1ra-2168/21 — art.264 al.1 CP

1ra-2168/21 — art.264 al.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-2168/2021

1-19114080-01-1ra-01122021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

08 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Plămădeală Ghenadie, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie,

Cobzac Elena

Judecând fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul

ordinar declarat de către avocatul Chirtoacă Leonid în numele

inculpatului Gogu Sergiu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 22 septembrie 2021, în cauza penală în privința lui

Gogu Sergiu XXXXX, născut la 28 ianuarie 1955,

originar și domiciliat în or. XXXXX.

Termenii de examinare:

prima instanță: 09.07.2019 – 16.03.2021;

instanța de apel: 08.04.2021 – 22.09.2021;

instanța de recurs: 01.12.2021 – 08.02.2022.

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar,

Colegiul penal

A C O N S T A T A T :

2021, Gogu Sergiu a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.264

alin.(1) Cod penal, la 1 (unu) an închisoare, cu executare în penitenciar

de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport

pe un termen de 2 (doi) ani.

A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de către reprezentantul

legal al părții vătămate minore, Avramioti Valentina, dispunându-se

încasarea din contul lui Gogu Sergiu în beneficiul lui Avramioti Valentina

a sumei de 50 000 (cincizeci mii) lei, cu titlul de prejudiciu moral, iar în

rest a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată.

Acțiunea civilă înaintată de către Avramioti Valentina în partea

reparării prejudiciului material, a fost admisă în principiu, urmând

asupra cuantumului acestuia să se expună instanța civilă.

A fost dispusă încasarea de la Gogu Sergiu în beneficiul Statului,

suma de 320 (trei sute douăzeci) lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

1

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

Gogu Sergiu, la 05 martie 2019, în jurul orei 17:00, acționând cu

sine încredere, în timp ce conducea automobilul de marca ”Citroen

Berlingo” cu numărul de înmatriculare XXXXX pe str. Ștefan cel Mare și

Sfânt din or. Căușeni, deplasându-se în direcția centrului or. Căușeni, a

neglijat prevederile pct. 11 lit. f) din Regulamentul Circulației Rutiere

aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13.05.2009 cu

modificările ulterioare, ce prevede: „Conducătorului de vehicul este obligat:

...f) la trecerile pentru pietoni cu circulație nedirijată, să cedeze trecerea

pietonilor care se află la marginea carosabilului și intenționează să se

angajeze în traversare, precum și celor care traversează drumul pe partea

carosabilului în direcția de mers a vehiculului; în cazul în care înaintea

trecerii pentru pietoni s-a oprit sau a redus viteza vreun vehicul,

conducătorii altor vehicule care se deplasează pe benzile alăturate pot

continua deplasarea numai după ce s-au asigurat că pe trecere nu sânt

pietoni,...” și a pct. 45 alin. (1) al Regulamentului sus-citat ce prevede:

„Conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de

viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: a) starea

psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în

conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea

tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii; d) situația rutieră.

Din aceste motive, Sergiu Gogu apropiindu-se cu automobilul de

trecerea de pietoni, amplasată vizavi de clădirea din or. Căușeni str.Ștefan

cel Mare și Sfânt nr. 4, marcată corespunzător cu indicatoarele rutiere

5.50.1 și 5.50.2 și marcajul rutier 1.14.1, văzând că pe partea dreaptă,

conform direcției de deplasare erau parcate automobile, ce îi limitau

vizibilitatea pe trecerea pentru pietoni, nu a redus viteza de circulație

corespunzător, ce i-ar fi permis să stopeze vehiculul în fața trecerii pentru

pietoni în caz că pe acesta s-ar fi deplasat un pieton. În rezultatul acestor

acțiuni, Gogu Sergiu nu a văzut că pe trecerea de pietoni din direcția sa

de deplasare mergea minora Avramioti Victoria și mama acesteia

Avramioti Valentina, nu a cedat acestora trecerea și din această cauză a

lovit minora Avramioti Victoria cu partea dreaptă a automobilului. De la

lovitura primită partea vătămată minoră Avramioti Victoria, a căzut pe

asfalt.

În urma impactului cu automobilul, partea vătămată Avramioti

Victoria a primit vătămări corporale medii, manifestate prin fractură a

ambelor oase a gambei stângi în treimea distală cu deplasare, edem

posttraumatic al țesuturilor moi la acest nivel.

Acțiunile lui Gogu Sergiu au fost încadrate juridic în prevederile

art.264 alin.(1) Cod penal, după indicii calificativi - „încălcarea regulilor de

securitate a circulației de către persoana care conduce mijlocul de transport,

ce a cauzat din imprudență o vătămare medie a integrității corporale sau a

sănătății.

2

3.1. Inculpatul Gogu Sergiu, care a solicitat casarea sentinței,

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care să-i fie aplicată o pedeapsă neprivativă de libertate.

În argumentarea apelului inculpatul a menționat că:

- instanța nu a ținut cont de faptul că deși nu a recunoscut vina în

comiterea infracțiunii încriminate, nu înseamnă că nu a conștientizat și

nu regretă cele întâmplate, a comis o infracțiune din imprudență, regretă

cele întâmplate, și-a cerut scuze de la familia părții vătămate și a acordat

ajutor material familiei părții vătămate în limita posibilității, a acordat

servicii de transport la spital, fapt ce confirmă că a conștientizat cele

întâmplate și nu a fost indiferent, de soarta copilului;

- instanța de fond eronat a stabilit că inculpatul a manifestat o

bravare față de fapta comisă, ceea ce nu este adevărat, deoarece a

conștientizat că a comisă o faptă ilegală, că a încălcat regulile de circulație

rutieră, însă consideră că restabilirea echității sociale corectarea și

reeducarea sa poate avea loc fără a fi lipsit de libertate.

