1ra-1231/21 — art. 264/1 alin. 4 CP

1ra-1231/21 — art. 264/1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1231/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

12 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Țurcan Anatolie, Timofti Vladimir, Cobzac Elena și Boico Victor

a judecat fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 02 februarie 2021, în cauza penală în privința

lui

Negru Iurie XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în orXXXXX, str.

XXXXX, nr.XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 26.12.2019 – 26.08.2020;

Instanța de apel: 16.09.2020 - 02.02.2021;

Instanța de recurs: 08.04.2021 - 12.10.2021;

a c o n s t a t a t :

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit art.3641 Cod de

procedură penală, Negru Iurie a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza

art.2641 alin.(4) Cod penal, la 8 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, iar potrivit art.90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată

condiționat pentru perioada de probațiune de 2 ani.

Acțiunea civilă înaintată de către partea acuzării s-a respins ca fiind

neîntemeiată.

23.11.2019, la aproximativ ora 20.00, fiind privat pe un termen de 3 ani de dreptul

de a conduce mijloace de transport conform sentinței Judecătoriei Chișinău (sediul

Ciocana) din 20.03.2018 în dosarul nr. XXXXX, deplasându-se la volanul

automobilului de model „Volkswagen Golf” cu numerele de înmatriculare XXXXX

la intersecția str. XXXXX cu str.XXXXX din mun. XXXXX, a fost stopat de către

colaboratorii Brigăzii de Patrulare al INP al IGP, care fiind în exercițiul funcțiunii și

reieșind din mirosul de alcool simțit din aerul expirat de către Negru Iurie, pe

23.11.2019, la ora 20.00 l-au supus pe acesta testării alcooscopice cu dispozitivul –

alcooltest de model „DRAGER” cu nr. XXXXX nr. XXXXX și ca urmare, conform

1

bonului de constatare a stării de ebrietate, s-a stabilit, că în aerul expirat de către

Neagu Iurie este prezentă o concentrație de alcool de 0,77 mg/l, care conform

art.13412 alin.(3) din Codul penal se clasifică ca stare de ebrietate alcoolică cu grad

avansat.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

prima instanța a reținut în drept că, fapta inculpatului întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(4) Cod penal, individualizată

prin - „ conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare

de ebrietate alcoolică cu grad avansat, care nu deține permis de conducere”.

acesteia, în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Negru Iurie să fie

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. art.2641 alin.(4) Cod penal, la 8 luni

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu încasarea cheltuielilor

de judecată din contul inculpatului în sumă de 21,77 lei în beneficiul statului.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, instanța de judecată, la stabilirea

pedepsei inculpatului Negru Iurie în baza art.2641 alin. (4) Cod penal nu a ținut cont

de faptul că acesta anterior a fost judecat pentru o infracțiune similară și anume prin

sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 20.03.2018, fiindu-i stabilită o

pedeapsă sub formă de 145 ore de muncă neremunerată în folosul comunității, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

Comiterea unei noi infracțiuni prevăzute de art.2641 alin.(4) Cod penal.

Procurorul indicat și a asupra faptului că acesta nu a conștientizat că a comis

iarăși o faptă social periculoasă fiind în stare de ebrietate. Pedeapsa penală sub

formă de muncă neremunerată în folosul comunității nu și-a atins scopul final,

deoarece inculpatul este iarăși pe banca acuzaților. Astfel, comportamentul

inculpatului denotă iresponsabilitatea acestuia în timp ce se afla în trafic,

expunându-i la un pericol și pe ceilalți participanți la trafic. Luând în considerație

faptul, că mijlocul de transport este o sursă de pericol sporit, care în cazul unei

exploatări neconforme poate genera un prejudiciu de o gravitate înaltă Negru Iurie,

fiind conducătorul de vehicul (deși la momentul respectiv deja era privat de dreptul

de a conduce mijloace de transport), cunoștea că urma să respecte cu strictețe

normele Regulamentului Circulației Rutiere. Numărul îngrijorător de mare al

cazurilor când șoferii sunt depistați la volan în stare de ebrietate alcoolică sau

provocată de alte substanțe, din ultimul timp reflectă o problemă majoră legată de

responsabilitatea conducătorilor auto față de obligațiile ce le revin, și anume – de a

respecta regulile de circulație rutieră.

