1ra-1709/2021 — art. 42, 145 alin. 1 lit. e, i, j CP

1ra-1709/2021 — art. 42, 145 alin. 1 lit. e, i, j CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-1709/2021

1-18009771-01-1ra-28072021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

01 martie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte - Timofti Vladimir

Judecători - Cobzac Elena, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie și Boico Victor

judecând, fără citarea părților, recursurile ordinare, declarate de către avocatul

Tuhari Igor în numele inculpatului Maresiev Serghei, avocatul Lepilov Natalia în

numele inculpatului Novacov Andrei și de către Ianevici Alexandr succesorul

părții vătămate prin care se solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții

de Apel Cahul din 06 mai 2021, în cauza penală privindu-i pe

Maresiev Serghei xxxxx.

Novacov Andrei xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

03.07.2019-06.05.2021;

28.07.2021-01.03.2022.

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

Maresiev Serghei a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 145 alin.

(2) lit. e), i) și j) Cod penal, cu aplicarea art. 79 Cod penal, la 8 (opt) ani

închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Prin aceiași sentință, inculpatul Novacov Andrei, a fost recunoscut vinovat

și condamnat în baza art. 145 alin. (2) lit. e), i) și j) Cod penal, cu aplicarea art. 79

Cod penal, la 7 (șapte) ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip închis.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

1.2. Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, Maresiev

Serghei și Novacov Andrei la data de 05.02.2013 aproximativ la orele 16:48 min.,

împreună au intrat în apartamentul nr. 16, situat pe xxxxx, în care locuia minorul

1

Ianevici Alexandr, născut la 14.09.1997, unde în urma unui conflict, apărut între

ei și Ianevici Alexandr, Maresiev Serghei i-a aplicat ultimului cu pumnul mâinii

drepte o lovitură în regiunea temporală stângă a capului, apoi, dându-și seama

de caracterul infracțional al acțiunilor sale, inculpații în comun au aruncat peste

gâtul lui Ianevici Alexandr un fir electric de la un dispozitiv de încărcare pentru

un aparat fotografic, și trăgându-l, au început a-l sugruma pe Ianevici Alexandr

în urma cărui fapt a survenit decesul lui Ianevici Alexandr din cauza asfixiei

mecanice.

Prin acțiunile sale inculpații Maresiev Serghei și Novacov Andrei în comun

au comis un omor cu o deosebită cruzime cu bună știință asupra minorului

Ianevici Alexandr.

procurorului în Procuratura UTA Găgăuzia, Velicov Eduard, succesorii părții

vătămate - Ianevici Alexandr și Ianevici Marina, inculpatul Maresiev Serghei,

inculpatul Novacov Andrei, avocatul Lepilov Natalia în numele inculpatului

Novacov Andrei și de către avocatul Tuhari Igor în interesele inculpatului

Maresiev Serghei.

2.1 Procurorul în cererea de apel a solicitat casarea sentinței și emiterea

unei noi hotărâri, prin care lui Maresiev Serghei recunoscut vinovat în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. e), i) și j) Cod penal să-i fie stabilită

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen 10 ani cu executarea pedepsei

în penitenciar de tip închis, lui Novacov Andrei recunoscut vinovat în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. e), i) și j) Cod penal, să-i fie stabilită

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen 10 ani cu executarea pedepsei

în penitenciar de tip închis.

Notează procurorul că, sentința în partea aplicării prevederilor art. 79 Cod

penal, în privința inculpaților Maresiev Serghei și Novacov Andrei, și stabilirea

pedepsei sub limita minimă, prevăzută de art. 145 alin. (2) Cod penal, este

neîntemeiată și pasibilă casării din următoarele considerente.

Infracțiunea prevăzută de art. 145 alin. (2) lit. e), i) și j) Cod penal, face

parte din categoria infracțiunilor excepțional de grave și a fost comisă cu o

deosebită cruzime și cu bună-știință împotriva minorului.

Prevederile art. 79 Cod penal, nu pot fi aplicate în privința inculpaților

Maresiev Serghei și Novacov Andrei, deoarece ei nu au recunoscut vina în

infracțiunea ce li se incriminează și nu sau căit în cele comise.

Ținând cont de gradul de pericol social al infracțiunii comise de ei și de

prejudiciul cauzat, precum și faptul, că inculpații nu au îndeplinit nici una dintre

condițiile, prevăzute de art. 79 Cod penal, a considerat că pedeapsa aplicată

acestora este prea blândă.

Stabilirea pedepsei persoanelor ținând cont de vârsta lor minoră este

prevăzută de legislator la art. 70 alin. (3) Cod penal, ce reglementează, că la

numirea închisorii persoanei, care la momentul săvârșirii infracțiunii nu a atins

2

vârsta de 18 ani, termenul închisorii este numit în limitele jumătății din

pedeapsa maximă, prevăzută de legea penală pentru infracțiunea săvârșită.

Prevederile acestei norme, aplicarea căreia este obligatorie, reduce

pedeapsa, prevăzută de art. 145 alin. (2) Cod penal, sub limita minimă, adică în

limitele a 10 ani.

2.2 Succesorii părții vătămate - Ianevici Alexandr și Ianevici Marina în

cererea de apel a solicitat casarea parțială a sentinței în partea stabilirii

pedepsei invocând motivul blândeții acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri

prin care să fie înăsprită pedeapsa inculpaților Maresiev Serghei și Novacov

Andrei până la termenul-limită, prevăzut de articolul învinuirii.

Apelanții au menționat că, executând asemenea pedeapsă blândă

neproporțională, inculpații se vor întoarce la părinții lor și se vor bucura

personal de viața părinților săi, în timp ce l-au lipsit de viață infracțional pe fiul

lor Sașa.

De asemenea, au menționat că, art. 145 alin. (2) Cod penal prevede ca

pedeapsă închisoare pe termen de la 12 până la 20 ani sau detențiune pe viață,

iar inculpaților le-a fost numită o pedeapsă ridicolă. În sentința judecătoriei este

indicat direct că, în acțiunile inculpaților nu au fost stabilite - careva

circumstanțe, care agravează răspunderea. (f.d. 16-17)

În opinia succesorilor părții vătămate, pedeapsa stabilită de instanță nu va

atinge scopul indicat la art. 61 Cod penal.

De asemenea au menționat că, pe tot parcursul urmăririi penale și în

ședințele de judecată, inculpații nu numai că nu și-au recunoscut vinovăția, dar

nici nu s-au căit de cele comise.

Apelanții au relevat că, inculpații Maresiev Serghei și Novacov Andrei

potrivit art. 16 alin. (6) Cod penal au comis o infracțiune excepțional de gravă,

pentru care art. 145 alin. (2) Cod penal, prevede închisoare cu detențiune pe

viață.

Instanța a indicat circumstanțele care atenuează răspunderea inculpaților:

vârsta lor minoră la momentul săvârșirii infracțiunii, însă instanța nu a ținut

cont de faptul că, fiul lor avea doar 15 ani, adică de asemenea era minor, când el

a fost lipsit de viață.

Au invocat că, contrar văditei dovediri a vinovăției lor, inculpații nu se

recunosc vinovați și nu se căiesc în cele comise. În sentință este indicat clar că,

fără careva dubii de către instanță au fost stabilite, ca fiind probe admisibile,

faptele depistării în apartamentul lor a cadavrului fiului lor Alexandr și motivul

decesului lui în urma sugrumării, strangulării lui cu „șnurul” de la dispozitivul de

încărcare, faptul intrării inculpaților în apartamentul lor, ușa de la care i-a

deschis fiul lor nu cu mult timp înainte de deces și el nu avea careva leziuni

corporale, iar inculpații au intrat în apartamentul lor, împingându-l pe fiu, adică

contrar voinței lui, și aceasta demonstrează că, între inculpați și fiul lor exista un

careva conflict, de altfel în mod forțat ei nu ar fi intrat în apartamentul lor.

3

Au menționat că, doar de relatat în procuratură cum „a încercat fiul lor să se

spânzure, deoarece ei erau acolo și au înscenat toate acestea, sugrumându-l cu

cureaua menționată, ce se afla la ei în apartament”. Inculpații au încercat a tăinui

chiar însuși faptul intrării în apartamentul lor nemijlocit înainte de deces al

fiului lor, prevenindu-l de aceasta pe martorul-ocular Raețchi Ilia să nu spună

nimănui că, el i-a văzut, când și cum ei au intrat în apartamentul lor.

De asemenea, inculpații nu au comunicat nimănui, că „Sașa s-a spânzurat”

chiar și părinților săi. Au considerat că, în aceasta și constă stăruința inculpaților

de a evita răspundere pentru omorul persoanei, care l-au comis.

Au specificat apelanții că, legea prevede pedeapsă aspră pentru omorul

intenționat cu bună-știință a persoanei minore, de către două persoane, și încă

cu o deosebită cruzime, după cum au fost calificate just de către organele de

drept acțiunile inculpaților și nu sunt de acord cu acest fapt, însă pedeapsa

numită inculpaților o consideră prea blândă și nu corespunde celor comise.

2.3 Inculpatul Maresiev Serghei în cererea de apel a solicitat casarea

sentinței și emiterea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care să fie achitat în legătură cu lipsa în acțiunile lui a elementelor

infracțiunii.

2.4 Inculpatul Novacov Andrei a solicitat casarea sentinței și emiterea unei

noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie

achitat în legătură cu lipsa în acțiunile lui a elementelor infracțiunii.

2.5 Avocatul Lepilov Natalia în numele inculpatului Novacov Andrei în

cererea de apel a solicitat casarea sentinței și emiterea în privința inculpaților

Novacov Andrei și Maresiev Serghei a unei sentințe de achitare.

În motivarea apelului a indicat că, prima instanță a examinat cauza în mod

superficial și neobiectiv, iar sentința de condamnare emisă de instanța de

judecată este neîntemeiată și urmează a fi casată.

A considerat apărarea că, instanța de judecată nu a dat răspuns

argumentelor apărării cu privire la timpul săvârșirii infracțiunii incriminate

inculpaților, ora omorului presupus fiind indicată în rechizitoriu 16.48.

Apelantul a indicat că potrivit descifrărilor apelurilor telefonice de intrare

și ieșire de pe și la numerele, de care s-au folosit inculpații și decedatul Ianevici

Alexandr, prezentate de organului de anchetă de la companiile de telefonie cu

autorizarea instanței de judecată pe 05.02.2017 la orele 16:52 (f.d.136v.1) a fost

fixat apelul de pe numărul lui Novacov Andrei la numărul de fix a lui Maresiev

Serghei cu durata de 40 de secunde, ceea ce certifică faptul că, cel puțin la acea

oră, inculpații erau deja acasă, fapt ce se confirmă de asemenea și prin

declarațiile acestora.

A notat apărarea că, instanța de judecată a respins acest argument pe motiv,

că efectuarea apelului la orele 16.52 nu constituie confirmare a faptului, că

inculpații se aflau în apartamentele lor, și nu în apartamentul lui Ianevici,

deoarece de pe telefonul fix al familiei Maresiev, a vorbit nu Maresiev Serghei, ci

4

tatăl lui, Maresiev Andrei, care la acel moment a venit de la serviciu acasă. Din

această premisă logică, instanța de judecată a ajuns la concluzia, că apelul a fost

făcut de pe telefonul mobil al inculpatului Novacov Andrei din apartamentul lui

Ianevici, când în opinia instanței, ambii inculpați încă se aflau în el.

Avocatul a menționat că, ajungând la asemenea concluzie instanța de

judecată (nici anterior ancheta) nu a considerat necesară audierea lui Maresiev

Andrei pentru a-i adresa o simplă întrebare, dacă a avut loc din partea lui o

convorbire telefonică pe 05 februarie 2013 la orele 16.52 (cu durata 40

secunde). De asemenea, în declarațiile sale martorul Raețchi Ilia (f.d. 60 v.2)

afirmă, că în discuția cu Maresiev Andrei, ultimul a indicat în mod direct, că fiul

lui Maresiev Serghei de la orele 16.50 se afla acasă. Iar conform declarațiilor lui

Novacov Andrei pe 05.02.2013 la orele 16.52 el a sunat de pe mobilul său lui

Maresiev Serghei la numărul fix pentru a concretiza chestiunea în privința

instalării programului în calculator. Probe privitor la un alt „scenariu” de

efectuare a apelurilor telefonice în dosar nu există. De asemenea menționează

că, ignorând probele existente ale convorbirii telefonice între inculpați, instanța

de judecată a considerat necesar să ia poziția, care contravine probelor studiate

și anexate la materialele cauzei și este bazată doar pe presupunere.

La fel, apelantul a indicat că, potrivit declarațiilor vecinului Raețchi Serghei

( f.d. 86-88 v.1), acesta a ieșit afară după ce în apartament la orele 16.50 a intrat

fratele lui Raețchi Ilia, și s- aflat în ograda casei până la orele 17.15, când a văzut-

o pe Ianevici Marina, care se întorcea acasă. Totodată și la urmărirea penală și în

instanța de judecată el a confirmat ferm că, a văzut în tot acest timp intrarea în

scară și în același timp de acolo nimeni nu a ieșit și nu a intrat, inclusiv Novacov

Andrei și Maresiev Serghei. Astfel declarațiile lui Raețchi Serghei confirmă, în

primul rând, declarațiile celor învinuiți în privința faptului, că atunci când ei

plecau Raețchi Ilia mai era pe palier și, că cel mai important, exclud

probabilitatea faptului, că Maresiev Serghei s-ar fi putut întoarce în

apartamentul lui Ianevici după orele 16.52, când el, la numărul fix a vorbit cu

Novacov Andrei. Însă, versiunea acceptată de către instanța de judecată și pusă

la baza sentinței nicidecum nu explică faptul, când totuși și în ce mod Maresiev

Serghei s-a întors acasă. De asemenea, chiar declarațiile lui Maresiev Serghei

precum, că ei se aflau în apartamentul lui Ianevici aproximativ 10 minute

urmează a fi apreciate critic, deoarece inculpatul Maresiev personal a indicat, că

nu s-a uitat la oră și poate doar să aprecieze foarte aproximativ ora aflării în

apartamentul lui Ianevici. De asemenea, motivul, pentru care el a venit la

Ianevici Alexandr a fost unul stresant, ceea ce firesc și condiționează faptul

aprecierii denaturate a timpului. Dacă Maresiev Serghei, totuși, s-ar fi aflat în

apartamentul lui Ianevici timp de 10 minute, după cum afirmă instanța, atunci l-

ar fi văzut martorul Raețchi Ilia, care, după cum este indicat mai sus, s-a aflat în

ograda casei aproximativ până la orele 17.15, iar plecând, a văzut-o pe Ianevici

Marina, care se întorcea acasă.

5

A considerat apărarea că, instanța de judecată nu dispune de temeiuri

suficiente de a afirma, că învinuiții se aflau acasă la Ianevici A. timp de 10

minute. Astfel, reieșind din materialele cauzei pentru acțiunile indicate în

rechizitoriu, inculpații au avut maximum 2 minute, ceea ce este nu doar destul

de puțin probabil, dar practic este imposibil - timp de 2 minute, - conștientizând,

că în orice moment de la serviciu poate să se întoarcă mama Ianevici Marina,

care întotdeauna se întoarce de la serviciu aproximativ la această oră, - știind, că

i-a văzut martorul Raețchi Ilia, când intrau în apartament (chiar salutându-se cu

el), - neștiind totodată, că videocamera, instalată de Raețchi Ilia pe scară, în ziua

ceea nu funcționa, - doi minori fără deprinderi speciale au aplicat o lovitură lui

Ianevici A., apoi au comis presare cu un fir (fără a lega un nod în jurul gâtului) și,

drept continuare, au camuflat aceste acțiuni sub formă de sinucidere prin

presare cu cureaua de la „kimono”, totodată atât de iscusit au aplicat pe gât

curea de la „kimono”, încât urma lui a fost pusă exact pe presupusa urmă de la

fir, chiar până la partea laterală a gâtului, unde urma este oblică ascendentă.

Mai mult ca atât, săvârșirea acțiunilor incriminate și 10 minute (versiunea

instanței de judecată) ar fi insuficiente, căci conform practicii clinice procesul de

strangulare a persoanei ocupă minimum 5-6 minute. Iar după versiunea

instanței de judecată învinuiților le-a fost necesar mai întâi să înceapă discuția,

apoi să aplice lui Ianevici Alexandr o lovitură, în urma căreia el și-ar fi pierdut

cunoștința, să găsească un fir de la aparat pentru fotografiat, apoi să săvârșească

strangularea (timp de 5-6 min.), apoi să utilizeze curea de la „kimono”, să mute

corpul spre ușa de la camera de baie, să fixeze cadavrul în așa mod încât el să nu

cadă plat, jos, pe podea, să fixeze pe gât nodul de la cureaua „kimono” în așa fel,

încât să imite ridicarea prin aplicarea ideală a curelei „kimono” pe gâtul

cadavrului, astfel să coincidă brazdele de strangulare. Este destul de clar, că e

absolut imposibil de a săvârși toate aceste acțiuni fără planificare, fără

deprinderi corespunzătoare și fără a poseda cunoștințe despre evoluția clinică a

asfixiilor mecanice în termen scurt.

De asemenea a menționat că, la baza învinuirii și sentinței de condamnare

cu privire la strangularea lui Ianevici Alexandr, sunt puse următoarele concluzii

ale experților:

- procesul-verbal de examinare a cadavrului din 06.02.2013 (vol. I pag. 27-

35) și act nr. 17 de examinare a cadavrului din 14.09.2013 (vol. l , pag. 8-10). A

menționat că, argumentul instanței de judecată expus în sentință, precum că,

argumentul respectiv este combătut prin expertiza traseologică, nu corespunde

materialelor dosarului, deoarece experții nici nu au verificat prezența firului pe

corp și ei nu au fost puși la curent despre existența acestuia, despre ce certifică

chiar conținutul actului de expertiză din 28.08.2013;

- prin raportul de expertiză medico-legală din 18.02.2013, întocmit de

medicul legist Topal Carolina (vol. I pag. 71-72) s-a constatat, că pe corpul lui

Ianevici Alexandr au fost depistate indicii specifici de spânzurare: brazda de

6

strangulare în partea superioară a gâtului, în mușchiul gâtului după mersul

brazdei de strangulare, în locul de fixare a mușchilor sterno-claviculare

mastoidiene și indicii asfixiei generale: cianoza feței, hemoragii sub pleura

plămânilor, pete Tardieu, starea lichidă a sângelui în cavitățile vaselor,

hiperemie venoasă a organelor interne. De asemenea, s-a constatat, că brazda de

strangulare era în timpul vieții, neregulată, deschisă, ce după cum a fost

menționat mai sus face parte din indicii specifici de spânzurare. Această

expertiză a fost efectuată de către expert în termeni restrânși după survenirea

decesului;

- expertiza traseologică nr. 12/5-4965 din 28.08.2013, expert criminalist

Egupov S., expert-criminalist superior al centrului de criminalistică și expertiză

legală UTA Găgăuzia Pascal Alexandr. Conform scrisorii CNEJ nr. 4600 din

06.10.2015 experții Egupov S. și Pascal Alexandr au fost atestați în următoarele

domenii de criminalistică - expertiza dactiloscopică, expertiza armelor „albe”,

expertiza trasologică, expertiza balistică, expertiza tehnică a documentelor,

expertiza grafoscopică și de portret. Experții-criminaliști, însă, au formulat

concluzia în privința urmelor, lăsate pe corpul lui Ianevici A..

