1ra-1956/2021 — art. 312 alin. 1 CP

Dosarul nr. 1ra-1956/2021

1-20089747-01-1ra-16092021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 ianuarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir

Judecători – Cobzac Elena, Plămădeală Ghenadie

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Chiriac Stela în numele inculpatei, prin care solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 15 iunie 2021 și a sentinței Judecătoriei

Soroca /sediul Central/ din 10 martie 2021, în cauza penală privind-o pe

Diaconu Iulia XXXX, născută la xxxxxx, originară din r-

nul xxxxxxc, domiciliată în mun. xxxxxxx

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza actelor

din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Diaconu Iulia a fost recunoscută vinovată în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

312 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime

de 500 u.c., ceia ce constituie 25 000 lei.

1.1 Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, Diaconu Iulia

având intenția de a da declarații mincinoase și urmărind scopul de a-l ajuta pe Cenușa

Oleg să se eschiveze de la răspunderea penală, cel din urmă fiind învinuit de

comiterea infracțiunii de refuz, împotrivirea sau eschivarea conducătorului

mijlocului de transport de la testarea alcoolscopică, de la examenul medical în

vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei sau de la recoltarea probelor

biologice în cadrul acestui examen medical, dându-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și admițând în mod conștient

survenirea acestora, a depus declarații care nu corespund realității.

În așa mod, Diaconu Iulia, la 26.04.2017, fiind audiată la faza urmăririi penale

în calitate de martor, pe cauza penală nr.2017380184, de învinuire a lui Cenușa Oleg

în săvârșirea infracțiunii prevăzute la art.2641 alin.(3) Cod penal, fiind avertizată de

1

răspunderea pe care o poartă pentru declarațiile cu bună știință false în cadrul

urmăririi penale efectuată de către SUP a IP Florești, cât și ulterior în cadrul judecării

cauzei de către Judecătoria Soroca (sediul Central), fiind audiată sub jurământ, a dat

declarații mincinoase precum că, anume dânsa și nu Cenușa Oleg, la data de

02.04.2017, ora 00:30, a condus mijlocul de transport de model ”Skoda Octavia” cu

numărul de înmatriculare xxxxxx prin or. Florești, ceea ce excludea obligativitatea

ultimului de a se subordona cerințelor legale ale colaboratorilor de poliție. Potrivit

sentinței Judecătoriei Soroca, sediul Central din 16.01.2020, devenită irevocabilă, în

baza căreia Cenușa Oleg a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute la art.2641 alin. (3) Cod penal, declarațiile cet. Diaconu Iulia, au fost

apreciate critic și în contradicție cu restul materialelor probante.

Astfel, acțiunile lui Diaconu Iulia au fost încadrate în baza art. 312 alin. (1) lit.

b) Cod penal: „Prezentarea, cu bună – știință, a declarației mincinoase de către

martor, dacă această acțiune a fost săvârșită în cadrul procesului penal”.

Iulia, solicitând casarea sentinței, pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță prin care inculpata să fie achitată, invocând că, fiind

declanșată procedura de stopare și testare alcoolscopică a lui Cenușa Oleg, nu a fost

efectuată procedura de examinare a automobilului, prin urmare cine poate afirma cu

certitudine dacă erau și alte persoane în interiorul automobilului, dacă sunt veridice

declarațiile sale sau nu: în cadrul procesului penal, au fost audiați ca martori doar

colaboratorii IP, persoane interesate la finalitatea procesului; în cauza penală

intentată în privința lui Cenușa Oleg a fost emisă ordonanță de încetare a procesului

penal, deoarece în acțiunile lui Cenușa Oleg nu s-au constatat elementele constitutive

ale infracțiunii; instanța de fond a ignorat cadrul legal, or careva probe obiective,

certe, pertinente, concludente și legale cu privire la vinovăția lui Diaconu Iulia nu

au fost administrate.

respins apelul declarat cu menținerea sentinței.

3.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că, prima instanță

judecând cauza penală, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură

penală a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în

mod obiectiv circumstanțele cauzei, a dat probelor administrate o apreciere legală

din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității, veridicității, și din punct

de vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatei

Diaconu Iulia în comiterea infracțiunii incriminate.

Astfel, cu toate că, Diaconu Iulia în cadrul urmăririi penale și în cadrul instanței

de judecată nu și-a recunoscut vina, instanța de apel, în urma verificării probatoriului

a conchis că, probele puse la baza sentinței de condamnare corespund cerințelor

legale și prin prisma acestora prima instanță a apreciat obiectiv aspectele de fapt și

de drept ale cauzei.

2

În opinia instanței de apel, faptele incriminate inculpatei Diaconu Iulia și-au

găsit confirmare prin prisma probelor administrate și cercetate în prima instanță,

verificate în instanța de apel, probe care coroborează între ele, necreând dubii

referitor la faptul, că circumstanțele descrise în rechizitoriu și reținute de către

instanța de fond în sarcina inculpatei au avut loc, iar argumentele inculpatei invocate

în susținerea nevinovăției acesteia pe marginea învinuirii aduse, poartă un caracter

declarativ și sunt invocate cu scopul de a evita răspunderea penală pentru fapta

comisă.