De acuzatorul de stat a fost invocat că opinia publică condamnă

iresponsabilitatea conducătorilor auto, faptele acestora se petrec de cele mai multe

ori fără ca șoferii să realizeze gradul de risc. Acest tip ce comportament este cu atât

mai periculos, cu cât asumarea riscului nu este deliberat, deci pericolul nu este

perceput, iar atenția conducătorului nu este îndreptată spre acest fenomen.

De asemenea a menționat că, la dispunerea pedepsei consideră necesară

2

aprecierea acțiunilor inculpatului sub aspectul prejudiciului cauzat relațiilor sociale

ocrotite de legea penală, condițiile intervenirii lor, precum și atitudinea inculpatului

aferent acțiunii comise, astfel consideră că inculpatului urmează să-i fie aplicată o

pedeapsă sub formă de închisoare. Astfel consideră că pedeapsa stabilită este prea

blândă iar sentința urmează a fi casată.

La fel a invocat că, cheltuielile de judecată suportate de către stat în cauza

penală de învinuire a lui Negru Iurie urmează a fi încasare din contul acestuia.

3.1. Avocatul Brașoveanu Renata în numele inculpatului, a contestat cu

apel sentința, solicitând casarea parțială a acesteia, în partea stabilirii pedepsei,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care inculpatului să-i fie stabilită pedeapsa sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunități.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, instanța de judecată a aplicat o

pedeapsă neechitabilă, prea aspră inculpatului sub formă de închisoare pe un termen

de 8 luni cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, iar în temeiul art.90 Cod

penal, pedeapsa cu închisoare stabilită lui Negru Iurie a fost suspendată condiționat

pe un termen de probațiune de 2 ani, reieșind din prevederile art.art.61,75 Cod penal

și circumstanțele cauzei.

În aceste circumstanțe a fost invocat că, sancțiunea prevăzură de art.2641

alin.(4) Cod penal prevede și aplicarea pedepsei sub formă de muncă neremunerată

în folosul comunității, astfel că instanța urma să-i stabilească o pedeapsă echitabilă

lui Negru Iurie sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(4) Cod penal.

Totodată, avocatul a subliniat că, pedeapsa aplicată de către instanța de fond

inculpatului nu este pe măsura de a-și atinge scopul său de constrângere, reeducare

și exemplaritate, ori, pentru a-și atinge acest scop, o pedeapsă penală nu trebuie să

fie retributivă sau vindicativă. În acest sens, aceasta nu trebuie privită ca „prețul” pe

care trebuie să-l plătească persoana pentru fapta prejudiciabilă ci trebuie să reflecte

un echilibru între gravitatea faptei prejudiciabile și urmările ei, prin excluderea

caracterului vindicativ al pedepsei, supraveghind ca statul să nu urmărească

răzbunarea, ce ar genera altă răzbunare, prin încălcarea dreptului, ci realizarea

dreptății.

În contextul circumstanțelor în care a fost comisă infracțiunea și a

circumstanțelor ce caracterizează personalitatea inculpatului, apărarea a considerat

că executarea condiționată a pedepsei cu închisoarea stabilită inculpatului nu este

echitabilă și rațională. Luând în calcul circumstanțele comiterii infracțiunii stabilite

prin sentință, în special faptul că acesta este la o vârstă relativ tânără, că imboldul

care l-a determinat să acționeze contrar legii, a fost în legătură cu boala gravă de

care suferă fratele acestuia, că acesta și-a recunoscut în totalitate vina, s-a căit

sincer, până la săvârșirea infracțiunii nu se afla la evidență la medicul narcolog,

astfel a considerat că nu este rațional ca Negru Iurie să execute pedeapsa suspendării

condiționată a închisorii care i-a fost stabilită, acordându-i astfel, inculpatului,

posibilitatea reală de a-și dovedi corectarea printr-un comportament exemplar și

3

muncă cinstită dar și necomiterea unor alte fapte prejudiciabile.