3.2. Prin apelul depus la 22 martie 2021, inculpatul Gogu Sergiu a

solicitat casarea sentinței cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să

fie achitat.

În argumentarea apelului, inculpatul a menționat că:

- nu este vinovat de cele încriminate și nu a încălcat Regulamentul

Circulației Rutiere, or deplasându-se pe str. Ștefan cel Mare din or.

Căușenii Vechi spre centrul orașului, nu a avut posibilitatea să vadă că,

mama copilului a avut intenția să traverseze drumul la trecerea de pietoni,

deoarece pe partea dreaptă erau staționate mai multe mașini și anume 2

autocamioane cu dimensiuni înalte;

- o parte din vina o poartă și mama copilului, care ținând copilul de

mâna i-a dat voie să traverseze partea carosabilă, aproximativ cu 1 metru

înaintea ei, punând în pericol viața copilului minor;

- instanța a aplicat o pedeapsă inechitabilă fără a ține cont de faptul

că anterior nu a fost judecat, este invalid de gr.3, a comis o infracțiunea

din imprudență, părții vătămate i-a restituit 1000 lei, de 3-4 ori a

transportat-o cu mașina la spitalul raional Căușeni, fapt ce demonstrează

că nu a fost indiferent de soarta copilului;

- nu este de acord și cu acțiunea civilă în partea încasării prejudiciului

moral, invocând că suma de 50 000 lei este prea mare și nicidecum nu va

avea posibilitatea să o restituie.

3.3. Avocatul Chirtoacă Leonid în numele inculpatului Gogu Sergiu a

solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul Gogu Sergiu

să fie achitat.

În argumentarea apelului avocatul inculpatului a menționat că:

- instanța de fond nu a ținut cont de declarațiile participanților la

proces și le-a apreciat necorespunzător;

3

- sentința este contrară prevederilor art. 394 Cod de procedură

penală, nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar instanța a

aplicat pedeapsa individualizată contrar prevederilor legale, fără a ține

cont că sentința trebuie să fie legală, întemeiată și motivată, bazându-se

pe principiile generale ale efectuării justiției;

- potrivit procesului verbal al ședinței de judecată, rezultă că

judecătorul Bragarenco Svetlana a fost înlocuit cu judecătorul Colun

Svetlana, iar ultima nu a reluat cercetarea judecătorească. Astfel, a pus

la baza sentinței de condamnare probe care nu au fost cercetate nemijlocit

în instanța de judecată;

- procurorul, contrar prevederilor art.296 alin.(5) Cod de procedură

penală nu i-a înmânat copia rechizitoriului sub recipisă învinuitului, prin

ce i-au fost încălcate grav drepturile acestuia la apărare;

- inculpatul a conștientizat și regretă foarte mult că în urma acțiunilor

sale a suferit minora Avramioti Victoria. Imediat după accident, s-a

deplasat la spital unde s-a interesat de starea victimei, pe parcurs a

acordat ajutor victimei, inclusiv a acordat mamei acesteia bani pentru

tratament și medicamente, a livrat gratuit produse alimentare, a acordat

servicii de transport. Potrivit materialelor cauzei, se atestă

comportamentul sfidător al reprezentantului Avramioti Valentina, prin

care îi învinovățește pe toți de cele întâmplate, fără să conștientizeze că o

bună parte din vină îi aparține și ei;

- prima instanță a încălcat prevederile art. 427 Cod de procedură

civilă, deoarece la examinarea acțiunii civile pe lângă faptul că nu a

acordat o suficientă apreciere valorii despăgubirilor solicitate de

reprezentantul părții vătămate, a dispus încasarea prejudiciului moral în

sumă de 50 000 lei, despăgubiri care sunt enorm de mari și nejustificate,

or, instanța nu a ținut cont de faptul că inculpatul este de vârstă înaintată

- 66 ani, este invalid de gr. III, nu este angajat în câmpul muncii și nu are

posibilitate să achite aceasta suma de bani;

- instanța nu a ținut cont de faptul că Gogu Sergiu a comis o

infracțiune din imprudență, anterior nu a fost atras la răspundere penală,

este la o vârstă înaintată și este caracterizat pozitiv.

septembrie 2021, apelurile declarate de către avocatul Chirtoacă Leonid

în numele inculpatului Gogu Sergiu și de către inculpat, au fost respinse

ca nefondate, cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că, la

pronunțarea sentinței, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de

fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că inculpatul Gogu Sergiu a

săvârșit infracțiunea imputată.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe

acumulate la caz și care au fost corect apreciate, respectându-se

prevederile art. 101 Cod de procedură penală din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

4

ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.

Analizând declarațiile inculpatului din cadrul instanței de fond, cât și

în instanța de apel, apreciindu-le conform prevederilor art.101 Cod de

procedură penală, instanța de apel a constatat că, cele relatate de către

inculpatul Gogu Sergiu, sunt în contradicție cu materialele cauzei și sunt

expuse cu scopul eschivării de la răspunderea penală.

Cu toate că inculpatul nu a recunoscut vina, instanța de apel a

considerat că vinovăția lui este probată cu certitudine prin: declarațiile

părții vătămate minore Avramioti Victoria, declarațiile reprezentantului

legal al părții vătămate, Avramioti Valentina, declarațiile martorului

Golban Elena, procesul-verbal de cercetare la fața locului accidentului

rutier din data de 05 martie 2019 (f.d.10-15); procesul-verbal de cercetare

la fața locului din 05.03.2019 (f.d.16-17); raportul de expertiză medico-

legală nr. 201902D0764 din 25 aprilie 2019 (f.d.33-34); procesul-verbal

al examinării medicale de constatare a faptului de consumare a

alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei nr.118 din 05.03.2019 (f.d.42-

43); corpul delict: automobilul de model „Citroën Berlingo” cu numărul de

înmatriculare XXXXX, ce a fost restituit posesorului Sergiu Gogu (f.d.20-

22); copia permisului de conducere cu numărul de înregistrare

028100314 eliberat la 21.03.2002 (f.d.40); copia procesului-verbal cu

privire la contravenție și decizia agentului constatator a IP Căușenii din

11.06.2019; cazierul contravențional eliberat pe numele lui Gogu Sergiu.