Mai mult, instanța de apel a menționat că, deși Diaconu Iulia a declarat, că s-a

aflat la fața locului în momentul în care au sosit colaboratorii de poliție, cet. Cenușa

Oleg nu a declarat despre aceasta și nu a solicitat audierea ei în faza inițială a

urmăririi penale. Nici unul din colaboratorii poliției audiați în calitate de martori, nu

au văzut-o pe Diaconu Iulia la fața locului, în automobilul lui Cenușa Oleg, totodată,

în explicația cet. Cenușa Oleg din 02.04.2017, imediat după incident, acesta a

indicat, că la volanul automobilului său se afla soția sa Cenușa Olesea, neindicând

nimic despre Diaconu Iulia.

Chiriac Stela în numele inculpatei, indicând temeiul pentru recurs prevăzut de art.

427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea deciziei și

a sentinței, pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță prin care inculpata să fie achitată deoarece fapta ei nu întrunește elementele

infracțiunii, invocând argumente similare cu cele indicate în apelul inculpatei(pct. 2

din prezenta decizie).

pct. 1¹) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, prin care a manifestat

dezacordul cu recursul declarat, a solicitat declararea recursului ca inadmisibil fiind

vădit neîntemeiat cu menținerea deciziei instanței de apel motivând prin faptul că

instanța de apel și-a argumentat suficient soluția.

cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este

vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

3

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz, Colegiul penal reține că recurentul indică ca temei pentru declararea

recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, în

sensul că s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Lecturând textul recursului, Colegiul penal constată că, deși recurentul a indicat

temeiul pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală,

a solicitat achitarea inculpatei pe motiv că ultima nu a săvârșit nici o infracțiune

susținând dezacordul cu aprecierea probelor, alegații care se cuprind în temeiul de

recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, sub aspectul că:

„nu au fost întrunite elementele infracțiunii”, astfel instanța de recurs ordinar supune

verificării decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept prevăzută de art. 427

alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, care prevede, că hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel atunci când: nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, Colegiul penal reține

că motivul – temeiul de recurs invocat de recurent nu s-a confirmat în urma cercetării

materialelor cauzei, argumentând în acest context următoarele.

Astfel, ce ține de alegațiile recurentului ce se încadrează în temeiul de recurs

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, Colegiul penal indică

că nu pot fi acceptate, or, aceste argumente au fost obiect de dispută atât în cadrul

primei instanțe cât și în cadrul instanței de apel, asupra căruia s-au formulat și s-au

punctat minuțios și veridic răspunsuri asupra lor în sentința adoptată (f.d.117verso –

118verso) cât și în decizia instanței de apel (f.d. 146 – 148), pe care Colegiul penal

le însușește, ce este conform practicii CtEDO cauza Albert vs. România din

16.02.2010.

De asemenea, Colegiul penal atestă că recurentul primordial își manifestă

dezacordul cu aprecierea probelor de către prima instanță și de către instanța de apel,

care în opinia lui nu confirmă vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii

incriminate, Colegiul penal reține că nu pot fi acceptate, din considerentul că aceste

probe au fost apreciate de către prima instanță și instanța de apel prin coroborare

între ele, astfel fiind demonstrată pe deplin vinovăția inculpatei, iar obiecțiile

recurentului reprezintă doar opinia subiectivă greșită a acestuia, or, Colegiul penal

nu identifică vreun temei de a interveni prin prisma argumentelor invocate de

recurenți în decizia instanței de apel, care este legală și întemeiată.

Mai mult, se conchide că atât prima instanță cât și instanța de apel au apreciat

probele prin prisma cerințelor stipulate în art. 101 Cod de procedură penală,

expunându-se în decizie și în sentință cu privire la motivele respingerii argumentelor

părții apărării și acceptării probelor prezentate de partea acuzării, respectând rigorile

dictate de principiul contradictorialității stipulat în art. 24 Cod de procedură penală.

4

În acest sens, Colegiul penal ține să indice și faptul că, prin Decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 27 octombrie 2021, s-a menținut sentința prin care

Cenușa Oleg a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

2641 alin. (3) Cod penal, pentru faptul că la data de 02 aprilie 2017 în jurul orei 0030

a condus automobilul pe care inculpata Diaconu Iulia invocă că l-a condus pentru

a-l ajuta pe Cenușa Oleg să se eschiveze de la răspundere penală.

Astfel, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea

argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe aspectele contestate nu

se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita repetări inutile, le

acceptă și le însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în

pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art.

6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate

fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs

Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil

necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță

inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate,

deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, iar

recursul ordinar declarat urmează a fi respins ca inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Chiriac Stela în

numele inculpatei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

15 iunie 2021, în cauza penală privind-o pe Diaconu Iulia Xxxxxx, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 24 februarie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Plămădeală Ghenadie

5