2021, apelurile declarate au fost respinse ca nefondate, cu menținerea sentinței fără

modificări.

În motivarea soluției sale, instanța de apel a menționat că, instanța de fond a

analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma prevederilor art.95 și art.101 Cod de

procedură penală, prin prisma admisibilității, pertinenței și concludenții, utilității și

veridicității raportate la declarațiile date de inculpată în cadrul ședinței de judecată și

probele administrate, a stabilit corect situația de fapt, dând faptei reținute în sarcina

inculpatului, Negru Iurie, încadrarea juridică corectă și anume în baza art. 2641 alin.

(4) Cod penal.

Referitor la individualizarea și stabilirea pedepsei instanța de apel a subliniat

că, prima instanță a ținut cont de prevederile art.art.7,61, 67, 75 Codul penal și la

stabilirea categoriei și mărimii pedepsei a ținut cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care agravează răspunderea, de condițiile de viață ale acestuia precum și

scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării celui vinovat.

În aceiași ordine de idei, instanța de apel a constatat cu certitudine că inculpatul

Negru Iurie anterior, prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din

20.03.2018, fiind privat pe un termen de 3 ani de dreptul de a conduce mijloace de

transport, nu și-a făcut concluziile necesare și din nou și-a permis să se urce la volan

în stare de ebrietate, sfidând toate normele legale, prin acțiunii sale creând o situație

de risc atât pentru sine cât și pentru participanții la trafic, astfel că reeducarea

inculpatului poate avea loc doar în condițiile izolării acestuia de societate.

Prin urmare, instanța de apel a reținut că instanța de fond corect a aplicat

această pedeapsă, reieșind din caracterul infracțiunii, care potrivit prevederilor art.16

alin.(2) din Codul penal, este clasificată ca fiind una ușoară, precum și reieșind din

personalitatea inculpatului și noile limite ale pedepsei cu închisoare determinate la

art.2641 alin.(4) Cod penal, în vigoare la data săvârșirii infracțiunii, coroborat cu

art.3641 din Codul de procedură penală, pedeapsa de sub formă de închisoare pe un

termen de 8 luni, care urmează a fi executată în penitenciar de tip semiînchis,

Instanța de apel analizând în ansamblu circumstanțele cauzei, având în vedere

recunoașterea vinovăției și căința sinceră a inculpatului, săvârșirea infracțiunii de

către o persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiune similară, instanța

de fond corect a concluzionat că, nu este rațional ca inculpatul, să execute real

pedeapsa cu închisoarea stabilită, fiind dispusă suspendarea condiționată a executării

pedepsei în limita unui termen de probațiune de 2 ani, conform prevederilor art. 90

Codul penal.

Cu referire la argumentul acuzatorului de stat precum că instanța de judecată la

pronunțarea sentinței urma să încaseze din contul inculpatului în beneficiul statului

cheltuielile judiciare invocate pentru efectuarea testului „Drager 8510” în sumă de

21,77 lei, instanța de apel a conchis că această sumă nu este probată prin careva acte

care ar confirma costul exact al testării alcooscopice cu aparatul ”Drager”, or suma de

4

21, 77 lei, care este compusă din: tubul utilizat, cheltuieli pentru verificarea

metrologică și cheltuieli pentru serviciile de calibrare, deservire și ajustare a

aparatului ”Drager”, se atribuie la rechizite din dotare al agentului constatator.

a contestat cu recurs decizia, solicitând casarea acesteia cu trimiterea la rejudecare în

instanța de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, instanța de apel (la pct. 37 al

deciziei supuse recursului) a constatat cu certitudine că inculpatul Negru Iurie

anterior, prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 20.03.2018, fiind

privat pe un termen de 3 ani de dreptul de a conduce mijloace de transport, nu și-a

făcut concluziile necesare și din nou și-a permis să se urce la volan în stare de

ebrietate, sfidând toate normele legale, prin acțiunii sale creând o situație de risc atât

pentru sine cât și pentru participanții la trafic, astfel că reeducarea inculpatului poate

avea loc doar în condițiile izolării acestuia de societate. Prin urmare acuzarea a

constată că motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii.