Prin urmare, instanța de apel a statuat că probele administrate în

cursul urmăririi penale și cercetate în ședința de judecată a instanțelor de

fond și de apel au demonstrat incontestabil vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(1) Cod penal, după

semnele calificative - ”încălcarea regulilor de securitate a circulației de

către persoana care conduce mijlocul de transport, ce a cauzat din

imprudență o vătămare medie a integrității corporale sau a sănătăți”.

Astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță a apreciat

probele corespunzător și a pronunțat o soluție întemeiată și motivată.

În continuare, instanța de apel cu referire la individualizarea și

stabilirea categoriei pedepsei inculpatului Gogu Sergiu, a apreciat că

prima instanță corect a ținut cont de prevederile art. art.7, 61, 75 Cod

penal și anume de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia,

personalitatea celui vinovat, circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de condițiile de viață ale familiei acestuia, precum

și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Instanța de apel a reținut că, inculpatul Gogu Sergiu a comis o

infracțiune care potrivit art.16 Codul penal, este calificată ca mai puțin

gravă.

De asemenea, instanța de apel, ținând cont de faptul că Gogu Sergiu

nu și-a recunoscut vina, personalitatea inculpatului, atitudinea sa

indiferentă după comiterea infracțiunii asupra unui minor, a conchis că

prima instanță justificat i-a aplicat pedeapsă sub formă 1 (unu) an

5

închisoare, în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ( doi ) ani.

În acest sens, instanța de apel a reținut și faptul că anterior, Gogu

Sergiu a comis trei contravenții în domeniul circulației rutiere, amenda

fiind achitată, inclusiv două contravenții anume pentru depășirea vitezei

care a și generat comiterea infracțiunii, or, inculpatul nu a adaptat viteza

de deplasare la sectorul de drum pe care îl parcurgea și mai ales că se afla

în apropierea marcajului rutier „trecerea de pietoni”, astfel aplicarea

pedepsei complimentare în speță fiind indispensabilă.

Chirtoacă Leonid în numele inculpatului Gogu Sergiu, a declarat recurs

ordinar, prin care a invocat art.427 alin.(1), pct.6) Cod de procedură

penală, solicitând casarea deciziei, cu remiterea cauzei la rejudecare în

instanța de apel, în alt complet de judecată.

5.1. În argumentarea recursului avocatul inculpatului a menționat

că:

- instanța nu a respectat cerințele art.414 Cod de procedură penală

și nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apel, totodată,

contrar cerințelor art.415 Cod de procedură penală, instanța de apel nu a

ținut cont că în cazul în care în aceeași cauză au fost declarate mai multe

apeluri, iar fiecare dintre acestea trebuie să primească o rezolvare proprie,

însă instanța de apel a enumerat câteva temeiuri indicate doar de

apărător în cererea de apel, fără a le combate, s-a rezumat la o concluzie

generală precum că sunt nefondate și pasibile de respins;

- instanțele de fond au examinat superficial și părtinitor cauza fără a

verifica legalitatea probatoriului penal prin prisma art. 99-101 Cod de

procedură penală și prin prisma respectării art. 6 parag. 1 din Convenția

Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

fundamentale. Astfel, au calificat arbitrar acțiunile lui Gogu Sergiu,

încadrându-le eronat ca componența de infracțiune, în sentință nefiind

indicate care reguli de circulație rutieră și/sau de exploatare a mijloacelor

de transport a încălcat persoana recunoscută vinovată, în ce mod s-au

manifestat concret aceste încălcări și dacă consecințele survenite se află

în legătură de cauzalitate cu încălcările indicate, totodată în această

situație, cum urma să procedeze conducătorul mijlocului de transport;

- la individualizarea pedepsei, instanțele ierarhic inferioare nu au

individualizat corect și legal pedeapsa stabilită inculpatului, sub forma

închisorii pe un termen de 1 (unu) an, în penitenciar de tip deschis, fără

a-și motiva soluția prin prisma prevederilor legale. Faptul că Gogu Sergiu

nu are o personalitate criminală, iar reeducarea acestuia poate fi doar în

închisoare confirmă ca anterior acesta nu a fost condamnat, este de

vârstă înaintată, bolnav, invalid, pensionar se caracterizează pozitiv,

totodată, important de menționat că nu a rămas indiferent de situația

creată. Acestea se confirmă cu materialele cauzei, inclusiv cu declarațiile

părții vătămate potrivit cărora Gogu Sergiu a vizitat-o la spital, a fost la ei

6

acasă, le-a adus fructe, precum și din declarațiile reprezentantului părții

vătămate care confirmă că a fost la ei acasă, le-a adus fructe, le-a ajutat

cu transport, iar toate acestea confirmă că acesta a conștientizat

circumstanțele și regretă de cele întâmplate.