Concomitent, avocatul Tuhari Igor a expediat la Centrul Național de

Expertize Judiciare pe lângă Ministerul Justiției, care de asemenea este organul de

atestare a experților criminaliști și Centrul Tehnico-Criminalistic de Expertize

Judiciare pe lângă MAI, interpelările dacă poate fi efectuată expertiza trasologică

de către experți-criminaliști.

A considerat avocatul că, răspunsurile la întrebările care au fost adresate

experților-criminaliști Egupov S. și Pascal Alexandr, nu țin de competența

experților judiciari ai Centrului (iar în Centru sunt și experți-criminaliști-

trasologi), or, la materialele cauzei a fost anexat răspunsul de la Centrul Național

de Expertize Judiciare nr. 4821 din 21.10.2015 conform căruia răspunsul la

întrebările 1,2,3,4, sunt de competența Centrului de Medicină Legală pe lângă

Ministerul Sănătății. O asemenea opinie o are și Centrul Tehnico-Criminalistic de

Expertize Judiciare pe lângă Ministerul Afacerilor Interne - scrisoare

34/12/1063 din 12.10.2015 (vol. 6, pag. 123), de asemenea, conform informației

deschise de pe site-ul serviciilor publice servicii.gov.md, expertiza traseologică

poate include identificarea urmelor, lăsate de corpul uman pe diferite suprafețe,

dar nicidecum invers (adică identificarea urmelor, lăsate cu obiecte străine pe

corpul uman, deja nu intră în descrierea expertizei trasologice, ci poate fi

comandată medicilor legiști prin intermediul site-ul serviciilor publice). Astfel,

conform practicii recunoscute unanim, experții traseologi formulează concluzii

în privința urmelor, lăsate pe obiecte neînsuflețite, pe când analiza urmelor,

lăsate pe corpul uman ține exclusiv de competența medicilor legiști.

Privitor la calitatea expertizei traseologice a menționat că:

- concluziile experților se formulează în baza comparării urmelor de pe

fotografiile cadavrului Ianevici A. și urmelor, obținute pe corpul uman viu, în

7

cadrul așa-numitului experiment operativ. Din materialele expertizei, precum și

chiar din spusele expertului-criminalist Pascal A., audiat în ședința de judecată,

experimentul operativ în privința urmelor lăsate pe corpul uman cu curea de la

„kimono” și fir de la dispozitivul electric a fost efectuat pe mâina unuia dintre

experți fără a indica și a lua în considerație asemenea indicii, ca sex, vârstă,

masa, constituția corpului, culoarea și elasticitatea pielii, starea medicală a

subiectului, tegumentele căruia au fost studiate și supuse presiunii, nu este

indicată de asemenea ora presiunii exercitate, nici măsurată forța presiunii

exercitate. Ceea ce duce la negare și permite să fie apreciate critic toate

concluziile, bazate pe un asemenea experiment operativ.

- experții-criminaliști au formulat concluzia precum, că conform

fotografiilor prezentate, urma lăsată pe gâtul lui Ianevici A. ar fi putut fi lăsată cu

firul unui dispozitiv de încărcare pentru telefonul „Nokia”. Însă, după cum a fost

menționat anterior de către experți, nu a fost studiată circumstanța prezenței pe

gât a firului spânzurat de la cruciuliță. Această circumstanță de asemenea

permite să fie apreciate critic concluziile experților traseologi (și chiar fără a ține

cont, că ei totuși au efectuat prospecțiuni, ce țin de competența medicilor

legiști). De asemenea menționează, că proveniența urmelor pe gâtul cadavrului

lui Ianevici A. este circumstanța fundamentală a acestei cauze, și această

circumstanță a fost pusă la baza învinuirii.

- despre incompetența experților în cadrul acestei expertize spune de

asemenea și utilizarea incorectă a termenilor de bază - de exemplu brazda de

strangulare numită ca urmă de triangulație. De asemenea, în fond este eronată

studierea de către experți a brazdei pe gâtul cadavrului, ca două urme diferite, și

nu una, deși a unei brazde de strangulare largi. Sub o asemenea abordare,

experții nu au explicat motivul paralelismului absolut al urmei superioare și

inferioare și motivul neînchiderii.

A concluzionat apărarea că, expertiza traseologică nr. 12/5-4965 din

28.08.2013 a fost efectuată cu cele mai grave încălcări de competență, procedură

și metodologia de efectuare a prospecțiilor despre motivele apariției urmelor pe

corpul uman și nu poate fi pusă la baza învinuirii.

Este nefondată concluzia instanței de judecată, expusă în sentință precum,

că argumentul despre depășirea împuternicirilor se combate prin scrisoarea de

la Centrul Național de Expertize Judiciare, anexată la materialele cauzei la

insistența părții apărării (vol. VI, pag. 122), care certifică faptul atestării

experților Egupov S. și Pascal A. pentru efectuarea expertizei trasologice, care se

ocupă de studierea urmelor și mecanismelor de formare a acestora. Partea

apărării nici nu a contestat faptul prezenței la experții criminaliști a atestării în

domeniul trasologiei. Apărarea a imputat efectuarea prospecțiunilor, ce nu țin

de competența experților criminaliști, ci țin exclusiv de competența medicilor

legiști, și anume - examinarea urmelor, lăsate cu ceva sau de cineva pe corpul

uman.

8

Încălcările sus-menționate imputate la efectuarea expertizei traseologice

instanța de judecată le-a ignorat și nu a considerat necesar de a le aprecia în

sentință.

Organul de urmărire penală a emis pe 30.09.2013 ordonanța privind

numirea expertizei medicale complexe și a expertizei traseologice. Contrar

cerinței procuraturii, Centrul de Medicină Legală a efectuat doar expertiza

medico-legală, fără implicarea expertului-traseolog. În cele din urmă, concluziile

experților din start nu sunt complete.

Reieșind din textul nr. 12/5-4965 din 28.08.2013 medicii legiști nu au

efectuat absolut careva prospecțiuni proprii. Întregul text al expertizei

reprezintă o simplă citare și transcriere a documentelor cauzei, prezentate

experților.

În opinia apărării o simplă citare a documentelor prezentate și a

prospecțiunilor efectuate anterior de către alți specialiști nicidecum nu poate fi

calificată ca „cercetare cu aplicarea unor cunoștințe speciale și a unor proceduri

tehnico-științifice”, iar concluziile formulate de către experți în cadrul acestei

expertize nicidecum nu sunt argumentate. Din textul expertizei este absolut clar,

în baza cărui temei experții au ajuns la concluzia, că motivul decesului lui

Ianevici A. a fost presare cu buclă, și nu strangulare. Nu a fost invocată nici o

prospecțiune proprie, doar concluzia.

Contradicțiile în expertiza medico-legală constă și în aceea, că experții în

textul expertizei se eschivează să răspundă la fiecare întrebare în parte, formulând

răspunsuri generale cu citații din documentele anexate. De asemenea, concluzia

„despre brazda de strangulare izolată, transversală, deschisă, îngustă”

contravine materialelor cauzei, actului de examinare a cadavrului, fotografiilor,

și chiar conținutului expertizei medico-legale. Cel puțin, din fotografiile

cadavrului rezultă clar că, brazda nu este îngustă, ci largă. Îngustă este doar

porțiunea unei urme, „studiate” prin expertiza trasologică, iar medicii legiști fără

a intra în esența întrebărilor puse, simplu au citat selectiv documentele lor

anexate la dosar. Astfel, răspunsurile expertizei medico-legale în comisie în loc

de a elucida circumstanțele cauzei, condiționează prezența unui cerc de

întrebări, la care organul de urmărire penală așa și nu a primit răspunsuri.

Lăsarea fără răspuns a întrebărilor adresate experților nu permit să

afirmăm că, organul de urmărire penală a prezentat tabloul deplin al infracțiunii.

Aceste divergențe de cheie, cel puțin demonstrează deficiențele învinuirii,

certifică insuficiența probelor pentru afirmare, că a avut loc anume strangularea

lui Ianevici A. și certifică faptul, că opinia din start a medicului legist Topal C.

despre spânzurare este unica variantă, care, cel puțin, nu contravine faptelor

constatate la examinarea cadavrului și fotografierea acestuia și logic explică

forma și caracterul urmelor pe corpul lui Ianevici A. însă, opiniile altor experți

formează versiuni, care nu se supun nici unei critici sau nu explică pe deplin

9

toate circumstanțele în privința provenienței și caracterului urmelor pe corpul

lui Ianevici A..

A reținut avocatul că, instanța de judecată a ignorat și aceste argumente ale

apărării și s-a abținut de a da apreciere expertizei medico-legale din 30.09.2013.

Instanța de judecată în mod îngust și unilateral s-a referit la declarațiile

expertului Topal Carolina, conform cărora „pentru strangulare este

caracteristică brazda de strangulare transversală la orice nivel a gâtului, iar

pentru spânzurare - brazda de strangulare oblic ascendentă în partea superioară

a gâtului”, și în cele din urmă a fost făcut un raport precum, că „concluziile

experților expertizei complexe referitor la strangulare sunt corecte”.

A menționat apărarea că, a depus cerere de citare repetată a expertului

Topal Carolina, pentru a exclude interpretarea diferită a declarațiilor acesteia,

însă acest demers a fost respins neîntemeiat de către instanța de judecată.

De asemenea a menționat, că organul de urmărire penală nu a constatat

definitiv cu 100 % ce totuși s-a întâmplat în realitate cu Ianevici A.. A fost oare o

sinucidere, sau o înscenare a sinuciderii cu scop de a influența asupra părinților,

care s-a finisat întâmplător în mod nereușit sau chiar și a fost un omor, de

exemplu de un vecin straniu, care a instalat în apartamentul său și în coridor

camere de supraveghere video, pentru a urmări pe cei din jur, ale căror

supravegheri video pentru perioada 05.02.2013, de la orele 16 și 18 tainic lipsesc

în materialele cauzei, deși sunt invocate ca probe video și care au avut

posibilitatea să intre în apartamentul lui Ianevici deja după plecarea băieților

(concubina lui așa și nu a fost audiată). Și aceasta e doar pentru câteva versiuni,

care nimeresc sub circumstanța cauzei și nici una dintre acestea așa și nu a fost

cercetată până la capăt de către urmărirea penală. Poate cu certitudine spune că,

nici Novacov Andrei și nici Maresiev Serghei nu l-au omorât pe Ianevici

Alexandr, deoarece ei nu au avut nici posibilitate, nici motiv, nici cunoștințe

suficiente pentru a comite acestea, iar învinuirea lor, să fie pusă pe conștiința

părinților, care probabil, pur și simplu și-au pierdut cumpătul de necaz și nu știu

cum să trăiască cu sentimentul de vinovăție.

Ținând cont de toate cele expuse mai sus, a considerat, că vinovăția celor

învinuiți în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. e), j), i) Cod

penal, în cadrul urmăririi penale nu a fost dovedită, instanța de judecată a

studiat dosarul în mod superficial și nu sub toate aspectele. (f.d. 159-168, vol. 7).

2.6 Avocatul Tuhari Igor în interesele inculpatului Maresiev Serghei, în

cererea de apel a solicitat casarea sentinței și emiterea în privința inculpaților

Maresiev Serghei și Novacov Andrei a unei sentințe de achitare.

A considerat avocatul Tuhari Igor că, în cadrul anchetării judiciare vinovăția

inculpaților nu a fost dovedită, sentința este neîntemeiată, ilegală și urmează a fi

casată.

A menționat că, prima instanță în sentință și partea acuzării în rechizitoriu

afirmă că, pe 05.02.2013 aproximativ la orele 16 și 48 minute inculpații

10

Maresiev Serghei și Novacov Andrei au intrat în apartamentul, în care a locuit

Ianevici Alexandr, unde din cauza conflictului apărut între ei și Ianevici

Alexandr, Maresiev Serghei i-a aplicat ultimului cu pumnul mâinii drepte o

lovitură în partea temporală stângă a capului, apoi inculpații, după versiunea

instanței de judecată, au aplicat pe gâtul lui Ianevici A. un fir electric de la

dispozitiv de încărcare pentru aparat de fotografiat și întinzându-l au început a-l

sugruma pe Ianevici A., în urma cărui fapt a survenit decesul lui de la asfixia

mecanică.

În opinia apărării, instanța de judecată eronat a apreciat probele cauzei

penale, a examinat-o unilateral și neobiectiv cauza a dus la concluzii incorecte și

la emiterea în final a unei sentințe de condamnare nejuste și neîntemeiate în

privința a doi băieți nevinovați.

Concluziile instanței de judecată, expuse în sentință, contravin unei alteia și

materialelor cauzei, și anume:

- instanța de judecată afirmă că, Maresiev Serghei a aplicat o lovitură lui

Ianevici Alexandr în partea temporală stângă a capului, deși din materialele

cauzei (foto și video de examinare a cadavrului, anexate la materialele cauzei,

proces-verbal de examinare a cadavrului din 06.02.2013 (vol. 1, fila 37-35) și

actul de examinare a cadavrului nr. 17 din 14.09.2013 (vol. 1, fila 8-10),

expertiza traseologică nr. 12/54965 din 28.08.2013, expertiza medico-legală nr.

333 din 04.11.2013 (vol. 4, fila 37-47) rezultă în mod vădit că, urma pe partea

temporală stângă a capului lui Ianevici Alexandr are o formă zimțuită și a putut fi

formată cu partea zimțuită a sticlei de la camera de baie sau a obiectului care are

o constituție analogică. În opinia apărării concluzia precum că, Maresiev Serghei

i-a aplicat o lovitură în regiunea temporală lui Ianevici Alexandr, nu-și găsește

argumente în materialele cauzei;

- de asemenea a menționat că, în conformitate cu probele menționate mai

sus, pe corpul lui Ianevici Alexandr nu erau alte urme, care ar putea fi aplicate în

urma loviturii cu mâna. Astfel, versiunea primei instanțe precum, că Ianevici A.

inițial a fost imobilizat în urma loviturii, nu-și găsește confirmare în materialele

cauzei. Prin urmare, deducțiile primei instanțe nicidecum nu pot fi motivate și

nu poate fi explicat faptul lipsei vreunor urme de împotrivire pe corpul cadavrului

sau în atmosfera înconjurătoare în timpul presupusei strangulări;

- versiunea instanței de judecată referitor la strangularea lui Ianevici cu un

fir de la dispozitiv de încărcare pentru aparat de fotografiat nu a fost confirmată

prin prezența armei presupuse de săvârșirea omorului;

- scenariul ulterior al acțiunilor, înaintat de instanța de judecată precum

că, după strangulare cadavrul a fost mutat de către inculpați spre ușa de duș și a

fost fixat în așa mod, încât a imitat autospânzurare cu ajutorul curelei de la

„kimono”, de asemenea nu suportă critici. Conform declarațiilor pătimitei

Ianevici Marina, care a depistat corpul fiului, bucla (sau nodul) de la curea pe

gâtul lui Ianevici nu era strânsă, iar când ea a început a o descurca, ceea ce în

11

opinia ei și a dus la gândul, aceasta nu putea fi o spânzurare. Însă, dacă ar fi fost

făcută o încercare de a pune cadavrul uman pe genunchi pentru fixarea acestuia,

ar fi fost necesar ca să fie strânsă, de altfel cadavrul simplu ar fi fost lunecat și ar

putea fi imposibil de a-l fixa. Însă, în cazul spânzurării, după încetarea mișcărilor

convulsive ale corpului relaxarea mușchilor, bucla (sau nodul) întocmai ar putea

să se slăbească și această poziție a corpului ar fi întocmai una firească și

explicabilă;

- a notat că, instanța de judecată afirmă că, anume Maresiev Serghei a aplicat

pe partea temporală o lovitură lui Ianevici Alexandr, deși în materialele cauzei

lipsesc careva probe, care ar putea servi drept temei pentru această afirmație. De

asemenea consideră că, instanța de judecată nu a ținut cont de faptul că,

Maresiev Serghei este stângaci, iar urmele atribuite presupusei lovituri se află în

partea stângă, și nu în partea dreaptă;

- a indicat că, conform teoriei recunoscute unanim a evoluției clinice a

asfixiei mecanice (Medicină legală, S.Ungureanu, pag. 132, Editura Știința 1993),

în parcurgerea asfixia mecanică trece câteva etape, care împreună în mediu

durează 5-6, iar conform materialelor cauzei, inculpații s-au aflat în

apartamentul lui Ianevici timp de 3-4 min, iar, conform versiunii susținute de

instanța de judecată, timp de 10 min. Însă, nici 2-3 min., și nici 10 min., nu ar fi

suficiente pentru efectuarea tuturor acțiunilor atribuite inculpaților conform

scenariului propus de instanța de judecată. Mai ales că, inculpații la momentul

decesului lui Ianevici A. au fost minori, nu posedă cunoștințe despre etapele

parcurgerii asfixiei mecanice și nu dispun de deprinderi necesare pentru a

săvârși acțiuni incriminate de strangulare și de imitare a spânzurării. Printre

altele, arată ca real scenariul instanței de judecată, dacă să se țină cont de

circumstanțele cauzei că, inculpații și-au dat seama de faptul, că în moment de la

serviciu poate să se întoarcă mama Ianevici Marina și știind, că au fost văzuți

cum intrau în apartamentul martorului Raețchi Ilia (rezultă chiar din declarațiile

inculpaților și ale lui Raețchi Ilia) au comis omorul.

Suplimentar a menționat avocatul că, scenariul propus de instanța de

judecată, presupune existența unui motiv, a unui anumit caracter psihologic al

inculpaților, prezența unui plan, deprinderilor și a timpului necesar, însă nici

una dintre condițiile menționate nu au fost stabilite în cadrul dezbaterilor

judiciare.

Privitor la rezultatele expertizelor judiciare, care au fost puse la baza

învinuirii a indicat că, conform procesului-verbal de examinare a cadavrului din

06.03.2013 (vol. I fila 27-35) și actul nr. 17 de examinare a cadavrului din

14.09.2013 (vol. 1, f.d. 8-10) s-a constatat că, brazda de strangulare pe gâtul lui

Ianevici A. era în timpul vieții, este oblic ascendentă, de o adâncime și expresie

neregulată, deschisă (ceea ce constituie indiciu specific de spânzurare, în

contrapondere cu sugrumare, indiciile căreia constituie orizontalitatea,

regularitatea și izolarea brazdei de strangulare), iar ca motiv al decesului - a fost

12

stabilită ca fiind - asfixia mecanică - presiunea organelor gâtului cu buclă (sau

nod) prin spânzurare. De asemenea, conform fotografiei nr. 3, anexată la proces-

verbal de examinare a cadavrului și înregistrării video însoțită de examinarea

cadavrului, anexată la materialele cauzei, pe corpul lui Ianevici A. era un șnur

negru cu icoană. Posibil, anume acest „șnur” nimerind sub cureaua de la

„kimono”, at fi putut servi ca motiv al urmei mult mai pronunțate a uneia dintre

părți de brazdă de strangulare, care mai târziu de către experții trasologi a fost

calificată neîntemeiat ca urmă de la fir electric. Această circumstanță (prezența

„șnurului” pe gâtul cadavrului) nu a fost cercetată și nu i s-a dat careva apreciere

nici de către experții-trasologi în cadrul expertizei trasologice nr. 12/5-4965 din

28.08.2013, nici de către medici legiști în cadrul expertizei medico-legale nr. 333

din 30.09.2013.