Procurorul a notat că, dispoziția art.90 Cod penal obligă instanța de judecată

să indice expres în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a

executării pedepsei, care nici nu este motivat de către instanță, care se limitează doar

la enumerarea circumstanțelor care le consideră atenuante.

În acest context, acuzatorul de stat menționează că, decizia adoptată în

prezenta cauză penală, la motivarea stabilirii pedepse contravine prevederile art.394

alin.(2) pct. 3) Cod de procedură penală, deoarece ea nu cuprinde motivele de

aplicare a pedepsei mai ușoară și motivele de aplicare a pedepsei cu suspendare

condiționată a executării ei.

În circumstanțele expuse, procurorul consideră că, concluziile instanței de

fond și celei de apel, la capitolul individualizării pedepsei stabilite inculpatului sunt

greșite și în contradicție cu probatoriul administrat la etapa urmăririi penale și

cercetării judiciare, neconforme scopului legii penale și principiului individualizării

răspunderii penale și pedepsei penale.

constată că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil, din următoarele considerente.

Potrivit art.434 Cod de procedură penală, judecând recursul declarat

împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al verifică legalitatea

hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță asupra tuturor

motivelor invocate în recurs de către titularul acestuia.

În conformitate cu prevederile art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța este în drept să-l respingă, ca inadmisibil, cu menținerea

hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu este întemeiat legal (este

nefondat). Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală,

întemeiată și motivată.

Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal lărgit constată că

titularul acestuia invocă temeiul pentru recurs stipulat la pct.6) alin.(1) art.427 Cod

de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse

5

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

totodată, criticând decizia și sub aspectul pct.10), s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

În esență, criticile recurentului se axează pe ideea că instanțele de fond greșit

au aplicat prevederile art.90 Cod penal, privind individualizare executării pedepsei

de către inculpat.

Verificând circumstanțele cauzei în raport cu norma de drept citată, Colegiul

penal lărgit constată că acest temei nu-și găsește confirmare în speța dedusă

judecății.

În acest context, Colegiul penal lărgit menționează că, prin criterii generale de

individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care este

obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru

fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în

practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale,

ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana

celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea,

de influenta pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și

de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal lărgit reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i

se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

Conform prevederilor art.61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, și

respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

ultimului, cât și a altor persoane.

Totodată, potrivit art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale

a acestuia. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

În acest context, Colegiul penal lărgit consideră că, la aplicarea pedepsei

inculpatului pentru infracțiunea săvârșită, instanțele de fond au acordat deplină

eficiență prevederilor art.art.61, 75 Cod penal și art.3641 alin.(8) Cod de procedură

penală, care stipulează că în caz de aplicare a pedepsei închisorii, inculpatul

beneficiază de reducerea cu 1/3 din maximul și din minimul prevăzut de sancțiune,

fiind stabilite noi limite cu care trebuie să opereze instanța de judecată la stabilirea

pedepsei.

6

În privința dezacordului procurorului cu aplicarea de către instanța de apel a

suspendării condiționate a executării pedepsei sub formă de închisoare, Colegiul

penal lărgit menționează că în conformitate cu art.90 alin.(1) Cod penal, dacă, la

stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile

săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din

imprudență, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana

celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute

pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei

aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu

suspendare condiționată a executării pedepsei și termenul de probă. În acest caz,

instanța de judecată dispune neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în perioada de

probațiune sau, după caz, termenul de probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va

săvârși o nouă infracțiune și, prin comportare exemplară și muncă cinstită, va

îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Deci, raționamentul de aplicare a prevederilor art.90 Cod penal are la origine

convingerea că, corectarea și reeducarea condamnatului este posibilă fără a fi izolat

de comunitate, familie și societate. Această instituție juridică a fost instituită întru

realizarea scopului pedepsei fără ca, condamnatul să fie izolat de societate, acesta

fiind supus unui termen de încercare, fără executarea reală a pedepsei, evitându-se

dezavantajele pe care le atrage după sine privațiunea de libertate: desprinderea

condamnatului de familie și de modul de viață obișnuit și contactul cu infractorii

recidiviști periculoși care îl pot antrena în continuare în noi activități criminale