- deși instanța de apel a admis anexarea la materialele cauzei a

caracteristicilor eliberate de autoritățile locale de organizații

neguvernamentale prin care se confirmă că acesta este caracterizat

pozitiv, le-a lăsat fără nici o apreciere;

- instanțele de fond nu au fost obiective și nu au ținut cont că nici

reprezentantul părții vătămate nu a respectat prevederile alin. (2) pct. 115

din Regulamentul Circulației Rutiere aprobat prin HG nr.357 din

13.05.2009, potrivit căruia la trecerile cu circulația nedirijată, pietonii au

prioritate în trecere, în raport cu conducătorii de vehicule, însă ei vor ieși

pe carosabil numai când vor fi convinși de siguranța traversării. De

asemenea, instanța de apel a trecut cu vederea și gravele încălcări ale

legii, în special art.4 Cod de procedură civilă (sarcinile procedurii civile)

precum și principiul disponibilității prevăzut de art.27 Cod de procedură

civilă, ori la examinarea acțiunii civile, pe lângă faptul că nu a acordat o

suficientă apreciere valorii despăgubirilor solicitate de reprezentantul

legal al părții vătămate, a acordat despăgubiri morale de 50000 lei

persoanei care nu are calitatea necesară, totodată aceste despăgubiri

enorm de mari pentru inculpat și absolut nejustificate;

- valoarea prejudiciului moral solicitat este disproporționat de mare

în raport cu suferințele cauzate, condițiile și calitatea vieții în țară, în

opinia apărării în acest sens instanța i-a aplicată o a treia pedeapsă

nejustificată pentru inculpat (după închisoare și lipsirea de drepturi de a

conduce), or acesta pe lângă faptul că nu are posibilitate să achite

întrucât este invalid de gradul III, bolnav și neangajat în câmpul muncii,

instanța l-a obligat să achite în folosul unei persoane terțe, care nu are

calitatea de parte civilă și parte vătămată;

- instanța de apel nu s-a expus nici referitor la alegația apărării din

cererea de apel referitor la încasarea cheltuielilor de judecată în mărime

de 320 lei de la Gogu Sergiu, ori potrivit art. 75 alin. (3) din Legea cu

privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar nr. 68 din

14.04.2016, ordonatorul expertizei medico-legale în speța a fost organul

de urmărire penală, în temeiul ordonanței din 02.04.2019 (f.d.32). Potrivit

legii, aceste cheltuieli sunt suportate din contul statului, or reieșind din

obligațiile pozitive a statului care se referă la desfășurarea unui proces

penal, statul urmează să realizeze în mod prompt și eficient acțiunile în

vederea descoperirii infracțiunilor și contracarării activității infracționale.

Astfel, este cert că nu pot fi puse în sarcina inculpaților cheltuielile

necesare pentru realizarea acțiunilor ce vin să confirme vinovăția

acestora.

procurorul în secția reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de

7

Justiție, Suvac Nicolae prin care a pledat pentru dispunerea

inadmisibilității recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis cu

casarea parțială a sentinței și a deciziei instanței de apel, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri în partea pedepsei

complimentare, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, judecând recursul instanța este în drept să admită recursul, să

caseze total sau parțial hotărârea atacată, cu rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, dacă nu se agravează situația

condamnatului.

Din dispoziția legală menționată mai sus rezultă că, instanța de

recurs ordinar poate să intervină în soluția instanței de apel și de fond,

inclusiv și casarea parțială, în cazul constatării comiterii erorilor de drept,

care au dus la adoptarea unei hotărâri neîntemeiate.

Reieșind din prevederile alin. (2), art. 424 Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor

prevăzute de art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor

neinvocate, fără a agrava situația condamnaților.

Din conținutul recursului declarat, Colegiul penal lărgit atestă că

recurentul a invocat aplicabilitatea la caz a temeiului de casare prevăzut

la art.427 alin. (1), pct. 6) Cod de procedură penală, care stipulează că

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și apel, în cazul când instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus

neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței.

Totodată, din esența argumentelor înaintate Colegiul pena lărgit

constată dezacordul cu pedeapsa aplicată inculpatului, recurentul

invocând asprimea acesteia reieșind din alternativele sancțiunii, astfel,

aceste argumente fiind circumscrise temeiului pentru recurs prevăzut la

art. 427 alin. (1), pct. 10) Cod de procedură penală, care stipulează că

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și apel, în cazul când s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Analizând hotărârile emise în raport cu temeiurile de casare, Colegiul

penal lărgit conchide că instanțele de fond corect au stabilit starea de fapt

și de drept, vinovăția și răspunderea inculpatului Gogu Sergiu, alegații

recurentului sub acest aspect fiind neîntemeiate, însă prematur au

conchis asupra necesității aplicării pedepsei complimentare, soluția

instanțelor în această parte fiind nemotivată.

În prim plan, cu referire la stabilirea vinovăției inculpatului Gogu

8

Sergiu în comiterea anume a infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(1) Cod

penal, după indicii calificativi - „încălcarea regulilor de securitate a

circulației de către persoana care conduce mijlocul de transport, ce a cauzat

din imprudență o vătămare medie a integrității corporale sau a sănătății”,

Colegiul penal constată, că instanța de apel la examinarea cauzei a

respectat prevederile art. art.414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de

procedură penală, și în hotărârea adoptată a stabilit și apreciat

corespunzător probele ce au stat la baza concluziei de menținere a

condamnării, s-a pronunțat preponderent asupra motivelor esențiale din

apelurile declarate, hotărârea atacată în această parte cuprinzând motive

clare pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc, că

instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală,

decizia instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept

care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și

motivele adoptării soluției date.

Colegiul penal respinge ca fiind declarative afirmațiile părții apărării

prin care se susține că, instanța de apel nu a luat în considerare

argumentele expuse în cererile de apel, deoarece verificând minuțios

decizia recurată în raport cu argumentele expuse în apeluri, Colegiul

ajunge la concluzia că părțile au primit răspunsuri complete la

argumentele esențiale, avansate în cererile de apel, iar manifestarea

dezacordului recurentului cu soluția pronunțată în speță de instanța de

apel, nu constituie temei de admitere a recursului în sensul formulat,

întrucât acest dezacord este declarativ și lipsit de temeinicie în fapt și în

drept.