A relevat apelantul Tuhari Igor că, instanța de judecată în sentință a indicat

că, aceste argumente au fost combătute prin expertiza traseologică, ceea ce

absolut nu corespunde cu materialele cauzei, căci experții nici nu au verificat

prezența „șnurului” pe corp și ei nu au fost puși la curent referitor la existența

acestuia, despre ce certifică conținutul chiar al actului de expertiză.

Apelantul nu este de acord cu poziția instanței de judecată, expusă în

sentință precum că, argumentul referitor la depășirea împuternicirilor se

combate prin scrisoarea Centrului Național de Expertize Judiciare, anexată la

materialele cauzei la insistența părții apărării (vol. 6, pag. 122), care certifică

faptul atestării experților Egupov S. și Pascal A. pentru efectuarea expertizei

traseologice, care se ocupă de studierea urmelor și mecanismelor de formare a

acestora. Partea apărării nici nu a contestat faptul prezenței la experți-

criminaliști Egupov și Pascal a atestării în domeniul traseologiei. Apărarea a

imputat efectuarea prospecțiunilor, ce nu țin de competența experților-

criminaliști, ci țin exclusiv de competența medicilor legiști, și anume - examinarea

urmelor, lăsate cu ceva sau de cineva pe corpul uman.

A menționat că, încălcările imputate la efectuarea expertizei traseologice

instanța de judecată le-a ignorat și nu a considerat necesar de a le da careva

apreciere în sentință.

În privința expertizei medico-legale nr. 12/5-4965 din 28.08.2013 apelantul

a menționat, că reieșind din conținutul actului de expertiză medicii legiști nu au

efectuat careva prospecțiuni proprii. Întregul text al expertizei înseamnă o

simplă citare și transcriere (chiar până la greșeli gramaticale și reduceri) a

documentelor cauzei, prezentate experților (actul de examinare a cadavrului,

expertiza medico-legală, expertiza traseologică...).

A considerat apărarea că, o simplă citare a documentelor prezentate și a

prospecțiunilor efectuate anterior de către alți specialiști nicidecum nu pot fi

calificate ca „cercetare cu aplicarea unor cunoștințe speciale și a unor proceduri

tehnico-științifice”, iar concluziile formulate de către experți în cadrul acestei

expertize, nicidecum nu sunt argumentate, doar dacă să nu consideră ca

13

argument, de exemplu, referitor la faptul, că răspunsul propriu a fost formulat în

baza expertizei trasologice. Astfel, din textul expertizei este absolut clar, în baza

căror temeiuri experții au ajuns la concluzia că, motivul decesului lui Ianevici A.

a fost strangulare cu buclă (sau nod), și nu sugrumare.

De asemenea a considerat apărarea că, nu a fost invocată nici o opinie

proprie, doar concluzia. Cu atât mai mult, în textul raportului de expertiză

experții fac concluzia despre asfixia mecanică, prin strangulare, bazându-se pe

„datele examinării medico-legale a cadavrului” - brazda de strangulare izolată,

transversală, deschisă, îngustă, cu margini exacte și pe datele expertizei

trasologice, adică răspunzând la toate întrebările de bază (1, 3, 4, 5, 6, 7, 9, 10)

medicii legiști se referă la datele examinării medico-legale a cadavrului, care

sunt absolut opuse și încă își argumentează concluzia în baza rezultatelor

expertizei trasologice, care, după cum s-a depistat, a fost redactată cu încălcarea

competenței. Căci anume medicii legiști urmau să efectueze prospecțiuni proprii

în privința motivelor apariției urmelor de asfixie pe corpul lui Ianevici A.. A

considerat apărarea că, dacă experții au considerat că, ei nu au o suficientă

experiență, cunoștințe, informație destulă, ei urmau să refuze să răspundă la

întrebările, ce prezintă pentru ei o dificultate, și să nu-și formuleze concluzia în

baza opiniei altor experți din domenii învecinate.

De asemenea a menționat că, contradicțiile în expertiza medico-legală constă

și în aceea, că experții în textul expertizei se eschivează să răspundă la fiecare

întrebare în parte, formulând răspunsuri generale cu citate din documentele

anexate, de asemenea, concluzia „despre brazda de strangulare izolată,

transversală, deschisă, îngustă” contravine materialelor cauzei, actului de

examinare a cadavrului, fotografiilor, și chiar conținutului expertizei medico-

legale. Cel puțin, din fotografiile cadavrului rezultă clar, că brazda nu este

îngustă, ci largă. Îngustă este doar porțiunea urmei, „studiate” prin expertiza

traseologică, iar medicii legiști fără a intra chiar în esența întrebărilor puse,

simplu au citat selectiv documentele lor anexate la dosar.

Astfel, a notat că, răspunsurile expertizei medico-legale în comisie în loc de

a elucida circumstanțele cauzei, condiționează prezența unui cerc de întrebări, la

care ancheta așa și nu a primit răspunsuri și anume:

Pe gâtul lui Ianevici A. sunt prezente una sau două brazde de strangulare?

Dacă totuși este una, atunci cum de explicat concluzia experților că, brazda de

strangulare este „transversală, îngustă, cu margini clare”, atunci conform

procesului-verbal de examinare a cadavrului din 06.02.2013 (vol. I pag. 27-35) și

actului nr. 7 de examinare a cadavrului din 14.09.2013 (vol. l, pag. 8-10),

raportului de expertiză medico-legală din 18.02.2013 și chiar raportului de

expertiză trasologică nr. 12/5-4965 din 28.08.2013, chiar și fotografiilor anexate

la materialele cauzei, pe gâtul lui Ianevici A. este o urmă cu lățimea de 5 cm. Dar,

dacă totuși brazde de strangulare sunt două, după cum este prezentat în

raportul de expertiză trasologică și strangularea a survenit în urma presării cu

14

fir, atunci cum de explicat neizolarea brazdelor și caracterul vădit ascendent, cel

puțin a brazdei superioare. Precum și faptul, că în timpul strangulării gâtului cu

„șnurul” au rămas întregi, nu s-au fracturat oasele laringelui, mărului lui Adam.

Dacă strangularea a avut loc cu ajutorul „șnurului” și urma mai jos de mărul

lui Adam a fost lăsat anume de el cu aplicarea ulterioară asupra curelei

„kimono”, atunci cum de explicat lipsa urmei inferioare de la curea „kimono”. Iar

dacă urma porțiunii inferioare a curelei „kimono” a fost aplicată milimetru cu

milimetru pe urma de la „șnur” și urmele lor au coincis pe deplin, atunci cum de

explicat paralelismul lor absolut, coincidența neizolării urmelor pe ceafă și cum

de explicat, că doi adolescenți minori nepregătiți au putut să producă o lovitură,

apoi strangularea cu „șnurul” apoi să fixeze corpul în poziție de așezat, aplicând

cureaua de la „kimono” pe gât, astfel încât urmele să coincidă ideal, imitând

urme oblic ascendente și deschise, caracteristice pentru strangulare și toate

acestea timp de 2-3 minute. Cum?

A expus avocatul că, nici experții-criminaliști, nici medicii legiști nu au

elucidat faptul dacă brazda este deschisă, atunci pentru săvârșirea strangulării

(dacă aceasta ar fi avut loc) persoana a treia urma să aibă punct de sprijin pe

corp (pe spatele) victimei. Și în asemenea caz urmau să rămână urme pe spinare,

omoplați, urme care nu au fost depistate.

De asemenea a menționat că, medicii legiști, ca și experții-criminaliști nu au

reflectat, nu au studiat, nu au apreciat prezența pe gâtul lui Ianevici A. a

„șnurului” de la cruciuliță și posibila lui influență asupra creării formei brazdei

de strangulare, în cazul nimeririi acestuia sub curea de la „kimono”.

A menționat că, instanța de judecată a ignorat și aceste argumente ale părții

apărării și s-a abținut de a da apreciere expertizei medico-legale din 30.09.2013.

Apărarea a atras atenția instanței de apel că, la fața locului pe 05.02.2017

nu au fost ridicate amprente digitale, nu au fost fotografiate în mod cuvenit (cu

utilizarea riglei de proporții mari și cu extensiune bună) și fixate locul de

localizare a corpului, urme pe corp; nu au fost ridicate mostre de culoare brună de

pe haina lui Ianevici Alexandr cel mic și cel mare, nu a fost fixată prezența tuturor

hainelor pe cadavru, nu au fost păstrate în mod cuvenit înregistrările de pe

camerele video de supraveghere în apartamentul familiei Raețchi, chiar însăși

cureaua „kimono” a fost ridicată mai târziu, după ce a fost spălată de către rude,

nu a fost chemat pentru examinarea cadavrului medicul legist, nu au fost luate

mostre de sânge de pe cadavru și de la fața locului ș.a. Toate aceste carențe ale

colaboratorilor organului de urmărire penală au dus ca rezultat la inexactități și

dificultăți, apărute în cele din urmă în privința stabilirii imaginii celor întâmplate

și consideră că, anume aceasta a servit ca motiv de înaintare a învinuirilor contra

acestor băieți, căci de altfel ar fi fost foarte ușor de constatat faptul strangulării

sau spânzurării.

De asemenea, avocatul a atras atenția asupra portretului psihologic al

familiei Ianevici. Bineînțeles, că cele întâmplate - este un necaz mare pentru

15

părinți. Presupune că, nu a fost depășit de către acești, însă nimeni nu ar putea

depăși ușor, dar, de asemenea e clar și faptul că, relațiile dintre părinți și fiul lor

nu au fost senine și cumsecade. Între ei exista o încordare, care pe deplin putea

să-l ducă pe Ianevici Alexandr (fiul) ori la sinucidere, ori la imitarea lui, care s-a

finisat atât de nereușit. În asemenea caz, părinții urmau să simtă de neînchipuit

un mare sentiment de vinovăție, cu care e posibil să trăiești doar atunci, când te

convingi pe tine și pe alții despre nevinovăția sa și pui vina supra altcuiva.

Consideră eronat de a pune vinovăția asupra inculpaților, pentru faptul că, nu s-

a avut suficientă grijă, nu au supravegheat îndeajuns și probabil a fost provocat

de adulți.

Ținând cont de toate cele expuse mai sus a considerat apărarea că, vinovăția

celor învinuiți în comiterea infracțiunii, prevăzută de art. 145 alin. (2) lit. e), j), i)

Cod penal, nu a fost dovedită.

2018, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de către procuror și

succesorii părții vătămate.

Admise apelurile declarate de către avocatul Tuhari Igor în numele

inculpatului Maresiev Serghei și ultimul, avocatul Lepilov Natalia în numele

inculpatului Novacov Andrei și ultimul, sentința casată integral și emisă o nouă

hotărâre prin care Maresiev Serghei și Novacov Andrei învinuiți de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. e), i) și j) Cod penal, au fost achitați

pe motiv că nu s-a stabilit existența faptei infracțiunii.

acesteia au declarat recursuri ordinare procurorul, succesorii părții vătămate

Ianevici Alexandru și Ianevici Marina și avocatul succesorilor părții vătămate,

Bevza D..

4.1.Procurorul în recurs a solicitat casarea deciziei, cu emiterea unei noi

hotărâri potrivit căreia Maresiev Serghei și Novacov Andrei să fie recunoscuți

vinovați de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. e), i) și j) Cod

penal, cu aplicarea prevederilor art. 70 alin. (3) Cod penal, pedeapsa să le fie

stabilită sub formă de închisoare pe un termen de 10 ani fiecăruia cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip închis.

4.2 Succesorii părții vătămate, Ianevici Alexandru și Ianevici Marina, în

recurs au solicitat casarea deciziei, cu emiterea unei noi hotărâri potrivit căreia

Maresiev Serghei și Novacov Andrei să fie recunoscuți vinovați de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. e), i) și j) Cod penal.

4.3. Avocatul succesorilor părții vătămate, Bevza D., care indicând

temeiurile pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de

procedură penală, a solicitat casarea totală a deciziei, rejudecare cauzei și

emiterea unei hotărâri prin care inculpații Maresiev Serghei și Novacov Andrei

să fie recunoscuți vinovați de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin.

16

(2) lit. e), i) și j) Cod penal, cu aplicarea unei pedepse mai aspre decât ce-a

indicată în sentința instanței de fond.

2019 au fost admise recursurile ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura UTA Găgăuzia, Fedora Gheorghieva, avocatul Bevza Dumitru în

numele succesorilor părții vătămate, Ianevici Alexandru și Ianevici Marina și

ultimii, casată total decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 17

octombrie 2018, în cauza penală privindu-i pe Maresiev Serghei și Novacov

Andrei și dispusă rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel Cahul.

În motivarea soluției instanța de recurs,

în primul rând, a constatat că, instanța de apel în partea descriptivă a

hotărârii pronunțate a invocat că: ,,Aceste probe, nici fiecare în parte, nici în

ansamblu, nu probează existența faptului infracțiunii, complicitatea inculpaților

Maresiev S. și Novacov A. în comiterea infracțiunii incriminate acestora" (f.d. 53,

vol. IV), fapt ce denotă menționarea concomitentă a două temeiuri de achitare ce

se exclud reciproc, în aceiași hotărâre judecătorească. In atare situație

dispozitivul sentinței contravine raționamentelor instanței expuse în partea

descriptivă a actului adoptat.

În al doilea rând, în argumentarea soluției sale privind achitarea

inculpatului Maresiev S. instanța de apel a reținut că ,,De asemenea, inculpatului

Maresiev S. i s-a înaintat învinuirea în faptul, că acesta a aplicat lui Ianevici A. cu

pumnul mâinii drepte o lovitură în partea temporală stânga a capului.

Totodată, după cum rezultă din materialele dosarului, și anume din foto și

înregistrarea video a cercetării cadavrului, procesul-verbal de cercetare a

cadavrului din 06.02.2013 (f.d. 1, vol. 27-35), expertiza trasologică nr. 12/5-4965

din 28.08.2013 (vol. IV, f.d. 7-29), expertiza medico-legală nr. 333 din 04.11.2013

(f.d. 37-47, vol. IV), urma pe partea temporală stânga a capului lui Ianevici A. are o

formă riflată și putea să se formeze prin partea riflată a sticlei din camera de baie

au obiectului, care are o structură similară.

Astfel, învinuirea înaintată și afirmațiile instanței de judecată, că anume

Maresiev S. a aplicat pe partea temporală stângă a capului lui Ianevici A. sunt

nefondate, deoarece în materialele dosarului lipsesc careva probe, care ar putea

servi drept temei pentru această afirmație” (f.d. 66, vol. IV), iar la f.d. 55, vol. IV

menționează că „Supunând aprecierii separate expertiza traseologică nr. 12/5-

4965 din 28.08.2013, prezentată de partea acuzării în calitate de probă, colegiul

judiciar menționează, că aceasta nu pot fi admisă în calitate de probă pe cauză.

Astfel, expertiză traseologică nr. 12/5-4965 din 20.08.2013 a fost efectuată de

către expertul-criminalist Egupov S., expertul-criminalist superior al centrului de

criminalistică și expertiză legală UTA Găgăuzia, Pascal Al., cu încălcarea legislației

în vigoare în domeniul expertizei".

Împrejurările expuse atestă faptul că, instanța de apel la baza sentinței de

achitare a pus o probă pe care ulterior o respinge ca neîntemeiată.

17

În al treilea rând, instanța de apel în partea descriptivă a deciziei (f.d. 70

vol. IV) constată faptul că ,,Cu toate acestea, probele cercetate în ședința instanței

de apel și materialele dosarului confirmă declarațiile inculpatului cu privire la

faptul, că decesul lui Ianevici Alexandru a survenit nu ca rezultat al acțiunilor

violente ale inculpaților sau a altor persoane, ci ca rezultat al acțiunilor

decedatului Ianevici Alexandru prin spânzurare.

Totodată, colegiul a considerat necesar de a menționa, că Ianevici Alexandru

nu avea scopul sinuciderii ca atare, ci doar înscenarea sinuciderii, care s-a

transformat pentru el într-o tragedie”.

Prin concluzia instanței de apel expusă supra, Colegiul lărgit a reținut că,

aceasta și-a asumat rolul de expert, fapt ce nu poate fi admis și nu ține de

competența unei instanțe de judecată.

În acest sens, Colegiul lărgit a menționat că, instanța de apel urmează să

aprecieze probele acumulate la dosar prin prisma art. 101 Cod de procedură

penală, și să motiveze argumentat admisibilitatea sau inadmisibilitatea fiecărei

probe în parte.

fost respinse apelurile declarate de către procurorul în Procuratura UTA

Găgăuzia Velicov E., de inculpații Maresiev Serghei și Novacov Andrei, de

avocatul Lepilov Natalia în interesele inculpatului Novacov Andrei, de avocatul

Tuhari Igor în interesele inculpatului Maresiev Serghei și de către succesorii

părții vătămate Ianevici Marina, Ianevici Alexandru și menținută sentința.

7.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a constatat că, instanța

de fond, judecând cauza, a verificat sub toate aspectele circumstanțele de fapt și

de drept, complet și obiectiv a apreciat probele administrate în cadrul cercetării

judecătorești, și întemeiat a ajuns la concluzia că a fost pe deplin confirmată

vinovăția inculpatului Maresiev Serghei în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 145 alin.(2) lit. e), i), j) Cod penal și inculpatul Novacov Andrei în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 145 alin.(2) lit. e), i), j) Cod penal. Prin acțiunile

sale inculpații Maresiev Serghei și Novacov Andrei în comun au comis un omor

cu o deosebită cruzime cu bună știință asupra minorului Ianevici Alexandr.

Colegiul judiciar a reținut în calitate de probe, probele administrate în

ședința instanței de fond, inclusiv declarațiile necontestate ale inculpaților

Maresiev Serghei și Novacov Andrei date în cadrul instanței de fond, declarațiile

succesorilor părții vătămate, martorilor audiați în prima instanță, și a

următoarelor acte și documente procesuale, puse la baza sentinței de

condamnare și anume: - declarațiile succesorului părții vătămate Ianevici

Alexandr; - declarațiile martorului Raiețchi Serghei (f.d.86-88 vol.I); -

declarațiile inculpatului Maresiev Serghei (f.d.22-24 Vol. VII); - declarațiile

inculpatului Novacov Andrei (f.d. 30-36 vol. VII);- ordonanța de începere a

urmăririi penale din 06 februarie 2013 (f.d.1, Vol I); - procesul-verbal de

înregistrare și depistare a infracțiunii din 05 februarie 2013 (f.d. 5, Vol. I); -

18

informația din 05.02.2013, potrivit căreia la 05 februarie 2013, ora 17:40, a

parvenit apelul telefonic de la dispecerul de pe ambulanță Rivneac, despre faptul

că minorul Ianevici Alexandr, s-a sinucis prin spânzurare în camera de baie, cu

ajutorul unui colan de carate (f.d. 6, Vol. I); - raport de constatare medico-legală

nr. 17 în privința victimei, potrivit căruia s-a constatat că decesul lui Ianevici A. a

survenit în rezultatul asfixiei mecanice, prin strangulare (f.d. 8-10, Vol. I); -

proces-verbal de cercetare la fața locului din 05.02.2013 și schema

apartamentului, situat pe adresa xxxxx. (f.d. 16-20 Vol. I); - proces-verbal din

06.02.2013 de examinare a telefonului mobil (f.d. 21-22, Vol. I); - proces-verbal

de examinare a colanului „chimano” de culoare galbenă 06.02.2013 (f.d. 24-25,

Vol. I); - proces-verbal din 06.02.2013 de examinare a cadavrului și foto-tabel la

el din 06.02.2013 (f.d. 2732, Vol. I); - proces-verbal din 14.02.2013 de cercetare

la fața locului, unde obiect al examinării l-a constituit apartamentul (f.d. 33-35,

Vol. I); - fișa de solicitare a asistenței medicale de urgență, potrivit căruia a fost

solicitată asistența medicală de urgență la ora 17:31, pentru bolnavul Ianevici

Alexandr, fiind indicat drept motiv - spânzurarea. În rezultatul solicitării s-a

stabilit decesul până la sosirea AMU, diagnosticul stabilit fiind -moarte biologică,

suicid. (f.d. 40, Vol, I); - adeverința din 05.02.2012 de confirmare a solicitării

asistenței medicale de urgență nr. 51 din 07.02.2013 (f.d. 41, Vol. I); - adeverința

din 05.02.2012 de confirmare a solicitării asistenței medicale de urgență nr. 50

din 07.02.2013, din care rezultă, că pe 05.02.2012 brigada AMP a pornit la orele

17:32 la bolnavul Ianevici A. și a fost pusă diagnoza deces biologic. Sinucidere.