Față de considerentele menționate, Colegiul penal atestă că instanța de apel a

motivat suficient soluția sa, ținând cont de circumstanțele concrete ale cauzei, și

anume: gravitatea infracțiunii săvârșite, faptul că inculpatul s-a căit sincer de cele

comise, potrivit materialelor cauzei penale Negru Iurie a recunoscut vina, s-a căit

sincer de cele comise, judecarea cauzei fiind efectuată pe baza probelor administrate

la faza de urmărire penală și aceste circumstanțe analizate în cumul, corect au

permis primei instanțe de a concluziona raționalitatea dispunerii suspendării

executării pedepsei cu închisoare, soluție menținută și de către instanța de apel.

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit nu reține argumentul

procurorului precum că instanța de apel neîntemeiat i-a stabilit inculpatului o

pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării acesteia, or, instanța de apel, în

decizia adoptată s-a expus detaliat asupra argumentelor necesității aplicării

prevederilor art.90 Cod penal

Reieșind din cele expuse supra, Colegiul lărgit constată că instanțiile ierarhic

inferioare și-au argumentat hotărârea în sensul aplicării art.90 Cod penal, corect

ajungând la concluzia că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă fără

izolarea acestuia de societate și va atinge scopul restabilirii echității sociale. În

aceste condiții instanța de recurs consideră, că n-a fost constatată prezența în speța

examinată a unei erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a instanței de

recurs în sensul casării deciziei contestate, deoarece instanța de apel n-a admis o

eroare gravă de fapt, care ar afecta soluția acesteia.

7

Din considerentele expuse, Colegiul lărgit conchide că, la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.414-

419 Cod de procedură penală, de aceea recursul ordinar declarat de procuror

urmează a fi respins, ca inadmisibil.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu, cu menținerea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 02 februarie 2021, în cauza penală în privința lui

Negru Iurie Alexei.

Decizia este irevocabilă, pronunțată motivat la 11 noiembrie 2021.

Președinte /semnătura/ Toma Nadejda

Judecători /semnătura/ Țurcan Anatolie

/semnătura/ Timofti Vladimir

Cobzac Elena

Boico Victor

8

12 octombrie 2021 Dosarul nr. 1ra-1231/2021

O p i n i e s e p a r a t ă

a judecătorului Cobzac Elena

Conform art. 339 alin (7), 340 alin (3) Cod de procedură penală în cauza penală

privindu-l pe Negru Iurie.

octombrie 2021, a fost respins, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu, cu menținerea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 februarie 2021, în cauza

penală în privința lui Negru Iurie.

dezacordul cu majoritatea completului de judecată, deoarece consider că recursul

ordinar urma a fi admis, casată decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 02 februarie 2021, în partea aplicării art.90 Cod penal și pronunțată în această

parte o nouă hotărâre privind excluderea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal în

privința lui Negru Iurie.

Din materialele cauzei rezultă că, prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani din 26 august 2020, pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală, potrivit art.364/1 Cod de procedură penală, Negru Iurie a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza art.264/1 alin.(4) Cod penal, la 8 luni închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, iar potrivit art.90 Cod penal, executarea

pedepsei a fost suspendată condiționat pentru perioada de probațiune de 2 ani.

Sentința menționată a fost atacată cu apel de către acuzatorul de stat și avocatul

Brașoveanu Renata în numele inculpatului.