De asemenea, Colegiul penal atestă, că respectând prevederile

art.101 alin. (3) Cod de procedură penală, unde este stipulat că nici o

probă din dosar nu are o valoare prestabilită pentru instanță, instanța de

apel a examinat toate probele din dosar și nu a dat prioritate unora în

defavoarea altora, dar coroborându-le, le-a analizat în ansamblu lor,

apreciind corect că sunt suficiente pentru stabilirea vinovăției

inculpatului Gogu Sergiu, anume în comiterea infracțiunii prevăzute de

art.264 alin. (1) Cod penal, fapt care a fost stabilit cert de către instanța

de apel, prin analizarea probelor administrate, iar criticile referitoare la

presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a

anumitor elemente faptice, nu pot fi reținute, or, la etapa judecării

recursului ordinar, instanța nu analizează conținutul mijloacelor de

probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă

situație de fapt, decât cea constatată de instanțele de fond, aceasta fiind

9

sarcina și competența primordială a acestor instanțe.

În acest sens, Colegiul penal lărgit atestă că la soluționarea cauzei

instanța de apel a ținut cont de prevederile art. art. 99-101, 414 Cod de

procedură penală, a cercetat probele sub toate aspectele, verificându-le și

apreciindu-le prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității

lor, iar în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, întemeiat a

ajuns la concluzia menținerii sentinței.

Drept urmare, Colegiul penal reiterează, că în această parte nu a fost

comisă o eroare de drept, așa precum se susține de către recurent, or,

pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă,

adică, pe de o parte, să fie influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă

parte să fie vădită, neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci

discrepanța vădită între cele reținute de instanță și conținutul real al

probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință

pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține.

În cauza deferită judecății o atare eroare nu a fost constatată de către

instanța de recurs.

Cu referire la argumentele invocate în recursul declarat în partea

soluționării acțiunii civile, Colegiul penal lărgit apreciază că solicitările

recurentului și motivele invocate în susținerea acestora se axează asupra

unor convingeri personale ale recurentului și nicidecum pe fapte concrete

ce ar demonstra necesitatea respingerii compensării prejudiciului cauzat

prin infracțiune.

În textul cererii de recurs cu referire la acțiunea civilă se invocă faptul

că, instanța de apel în decizia sa nu a ținut cont de un șir de circumstanțe

care ar justifica necesitatea diminuării mărimii prejudiciului moral.

Sub respectivul aspect, Colegiul consideră că instanțele de fond au

motivat complet soluția de admitere parțială a acțiunii civile ținând cont

prevederile art. art.221, 225 Cod de procedură penală cât și de prevederile

art. art.1998, 2036, 2037 Cod civil, corect apreciind cuantumul

prejudiciului moral, reieșind din consecințele produse părții vătămate ca

rezultat a infracțiunii, și anume vătămări corporale medii, manifestate

prin fractură a ambelor oase a gambei stângi în treimea distală cu

deplasare, edem posttraumatic al țesuturilor moi la acest nivel.

Colegiul penal lărgit menționează că, vinovăția lui Gogu Sergiu în

comiterea faptei prejudiciabile a fost demonstrată în afara oricăror dubii,

fiind demonstrată fapta prejudiciabilă, existența prejudiciului cauzat și

legătura cauzală dintre fapta ilicită, iar răspunderea civilă are ca scop

repararea prejudiciului cauzat și care la caz este nu depășește în mod

vădit o satisfacție proporțională consecințelor produse.

Astfel, Colegiul penal lărgit consideră că mărimea compensației

stabilite de prima instanță este echitabilă, în raport cu cele comise, cu

suferințele părții vătămate în legătură cu infracțiunea comisă, ce nu vine

în contradicție cu prevederile art. 41 din Convenția Europeană pentru

10

drepturile Omului, din care rezultă că suma pretinsă nu trebuie să fie

exorbitantă și să nu tindă la o îmbogățire fără temei, sumele admise fiind

obiective și proporționale faptei comise.

Totodată se reține că, la stabilirea cuantumului despăgubirilor

echivalente unui prejudiciu moral se are în vedere o serie de criterii:

consecințele negative suferite de cei în cauză pe plan fizic și psihic,

importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste

valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămări,

măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială,

având în vedere că, prin aceste despăgubiri cu rol compensatoriu, se

urmărește o reparație justă și echitabilă a prejudiciului moral suferit și,

nu îmbogățirea fără justă cauză.

Prejudiciul moral se apreciază individual pentru fiecare caz, luându-

se în considerare argumentele ambelor părți în proces și excluzându-se

pretențiile excesive și vădit exagerate.

Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit apreciază că

argumentele invocate în recurs sub aspectul stabilirii unei compensații

exagerate cu titlul de prejudiciu moral, sunt declarative și neîntemeiate,

or, suma de 50 000 lei acordată cu titlul de prejudiciu moral pentru

vătămarea medie a integrității corporale a unui copil cu vârsta de 7 ani la

momentul comiterii infracțiunii, este o compensație proporțională și

echitabilă în raport cu consecințele și suferințele suportate.

Cu referire la alegațiile recurentului privind faptul că, încasarea

cheltuielilor de judecată în mărime de 320 lei de la Gogu Sergiu, este

eronată, ori potrivit art.75 alin.(3) din Legea cu privire la expertiza judiciară

și statutul expertului judiciar nr.68 din 14.04.2016, ordonatorul expertizei

medico-legale în speța a fost organul de urmărire penală, în temeiul

ordonanței din 02.04.2019 (f.d.32). Potrivit legii, aceste cheltuieli sunt

suportate din contul statului. Astfel, este cert că nu pot fi puse în sarcina

inculpatului cheltuielile necesare pentru realizarea acțiunilor ce vin să

confirme vinovăția acestora, Colegiul pena lărgit le apreciază ca fiind

neîntemeiate legal întrucât prin Legea nr. 316 din 22 decembrie 2017, în

vigoare din 09 februarie 2018 (publicată în Monitorul Oficial cu nr. 40-47

art. 108 din 09 februarie 2018), a fost abrogat alin. (2) art.143 Cod de

procedură penală, care prevedea că, plata expertizelor judiciare efectuate

în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul mijloacelor bugetului

de stat.