T/A 0 mm.rt.st, Ps 0 min., Resp. 0 (f.d. 42, Vol. I); - răspunsul la cerere de la SA

„Moldtelecom” cu informația privind descifrarea apelurilor telefonice de la

numerele de telefon xxxxx, efectuate în perioada 04.02.2013 - 07.02.2013 (f.d.

135-165, Vol. I); - procesul-verbal de examinare a stenogramelor convorbirilor

telefonice (f.d. 166, Vol. I); - procesul-verbal de examinare a ușii de la baie din

domiciliul victimei (f.d. 135-148, Vol. II); - procesul-verbal de ridicare din

20.09.2013 din care rezultă că, a fost efectuată ridicarea obiectelor de la Ianevici

A., și anume aparat de fotografiat de model „Samsung” PL 100 (f.d. 150-152, Vol,

II); - procesul-verbal de examinare din 20.09.2013 a aparatului de fotografiat de

model „Samsung” PL 100, de culoare neagră (f.d. 153-156, Vol. II); - procesul-

verbal de examinare a colanului de la „chimano” din 27.09.2013 (f.d. 202, Vol.

II); - raportul de expertiză judiciară nr.12/4965 din 28.08.2013, cu fototabel din

28.08.2013, nr. 116 din 04.09.2013, din concluziile acestei expertize rezultă, că

urma nr. 2, situat pe gâtul lui Ianevici A. nu corespunde nici unei porțiuni a

curelei de la „kimono”; urma, localizată pe gâtul lui Ianevici A., ar putea fi lăsată

cu fir de la dispozitiv de încărcare de model „Nokia”, prezentat pentru examinare,

sau de la cablu ce are compoziție (împletitură) analogică și diametru asemănător

de aproximativ 2,6 mm și nu putea fi lăsat cu o ață de culoare neagră cu

diametru de 1 mm, prezentat pentru examinare, din cauza diametrului mic;

urma, lăsată în partea temporală stângă a capului lui Ianevici A.A., ar putea fi

19

formată cu partea riflată a sticlei de la camera de baie și sticlei de la camera

pentru copii sau obiectului, ce are o compoziție asemănătoare; urmele, formate

în partea temporală stângă a capului lui Ianevici A.A. nu au putut fi lăsate cu

părțile de dos ale covoarelor; urma, lăsată în partea temporală stângă a capului

lui Ianevici A.A., nu au fost formate cu tapete de pe peretele coridorului, situat

între intrare spre bucătărie și ușa de intrare în camera de baie, și de pe tapetele

holului, urmele, formate pe rădăcina nasului lui Ianevici A.A., au putut fi lăsate cu

ancadramente la intrare în camera pentru copii, la intrare și ieșire în hol sau la

intrare în camera de baie, cu marginea colțului de bucătărie sau obiectului, ce

are o compoziție asemănătoare și caracteristici dimensionale; pe curea de la

„kimono” de culoare portocalie au fost depistate 4 particule de culoare albă. (f.d.

7-29, Vol. IV);

- raportul de expertiză medico-legală nr. 333 din 04.11.2013 din concluziile

căreia rezultă că, decesul minorului Ianevici Alexandr, a survenit în urma asfixiei

mecanice - strangulare cu buclă, ce confirmă datele de examinare medico-legală

a cadavrului: unică, transversală, îngustă, deschisă, cu margini fixe - brazda de

strangulare în partea inferioară a gâtului, hemoragii cu pete mari în mușchii

gâtului după mersul brazdei și în locurile de fixare a mușchilor sterno-claviculari

mastoidieni la clavicule; indicii generali de asfixie - hemoragii punctiforme sub

pleura plămânilor, pletora venoasă a organelor interne, starea lichidă a sângelui

în inimă și vase; caracter intravital al brazdei de strangulare, stabilit la

cercetarea histologică; - rezultatele cercetării histologice nr. 116 din 04.09.2013.

Menționează, că în partea superioară a gâtului dinainte se observă o altă urmă

de presiune asupra pielii cu caracter întrerupt în direcția transversală, slab

pronunțat, care ar putea să se formeze în urma dislocării în sus și presiunii cu

buclă. Vechimea brazdei de strangulare după datele cercetării histologice,

orientativ, constituie de la câteva minute până la 30 minute. Ținând cont de

starea și gradul de evoluție a fenomenelor de cadavru, presupun, că decesul a

survenit în termenul indicat în materialele cauzei - pe 05.02.2013, orientativ la

orele 16:00-18:00. La examinarea medico-legală a cadavrului minorului Ianevici

Alexandr au fost depistate următoarele leziuni corporale: - excoriație în regiunea

rădăcinii nasului, 1,2 x 0,2 cm; - excoriație în regiunea supra-orbitară din stânga

cu trecere pe pleoapa superioară a ochiului stâng, 7,2 x 4,6 cm; - excoriație pe

pielea buzei superioare, la mijloc, 0,8 x 1,0 cm. Menționează, că aceste leziuni au

fost cauzate cu obiect contondent dur, mai mult probabil, în timpul lovirii cu cap

de acest obiect contondent, nu cu mult timp înainte de survenirea decesului, la

persoane vii se califică ca vătămare neînsemnată a sănătății. Urmele, care se

întâlnesc în timpul luptei și autoapărării, la examinarea cadavrului nu au fost

depistate. Ținând cont de rezultatele cercetării histologice („Raportul expertului

nr. 116 din 04.09.2013) menționează că, se poate face concluzia că, brazda de

strangulare în partea inferioară a gâtului a putut să se formeze în urma

strangulării cu buclă de la fir (cablu) al dispozitivului de încărcare a telefonului

20

mobil sau cu alt obiect analogic. Potrivit concluziilor „Raportului expertului” nr.

116 din 04.09.2013 excoriație în regiunea supra-orbitală din stânga ar putea să

se formeze cu partea riflată a sticlei sau cu alt obiect, ce are o compoziție

asemănătoare. Aprecierea circumstanțelor cauzei sau a cărorva acțiuni ale

persoanelor aparte nu ține de competența expertizei medico-legale. În cazul dat,

urme de tragere și ale altor leziuni corporale, care pot fi întâlnite la mutarea

corpului, nu se observă. (f.d. 37-47, Vol. IV); - raportul de expertiză nr.12/5-

7411 din 30.01.2014, din concluziile căruia rezultă, că urma brazdei de

strangulare lăsată pe gâtul lui Ianevici A.A. după aspectul structural nu

corespunde cu structura interioară a firului: xxxxx după caracteristicile sale

dimensionale nu corespunde cu caracteristici dimensionale ale urmei brazdei de

strangulare, lăsată pe gâtul lui Ianevici A.A. Firul cu xxxxx după caracteristicile

sale dimensionale corespunde cu caracteristici dimensionale ale urmei brazdei

de strangulare, lăsată pe gâtul lui Ianevici A.A. (f.d. 106-108, Vol. IV)

Cu referire la apelul avocatului Tuhari Igor care a indicat că, în cadrul

cercetării la fața locului rigla gradată nu a fost folosită la fotografiere, instanța de

apel a reținut că, în cursul urmăririi penale, a fost efectuată o examinare

detaliată a ușii băii, lângă care a fost găsit cadavrul lui Ianevici Alexandru. În

cadrul cercetării, a fost utilizată o riglă gradată cu o descriere a detaliilor chiar

mici ale ușii, zgârieturilor, așchiilor, precum și o descriere a spațiului din

apropiere. Procesul-verbal de cercetare fiind însoțit de scheme și fotografii. (vol.

II, f.d. 135-148)

Instanța de apel, cu referire la argumentul avocatului Tuhari Igor, a

menționat că, argumentul dat nu poate fi pus în folosul părții apărării, așa cum

urmează a fi apreciate probele existente, dar nu cele care lipsesc.

Totodată, instanța de apel a reținut ca fiind neîntemeiat argumentul părții

apărării, precum că centura de la chimono a fost spălată și ridicată mai târziu.

Or, în procesul verbal de cercetare la fața locului este indicat că, „pe podea în

camera de baie se afla o cârpă de culoare galbenă cu lățimea 6 m și lungimea

aproximativ 1,5 m, asemănătoare cu centura de la chimono. Există, de asemenea,

o urmă de materie brună pe ea”. În rubrica „de la fața locului au fost ridicate”

este mențiunea „Centură de culoare galbenă”.

Afirmațiile avocatului Tuhari Igor din apel, precum că în momentul

cercetării la fața locului nu a participat expertul medico-legist și nu au fost

ridicate probele de sânge, instanța de apel a menționat că, nu justifică nevinovăția

condamnaților. Într-adevăr, implicarea unui expert medico-legist într-o

cercetare la fața locului în cazuri de omor, contribuie în mod semnificativ, și

uneori decisiv, la stabilirea obiectivă a circumstanțelor incidentului. Cu toate

acestea, în cazul dat, cadavrul victimei a fost examinat a doua zi după incident și,

ținând cont de cunoștințele sale speciale, expertul a avut ocazia să dea

răspunsuri la întrebările care i-au fost adresate organului de urmărire penală. În

raportul său inițial, expertul medico-legist nu indică faptul că, nu este posibil să

21

se răspundă la unele dintre întrebările formulate, având în vedere faptul că el

sau un alt specialist cu aceiași calificare, nu au participat la cercetarea la fața

locului.

În opinia Colegiului, argumentul apărării precum că, nu au fost păstrate

înregistrările video de pe camerele de luat vederi din apartamentul lui Raețchi

Ilia, ceea ce, nu reflectă în mod obiectiv declarațiile acestui martor, este de

asemenea, neîntemeiat, deoarece, în orice caz, decisive sunt declarațiile lui

Raețchi Ilia, precum și declarațiile martorului Raețchi Serghei cu privire la

funcționarea camerelor de luat vederi în apartamentul lor, din care nu rezultă că,

cineva a manipulat fișierele audio de pe camerele de luat vederi. În materialele

cauzei penale, lipsesc careva dovezi ale redactării sau altor ingerințe asupra

fișierelor video și camerelor de luat vederi.

Cu referire la critica avocaților Tuhari Igor și Lepilov Natalia asupra

concluziilor reflectate în expertiza medico-legală complexă nr. 333 din 04.11.2013

instanța de apel a considerat că, prima instanță întemeiat a luat în considerare

concluzia expertizei medico-legale nr. 333 din 04.11.2013 ca dovadă a vinovăției

condamnaților deoarece expertiza medico-legală complexă a fost dispusă prin

ordonanța procurorului din 30 septembrie 2013, întrucât între rezultatele

expertizei medico-legale efectuate anterior și ale expertizei traseologice

existau divergențe (vol. IV, f.d. 34-35).

Partea apărării a luat cunoștință cu concluzia expertului, ce se confirmă prin

proces-verbal de aducere la cunoștința învinuitului, a concluziilor expertului din

13.11.2013, semnat de către Novacov Andrei, de reprezentantul legal și avocatul

Aladova A. (vol. IV, f.d. 49) și prin procesul-verbal de aducere la cunoștința

învinuitului a concluziilor expertului din 13.11.2013, semnat de către Maresiev

Serghei, de reprezentantul legal și avocatul Tuhari Igor (vol. IV, f.d. 50). În

rezultatul aducerii la cunoștință a concluziilor expertizei careva observații și

cereri nu au parvenit. În cursul urmăririi penale, partea apărării, de asemenea, nu

a depus cereri cu observații referitor la expertiza medico-legală complexă.

Pe parcursul întregii cercetări judecătorești în prima instanță, inclusiv și la

faza procedurii de apel, partea apărării nu a înaintat cerere de a fi dispusă o altă

expertiză.

Instanța de apel nu a acceptat argumentul avocaților Tuhari Igor și Lepilov

Natalia, precum că concluzia acestei expertize complexe nu conține o analiză

independentă asupra celor mai importante întrebări formulate, iar analiza asupra

acestor întrebări, fără o examinare obiectivă, a fost inclusă în partea de cercetare

și partea finală, în mod similar cum a fost expusă în concluzia expertizei

trasologice № 12/5-4965 din 28.08.2013.

Colegiul a considerat că, numai experții judiciari aleg metoda și modalitatea

efectuării expertizei. Dacă experții, în baza calificărilor lor speciale, au considerat

că anumite date deja existente le-au fost suficiente pentru a răspunde la anumite

22

întrebări, atunci experții nu pot fi criticați fără suficiente motive justificate, că nu

au acționat în modul dorit de orice parte interesată.

Pe aceleași temeiuri, instanța de apel a considerat ca neîntemeiat

argumentul avocaților Tuhari Igor și Lepilov Natalia precum că experții nu au dat

răspuns la fiecare întrebare aparte. Colegiul a remarcat că, experților le aparține

alegerea modalității efectuării expertizei și formularea concluziei. Important

este ca la orice întrebare, pusă de organul de urmărire penală sau instanța de

judecată, răspunsul să poată fi găsit în partea finală a raportului de expertiză.

Colegiul a apreciat ca neîntemeiat argumentul avocaților Tuhari Igor și

Lepilov Natalia precum că deschiderea brazdei de strangulare indică nu asupra

strangulării, ci asupra spânzurării. Acest argument al apărării se bazează pe

raportul inițial al expertului medico-legal, Topal C. și pe declarațiile acesteia. Cu

toate acestea, acest raport a expertului a fost exclus printr-un raport de

expertiză medico-legală complexă ulterioară.

Din aceste considerente, instanța de apel a considerat neîntemeiat

argumentul avocaților Tuhari Igor și Lepilov Natalia, precum că nu a fost luat în

considerare faptul că pe gâtul victimei era un șiret cu o icoană care ar putea intra

sub centura chimono.

Avocații Tuhari Igor și Lepilov Natalia în cererea de apel indică că, mai

obiectivă poate fi considerată expertiza nr. 17 din 06.02.2013, întrucât

cercetarea expertului pe baza acesteia a fost efectuată direct pe corpul victimei și

imediat după deces.

Colegiul a considerat acest argument neîntemeiat, deoarece în urma

expertizei medico-legale complexe au fost luate în considerare și datele de care a

dispus expertul la expertiza medico-legală complexă inițială, și anume: actul de

examinare medico-legale nr. 17 din 06.02.2013 a cadavrului Ianevici A., ce direct

este reflectat în raportul de expertiză medico-legală nr.333 din 4 noiembrie 2013

(vol. IV, f.d. 39).

Astfel, Colegiul a considerat că, prima instanță întemeiat a constatat, că

cauza decesului victimei Ianevici Alexandr este asfixia mecanică - adică

strangulare cu un fir de la cablul unui încărcător de telefon mobil sau alt

obiect similar.

Avocații Tuhari Igor și Lepilov Natalia au indicat că la materialele cauzei se

conține descifrarea convorbirii telefonice de la telefonul mobil al lui Novacov

Andrei, la telefonul fix al apartamentului lui Maresiev Serghei, la ora 16:52 (vol.

I, f.d. 136). În opinia apărării, prin aceasta se confirmă faptul că, la 16:52

Maresiev Serghei se afla în apartamentul său, în blocul vecin. Iar aceasta, la

rândul său, în opinia apărării, atestă faptul că Novacov Andrei și Maresiev

Serghei s-au aflat în apartamentul lui Ianevici A. nu mai mult de 10 minute.

Argumentul dat nu a fost luat în considerație de către Colegiu, deoarece nu

este obligatoriu ca anume Maresiev Serghei în acest timp să vorbească la

telefonul fix. Acesta putea fi oricare dintre membrii familiei Maresiev Serghei.

23

Conform raportului expertizei date, decesul victimei Ianevici Alexandr a

survenit la data de 05 februarie 2013, aproximativ la ora 16:00-18:00.

La materialele cauzei este anexat certificatul de confirmare a chemării

urgenței, potrivit căruia la 05 februarie 2013, la 17:31 a parvenit un apel de la

mama cu privire la spânzurarea lui Ianevici Alexandr (vol. I, f.d. 42). De asemeni,

este anexată descifrarea unui apel telefonic de ieșire de la numărul de telefon al

lui Ianevici A. la telefonul lui Ianevici M. la ora 17:35 minute. (vol. I, f.d. 156).

Astfel, având în vedere aceste circumstanțe, rezultă că Ianevici M. a descoperit

corpul victimei aproximativ la ora 17:25 minute, prin urmare moartea lui

Ianevici Alexandr a survenit mai devreme.

Martorii de bază pe cauza dată sunt frații Raețkii Ilia și Raețkii Serghei, care

locuiesc pe aceeași scară cu victima Ianevici A. și părinții acestuia.

Din declarațiile martorilor, care se confirmă prin înregistrări video, cu

indicarea orei exacte reiese că Maresiev Serghei și Novacov Andrei au întrat în

apartamentul lui Ianevici A. la ora 16:48. Martorul Raețkii Ilia a intrat înapoi în

apartament la ora 16:50, el nu i-a văzut pe Maresiev Serghei și Novacov Andrei,

care ieșeau din apartamentul victimei, și s-a văzut cu dânșii după ce a aflat

despre decesul lui Ianevici A.

După ce Raețkii Ilia a intrat înapoi în apartament, fratele său Raețkii Serghei

ieșind din apartament și din bloc, nu a întâlnit pe nimeni. Timp de 10-12 minute

el se afla vizavi de bloc, și nu a văzut să fi ieșit cineva. Ieșind pe stradelă,

aproximativ la ora 17:15 el a văzut-o pe Ianevici Marina, care traversa strada

xxxxx. La acest timp urmează a fi adăugate minim 15 minute, timp în care

Ianevici Mariana a făcut cumpărături.

Reieșind din aceste circumstanțe urmează că Novacov Andrei și Maresiev

Serghei s-au aflat în apartamentul lui Ianevici A., mai mult de 5-7 minute. Și

faptul că Maresiev Serghei nu a fost văzut cum iese din bloc, poate fi condiționat

prin aceea, că după omorul lui Ianevici A., el s-a aflat în apartamentul lui

Novacov Andrei, care este amplasat la același etaj cu apartamentul lui Ianevici A.

Urmează a fi reținut și faptul că, Novacov Andrei locuiește la același etaj cu

familia Ianevici. Respectiv, lui Novacov Andrei și Maresiev Serghei, le erau

suficiente câteva secunde pentru a ajunge de la apartamentul familiei Ianevici în

apartamentul lui Novacov Andrei.

