente:

- consideră greșită soluția instanțelor de judecată cu privire la pedeapsa numită

lui Novicov Serghei Vasile, prin urmare modalitatea de motivare a soluției pe cauza

dată fără a constata careva temeiuri legale privind aplicarea unei pedepse în derogare

de la principiile procesual penale, denotă faptul că instanța de apel a pronunțat o

soluție eronată, prin ce se constată că s-a aplicat pedeapsa greșit individualizată

contrar prevederilor legale;

- soluția instanței de apel de a respinge solicitarea acuzatorului de stat referitor

la încasarea de la Novicov Serghei Vasile a cheltuielilor de judecată contravine

normelor procesual penale în vigoare;

- instanța de apel nu s-a ținut cont de faptul că: prin modificările survenite în

Codul de procedură penală în vigoare din data de 09.02.2018, legislatorul a exclus

prevederile art. 143 al. (2) Cod de procedură penală și deci norma legală care instituia

obligația statului a suporta cheltuielile pentru efectuarea expertizelor în cauzele

penale a fost exclusă;

- faptul că statul deja nu mai are obligația imperativă a suporta acele plăți la

efectuarea expertizelor în cauzele penale, luat în coraport cu dispoziția art. 229 al. (1)

Cod de procedură penală și constituie temeiul ce impune suportarea cheltuielilor de

judecată pretinse de la inculpat, or, după cum s-a expus, aceste cheltuielile au fost

suportate de către stat doar din cauza că a fost comisă infracțiunea în cauză, în caz

contrar aceste cheltuieli nu ar fi fost generate;

- instanța de apel în mod eronat a interpretat și aplicat pe caz prevederile art. 75

5

Cod penal și la alegerea și aplicarea pedepsei numite lui Novicov Serghei nu a ținut

cont de circumstanțele prezentei cauze penale și consecințele survenite;

- instanța nu a motivat în nici un fel oportunitatea aplicării față de condamnat a

pedepsei minime numite, nu a constatat și stabilit circumstanțele cauzei și persoanei

celui vinovat, care ar justifica concluzia că nu este rațional ca acesta să execute

pedeapsa stabilită;

- instanța nu a ținut cont că în cazul în care inculpatul a comis o infracțiune gravă,

cu consecințe ireparabile - decesul a unei persoane, lipsind circumstanțe atenuante pe

caz, suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului,

reprezintă o soluție de pedeapsă penală prea blândă, inechitabilă, inadecvată și

disproporțională în raport cu gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite și a scopului

pedepsei penale sub aspectul restabilirii echității sociale, corectării inculpatului,

prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atît din partea lui, cât și a altor persoane;

- instanța de fond a aplicat pe caz prevederile art. 78 al. (2) Cod penal, în baza

căruia a dispus a nu fi privat Novicov Serghei de dreptul a ocupa careva funcții în

domeniul construcției.

Acest fapt a fost tolerat de către instanța de apel prin respingerea apelului

declarat de către procuror, fără ține cont de faptul că pe caz în mod greșit și defectuos

a fost aplicată norma art. 78 al. (2) Cod penal.

sa asupra recursului declarate de către procuror, invocând că acesta urmează a fi

respins, ca inadmisibil, deoarece instanțele de fond i-au aplicat inculpatului o

pedeapsă penală în limitele legale.

lărgit ajunge la concluzia că acesta urmează a fi admis, inclusiv din alte motive decât

cele expuse de recurent, pentru considerentele ce urmează.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța de recurs este în drept să-l admită, să dispună rejudecarea de către

instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța

de recurs.

Reieșind din prevederile art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecând apelul urma să verifice mai amănunțit legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în latura pedepsei, în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din dosar, în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel și să

6

adopte o hotărâre legală și întemeiată în această parte.

Decizia instanței de apel, conform art. 417 Cod de procedură penală, trebuie să

cuprindă fapta constatată de prima instanță și conținutul dispozitivului sentinței,

fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea

sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Colegiul penal lărgit constată că aceste prevederi procesuale obligatorii, nu au

fost respectate întocmai la judecarea apelului.

Drept temeiuri pentru recurs procurorul a invocat art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10)

Cod de procedură penală, care stipulează, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise când instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția și când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Din conținutul recursului rezultă că, partea acuzării este de acord cu starea de

fapt stabilită de instanțele de fond, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, însă critică decizia instanței de apel, în partea ce ține de înlăturarea

pedepsei complementare obligatorii în privința inculpatului.

Colegiul penal lărgit, verificând legalitatea deciziei instanței de apel sub acest

aspect, constată că această instanță, la examinarea apelului, în partea menținerii

sentinței, prin care a fost înlăturată pedeapsa complementară în privința inculpatului

Novicov S., nu a respectat întru totul prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8)

Cod de procedură penală, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

Astfel, instanța de recurs reține că, prima instanță la recunoscut vinovat și

condamnat pe Novicov S. în baza art. 183 alin. (2) lit. a) Cod penal, la de închisoare pe

un termen de 2 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, fără privarea

de dreptul de a ocupa anumite funcții în domeniul construcției.