Potrivit prevederilor art. 229 Cod de procedură penală, (1) Cheltuielile

judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului.

(2) Instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze

cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților, traducătorilor,

precum și apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu avocat care acordă

asistență juridică garantată de stat, atunci când aceasta o cer interesele

justiției și condamnatul nu dispune de mijloacele necesare. Achitarea

cheltuielilor judiciare poate fi suportată și de condamnatul care a fost

11

eliberat de pedeapsă sau căruia i-a fost aplicată pedeapsă, precum și de

persoana în privința căreia urmărirea penală a fost încetată pe temeiuri de

nereabilitare. (3) Instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare, total

sau parțial, condamnatul sau persoana care trebuie să suporte cheltuielile

judiciare în caz de insolvabilitate a acestora sau dacă plata cheltuielilor

judiciare poate influența substanțial asupra situației materiale a

persoanelor care se află la întreținerea lor.

Având în vedere că Raportul de expertiză judiciară nr.201902D0764

din 25 aprilie 2019 (f.d. 41-45, vol. I) a fost efectuat după intrarea în

vigoare a prevederilor Legii nr. 316 din 22 decembrie 2017, și careva

circumstanțe ce ar influența substanțial asupra situației materiale a

persoanelor care se află la întreținerea inculpatului nu au fost stabilite,

Colegiul penal lărgit a ajuns la concluzia că soluția primei instanțe de

încasare a sumei de 320 lei cu titlul de cheltuieli judiciare, raportată la

prevederile art. art. 227, 229 alin. (1)-(3), 143 Cod de procedură penală,

este corectă și întemeiată legal.

Cu toate acestea, deși instanțele de fond corect au stabilit starea de

fapt și de drept, vinovăția și răspunderea inculpatului Gogu Sergiu,

categoria și termenul pedepsei principale, acțiunea civilă și cheltuielile

judiciare, însă la aplicarea pedepsei complimentare – privarea de dreptul

de a conduce mijloace de transport, greșit au aplicat criteriile de

individualizare a pedepsei penale și neîntemeiat au stabilit necesitatea

aplicării obligatorii a privării de dreptul de a conduce mijloace de

transport.

Astfel, analizând hotărârile instanțelor de grad inferior de jurisdicție,

Colegiul penal lărgit constată că, respectivele instanțe eronat au apreciat

raționamentul aplicării pedepsei complimentare sub formă de privare de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe o perioadă de 2 ani, întrucât

pedepsele stabilite de instanța de judecată trebuie să fie nu numai legale,

în sensul de respectare a cadrului legal de individualizare judiciară, dar

în același timp, trebuie să fie și echitabile, adică să respecte criteriul

proporționalității, care presupune stabilirea cuantumului pedepsei în

funcție de gravitatea infracțiunii, consecințele survenite și vinovăția

autorului.

În același timp, trebuie respectate prevederile art.61 Cod penal,

conform cărora, pedeapsa care se aplică urmează să își atingă scopul de

restabilire a echității sociale și prevenire a săvârșirii noilor infracțiuni de

către alte persoane, iar aplicarea unei pedepse prea aspre poate să

genereze la condamnat apariția unor sentimente de nedreptate, jignire,

înrăire și neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare

scopului urmărit.

Pe cale de consecință, se constată că, instanțele ierarhic inferioare la

stabilirea pedepsei complimentare, nu au ținut cont în deplină măsură de

prevederile art. art.61, 75 Cod penal, și anume de faptul că inculpatul a

săvârșit o infracțiune din imprudență, care în instanța de apel a

12

recunoscut-o, este în etate (67ani), se caracterizează în plan pozitiv, fapt

confirmat prin Caracteristicile eliberate de Primarul interimar or. Căușeni

– Victor Lebedev nr.70 din 31.05.2019, Primarul or. Căușeni – Anatolie

Donțu nr.53 din 23.03.2021 și directorul Cășlaru Tudor al AO ”Centrul

Informațional Tighina” din 23.03.2021 (f.d.45, 227-228 vol.-I), suferă de

mai multe maladii – Extrasul medical din 08.07.2021, eliberat de ofițerul

principal, medic medicina generală, inspector principal de justiție – Olga

Nistor din 08.07.2021 (f.d.222-229 vol. I), totodată fiind-ui aplicată cea

mai aspră pedeapsă principală, sub formă de închisoare, deși sancțiunea

art. 264 alin. (1) Cod penal, prevede alternative de pedeapsă sub formă de

amendă și muncă neremunerată.

Sub acest aspect este important de evidențiat că art. 75 alin. (2) Cod

penal, stipulează că în cazul alternativelor de pedeapsă prevăzute pentru

infracțiunea săvîrșită, pedeapsa cu închisoare are un caracter excepțional

și se aplică atunci când gravitatea infracțiunii și personalitatea infractorului

fac necesară aplicarea pedepsei cu închisoare, iar o altă pedeapsă este

insuficientă și nu și-ar atinge scopul. O pedeapsă mai aspră, din numărul

celor alternative prevăzute pentru săvîrșirea infracțiunii, se stabilește

numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor

menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei. Caracterul

excepțional la aplicarea pedepsei cu închisoare urmează a fi argumentat de

către instanța de judecată.