Colegiul a considerat întemeiată poziția primei instanțe, care în calitate de

argument suplimentar a vinovăției condamnaților a adus declarațiile lui Raețkii

Ilia, care a explicat că în acea seară de el s-a apropiat Maresiev Serghei și l-a

rugat să nu spună nimănui, că el, Raețkii Ilia, i-a văzut. Totodată Maresiev

Serghei era foarte agitat.

Astfel, reieșind din circumstanțele indicate mai sus, în opinia Colegiului

judiciar, a fost dovedit cu certitudine precum că, Maresiev Serghei și Novacov

Andrei se aflau în apartamentul lui Ianevici Alexandr anume în momentul

decesului acestuia.

24

După cum a fost indicat mai sus, dovezile pe cauza dată urmează a fi

apreciate prin prisma faptului că, decesul lui Ianevici Alexandr a survenit nu în

urma sinuciderii, dar în rezultatul acțiunilor persoanelor terțe, iar ținând cont de

circumstanțele stabilite mai sus, aceste persoane sunt Maresiev Serghei și

Novacov Andrei.

De către avocații Tuhari Igor și Lepilov Natalia în scopul justificării achitării

condamnaților sunt aduse un șir de argumente care în opinia Colegiului au fost

considerate ca lipsite de careva validitate obiectivă și vizează transmiterea

artificială a ambiguității dovezilor acuzării.

Astfel, avocații Tuhari Igor și Lepilov Natalia au reținut că, cel mai probabil

victima a încercat să-și însceneze sinuciderea, dar în mod neașteptat, aceasta a

dus la decesul său. Apărarea a ajuns la această concluzie reieșind din faptului că

între Ianevici Alexandr și părinții săi ar fi fost o relație dificilă, ceea ce a condus la

starea psihologică depresivă a lui Ianevici Alexandr, care până în momentul

decesului său s-a agravat prin faptul că părinții lui Ianevici Alexandr au aflat că,

fumează și urmau să poarte o conversație cu el.

Colegiul a considerat argumente apărării ca neîntemeiate deoarece în

cadrul ședinței de judecată, în ordine de apel, au fost date citirii declarațiile

martorilor interogați în etapa urmăririi penale și în instanța de fond după cum

martorul Odnostalco Marina (f.d. 51-52 v.1), colegii de clasă Gheorghieva Alla

(vol. 1, f.d. 5152), Grosu Andrei (vol. 1, f.d. 58-59), Nichita Danil (vol. 1, f.d. 60),

Iabanji Nicolai (vol. 1, f.d. 61), Martorul Railean Elena (vol.6 f.d. 203), martorul

Ciumac Nadejda (f.d.200 vol.6). Din aceste declarații instanța de apel a rezultat

că, Ianevici Alexandr a fost educat în condiții normale, învăța și comunica ca

orice copil de vârsta lui, cu problemele sale, care se întâlnesc la această vârstă.

La materialele cauzei lipsesc careva dovezi ce confirmă prezența relațiilor

dificile între Ianevici Alexandr și părinții acestuia, și, de asemenea, că victima și-

a exprimat vreodată gândurile sinucigașe. Lipsesc dovezi precum că, Ianevici

Alexandr avea un caracter impresionabil, apatic sau depresiv. Prezența acestor

trăsături de caracter, influența lor asupra acțiunilor unei persoane, în raport cu

circumstanțele vieții lui Ianevici Alexandr, nu poate fi stabilită decât printr-un

examen psihologic criminalistic. În acest sens, cearta între victima Ianevici

Alexandr și părinții săi, pe care a auzit-o martorul Ciumac Nadejda, nu poate fi

interpretată indubitabil, ca motiv din care victima ar fi putut încerca să se

sinucidă.

Nu au fost luate în considerație argumentul apărării precum că, dacă nodul

centurii nu ar fi fost strâns bine în jurul gâtului victimei, așa cum menționează în

declarații Ianevici Marina, atunci nu ar fi posibil ca corpul deja decedatului

Ianevici Alexandr să fie stabil pe genunchi. Pur și simplu ar cădea. Cu toate

acestea, prin strangulare, așa cum consideră apărarea, după încetarea mișcărilor

convulsive ale corpului și relaxarea mușchilor, nodul ar putea fi slăbit în mod

arbitrar, poziția indicată a corpului ar fi naturală și explicabilă, deoarece sunt

25

combătute prin raportul de expertiză medico-legală menționat supra și

explicațiile expertului medico-legal Tetercev V.

Avocații Tuhari Igor și Lepilov Natalia au indicat că, din moment ce

Maresiev Serghei este stângaci, semnul presupusei lovituri pe capul victimei, ar fi

trebuit să fie nu pe partea stângă a capului, ci pe dreapta.

Potrivit Colegiului, această concluzie este, de asemenea, o interpretare

liberă, lipsită de confirmare obiectivă, în timp ce expertul medico-legist Tetercev

V. a explicat concluziile examinării medico-legale complete efectuate cu

participarea sa. Din aceste declarații rezultă că, decesul victimei Ianevici A. a

survenit prin strangulare cu un ștreang de către terți. Însuși Ianevici A. nu s-ar fi

putut strangula cu acest ștreang. Nu s-au găsit urme de strangulare de o centură

de chimono.

Un alt argument al avocaților Tuhari Igor și Lepilov Natalia este faptul că,

condamnații în intervalul de timp scurt, în care se aflau în apartamentul lui

Ianevici, din cauza vârstei lor minore, lipsei unui plan prestabilit și a abilităților,

nu ar fi putut săvârși uciderea victimei și apoi să-i însceneze strangularea.

Colegiul a considerat că, reieșind din declarațiile martorilor Raețchi Ilia,

Raețchi Serghei și Ianevici Mariana, inculpații au avut suficient timp pentru a

efectua toate aceste acțiuni. Maresiev Serghei, precum și Ianevici Alexandr, erau

implicați în arte marțiale și aveau nu numai idee despre impactul fizic asupra unei

persoane, ci și abilitățile corespunzătoare.

Toate aceste versiuni sunt în contradicție cu concluzia de mai sus a

examenului medical legal complet, potrivit căruia decesul victimei a survenit ca

urmare a strangulării de către terți.

Colegiul judiciar a constatat că, la pronunțarea sentinței, instanța de fond

corect a determinat circumstanțele de fapt și de drept și just a făcut concluzia că

faptele penale reținute în culpa inculpaților Maresiev Serghei și Novacov Andrei

au avut loc și au foste săvârșite de către aceștia, în circumstanțele descrise mai

sus. La momentul judecării cauzei și pronunțării sentinței instanța de fond

corect a calificat aceste fapte ca fiind infracțiunea prevăzută la art.145 alin.(2) lit.

e), i), j) Cod penal, conform indiciilor calificativi: omorul săvârșit cu bună știință

asupra unui minor, de două sau mai multe persoane, cu deosebită cruzime.

Circumstanțele constate au fost confirmate prin - procesul verbal de

cercetare la fața locului, din care rezultă că, în apartamentul nr. 16, situat xxxxx a

fost depistat cadavrul minorului Ianevici Alexandr cu semne de moarte violentă;

- declarațiile succesorului părții vătămate Ianevici Marina, care a declarat despre

circumstanțele în care a depistat cadavrul victimei Ianevici Alexandr; - declarațiile

succesorului părții vătămate Ianevici Alexandr, care a comunicat despre

circumstanțele în care a depistat cadavrul victimei Ianevici Alexandr; -

declarațiile lui Raețchii Ilia, care a explicat că a văzut cum Maresiev Serghei și

Novacov Andrei, împotriva voinței lui Ianevici Alexandr, au intrat în

apartamentul lui, aproximativ în intervalul de timp care coincide cu timpul în

26

care a survenit decesul lui Ianevici Alexandr, totodată și faptul că, după

producerea incidentului Maresiev Serghei l-a rugat să nu spună nimănui că el -

Raețchii Ilia, i-a văzut; - declarațiile lui Raețchii Serghei, care a declarat că,

fratele său Raețchii Ilia, a văzut cum Maresiev Serghei și Novacov Andrei,

împotriva voinței lui Ianevici Alexandr, au intrat în apartamentul lui,

aproximativ în intervalul de timp ce coincide cu timpul decesului lui Ianevici

Alexandr, totodată și faptul că, după producerea incidentului Maresiev Serghei l-

a rugat să nu spună nimănui că el - Raețchii Ilia, i-a văzut; - raportul de expertiză

medico-legală complexă nr. 333 din 04.11.2013, potrivit căruia decesul victimei

Ianevici Alexandr a survenit în rezultatul strangulării, cauzată de persoane terțe;

- declarațiile expertului medico-legal Tetercev V., care a susținut concluziile

reflectate în raportul de expertiză medico-legală complexă nr. 333 din

04.11.2013.

Declarațiile lui Maresiev Serghei și Novacov Andrei, făcute în prima instanță,

precum că nu au săvârșit omorul lui Ianevici Alexandr, instanța de apel le-a

apreciat ca fiind nesincere, deoarece sunt combătute prin probele menționate mai

sus.

Deși în calitate de probe ce confirmă vinovăția inculpaților, de către partea

acuzării au fost prezentate înregistrările audio și video, în care se poate auzi și

vedea cum condamnatul Novacov Andrei din discuțiile cu ofițerii de poliție

relatează despre circumstanțele incidentului (vol. 3, f.d 165-218), instanța de

apel a conchis în p. 5.161 al deciziei recurate, că prima instanța în mod întemeiat

a declarat aceste probe drept inadmisibile, deoarece au fost administrate cu

încălcarea normelor de procedură penală și cu încălcarea drepturilor

fundamentale ale inculpatului.

Colegiul a respins apelurile procurorului și succesorului părții vătămate

care au contestat sentința doar în partea stabilirii pedepsei, invocând stabilirea

unei pedepse prea blânde inculpaților. Astfel, prin apelul înaintat, procurorul

solicită să le fie stabilit ambilor inculpați câte 10 ani de închisoare, iar succesorii

solicită să fie stabilită pedeapsa în limitele prevăzute de art. 145 alin. (1) Cod

penal.

Colegiul a reținut concluziile primei instanțe referitor la stabilirea

categoriei și termenului pedepsei potrivit cărora lui Maresiev Serghei i-a fost

stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 8 ani cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip închis, iar lui Novacov Andrei - 7 ani cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip închis.

În opinia Colegiului, prima instanță corect a aplicat prevederile art. 70 alin.

(2) și art. 79 alin (1) Cod penal la stabilirea față de inculpați a termenului de

pedeapsă făcând referire la minorat ca la o circumstanță excepțională, fără o

oarecare argumentare.

În opinia Colegiului, prima instanță, reieșind din circumstanțele infracțiunii

săvârșite și personalitatea vinovaților, corect a determinat nivelul reducerii

27

pedepsei sub limitele stabilite. Maresiev Serghei, reieșind din circumstanțele

infracțiunii, a fost mai activ decât Novacov Andrei mai ales că el este mai mare

decât Novacov Andrei, cu mai mult de 2 ani. De aceea, prima instanță echitabil a

stabilit pentru Maresiev Serghei o pedeapsă mai aspră decât lui Novacov Andrei

În principiu micșorarea de către prima instanță a pedepsei condamnaților

Maresiev Serghei și Novacov Andrei sub limita minimă de 10 ani de privare de

libertate până la 8 și 7 ani, respectiv, după părerea Colegiului, este întemeiată și

va contribui la atingerea scopului pedepsei, prevăzute de art.61 Cod penal

Tuhari Igor în numele inculpatului Maresiev Serghei, de către avocatul Lepilov

Natalia în numele inculpatului Novacov Andrei și de către Ianevici Alexandr

succesorul părții vătămate.

7.1 Avocatul Tuhari Igor în numele inculpatului Maresiev Serghei invocând

temeiul prevăzut la art. 427 alin.(1) pct. 6),8),12) Cod de procedură penală,

solicită admiterea recursului, casarea deciziei, cu pronunțarea unei noi hotărâri

de achitare a inculpaților.

În motivarea recursului apărarea invocă:

- instanța de apel nu a dat apreciere declarațiilor lui Ianevici Marina, care a

găsit corpul fiului, înregistrare video a verificării declarațiilor lui Ianevici Marina

la fața locului (failul nr.2, min.24) la depistarea corpul lui Ianevici Alexandr se

afla în poziția „стоя на коленях лицом к двери ванной”. La înregistrarea video

Ianevici Marina face accentul că poziția corpului era anume „stând pe genunchi”,

și nu „șezând pe genunchi”. De asemenea, conform declarațiilor lui Ianevici

Marina, lațul centurii de pe gâtul lui Ianevici Alexandr nu a fost strâmt, când ea a

început să-1 dezlege, ceia ce, din cuvintele ei, i-a condiționat să gândească că

aceasta nu a putut fi spânzurare. Scenariul acțiunilor, propus de învinuire și

instanței de fond, de asemenea, presupune că după sufocare corpul a fost mutat

la ușa băii și aranjat astfel că s-a imitat autospînzurare cu ajutorul centurii

chimono. Însă, dacă ar fi fost făcută încercare de a instala corpul deja neînsuflețit

pe genunchi, ar fi fost imposibil de a-l fixa în poziția „stînd pe genunchi”,

deoarece corpul pur și simplu fiind flasc s-ar așeza, cu atât mai mult cu un „laț

slab legat”. Însă, în cazul spânzurării, după finisarea convulsiilor a corpului și

relaxarea mușchilor anume poziția „stând pe genunchi” și ar fi fost firească

pentru corp (Vezi Tabel. Nr.1, lit.b). Astfel de explicare se confirmă și prin

literatura de specialitate (de exemplu Medicina legală, Ungureanu S., Editura

Știința 1993, pag.132);

- partea apărării a atras atenția instanței că amprentele nu au fost luate nu

din cauza că au lipsit, sau că la organul de urmărire nu a fost astfel de intenție ci

conform declarațiilor expertului-criminalist Barladean P. date în fața instanței

de fond amprentele de la fața locului nu au fost ridicate nu din cauza că au fost

șterse ci din cauza că nu au fost găsite amprente potrivite pentru identificare

cauza imposibilității luării amprentelor era faptul că amprente erau foarte multe

28

(nu erau șterse!). Ceia ce schimbă esențial sensul argumentului examinat.

Conform declarațiilor Ianevici Marina o parte din centura chimono a fost legată

de mânerul ușii camerei de baie (vol.I, video-înregistrare de la fața locului). Nu

este relevant la moment să mă expun pe marginea nivelului de profesionalism a

expertului, posibilității sau imposibilității ridicării amprentelor, important și

principial este faptul că amprentele nu au fost șterse;

- faptul lipsei totale a amprentelor ar însemna ștergerea lor intenționată,

însă prezența unui număr oarecare de amprente nepasibile de identificare

demonstrează ca minimum lipsa intenției de a le șterge. Deși, dacă admitem

versiunea învinuirii, că inculpații au săvârșit strangularea lui Ianevici Alexandr

și au înscenat spânzurarea pe centură, atunci ar fi fost logic de așteptat, că

vinovați în omucidere au putut să aibă grijă de a șterge cel puțin amprentele lor

de pe mânerul ușii de baie;

- instanța de fond nu a luat în considerație extrasele sunetelor de intrare și

ieșire de pe numerele inculpaților și a defunctului Ianevici A. că la data de

05.02.3013 la orele (vol.I, pag.136) a fost fixat un sunet de pe numărul mobil

Novacov Andrei pe numărul fix de casă a lui Maresiev Serghei cu durata de ceia

ce demonstrează că cel puțin la ora 16.52 inculpații erau deja acasă, astfel

termenul limita aflării inculpaților în apartamentul Ianevici A. - aproximativ

16.51, ceea ce se confirmă și prin explicațiile lor date în calitate de martori încă

la data de 06.02.2013;

- instanța de fond nu a luat în considerație circumstanța în cauză motivând

prin faptul că sunetul a fost făcut de pe telefonul mobil a lui Novacov Andrei pe

numărul de casă a lui Maresiev când încă ambii erau inculpați erau în

apartamentul Ianevici și de pe telefonul familiei Maresiev a vorbit nu Serghei ci

tatăl său Maresiev Andrei;

- instanța de apel în p.5.103-5.104 a deciziei afirmă că argumentul dat nu

poate fi luat în considerație „deoarece nu este obligatoriu ca anume Maresiev

Serghei în acest timp să vorbească la telefonul fix. Aceasta ar putea fi oricare

dintre membrii familiei Maresiev Serghei”;

- astfel de poziție se combate prin declarațiile Maresiev Andrei, care a fost

audiat în fața Curții de apel Comrat și care a confirmat că după ce el s-a întors

acasă de la lucru la data de 05.02.2013 el nu a vorbit la telefon cu nimeni, ba mai

mult ca atât, nici nu a observat că fiul lui a ieșit din casă pe cîteva minute,

deoarece fix la orele 17:00, anunțate pe radioul pe care el asculta la bucătărie, l-a

chemat să mănânce și Serghei era deja acasă. Conform declarațiilor Novacov

Andrei la 05.02.2013 la orele 16.52 el a sunat lui Serghei pe număr fix pentru a

concretiza o întrebare referitoare la instalarea unui program pe computer;

- de asemenea, conform declarațiilor martorului Raețchii Serghei (vol.I,

pag.86-88) confirmate și în fața instanței, el a ieșit afară după ce la 16.50 în

apartamentul a intrat fratele lui Raețchii Ilia și s-a aflat în curtea casei până la

16.15, când și a văzut pe Ianevici Marina care se întorcea acasă. Raețchii Serghei

29

și în cadrul anchetei și în fața instanței ferm a confirmat că tot timpul care el se

afla în curte, în vizorul lui se afla intrare în scară și nimeni nu a intrat și nu a ieșit

în din scară în acea perioadă. Astfel, declarațiile martorului Raețchii Serghei se

confirmă, în primul rând, prin declarațiile inculpaților referitor la faptul că când

ei au plecat Raețchii Ilia încă era pe scară și, în al doilea rând, aceste declarații

exclud posibilitatea ca Maresiev Serghei a putut să se întoarcă în apartamentul

Ianevici după orele 16.52, când el a vorbit la telefon cu Novacov Andrei. În

același timp versiunea, de care se ține partea acuzării și care este pusă la baza

sentinței de condamnare nu explică nici într-un fel când și cum a ajuns Maresiev

Serghei acasă. Dacă admitem, de exemplu, că el s-a aflat în apartamentul Ianevici

A.A. 10 min., cum afirmă instanța de fond, atunci nu este clar cum el a ajuns

acasă fără ca pe el să-l vadă martorul Raețchii Serghei.

- faptul prezenței șnurului pe gâtul corpului nu a fost adus la cunoștința

experților, nu a fost examinat și circumstanțele respective nu i s-a dat apreciere

nici de către experții-traseologici în cadrul expertizei traseologice №12/5-4965

din 28.08.2013 nici în cadrul expertizei medico-legale №333 din 30.09.2013, ceea

ce permite să afirmăm că cel puțin în cadrul expertizelor respective nu au fost

examinate toate scenariile posibile celor întâmplate la data de 05.02.2013 cu

Ianevici A.A.