Procurorul, nefiind de acord cu hotărârea adoptată a contestat-o în ordine de

apel, criticând-o și prin prisma faptului înlăturării pedepsei complimentare

obligatorii.

Însă, instanța de apel a respins ca nefondat apelul declarat și a menținut sentința,

iar asupra argumentului procurorului privind aplicarea pedeapsei complementare, a

indicat doar că ,,…în corespundere cu prevederile art. 78 alin. (2) Cod penal, luând în

considerație personalitatea inculpatului, prezența circumstanțelor atenuante, instanța de

judecată a considerat că nu este necesar aplicarea și pedepsei complimentare cu privarea de

dreptul de a exercita funcții de conducere în domeniul construcției.”

Prin urmare, în opinia Colegiului penal lărgit, concluziile instanței de apel cu

privire la neaplicarea pedepsei complementare în privința inculpatului Novicov S.,

7

menționându-se că „…instanța de apel reține că reieșind din faptul că inculpatul Novicov

Serghei, este angajat în câmpul muncii în calitate de diriginte de șantier, activând în acest

domeniu și aceasta fiind ocupația sa cotidiană, fiind unica sursă de venit a acestuia, în privința

inculpatului au fost stabilite un cumul de circumstanțe atenuante, instanța de fond just a

statuat despre neaplicarea pedepsei complementare sub formă de privarea de dreptul de a

exercita activități în domeniul construcției.”, nu sunt pe deplin argumentate din punct de

vedere legal, astfel această instanță nu a dezbătut și nu s-a pronunțat asupra unuia din

cele mai esențiale motive invocate de procuror în ordine de apel, neexaminând cauza

sub toate aspectele.

Din textul deciziei, Colegiul penal lărgit constată că acest argument reflectat în

apel a rămas fără răspuns în partea motivatoare a hotărârii instanței de apel, această

instanță expunându-se doar la general că scopul pedepsei va fi atins fără aplicarea

pedepsei complementare.

În opinia Colegiului penal lărgit, argumentul enunțat mai sus constituie fondul

apelului și asupra căruia instanța de apel era obligată să se pronunțe motivat, deoarece

în viziunea procurorului, acest motiv ar putea răsturna soluția adoptată de prima

instanță și afecta temeinicia acestei hotărâri.

Totodată, la acest aspect, Colegiul penal lărgit reține că, la soluționarea chestiunii

cu privire la pedeapsa complementară în privința inculpatului Novicov S., instanța de

apel nu a ținut cont de faptul că art. 183 alin. (2) Cod penal, de care au fost recunoscut

vinovat inculpatul, prevede pedeapsă cu închisoare de la 2 la 6 ani cu privarea de

dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen

de până la 3 ani. Astfel, din dispoziția normei menționate reiese că, aplicarea pedepsei

complementare „cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o

anumită activitate”, este obligatorie.

Astfel, Colegiul penal lărgit reține că instanța de apel a dispus neaplicarea

pedepsei complementare inculpatului Novicov S., indicând că în cauză prevalează

circumstanțe atenuante și lipsesc circumstanțe agravante, fără a lua în considerație că

prezența exclusivă a circumstanțelor atenuante, duce la posibilitatea neaplicării

pedepsei complementare opționale, iar pedeapsa complementară obligatorie, poate fi

înlăturată numai în condițiile art. 79 alin. (1) Cod penal, circumstanță care în cauză nu

a fost identificată.

Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit statuează, că decizia instanței de

apel în cauza dată, este afectată de insuficiență în partea motivării soluției adoptate,

ceea ce este incident cazului de casare invocat în speță și prevăzut de art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală, iar erorile admise de către instanța de apel nu pot fi

corectate în ordinea procedurii de recurs, deoarece instanța de recurs nu este abilitată

8

cu atribuții de a judeca cauza și a se pronunța asupra legalității sentinței, substituind

instanța care a judecat apelul, cu încălcarea prevederilor procesuale-penale la

pronunțarea hotărârii judecătorești.

În asemenea condiții, Colegiul penal lărgit consideră că, decizia instanței de apel

în cauză urmează a fi casată în partea neaplicării pedepsei complementare în privința

inculpatului Novicov S., cu dispunerea rejudecării în instanța de apel, într-un nou

complet de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel se va conduce de prevederile art. 436 Cod

de procedură penală, care stabilește procedura de rejudecare și limitele acesteia, să se

pronunțe în modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii procesual

penale asupra tuturor motivelor invocate de procuror în apel și va ține cont de cele

expuse în prezenta decizie, va pronunța o hotărâre legală și întemeiată în strictă

conformitate cu prevederile art. 414, 417 Cod de procedură penală

Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 19 februarie 2019, în cauza penală privindu-l pe Novicov

Serghei Xxxxx și dispune rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 12 decembrie 2019.

Președinte Diaconu Iurie

Judecători Guzun Ion

Catan Liliana

Mardari Dumitru

Ghervas Maria

9