Astfel, odată ce prima instanță a ajuns la concluzia stabilirii pedepsei

cu închisoare, urma a fi oferită o atenție sporită și motivării aplicării

pedepsei complimentare, care printre altele nu are un caracter

obligatoriu, însă această procedură a fost neglijată de către instanțele de

fond, atestându-se în cumul aplicarea unei pedepse neproporțional de

aspră.

Discordanța între cele reținute de instanțele inferioare și conținutul

real al circumstanțelor cauzei, ignorarea unor aspecte evidente, au avut

drept consecință stabilirea nejustificată a pedepsei complimentare, iar

instanțele insuficient și-au motivat concluziile în acest sens.

În acest context, Colegiul penal lărgit având în vedere, atât principiul

umanismului prevăzut de art.4 Cod penal, cât și prevederile art.61 alin.(2)

Cod penal, consideră nerezonabilă aplicarea pedepsei complimentare –

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de

2 ani, și concluzionează că în speță este rațională menținerea pedepsei

principale și excluderea pedepsei complimentare. Pedeapsă, care în opinia

instanței de recurs v-a atinge scopul restabilirii echității sociale,

corectarea acestuia, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât

din partea condamnatului, cât și din partea altor persoane.

Prin urmare, în cauză sunt prezente erorile de drept prevăzute în

pct.6) și 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care urmează a fi

corectate de către instanța de recurs, prin casarea hotărârilor contestate,

în partea stabilirii pedepsei complimentare, cu pronunțarea unei noi

13

hotărâri în această parte.

Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit conchide că recursul

urmează a fi admis, cu casarea parțială a sentinței și deciziei instanței de

apel, în partea stabilirii pedepsei complimentare, rejudecată cauza și

pronunțată o nouă hotărâre.

procedură penală, Colegiul penal lărgit

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Chirtoacă Leonid

în numele inculpatului Gogu Sergiu, casează parțial decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 22 septembrie 2021 și sentința

Judecătoriei Căușeni, sediul central din 16 martie 2021, în cauza penală

în privința lui Gogu Sergiu Isidor, în latura penală, în partea stabilirii

pedepsei complimentare, cu rejudecarea cauzei în această parte și

pronunțarea unei noi hotărâri, după cum urmează:

Gogu Sergiu XXXXX se consideră condamnat în baza art.264

alin.(1) Cod penal, la pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de

1 (unu) an, cu executare în penitenciar de tip deschis, fără privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport.

În rest, dispozițiile hotărârilor contestate se mențin.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 17 martie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Plămădeală Ghenadie

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

14

Dosarul nr. 1ra-2168/2021

1-19114080-01-1ra-01122021

08 februarie 2022 mun. Chișinău

O p i n i e s e p a r a t ă

a judecătorului Timofti Vladimir

Conform art. 339 alin. (7), 340. alin (3) Cod de procedură penală

în cauza penală privindu-l pe Gogu Sergiu XXXXX

februarie 2022, a fost admis recursul ordinar declarat de către avocatul Chirtoacă

Leonid în numele inculpatului Gogu Sergiu, casată parțial decizia Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 22 septembrie 2021 și sentința Judecătoriei Căușeni,

sediul central din 16 martie 2021, în cauza penală în privința lui Gogu Sergiu

XXXXX, în latura penală, în partea stabilirii pedepsei complimentare, rejudecată

cauză în această parte și pronunțată o nouă hotărâre prin care: Gogu Sergiu Isidor se

consideră condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, la pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 1 an, cu executare în penitenciar de tip deschis, fără

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport. În rest, dispozițiile hotărârilor

contestate au fost menținute.

penală, dar nu am susținut motivarea și soluția, am propus și susținut o altă motivare

și soluție, potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, și anume:

"De admis recursul ordinar declarat de către avocatul Chirtoacă Leonid în

numele inculpatului Gogu Sergiu, de casat total decizia Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 22 septembrie 2021, în cauza penală în privința lui Gogu

Sergiu Isidor, cu dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de Apel Chișinău în

alt complet de judecată".

în pct. 1-6 a deciziei nr. 1ra-2168/2021, în prezenta cauză.

următoarele considerente.

Accept constatarea vinovăției inculpatului Gogu Sergiu în baza mijloacelor de

probă examinate de prima instanță, la fel consider că și calificarea acțiunilor

inculpatului este corectă în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, dar nu accept ignorarea

prevederilor Legii nr. 243 din 24.12.2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea

a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, care a intrat în

vigoare la 31.12.2021 (în continuare Legea nr. 243), în speța dată.

15

Potrivit art. 107 alin. (1) Cod penal, "amnistia este actul ce are ca efect

înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei, fie reducerea pedepsei aplicate sau

comutarea ei".

În explicarea detaliată a acestei noțiuni, urmează să menționez că, prin lege

organică, se stabilesc infracțiunile pentru care se acordă amnistia, condițiile și

limitele de incidență ale acesteia, în Codul penal fiind enumerate efectele amnistiei,

în raport cu momentul apariției acesteia (înainte de condamnare ori după

condamnarea făptuitorului), iar în Codul de procedură penală sunt prevăzute

dispoziții, referitoare la procedura aplicării amnistiei și la consecințele procesuale

ale acesteia.

Consecințele produse de actul amnistiei conduc la înlăturarea răspunderii

penale, a executării pedepsei sau, după caz, alte consecințe ale condamnării, pentru

faptele săvârșite anterior apariției actului de clemență. Amnistia dobândește un

caracter mixt, ea operând numai in rem (cu privire la anumite infracțiuni) și in

personam (relativ doar la persoanele care întrunesc condițiile legii).

Art. 2 alin. (1) din Legea nr. 243 are, prin excelență, efect retroactiv, aplicându-

se infracțiunilor săvârșite până la adoptarea actului de amnistiere.