- argumentul instanței de fond expus în sentința contestată precum că

această posibilitate a fost combătută de către expertiza traseologică nu

corespunde materialelor cauzei, deoarece însăși în textul raportului de expertiză

menționat lipsește orice mențiune despre existența șnurului menționat mai sus

ba mai mult din textul raportului reiese că experții nici nu au știut despre

existența șnurului respectiv;

- fiind interpelat de către avocat Tuhari Igor Centrul Național de Expertize

Judiciare prin scrisoarea №4821 din 21.10.2015 a răspuns că examinarea urmelor

de pe corpul uman nu ține de competența experților-criminaliști ci este în

competența medicilor-legiști din cadrul Centrului de medicina legală. Aceiași

poziție a fost expusă și în scrisoarea nr.34/12/1063 din 12.10.2015 Centrului

tehnico-criminalistic și expertize judiciare de pe lângă MAI. (Vol.6, pag.123).

- pe lângă încălcarea competenței menționează apărarea și calitatea

expertizei trasologice menționate. Astfel Expertiza trasologică №12/5-4965 fiind

28.08.2013 efectuată cu încălcarea esențială normelor de competență, de

procedură, de metodologie a investigațiilor urmează să fie apreciată extrem de

critic și nu poate fi pusă la baza învinuirii;

- reieșind din textul raportului de expertiză nr.333 din 30.09.2013 experții

nu au efectuat cercetări proprii - absolut. Tot textul raportului se reduce la

citarea exactă (până la copierea greșelilor și prescurtărilor orfografice) a

documentelor din dosar prezentate experților. Astfel, din textul raportului de

expertiză nr.333 din 30.09.2013 este absolut neclar în baza la ce experții au ajuns

la concluzia că cauza morții este strangulare lanț și nu spânzurare. Nu este

30

descrisă nici o cercetare proprie, nici o analiză - doar după citarea documentelor

prezentate deodată concluzie! Mai mult ca atît în textul expertizei experții fac

concluzie despre asfixie mecanică prin strangulare preferindu-se la: „datele

cercetării medico-legale ale corpului”, în care se indică că șanțul este unic,

orizontal, oblic-ascendent, necomplet cu adâncimea neuniformă. Or, anume

experții medico-legali urmau să înlăture viciile expertizei trasologice și să

efectueze cercetări și experimente proprii (posibil asemănătoare celor efectuate

de către experți criminaliști dar mai calificate);

- de asemenea, experții medico-legali, ca și experții-criminaliști nu au

reflectat, nu au studiat, nu au dat apreciere faptului existenței pe gâtul corpului

șnurului cu cruce și participarea lui posibilă la formarea șanțului de strangulare

în cazul nimeririi sub centura de chimono;

- de asemenea, nu rezistă critica și poziția precum că șanțul de sus de pe gât

s-a format prin mișcarea obiectului de strangulare pe gât din jos în sus. Dacă

aceasta s-ar întâmpla șanțul de sus urma să fie identic cu cel de jos, iar din

concluziile tuturor experții reiese că ele, totuși, au fost neînsemnat diferite;

- de asemenea, că experților nu le-au fost puse la dispoziție fotografiile cu

înaltă rezoluție cu planșele de măsurare corect aplicate, care au fost prezentate

de către expertul Topal Carolina doar în fața instanței de apel și la care experții

acces nu au avut. Reieșind din materialele raportului de către experții au fost

studiate fotografiile efectuate de către experții-criminaliști la care ei au aplicat

rigla de măsurare pe fotografie deasupra efectuând altă poză;

- instanța de fond și de apel neîntemeiat au ignorant argumentele părții

apărării și a evitat în deciziile lor să dea apreciere viciilor invocate raportului de

expertiză medico-legală nr.333 din 30.09.2013.

7.2 Avocatul Lepilov Natalia în numele inculpatului Novacov Andrei

invocând temeiul prevăzut la art. 427 alin.(1) pct. 6),8),12) Cod de procedură

penală, solicită admiterea recursului, casarea deciziei, cu pronunțarea unei noi

hotărâri de achitare a inculpaților.

În motivarea recursului apărarea invocă:

- instanța a ignorat circumstanța precum că în textul expertizei medico-legale

complexe nr.333 din 04.11.2013 nu numai că se face în text referire expresă la

concluziile expertizei traseologice, dar și răspunsul la întrebările 10, 11 - cruciale

în esența pentru înaintarea învinuirii este formulat astfel: „ținând cont de

concluziile investigării traseologice (raportul de expertiza traseologocă №116 om

04.09.2013) se poate de făcut concluzia că șanțul de strangulare în partea de jos

a gâtului putea să apară drept urmare a spânzurării cu un ștreang din firul de la

încărcător”;

- instanța de apel nu s-a expus pe marginea criticilor din cererea de apel

asupra raportului de expertiza traseologocă №116 om 04.09.2013, menționând

doar faptul (p.5.87) că experții judiciari sunt liberi să aleagă metoda și

modalitatea efectuării expertizei, ceia ce evident nu este suficient pentru

justificarea ilegalităților comise și invocate în cererea de apel;

31

- instanța de apel a evitat să se expună asupra faptului că conform

fotografiilor și înregistrării video prezentate de către medicul-legist expertul Topal

Carolina pe gâtul Ianevici A.A. în momentul examinării corpului se afla o cruciliță

pe un șnur de culoarea neagră, însă, circumstanța respectivă nu este reflectată

nici într-un document și nu a fost examinată, reflectată de către experții la

efectuarea expertizelor traseologice №12/5-4965 din 28.08.2013 (nr. 116 din

04.09.2013) (f.d.7-29 vol.IV) și medico-legale complexe în comisie №333 din

30.09.2013 (f.d.37-47, vol.IV) - experții nici nu au știut despre existența obiectului

respectiv. În cererea de apel este indicat că faptul prezenței pe gîtul Ianevici A.A.

obiectului, care putea influența formarea urmelor pe piele este extrem de

important pentru formularea concluziilor pe marginea cauzelor decesului și

lipsa de analiză a circumstanței respective reprezintă un viciu esențial a

expertizelor efectuate în particular și a anchetei efectuate în general.;

- nici partea acuzării nici instanța de fond nu au explicat cum și când

inculpatul Maresiev Serghei a ajuns acasă - or în perioada 16.53-17.15. (f.d.86,

vol.I) în curtea casei se afla vecinul Raețchii Serghei, care nu a văzut ca cineva să

iasă sau să intre din/în casă. Instanța de apel, propune propria versiunea că

Maresiev Serghei imediat după cele întâmplate în apartamentul familiei Ianevici

s-a ascuns în apartamentul familiei Novacov însă, versiunea respectivă, la fel nu

explică, totuși cum și când Maresiev Serghei a ajuns acasă, în apartamentul său,

care se află în altă scară. Or, când Ianevici Marina a venit acasă - ora 17.20,

(f.d.79, vol.I vecinul a văzut-o afară apropriindu-se de casă la 17.15) și a găsit

corpul neînsuflețit a fiului ea a început să strige și în coridor au ieșit vecinii,

astfel, Maresiev Serghei nu ar avea posibilitate de a trece neobservat de nimeni.

Această versiune a instanței contravine și declarațiilor martorului - Maresiev

Andrei, care a declarat în fața Curții de apel Comrat că la orele 17.00 în data

vizată fiul său s-a așezat deja la masă. Astfel, încercând să aprecieze argumentul

indicat din cererea de apel, Curtea de apel Cahul, totuși, nu a reușit până la capăt

logic să explice cum și când inculpatul Maresiev Serghei a ajuns acasă în

apartamentul său, oprindu-se doar a presupune că după cele întâmplate el a

intrat în apartamentul Novacov;

- la baza sentinței și deciziei de condamnare sunt puse raportul de expertiza

medico-legală №333 din 30.09.2013 (f.d.37-47, vol.IV) și raportul de expertiza

traseologică №12/5-4965 din 28.08.2013 (nr.116 din 04.09.2013), în baza cărora

instanțele de fond și de apel au constatat că Ianevici A. a fost lipsit de viață prin

strangulare - latura obiectivă, care a fost imputată inculpaților Novacov Andrei și

Maresiev Serghei.

- în lipsa probelor admisibile, certe, clare, neviciate referitoare la

circumstanțele decesului Ianevici A. instanța de apel nu a avut temeiuri de a

afirma că în acțiunile inculpaților sunt întrunite elementele infracțiunii;

- partea apărării a criticat (și de formă și de conținut) rapoartele de expertiza

trasologică №12/5-4965 din 28.08.2013 (nr. 116 din 04.09.2013) (f.d.7-29 vol.IV)

32

și de expertiza medico-legală №333 din 30.09.2013 (f.d.37-47, vol.IV) pe care s-a

bazat învinuirea și sentința de condamnare însă instanța de apel (p.5.80, 5.82,

5.84 a deciziei) invocă că partea apărării nu a înaintat în cadrul anchetei cereri

de a fi dispusă o altă expertiză;

- în raportul de expertiza traseologică №12/5-4965 din 28.08.2013 (nr.116

din 04.09.2013) de către experții criminaliști a fost formulată concluzia precum

că conform fotografiilor examinate, șanțul de pe gâtul Ianevici A. ar fi putut fi

lăsat de firul de încărcare telefonului nokia însă, cum a fost indicat mai sus de

către experții nu a fost examinată circumstanța existenței pe gît șnurului cu

cruce de pe gâtul Ianevici A.A., ceea ce, de asemenea, ne permite să apreciem

critic concluziile experților-traseologi - și asta nici măcar neluând în considerație

că au efectuat „cercetări” ce nu țin de competența lor. Țin să menționez că

proveniența șanțului de pe gâtul Ianevici A. este o circumstanța esențială în

cauza respectivă, care a fost pusă la baza concluziilor experților în cadrul

expertizei medico-legale (raportul de expertiza medico-legală №333 din

30.09.2013 (f.d.37-47, vol.IV)), cel puțin la formularea răspunsurilor la

întrebările 10-11) care este pus la baza sentinței de condamnare a instanțelor de

fond și de apel;

- expertiza traseologică №12/5-4965 fiind 28.08.2013 efectuată cu

încălcarea esențială a normelor de competență, de procedură, de metodologie a

investigațiilor, cu utilizarea metodelor ce contravin prevederilor științifice;

urmează să fie apreciată extrem de critic și nu poate fi pusă la baza învinuirii;

- la întocmirea raportului de expertiză medico-legală №333 din 30.09.2013,

experții au evitat să efectueze cercetări proprii și au formulat concluzii făcând

trimitere expresă la concluziile din raportul de expertiză traseologică,

- la baza deciziei de condamnare contestate, este pus raportul de expertiză

medico-legală №333 din 30.09.2013, la baza căruia, la rândul său stă raportul de

expertiza traseologică №12/5-4965 din 28.08.2013 (nr. 116 din 04.09.2013),

întocmit cu încălcarea competenței și cu utilizarea metodelor ce contravin

prevederilor științifice. Prin urmare de către instanța de apel este formată o

concluzie greșită privind latura obiectivă a infracțiunii, în comiterea căreia sunt

recunoscute vinovați inculpații Novacov Andrei și Maresiev Serghei;

- reieșind din textul raportului de expertiză din 30.09.2013 experții nu au

efectuat cercetări proprii - absolut. Tot textul raportului se reduce la citarea

exactă (până la copierea greșelilor și prescurtărilor orografice) a documentelor

din dosar prezentate experților (actul de examinare a cadavrului, expertize

medico-legală, expertiza trasologică), iar concluziile formulate de către experți

în limitele prezentei „expertize” nu sunt argumentate nici într-un fel;

- din textul raportului de expertiză nr.333 din 30.09.2013 este absolut neclar

în baza la ce experții au ajuns la concluzia că cauza morții este strangulare lanț și

nu spânzurare. Nu este descrisă nici o cercetare proprie, nici o analiză - doar

după citarea documentelor prezentate deodată concluzie. Mai mult ca atât în

33

textul expertizei experții fac concluzie despre asfixie mecanică prin strangulare

preferindu-se la: „datele cercetării medico-legale ale corpului”, în care se indică

că șanțul este unic, orizontal, oblic-ascendent, necomplet cu adâncimea

neuniformă,

- în lipsa în textul raportului de expertiză medico-legală nr.333 din

30.09.2013 a mențiunilor privind cercetările metodice efectuate, metodologia

aplicată, procedeele tehnico-științifice utilizate putem să afirmăm că prezentul

raport nu corespunde exigențelor stabilite de art.94 Cod de procedură penală și nu

poate fi pus la baza sentinței de condamnare ca fiind obținut prin utilizarea

metodelor ce contravin prevederilor științifice precum și cu încălcări esențiale

Legii cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar;

- luând în considerație existența circumstanțelor care nu permit de a pune

la baza învinuirii rapoartele de expertiză medico-legală №333 din 30.09.2013

(f.d.37-47, vol. IV) și de expertiza traseologică №12/5-4965 din 28.08.2013

(nr.116 din 04.09.2013) putem să afirmăm decizia instanței de apel este emisă

în lipsa probelor admisibile, certe care ar demonstra cu certitudine că a fost comis

faptul infracțiunii de omor precum și faptul existenței în acțiunile inculpaților

indiciilor infracțiunii (ei nu au avut nici temei, nici posibilitatea de a săvârși

infracțiunea imputată).

7.3 Succesorul părții vătămate Ianevici Alexandr fără a invoca careva temei

prevăzut la art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, solicită admiterea

recursului, casarea deciziei, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care

inculpaților să le fie aplicată pedeapsa de 10 ani închisoare cu ispășirea pedepsei

în penitenciar de tip închis.

În motivarea recursului succesorul părții vătămate indică:

- decizia instanței de apel în partea menținerii sentinței prin care au fost

aplicate în privința inculpaților prevederile art. 79 Cod penal este neîntemeiată

și urmează a fi casată;

- prevederile art. 79 Cod penal nu pot fi aplicate în privința inculpaților

reieșind din faptul că aceștia nu și-au recunoscut vina în cele săvârșite;

- la stabilirea pedepsei inculpaților cu aplicarea prevederilor art. 79 Cod

penal a făcut referire la faptul că inculpații erau minori la momentul comiterii

infracțiunii însă, instanța de judecată nu a luat în calcul și faptul că victima la

acel moment la fel era minor avea vârsta de 15 ani;

- la fel, instanța de apel, nu a luat în calcul faptul că, în privința inculpaților,

circumstanța minoratului a fost deja reținută la aplicarea prevederilor art. 70

alin.(3) Cod penal în privința inculpaților.

- stabilirea în privința inculpaților a pedepsei sub formă de închisoare pe un

termen de 10 ani cu executarea în penitenciar de tip închis poate atinge scopul

pedepsei penale prevăzut la art. 61 Cod penal.

inculpatului Maresiev Serghei, avocatul Lepilov Natalia în numele inculpatului

34

Novacov Andrei și de către Ianevici Alexandr succesorul părții vătămate în

conformitate cu prevederile art. 431 alin.(1) pct.11 Cod procedură penală,

procurorul a depus referință, care a pledat pentru inadmisibilitatea acestuia

invocând că, instanțele de fond just au constat circumstanțele de drept și de fapt

ale cauzei și corect au stabilit vinovăția și încadrarea acțiunilor inculpaților în

baza art. 145 alin.(2) lit.e), i), j) Cod penal.

Menționează acuzarea că, instanța de apel în strictă conformitate cu

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a verificat, s-a pronunțat și a

apreciat fiecare probă, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității

și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al

coroborării lor.

Cu referire la pedeapsa stabilită inculpaților acuzarea consideră că,

instanțele de judecată, reieșind din circumstanțele constatate, justa a ajuns la

concluzia condamnării inculpaților la pedeapsa sub formă de 8 și respectiv 7 ani

închisoare, soluție care este în strictă conformitate cu prevederile art. 6, 7, 61,

75-78, 79 Cod penal.

Colegiul penal lărgit concluzionează că acestea sunt pasibile admiterii din

considerentele ce urmează.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

După cum rezultă din conținutul cererilor de recurs declarate în speță,

acestea se întemeiază pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod de

procedură penală, potrivit cărora, hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și apel

atunci când:

6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;

8) instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât

cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire;

12) faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită;.

35

Analizând textul deciziei contestate prin prisma argumentelor invocate în

recursuri și temeiurilor de casare nominalizate, Colegiul penal constată că

criticile aduse de către titularii cererilor de recurs și-au găsit confirmare în speța

dedusă judecății, iar hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată,

deoarece la judecarea cauzei în ordine de apel, nu au fost respectate pe deplin

prevederile procesual penale.

În acest context instanța de recurs menționează, că potrivti prevederilor

art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate

instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de prima

instanță. Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe

prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta

reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost săvârșită de

inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin

prisma cumulului de probe anexate și administrate la dosar în conformitate cu art.

101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual,

penal sau administrativ au fost corect aplicate, hotărârea adoptată urmând să

conțină răspuns la toate motivele invocate.

Colegiul penal notează, că hotărârile pronunțate de instanțele de fond

trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu prevederile

legislației în vigoare, pentru a permite instanței superioare de a verifica

corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se avea în vedere că nu

numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea în

termeni generali, vagi, reprezintă motiv de casare. Nemotivarea ca o omisiune

esențială apare astfel ca un viciu de procedură.

Totodată, Colegiul penal lărgit ține să menționeze că potrivit art. 436

alin. (2) Cod de procedură penală, pentru instanța de rejudecare, indicațiile

instanței de recurs sunt obligatorii în măsura în care situația de fapt rămâne cea

care a existat la soluționarea recursului.

În conformitate cu art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de

către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru

examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător.

Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sunt

obligatorii, nu au fost respectate pe deplin la judecarea cauzei în apel, iar erorile

36

admise la rejudecarea cauzei de către instanța de apel nu pot fi corectate în

ordinea procedurii de recurs.

Având în vedere prevederile legale citate, Colegiul penal lărgit menționează,

că în speța dedusă judecății, prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme

de Justiție din 21 mai 2019, decizia instanței de apel din 17 octombrie 2018 a

fost casată total cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt

complet de judecată.

Analizând decizia supusă recursului Colegiul penal lărgit reține că instanța

de apel nu a ținut cont de indicațiile date anterior de către instanța ierarhic

superioară, or, rejudecând cauza potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

instanța de apel a repetat erorile admise anterior, nefiind date răspunsuri la

toate argumentele indicate în apelurile apărării, inclusiv asupra unor chestiuni

decisive pentru soluționarea cauzei, în consecință vinovăția inculpaților

Maresiev Serghei și Novacov Andrei fiind constatată în lipsa unei analize

minuțioase și aprecieri legale a fiecărei probe separat și în coroborare sub

aspectul admisibilității acestora (pertinenței, concludenței, utilității și

administrării în conformitate cu prevederile Codului de procedură penală), așa

cum a indicat instanța de recurs, dispunând rejudecarea cauzei.

Astfel, Colegiul penal ține să reamintească faptul, că în practica sa constantă

cu privire la omorul intenționat, reflectată în jurisprudență și generalizată în

hotărârea Plenului, Curtea Supremă de Justiție a menționat, că întrucât

chestiunea despre vinovăția inculpatului se soluționează numai după

examinarea judiciară, efectuată în modul cuvenit, este necesar de a spori rolul și

importanța acestei etape a procedurii penale în cauzele ce țin de această

categorie.

Sentința poate fi bazată doar pe probe care au fost cercetate direct,

multilateral, complet și obiectiv în cadrul ședinței de judecată.