Acuzarea a contestat sentința în partea stabilirii pedepsei, invocând că, pedeapsa

aplicată este prea blândă, instanța la stabilirea pedepsei nu a ținut cont de faptul că

inculpatul anterior a fost judecat pentru o infracțiune similară și anume prin sentința

Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 20.03.2018, fiindu-i stabilită o pedeapsă

sub formă de 145 ore de muncă neremunerată în folosul comunității, cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani, și comportamentul

denotă iresponsabilitatea acestuia în timp ce se afla în trafic, expunându-i la un

pericol și pe ceilalți participanți la trafic.

Avocatul Brașoveanu Renata la fel a contestat sentința în partea stabilirii

pedepsei, invocând că, judecata a aplicat o pedeapsă neechitabilă, prea aspră

inculpatului care nu este pe măsura de a-și atinge scopul său de constrângere,

reeducare și exemplaritate.

9

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 februarie 2021,

au fost respinse ca nefondate apelurile și menținută sentința.

Procurorul, invocând temeiul pentru recurs prevăzut de art.427 alin. (1) pct.6),

10) Cod de procedură penală, declară recurs ordinar, solicitând casarea deciziei

instanței de apel și a sentinței primei instanțe, în latura penală, solicitând casarea

acesteia cu trimiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt complet de

judecată.

Consider întemeiate argumentele procurorului, precum că instanța de apel n-a

luat în considerație acel fapt, că instanța de apel menținând sentința n-a luat în

considerație toate circumstanțele cauzei, personalitatea inculpatului, care anterior a

fost judecat pentru o infracțiune similară și anume prin sentința Judecătoriei

Chișinău, sediul Ciocana din 20.03.2018, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de

145 ore de muncă neremunerată în folosul comunității, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani, și comportamentul denotă

iresponsabilitatea acestuia în timp ce se afla în trafic, expunându-i la un pericol și pe

ceilalți participanți la trafic, circumstanțe, ce denotă că inculpatul este predispus la

comiterea infracțiunilor.

Astfel, aplicarea suspendării condiționate a pedepsei stabilită inculpatului nu

este una echitabilă în raport cu cele săvârșite, la stabilirea ei instanța de fond urma să

țină cont atât de scopul preventiv și educativ al pedepsei, de împrejurările în care a

fost comisă fapta, circumstanțele cauzei, comportamentul inculpatului care anterior

a mai fost tras la răspundere penală de nenumărate ori, inclusiv la pedeapsă

privativă de libertate, or anume acest comportament și denotă atitudinea sa

în raport cu cele obligații impuse de către lege față de el, circumstanțe, care în

cumul condiționează concluzia, că la caz nu sunt aplicabile prevederile art.90 Cod

penal.

În acest sens, consider că instanțele de fond la aplicarea prevederilor art.90

Cod penal, față de inculpat, nu au ținut cont în măsură deplină de circumstanțele

cauzei, persoana celui vinovat, care prin comportamentul său a demonstrat că

nu este apt a se corecta fiindu-i acordată posibilitatea de a se corija în condiții

neprivative de libertate, posibilitate care a fost ratată de către inculpat și

continuă activitatea sa infracțională, lipsa circumstanțelor atenuante toate

acestea în cumul indică la necesitatea izolării inculpatului de societate.

Aceste circumstanțe, n-au fost elucidate de către instanța de apel, la caz

argumentele procurorului indicate în recurs fiind întemeiate.

Având în vedere cele menționate cât și materialele cauzei, consider că doar prin

executarea reală a pedepsei, inculpatul v-a conștientiza gravitatea acțiunilor sale,

10

precum și va fi atins scopul legii penale de restabilire a echității sociale, de corectare

a condamnaților, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

acestora, cât și a altor persoane.

Pentru aceste motive am optat pentru soluția de admitere a recursului ordinar

declarat de către acuzatorul de stat, cu casarea deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 02 februarie 2021, în partea individualizării pedepsei, privind

excluderea aplicării art. 90 Cod penal, în cauza penală de învinuire a lui Negru Iurie.

Judecător Cobzac Elena

11