Prin urmare, reieșind din cele stipulate în art. 2 din Legea nr. 243, în cazul în

care persoana, în privința căreia se judecă cauza penală, întrunește condițiile stabilite

în aceeași lege și nu cad sub incidența art. 6, este pasibilă de a i se aplica actul

amnistiei, dacă infracțiunea a fost comisă până la data de 24 decembrie 2021, pentru

care Codul penal nr. 985-XV din 18 aprilie 2002 sau Codul penal, aprobat prin Legea

R.S.S. Moldovenești din 24 martie 1961, prevede, în calitate de pedeapsă principală

maximă o pedeapsă nu mai aspră decât pedeapsa cu închisoarea, pe un termen de 7

ani.

Procedura de aplicare a amnistiei față de persoanele inculpate este reglementată

de art. 2 din Legea nr. 243, unde se indică expres că procesul penal încetează la faza

de judecare a cauzei, dacă sunt întrunite condițiile expuse în prezenta lege.

Faza judecării cauzei, în conformitate cu prevederile din Codul de procedură

penală, include toate instanțele ordinare de judecată, adică atât prima instanță, cât și

instanța de apel și cea de recurs ordinar.

Potrivit practicii judiciare constante a Curții Supreme de Justiție, persoana, la

faza judecării cauzei, se consideră ca având statut de inculpat, până când nu

epuizează toate căile ordinare de atac.

Curtea Supremă de Justiție a rezultat asupra acestei conchideri, reieșind din

aceea că, potrivit dispoziției art. 7 alin. (8) Cod de procedură penală, hotărârile

definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului sunt obligatorii pentru organele

de urmărire penală, procurori și instanțele de judecată. Mai mult ca atât, în Hotărârea

Curții Constituționale nr. 10 din 16 aprilie 2010 se consemnează că, în Republica

16

Moldova, dreptul intern și cel internațional reprezintă un tot întreg, o structură

unitară. Așadar, în categoria actelor normative se includ și normele internaționale,

la care Republica Moldova este parte. Având în vedere că, prin interpretarea

prevederilor Convenției Europene, jurisprudența CtEDO face parte din dreptul

accesoriu la tratatul internațional (soft law), ea devine parte a dreptului intern. De

aici, modificarea jurisprudenței CtEDO echivalează cu modificarea actelor

normative interne.

Pe cale de consecință, se evidențiază că Curtea Europeană a Drepturilor

Omului, în statuările expuse în hotărârile sale, a menționat expres că persoana nu

poate fi considerată că are statut procesual de condamnat, până când nu va epuiza

toate căile ordinare de atac, iar hotărârea în privința sa va deveni irevocabilă, în

sensul art. 4 din Protocolul 7 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale (a se vedea în acest sens cauza Nikitin c.

Rusiei, hotărârea din 20 iulie 2004, paragraf. 35-37).

Hotărârea judecătorească irevocabilă în procedura penală, care nu poate fi

contestată prin exercitarea unei căi ordinare de atac, urmează a fi diferențiată de cea

definitivă, care poate fi atacată printr-o cale ordinară de atac.

Astfel, deși orice hotărâre irevocabilă este definitivă, nu orice hotărâre

definitivă este și irevocabilă.

În acest context, este relevant de a reține că o hotărâre judecătorească, care nu

mai este susceptibilă niciunei căi de atac ordinare sau care nu mai este susceptibilă

căilor de atac, din cauză că acestea au fost epuizate sau termenele de exercitare ale

acestora au expirat, este irevocabilă (nu poate fi rejudecată de nicio jurisdicție, cu

excepția unor cazuri excepționale).

O astfel de hotărâre dobândește putere de lucru judecat (res judecata).

Din atare considerente, până la devenirea hotărârii judecătorești irevocabile,

orice instanță ordinară este în drept, în baza art. 2 din Legea nr. 243, să aplice actul

amnistiei față de inculpat și să pronunțe o hotărâre de încetare a procesului penal, pe

cauza penală.

În cursul judecării cauzei, la orice etapă a procedurilor, încetarea procesului

penal are loc cu acordul scris al persoanei inculpate, în temeiul art. 2 al Legii nr. 243.

În atare situație, instanța de judecată va pune în discuție solicitarea inculpatului,

privind încetarea procesului penal, după care se va retrage în camera de consiliu și

va adopta o sentință de încetare a procesului penal. În cazul dat, la adoptarea hotărârii

de încetare a procesului penal, nu se analizează probatoriul.

În cazul în care inculpatul refuză încetarea procesului penal, conform alin. (1)

și (3) din art. (2) din Legea nr. 243, instanța de judecată, la pronunțarea sentinței,

poate hotărî încetarea procesului penal conform art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, dacă, în urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în

17

săvârșirea infracțiunii a fost confirmată, inculpatul întrunește criteriile stabilite la

art. 1 și nu cade sub incidența art. 6.

Am propus dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel în speța dată pentru

a da posibilitate tuturor participanților la proces să se expună asupra aplicării Legii

nr. 243, plus să mai aibă și o cale de atac ordinară (recursul ordinar) dacă nu vor fi

de acord cu soluția, prin ce ar fi respectate prevederile art. 6 a Convenției pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, adică dreptul părților la

un proces echitabil.

Astfel, constat că în speța dată urma a fi pusă în discuție aplicarea Legii nr. 243

în privința inculpatului Gogu Sergiu, deoarece nu văd interdicții la aplicarea Legii

nr. 243 în privința lui, pentru ce am propus o altă motivare a deciziei instanței de

recurs ordinar și o altă soluție, indicată în pct. 2 a prezentei Opinii separate, dar fără

a oferi vreo careva motivare în decizie, ceilalți judecători din Colegiu au ignorat

aplicarea Legii nr. 243 în speța dată, cu ce nu sunt de acord categoric.

Judecător Timofti Vladimir

18