Instanțele judecătorești trebuie să cerceteze minuțios toate circumstanțele

infracțiunilor săvârșite prin omor. Concluziile instanței judecătorești cu privire

la vinovăția sau nevinovăția inculpatului, încadrarea infracțiunii săvârșite și

aplicarea pedepsei urmează să fie motivate în sentință, indicându-se probele

cercetate.

Recunoașterea de către învinuit a vinovăției sale, ca și oricare altă probă,

necesită să fie supusă unui control multilateral și poate fi pusă la baza sentinței

de condamnare, dacă ea a fost confirmată prin alte probe.

Instanța de judecată, soluționând chestiunea de vinovăție în cazul

infracțiunilor săvârșite prin omor, urmează să rezulte din cumulul tuturor

circumstanțelor infracțiunii săvârșite, să țină cont, în special, de anturajul, modul

de săvârșire a infracțiunii, arma utilizată, numărul, caracterul și localizarea

rănilor și a altor vătămări corporale, comportarea anterioară a făptuitorului și a

victimei, relațiile dintre ei etc.

37

Totodată Colegiul penal lărgit ține să mai sublinieze, că potrivit practicii

judiciare constante omorul intenționat (sau pur și simplu omorul) este lipsirea

ilegală și intenționată de viață a unei alte persoane. Această definiție a noțiunii

de omor este aplicabilă tuturor infracțiunilor săvârșite prin omor, prevăzute la

art.145-148 Cod penal.

Omorul intenționat nu poate fi săvârșit nici înainte de începutul vieții

persoanei, nici după încetarea vieții persoanei. Prin deces se înțelege stingerea

integrală și ireversibilă a activității biologice a proceselor vitale ale

organismului. Sub aspectul consumării infracțiunii de omor, interesează anume

momentul morții cerebrale, și nu momentul morții clinice. Provocarea morții

clinice constituie tentativa la infracțiunea de omor intenționat.

De cele mai dese ori, omorul se comite prin acțiune.

Pentru calificare este irelevant dacă făptuitorul a activat direct și personal

asupra victimei ori a recurs la un mijloc sau instrument indirect, activat de o altă

forță, de animale, de mijloace de transport, a profitat de acțiunile așteptate ale

victimei sau de acțiunile victimei minore sau iresponsabile, care nu poate

înțelege semnificația celor săvârșite. Legea penală nu descrie conduita

susceptibilă să provoace moartea victimei, de aceea moartea poate fi provocată

prin orice mijloace sau instrumente, care trebuie să fie apte să producă

rezultatul mortal prin ele însele sau prin întrebuințarea lor în anumite moduri,

împrejurări sau condiții.

Omorul poate fi comis și prin inacțiune, atunci cînd din cauza nesăvîrșirii

unor acțiuni obligatorii, obiectiv necesare și realmente posibile, nu s-a

împiedicat sau nu s-a înlăturat desfășurarea unor procese de natură să provoace

moartea victimei (de exemplu, prin nehrănirea copilului, prin expunerea unui

bolnav sau neputincios la o temperatură scăzută, prin neadministrarea

medicamentelor sau neaplicarea tratamentului necesar unui bolnav, prin

neacționarea unui mecanism care lovește victima etc.). Așadar, infracțiunea de

omor intenționat se comite prin inacțiune atunci când există obligația legală,

contractuală sau naturală de a împiedica producerea morții victimei.

Legătura de cauzalitate dintre acțiunea și inacțiunea făptuitorului și

urmările prejudiciabile sub formă de moarte cerebrală a victimei trebuie să

fie stabilită cu atenție în fiecare caz în parte. De aceea, în toate cauzele care au ca

obiect o infracțiune de omor se efectuează o expertiză medico-legală, care are

ca scop tocmai stabilirea cauzelor decesului.

De asemenea practica judiciară constantă stabilește că, ținând cont de

faptul că motivele și metodele infracțiunilor săvârșite prin omor au o

importanță deosebită pentru aprecierea corectă a celor săvârșite și pentru

stabilirea pedepsei, instanțele judecătorești urmează să clarifice în toate

cazurile aceste circumstanțe și să le indice în sentință.

Reieșind din prevederile legale expuse supra și concluziile practicii

judiciare constante se deduce în mod clar necesitatea stabilirii în cazul

38

învinuirilor de săvârșirea infracțiunilor de omor: acțiunile sau inacțiunile

criminale, urmările prejudiciabile, legătura de cauzalitate dintre acțiunea și

inacțiunea făptuitorului și urmările prejudiciabile sub formă de moarte

cerebrală a victimei precum și motivele și metodele infracțiunilor, toate

acestea urmând a fi stabilite în urma aprecierii în conformitate cu prevederile

art. 101 Cod de procedură penală a probelor administrate.

În continuare Colegiul penal menționează că potrivit prevederilor art. 325

Cod de procedură penală judecarea cauzei în primă instanță se efectuează numai

în privința persoanei puse sub învinuire și numai în limitele învinuirii formulate

în rechizitoriu.

Totodată reieșind din prevederile art. 281 alin.(2) Cod de procedură penală

ordonanța de punere sub învinuire trebuie să cuprindă: formularea învinuirii cu

indicarea datei, locului, mijloacelor și modului de săvârșire a infracțiunii și

consecințele ei, caracterului vinei, motivelor și semnelor calificative pentru

încadrarea juridică a faptei, mențiunea despre punerea persoanei respective sub

învinuire în calitate de învinuit în această cauză conform articolului, alineatului

și literei articolului din Codul penal care prevăd răspunderea pentru

infracțiunea comisă.

Analizând materialele cauzei Colegiul penal lărgit atestă, că potrivit

rechizitoriului Maresiev Serghei și Novacov Andrei au fost învinuiți de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin.(2) lit. e), i), j), adică omorul

săvârșit cu bună știință asupra unui minor, de două persoane, cu deosebită

cruzime în următoarele circumstanțe: ”inculpații Maresiev Serghei și Novacov

Andrei la data de 05.02.2013 aproximativ la orele 16:48 min., împreună au intrat

în apartamentul nr.16, situat pe xxxxx, în care locuia minorul Ianevici Alexandr,

născut la 14.09.1997, unde în urma unui conflict, apărut între ei și Ianevici

Alexandr, Maresiev Serghei i-a aplicat ultimului cu pumnul mâinii drepte o

lovitură în regiunea temporală stângă a capului, în urma căreia Ianevici

Alexandru a căzut la podea și a pierdut cunoștința.

Apoi, dându-și seama de caracterul infracțional al acțiunilor sale, inculpații

Maresiev S. și Novacov A., admițând survenirea morții lui Ianevici A. și cauzarea de

suferințe deosebite, în comun au aruncat peste gâtul lui Ianevici Alexandr un fir

electric de la un dispozitiv de încărcare pentru un aparat fotografic, găsit în una

dintre odăile apartamentului, și au început a-l sugruma pe Ianevici Alexandr, în

urma cărui fapt a survenit decesul lui Ianevici Alexandr din cauza asfixiei

mecanice”. Textul indicat fiind identic textului ordonanței de punere sub

învinuire a inculpaților.

Deși atât prima instanță, cât și instanța de apel au constatat

circumstanțele de fapt așa cum acestea au fost descrise în rechizitoriu, Colegiul

penal lărgit remarcă faptul, că instanțele contrar prevederilor legale expuse

supra, practicii judiciare constante nu s-au expus cu privire la faptul că

rechizitoriul înaintat inculpaților nu conține: descrierea vătămărilor corporale

39

depistate la victima Ianevici A.; indicarea asupra legăturii de cauzalitate dintre

acțiunile inculpaților și urmările prejudiciabile, lipsesc în totalitate concluziile

raportului de expertiză medico-legală (inclusiv cu privire la cauzele decesului) și

indicarea faptului în baza cărui raport de expertiză a fost adusă învinuirea; nu

sunt indicate toate circumstanțele acuzării (circumstanțele înlocuirii armei

crimei, durata aflării inculpaților la locul infracțiunii incriminate, modul de

părăsire de către inculpați a locului infracțiunii incriminate), nu sunt descrise în

mod separat acțiunile fiecăruia dintre inculpați, precum și nu este indicat

motivul săvârșirii de către inculpați a infracțiunii incriminate.

Potrivit materialelor dosarului acuzarea pe parcursul examinării cauzei a

susținut învinuirea înaintată, inclusiv versiunea neindicată în rechizitoiu precum

că inculpații ar fi înscenat sinuciderea, făcând referire la unul dintre rapoartele

de expertiză medico-legală ( nr.333 din 04.11.2013), deși în partea de expunere

a rechizitoriului figurează mai multe rapoarte de expertiză medico-legale

dispuse în cadrul urmăririi penale, iar în partea dispozitivă a acestuia lipsește

indicarea în general a căruiva raport de expertiză, care ar stabili cauza morții

victimei și descrierea vătămărilor corporale depistate la acesta, timpul și

circumstanțele producerii acestora, precum și a legăturii de cauzalitate dintre

acțiunile incriminate inculpaților și urmările prejudiciabile.

Colegiul penal lărgit constată că în speță, deși textul dispozitivului

rechizitoriului și textul ordonanțelor de punere sub învinuire conțin lacunele

indicate supra, prima instanță și instanța de apel, judecând cauza au examinat

din oficiu versiunea acuzării cu privire la înscenarea de către inculpați a

sinuciderii victimei Ianevici A. și au pus la baza condamnării raportul de

expertiză medico-legală nr. 333 din 04.11.2013, fără ca acestea să figureze în

dispozitivul rechizitoriului, instanțele depășind limitele rechizitoriului.

Astfel, instanța de apel, fără a ține cont de temeiurile de dispunere a

rejudecării expuse în decizia instanței de recurs, a completat din oficiu învinuirea

înaintată după cum urmează: indicând în p. 5.113 al deciziei ” că Novacov A. și

Maresiev S. s-au aflat în apartamentul lui Ianevici A., mai mult de 5-7 minute”;

în p. 5.135 ”inculpații au avut suficient timp pentru a efectua toate aceste

acțiuni”, deși rechizitoriul nu conține constatări cu privire la timpul aflării în

apartament a inculpaților; indicând în p. 5.144 al deciziei că ”instanța de apel a

stabilit că condamnații în momentul comiterii omorului lui Ianevici A., au

acționat de comun acord și împreună au încercat să însceneze sinuciderea

lui”, ” Maresiev S. și Ianevici A. erau implicați în arte marțiale și aveau nu numai

idee despre impactul fizic asupra unei persoane, ci și abilitățile corespunzătoare”;

indicând în p.5.178 al deciziei , la stabilirea pedepsei, că ”Maresiev Serghei,

reieșind din circumstanțele infracțiunii, a fost mai activ decât Novacov

Andrei”.

În continuare Colegiul penal lărgit menționează că instanța de apel, tot

prin depășirea limitelor învinuirii, la solicitarea procurorului, a acceptat și a pus

40

la baza condamnării raportul de expertiză medico-legală în comisie din nr. 333

04.11.2013 ( f.d. 37-47 v.4), care nu figurează în dispozitivul rechizitoriului și

nici în ordonanța de punere sub învinuire.

Mai mult, Colegiul penal constată, a mai declarat și admisibilă proba

raportul de expertiză medico-legală în comisie nr. 333 din 04.11.2013 ( f.d. 37-

47 v.4), în acest sens nefiind examinate în general argumentele invocate în

apelurile apărării.

Astfel, instanța de apel a lăsat fără răspuns invocările apărării cu privire la

faptul că concluziile formulate în raportul de expertiză medico-legală în comisie

nr.333 din 04.11.2013 ( f.d. 37-47 v.4) indicat supra au la bază un raport de

expertiză traseologică nr. 116 din 04.09.2013 ( f.d. 7-29 v.4), care a dat răspuns la

mai multe chestiuni legate de modalitatea de creare a „urmelor” de pe corpul

neînsuflețit al victimei.

La rejudecarea cauzei în instanța de apel apărarea și anume avocații

Tuhari și Lepilov N. au prezentat instanței de apel lista probelor apărării ( f.d.

181 v. 10), în care figurează solicitarea de a cerceta în ședința de judecată

scrisoarea Centrului Național de expertize judiciare nr.4821 din 21.10.2015 ( f.d.

122 v.6) și scrisoarea centrului tehnico-criminalistic și expertize judiciare de pe

lângă MAI nr. 34/12/1063 din 12.10.2015 ( f.d. 123 v.6).

Potrivit acestor scrisori experții care au participat la elaborarea raportului

de expertiză traseologică sunt experți calificați cu dreptul de efectuare a

expertizelor judiciare, inclusiv traseologice, însă concluziile formulate de către

aceștea în raport ”nu pot fi soluționate în cadrul examinărilor traseologice

tradiționale, dar pot fi examinate în cadrul traseologiei medico-legale” , precum și

că ” experții pot participa la examinările complexe medico-legale și traseologice, în

cazul în care sunt prezentate obiectele supuse examinării”.

Astfel, potrivit materialelor cauzei apărătorii în repetate rânduri au

invocat probleme de admisibilitate a ambelor rapoarte de expertiză (raportul de

expertiză medico-legală în comisie nr.333 din 04.11.2013 și raportul de

expertiză traseologică nr. 116 din 04.09.2013), însă instanța de apel la o nouă

rundă de judecare a cauzei, contrar indicațiilor instanței de recurs care a dispus

rejudecarea, nici nu a cercetat probele invocate de apărare, și anume scrisorile

indicate în lista probelor, acestea lipsind în procesul verbal al ședinței de

judecată la etapa cercetării probelor. Ca răspuns la argumentele apărării în acest

sens, instanța de apel a indicat că apărarea nu a contestat rapoartele și nu a

solicitat înfăptuirea unei expertize suplimentare.

Colegiul penal lărgit consideră că instanța de apel nu a formulat un

răspuns întemeiat legal la argumentele apărării, deoarece nu a ținut cont de

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, care prevede că fiecare probă

urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității

și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al

coroborării lor; nici o probă nu are o valoare dinainte stabilită pentru organul de

41

urmărire penală sau instanța de judecată și instanța de judecată este obligată să

pună la baza hotărîrii sale numai acele probe la a căror cercetare au avut acces

toate părțile în egală măsură și să motiveze în hotărîre admisibilitatea sau

inadmisibilitatea tuturor probelor administrate.

Mai mult, Colegiul penal lărgit constată că răspunsul oferit de către

instanța de apel precum că apărarea nu a contestat rapoartele și nu a solicitat

înfăptuirea unei expertize suplimentare nu rezistă criticii, deoarece asemenea

concluzii nu pot fi considerate o motivare suficientă pentru admisibilitatea

acestor probe, totodată un asemenea răspuns presupune inversarea sarcinii

probației și contravine scopului declarat al legii de procedură penală, precum și

principiului accesului liber la justiție.

Tot cu referire la aprecierea de către instanța de apel a probelor acuzării,

în special a raportului de expertiză medico-legală nr. 333 din 04.11.2013

Colegiul penal lărgit remarcă faptul că, deși instanța de apel a indicat în p. 5.56 al

deciziei recurate două concluzii și anume :” Urme, care se întâlnesc în timpul

luptei și autoapărării, la examinarea cadavrului nu au fost depsistate”, ”în

cazul dat urme de tragere și ale altor leziuni corporale, care pot fi întâlnite

la mutarea corpului, nu se observă”, ”brazda de strangulare în partea

inferioară a gâtului a putut să se formeze în urma strangulării cu bucla de la

fir(cablu) al dispozitivului de încărcare a telefonului mobil sau cu un alt obiect

analogic”, însă nu le-a dat careva apreciere, evitând totodată să țină cont de

faptul, că în rechizitoriu nici nu sunt descrise în mod clar acțiunile care sunt

incriminate inculpaților, acesta limitându-se la fraza ” au început a-l sugruma”.

Instanța de apel a omis să se expună asupra acestor concluzii inclusiv și în

condițiile existenței unor neconcordanțe între probe cu privire la presupusa

”armă” a crimei, deoarece în învinuire figurează ”un fir electric de la un

dispozitiv de încărcare pentru un aparat fotografic,” în expertiză figurează:

fir(cablu) al dispozitivului de încărcare a telefonului mobil, de la locul

infracțiunii la data de 05.02.2013 fiind ridicată ”o confecție din material de

culoare galbenă asemănătoare cu curea ”kimono”( f.d 16-20 v.1), prin

procesul-verbal de ridicare din 20.09.2013 a fost ridicat un aparat de fotografiat

de model ”Samsung” PL 100 și fotografia firului de încărcare a aparatului

foto analogic ( f.d. 1550-152 v.2). Din conținutul documentelor indicate supra

este cert stabilit că presupusa armă a crimei, indicată în rechizitoriu nu a fost

depistată.

Instanța de apel nu a dat răspuns argumentelor apărării în acest sens, nu a

analizat și nu a dat apreciere în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de

procedură penală probelor, lăsând fără careva răspuns solicitările apărării de

coraborare a acestora, inclusiv și cu declarațiile succesorului părții vătămate

Ianevici Marina, care a depistat cadavrul victimei.

De asemenea instanța de recurs constată, că instanța de apel, respingând

versiunea apărării cu privire la existența unor probleme de comunicare în

42

familia victimei și-a bazat concluziile pe declarațiile unor martori care au fost

audiați doar în cadrul urmăririi penale.

În jurisprudența sa constantă Curtea Europeană a Drepturilor Omului

reamintește cu fiecare ocazie posibilă că echitatea unei proceduri se apreciază în

raport cu ansamblul acesteia. Vorbind despre importanța încadrării juridice a

unei fapte, Colegiul penal face trimitere la dispozițiile art. 6§3 lit. a) din

Convenție, care exprimă necesitatea acordării unei atenții deosebite notificării

„acuzației” aduse persoanei deferite judecății.

Art. 6§3 lit. a) din Convenția Europeană îi recunoaște acuzatului dreptul de

a fi informat cu privire la încadrarea juridică a faptelor, dar și cu privire la cauza

acuzației, adică privitor la expunerea detaliată a faptelor materiale pentru care

este acuzat și pe care se bazează acuzația (cauza Pelissier și Sassi contra Franței

nr. 2544/94 pct. 52-54, CEDO 1999-II). Sfera de aplicare a acestei dispoziții

trebuie apreciată, în special, în lumina celui mai general drept la un proces

echitabil garantat de art. 6§1 din Convenție.

În materia penală, o informare precisă și completă cu privire la acuzațiile

aduse unei persoane constituie o condiție esențială a echității procedurii.

Dreptul de a fi informat cu privire la natura și cauza acuzației trebuie analizat în

lumina dreptului inculpatului de a-și pregăti o apărare eficientă pentru a

răspunde coerent, prompt și adecvat acuzației înaintate.

În speță însă Colegiul penal lărgit conchide, că deși cauza s-a aflat în a doua

rundă a procedurilor în apel, instanța respectivă nu a pătruns în esența

argumentelor apărării, motivele din apeluri nu au fost supuse unei analize

obiective, complete și sub toate aspectele de fapt și de drept, iar neexpunerea

asupra acestora reprezintă neexaminarea fondului apelului de către instanța de

apel.

Motivarea insuficientă efectuată de instanța de apel, se apreciază ca un viciu

de judecată care afectează hotărârea adoptată și reprezintă temei legal de a casa

decizia atacată și a dispune rejudecarea cauzei în instanța de apel.

La același segment, Colegiul penal lărgit amintește, că potrivit

jurisprudenței constante a Curții Europene a drepturilor omului, în primul rând,

rolul instanțelor judecătorești naționale este să decidă asupra admisibilității

probelor, precum și asupra relevanței și ponderii acestora pentru pronunțarea

deciziei judecătorești. Rolul unei decizii motivate este să demonstreze părților că

ele au fost auzite. O decizie motivată oferă părții posibilitatea de a o contesta,

precum și posibilitatea ca decizia să fie revizuită de către o instanță de recurs.

Doar prin adoptarea unei decizii motivate poate avea loc un control public al

administrării justiției.

Prin urmare, dreptul de a fi auzit include nu doar posibilitatea de a aduce

argumente instanței, dar și obligația corespunzătoare a instanței de a arăta, în

motivarea sa, motivele pentru care anumite argumente au fost acceptate sau

respinse. (§ 30, 31 cauza Fomin vs R. Moldova, decizia din 11 octombrie 2011)

43

Rezumând cele menționate, Colegiul penal constată că, instanța de apel

urma să cerceteze amănunțit aspectele învinuirilor înaintate inculpaților, să

aprecieze conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, fiecare probă

din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar

toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor și în concluziile

sale să motiveze admiterea unor probe sau respingerea altora.

Colegiul penal, reținând prevederile art. art. 100 alin. (4), 101 alin. (1) - (4)

Cod de procedură penală, remarcă că, verificarea probelor este o activitate a

instanței privind constatarea veridicității probei sub aspectul corespunderii

datelor de fapt pe care le conține proba cu realitatea obiectivă. Verificarea

constă în analiza probelor administrate, coroborarea lor cu alte probe,

verificarea sursei de proveniență a probelor.

Potrivit practicii judiciare, sentința de condamnare trebuie să conțină

probele pe care se întemeiază concluziile instanței de judecată, argumentându-

se motivele admiterii sau respingerii probelor: atît de învinuire, cît și de apărare.

În orice caz, se supun analizei toate probele examinate în ședință, indiferent de

faptul că sînt cuprinse în cauza penală sau au fost prezentate de către părți

direct în ședință.

Generalizând cele expuse supra, Colegiul constată că în speța discutată

și-au găsit confirmare temeiurile pentru recurs prevăzute în art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală, „instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel și decizia atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția”, ceea ce duce la casarea deciziei instanței de apel, cu

dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet de judecată.

La noua rejudecare a cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, ce prevăd procedura de

rejudecare și limitele acesteia, urmând să înlăture erorile menționate, să țină

seama de împrejurările expuse, care au servit temei de casare a soluției adoptate

și, cu respectarea prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, să verifice

legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să dea o apreciere obiectivă probelor

administrate în cauză, având în vedere prevederile art. art. 93, 95, 101 Cod de

procedură penală, să cerceteze amănunțit aspectele învinuirilor înaintate, să se

pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apeluri și, în dependență de

datele obținute, să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată, care să

corespundă prevederilor art. 417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de către avocatul Tuhari Igor în

numele inculpatului Maresiev Serghei, avocatul Lepilov Natalia în numele

44

inculpatului Novacov Andrei și de către Ianevici Alexandr succesorul părții

vătămate.

Casează, total, decizia Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 06 mai

2021, în cauza penală privindu-i pe Maresiev Serghei xxxxx și Novacov Andrei

xxxxx, cu dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de Apel Cahul, în alt

complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Decizia motivată pronunțată la 05 mai 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Cobzac Elena

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Boico Victor

45

01 martie 2022 Dosarul nr. 1ra-1709/2021

O p i n i e s e p a r a t ă

a judecătorilor Cobzac Elena și Timofti Vladimir

Conform art. 339 alin (7), 340 alin (3) Cod de procedură penală, în cauza penală

în privința lui Maresiev Serghei și Novacov Andrei.

2022, au fost admise recursurile ordinare declarate de către avocatul Tuhari Igor în

numele inculpatului Maresiev Serghei, avocatul Lepilov Natalia în numele

inculpatului Novacov Andrei și de către succesorul părții vătămate Ianevici Alexandr,

casată, total, decizia Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 06 mai 2021, în

cauza penală privindu-i pe Maresiev Serghei și Novacov Andrei, cu dispunerea

rejudecării cauzei de către Curtea de Apel Cahul, în alt complet de judecată.

penală, dar cu privire la soluția adoptată, exprimăm dezacordul cu majoritatea

completului de judecată, deoarece considerăm că recursurile ordinare declarate de

către avocatul Tuhari Igor în numele inculpatului Maresiev Serghei, avocatul Lepilov

Natalia în numele inculpatului Novacov Andrei și de către succesorul părții vătămate

Ianevici Alexandr, urmau a fi respinse, cu menținerea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 06 mai 2021.

apel, prin care au fost respinse apelurile declarate de către procurorul în Procuratura

UTA Găgăuzia Velicov E, de inculpații Maresiev Serghei și Novacov Andrei, de

avocatul Lepilov Natalia în interesele inculpatului Novacov Andrei, de avocatul

Tuhari Igor în interesele inculpatului Maresiev Serghei și de către succesorii părții

vătămate Ianevici Marina, Ianevici Alexandru și menținută sentința Judecătoriei

Comrat din 03 ianuarie 2018, prin care inculpatul Maresiev Serghei a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 145 alin. (2) lit. e), i) și j) Cod penal, cu aplicarea

art. 79 Cod penal, la 8 (opt) ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip închis.

Prin aceiași sentință, inculpatul Novacov Andrei, a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 145 alin. (2) lit. e), i) și j) Cod penal, cu aplicarea art. 79 Cod

penal, la 7 (șapte) ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Analizând argumentele invocate în recursurile ordinar declarate, privind

nemotivarea deciziei în partea ce ține de nevinovăția inculpaților și opinia subiectivă

a recurenților asupra motivelor invocate constatăm că, nu constituie în acest sens,

temei de intervenire în decizia instanței de apel. Mai mult, instanța de apel respingând

apelurile declarate, și-a motivat soluția detaliat, iar careva temei de a considera că

concluzia instanței de apel este eronată, la caz lipsesc. Totodată, lipsesc argumente

plauzibile de casare a deciziei instanței de apel din 06 mai 2021.

46

Din conținutul părții descriptive a deciziei instanței de apel din 06 mai 2021, la

capitolul stabilirii vinovăției inculpaților Maresiev Serghei și Novacov Andrei,

instanța de apel a menționat că, instanța de fond, judecând cauza, a verificat sub toate

aspectele circumstanțele de fapt și de drept, complet și obiectiv a apreciat probele

administrate în cadrul cercetării judecătorești, și întemeiat a ajuns la concluzia că a

fost pe deplin confirmată vinovăția inculpaților Maresiev Serghei și Novacov Andrei

în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin.(2) lit. e), i), j) Cod penal. Prin

acțiunile sale inculpații Maresiev Serghei și Novacov Andrei în comun au comis un

omor cu o deosebită cruzime cu bună știință asupra minorului Ianevici Alexandr.

Considerăm că, argumentele esențiale a recurenților au fost combătute în decizia

instanței de apel, care la examinarea cauzei a respectat prevederile art.art.414

alin.(1), (5), 417 alin.(8) Cod de procedură penală, hotărârea adoptată cuprinzând

motive clare pe care se întemeiază soluția, motivare pe care instanța de apel întemeiat

a însușit-o integral reieșind din temeinicia acesteia, acțiune ce este conformă practicii

CtEDO, expuse inclusiv în pct.37 a hotărârii Albert c.România din 16.02.2010.

Referitor la argumentul recurenților, privind nevinovăția inculpaților în

comiterea infracțiunii încriminate considerăm că, acesta este unul nefundat, or,

instanța de apel întemeiat și-a însușit motivarea primei instanțe, și anume că, faptele

penale reținute în culpa inculpaților Maresiev Serghei și Novacov Andrei au avut loc

și au foste săvârșite de către aceștia, în circumstanțele descrise. La momentul

judecării cauzei și pronunțării sentinței instanța de fond corect a calificat aceste fapte

ca fiind infracțiunea prevăzută la art.145 alin.(2) lit. e), i), j) Cod penal, conform

indiciilor calificativi: omorul săvârșit cu bună știință asupra unui minor, de două sau

mai multe persoane, cu deosebită cruzime.

Circumstanțele constatate au fost confirmate prin - procesul verbal de cercetare

la fața locului, din care rezultă că, în apartamentul nr. 16, situat în or. Comrat, str.

Lenin 175, a fost depistat cadavrul minorului Ianevici Alexandr cu semne de moarte

violentă; - declarațiile succesorului părții vătămate Ianevici Marina, care a declarat

despre circumstanțele în care a depistat cadavrul victimei Ianevici Alexandr; -

declarațiile succesorului părții vătămate Ianevici Alexandr, care a comunicat despre

circumstanțele în care a depistat cadavrul victimei Ianevici Alexandr; - declarațiile lui

Raețchii Ilia, care a explicat că a văzut cum Maresiev Serghei și Novacov Andrei,

împotriva voinței lui Ianevici Alexandr, au intrat în apartamentul lui, aproximativ în

intervalul de timp care coincide cu timpul în care a survenit decesul lui Ianevici

Alexandr, totodată și faptul că, după producerea incidentului Maresiev Serghei l-a

rugat să nu spună nimănui că el - Raețchii Ilia, i-a văzut; - declarațiile lui Raețchii

Serghei, care a declarat că, fratele său Raețchii Ilia, a văzut cum Maresiev Serghei și

Novacov Andrei, împotriva voinței lui Ianevici Alexandr, au intrat în apartamentul

lui, aproximativ în intervalul de timp ce coincide cu timpul decesului lui Ianevici

Alexandr, totodată și faptul că, după producerea incidentului Maresiev Serghei l-a

rugat să nu spună nimănui că el - Raețchii Ilia, i-a văzut; - raportul de expertiză

medico-legală complexă nr. 333 din 04.11.2013, potrivit căruia decesul victimei

Ianevici Alexandr a survenit în rezultatul strangulării, cauzată de persoane terțe; -

47

declarațiile expertului medico-legal Tetercev V., care a susținut concluziile reflectate

în raportul de expertiză medico-legală complexă nr. 333 din 04.11.2013.

Argumentele avocatului Tuhari Igor care a indicat că, în cadrul cercetării la fața

locului rigla gradată nu a fost folosită la fotografiere, nu pot constitui temei de casare

a deciziei. Or, instanța de apel corect a reținut că, în cursul urmăririi penale, a fost

efectuată o examinare detaliată a ușii băii, lângă care a fost găsit cadavrul lui Ianevici

Alexandru. În cadrul cercetării, a fost utilizată o riglă gradată cu o descriere a

detaliilor chiar mici ale ușii, zgârieturilor, așchiilor, precum și o descriere a spațiului

din apropiere. Procesul-verbal de cercetare fiind însoțit de scheme și fotografii

(vol.II, f.d. 135-148).

La fel, argumentul invocat de apărare asupra concluziilor reflectate în expertiza

medico-legală complexă nr. 333 din 04.11.2013 instanța de apel a considerat că,

prima instanță întemeiat a luat în considerare concluzia expertizei medico-legale nr.

333 din 04.11.2013 ca dovadă a vinovăției condamnaților deoarece expertiza medico-

legală complexă a fost dispusă, întrucât între rezultatele expertizei medico-legale

efectuate anterior și ale expertizei trasologice existau divergențe (vol. IV, f.d. 34-35),

iar din concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 333 din 04.11.2013

rezultă că, decesul minorului Ianevici Alexandr, a survenit în urma asfixiei mecanice

- strangulare cu buclă, ce confirmă datele de examinare medico-legală a cadavrului:

Ținând cont de rezultatele cercetării histologice („Raportul expertului nr. 116 din

04.09.2013) se poate face concluzia că, brazda de strangulare în partea inferioară a

gâtului a putut să se formeze în urma strangulării cu buclă de la fir (cablu) al

dispozitivului de încărcare a telefonului mobil sau cu alt obiect analogic.

Astfel, instanța de apel corect a considerat că, prima instanță întemeiat a

constatat, că cauza decesului victimei Ianevici Alexandr este asfixia mecanică - adică

strangulare cu un fir de la cablul unui încărcător de telefon mobil sau alt obiect

similar.

Argumentele avocaților Tuhari Igor și Lepilov Natalia precum că, condamnații

în intervalul de timp scurt, în care se aflau în apartamentul lui Ianevici, din cauza

vârstei lor minore, lipsei unui plan prestabilit și a abilităților, nu ar fi putut săvârși

uciderea victimei și apoi să-i însceneze strangularea. Or, reieșind din declarațiile

martorilor Raețchi Ilia, Raețchi Serghei și Ianevici Mariana, concluziile din raportul

de expertiză, privind cauza și timpul decesului, instanța de apel, întemeiat a constatat,

că inculpații au avut suficient timp pentru a comite infracțiunea de omor a victimei

Ianevici Alexandr. Instanțele de fond întemeiat au reținut personalitatea inculpaților,

și relațiile acestora cu victima, inclusiv acel fapt, că inculpatul Maresiev Serghei,

precum și victima Ianevici Alexandr, practicau arte marțiale și aveau nu numai idee

despre impactul fizic asupra unei persoane, ci și abilitățile corespunzătoare pentru a

comite infracțiunea imputată.

Or, toate aceste versiuni ale apărării, inclusiv și cea precum că victima s-a

sinucis prin spânzurare, sunt în contradicție cu concluzia de mai sus a examenului

medical legal complet, potrivit căruia decesul victimei a survenit ca urmare a

strangulării de către terți.

48

Prin urmare, considerăm întemeiate concluziile făcute de instanța de apel

privind respingerea criticilor asupra raportului de expertiză medico-legală nr.333 din

04.11.2013, deoarece în urma expertizei medico-legale complexe au fost luate în

considerare și datele de care a dispus expertul la expertiza medico-legală complexă

inițială, și anume: actul de examinare medico-legale nr. 17 din 06.02.2013 a

cadavrului Ianevici A., ce direct este reflectat în raportul de expertiză medico-legală

nr.333 din 4 noiembrie 2013 (vol.IV, f.d.39).

Cu referire la ora comiterii infracțiunii instanța de apel corect a reținut că, din

declarațiile martorilor –fraților Raețkii, date sub jurământ, fiind neschimbate pe tot

parcursul urmăririi penale, și a judecării cauzei, reiese că inculpații Maresiev Serghei

și Novacov Andrei au întrat forțat, în apartamentul victimei Ianevici Alexandr la ora

16:48. Martorul Raețkii Ilia a intrat înapoi în apartament la ora 16:50, el nu i-a văzut

pe inculpați ieșind din apartament, dar s-a întâlnit cu aceștia după ce a aflat despre

decesul lui Ianevici A. După ce Raețkii Ilia a intrat înapoi în apartament, fratele său

Raețkii Serghei ieșind din apartament și din bloc, nu a întâlnit pe nimeni. Timp de 10-

12 minute el se afla vizavi de bloc, și nu a văzut să fi ieșit cineva. Ieșind pe stradelă,

aproximativ la ora 17:15 el a văzut-o pe mama victimei - Ianevici Marina, care

traversa strada Lenin. La acest timp urmează a fi adăugate minim 15 minute, timp în

care Ianevici Mariana a făcut cumpărături. Mai mult potrivit declarațiilor martorului

Raețkii Ilia, care a explicat că în acea seară de el s-a apropiat inculpatul Maresiev

Serghei, care era foarte agitat și l-a rugat să nu spună nimănui, că el, Raețkii Ilia, i-a

văzut, intrând la victima Ianevici Alexandr în acea seară.

Astfel, probele cercetate de către instanțele de fond au fost apreciate în

conformitate cu prevederile art.101 Cod procedură penală, și întemeiat s-a constatat,

că decesul lui Ianevici Alexandr a survenit în rezultatul acțiunilor de strangulare

comise de către inculpații Maresiev Serghei și Novacov Andrei, care au fost ultimele

persoane care l-au văzut pe victimă în viață, intrând forțat la el în apartament, iar în

scurt timp, peste 15-20 minute când a venit acasă mama victimei Ianevici Mariana,

feciorul era deja decedat, fiind legat cu brâul de la chimono de gât, de minerul ușii de

la baie. Or, potrivit raportului de expertiză în comisie, care a dat răspuns detaliat la

toate întrebările adresate, inclusiv și de apărare, s-a constatat, că decesul victimei a

survenit în rezultatul asfixiei mecanice - strangulării cu buclă, de terțe persoane, dar

nu din cauza spânzurării, după cum s-a indicat în prima constatare medico-legală, or,

era imposibil ca să survină decesul în rezultatul sinuciderii prin spânzurare pe

mânerul ușii, care se află la o distanță nu mai mare de un metru de la podea.

Argumentele apărării, precum că instanța de apel a apreciat incorect și selectiv

probele sunt neîntemeiate, inclusiv și cele ce țin de dezacordul cu raportul de

expertiză traseologică, or, și la acest argument instanța de apel a dat răspuns

argumentat, instanțele de fond, întemeiat au pus la baza soluției de condamnare a

inculpaților raportul de expertiză medico-legală (nr.333 din 04.11.2013), care este

unul complex, în comisie și a dat răspuns motivat la toate întrebările puse, și a

înlăturat toate divergențele apărute, iar în cumul cu alte probe enunțate, (declarațiile

49

martorilor, succesorului părții vătămate, ect), confirmă cu certitudine că anume

inculpații au comis omorul victimei în circumstanțele indicate în rechizitoriu.

Totodată, suntem în dezacord cu poziția majorității completului, precum, că

instanțele de fond, judecând cauza au examinat din oficiu versiunea acuzării cu

privire la înscenarea de către inculpați a sinuciderii victimei Ianevici A. și au pus la

baza condamnării raportul de expertiză medico-legală nr.333 din 04.11.2013, fără ca

acestea să figureze în dispozitivul rechizitoriului, instanțele depășind limitele

rechizitoriului, or, învinuirea inculpaților este clară, care a fost examinată de

instanțele de fond și constatat, că anume inculpații au comis omorul victimei Ianevici

Alexandr, iar cele invocate în hotărârile contestate, instanțele și-au motivat soluția,

dezbătând versiunea apărării, precum că decesul victimei a survenit în rezultatul

sinuciderii.

Astfel că, careva încălcări pe care le invocă recurenții nu se regăsesc în speța

dată, dezacordul cu aprecierea probelor de către instanțele de fond este neîntemeiat,

iar la caz nu este identificată vreo eroare gravă de drept, sau de fapt, care ar putea

servi drept temei de casare a deciziei atacate prin prisma temeiurilor de casare

prevăzute de lege, iar argumentele recurenților privind achitarea inculpaților sunt

neîntemeiate, fără a fi indicate erori de drept concrete, ce ar servi temei de implicare a

instanței de recurs în soluția adoptată.

Totodată, considerăm că și recursul succesorului părții vătămate urma a fi

respins, or, pedeapsa stabilită inculpaților este una legală și întemeiată.

Pentru aceste motive am optat pentru soluția de respingere ca inadmisibile a

recursurilor ordinare declarate de către avocatul Tuhari Igor în numele inculpatului

Maresiev Serghei, de către avocatul Lepilov Natalia în numele inculpatului Novacov

Andrei și de către Ianevici Alexandr succesorul părții vătămate împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 mai 2021, în cauza penală

privindu-i pe Maresiev Serghei și Novacov Andrei, cu menținerea deciziei instanței

de apel ca fiind legală și întemeiată.

Judecător Cobzac Elena

Judecător Timofti Vladimir

50