1ra-1882/2021 — art. 349 alin.1-1 CP

1ra-1882/2021 — art. 349 alin.1-1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-1882/2021

1-20046778-01-1ra-26082021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

23 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Boico Victor, Diaconu Iurie,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Bălți, Pasat Liliana, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 15 iunie 2021 și sentinței

judecătoriei Bălți, sediul Central din 17 noiembrie 2020, în cauza penală în

privința lui,

Iscolinîi Artur xxxxxxxx, născut la

xxxxxxxxx, originar și domiciliat în mun.

xxxxxxx.

Termenul de judecare a cauzei:

Prima instanță: 07.05.2020 - 17.11.2020.

Instanța de apel: 05.01.2021 - 15.06.2021.

Instanța de recurs ordinar: 26.08.2021 – 23.02.2022.

A C O N S T A T A T :

pronunțată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în

conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, Iscolinîi Artur

a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.349 alin.

(11) Cod penal și în baza acestei Legi i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de

muncă neremunerată în folosul comunității pe termen de 160 (una sută

șaizeci) ore.

S-a dispus încasarea din contul inculpatului Iscolinîi Artur în beneficiul

statului a cheltuielilor de judecată în mărime de 128 (o sută douăzeci și opt)

lei.

că, Iscolinîi Artur fiind plasat în arest la domiciliu pe marginea cauzei penale

xxxxxx în baza încheierii Judecătoriei Bălți din 30.03.2020, prin care s-a statuat

interzicerea de a ieși din locuința sa de pe adresa mun. Bălți str. Șevcenco nr.

44 ap.66, la 27.04.2019 orele 1200 a ieșit din domiciliul său, iar ulterior

întorcându-se în aceiași zi la domiciliul său aproximativ la orele 1800 în stare

1

de ebrietate alcoolică și fiind agresiv, a iscat un conflict nemotivat cu mama sa

Saidacari Vera, în procesul căruia a numit-o cu cuvinte obscene, aplicând forța

fizică manifestată prin îmbrânciri, apucări de mâini și zgâlțâieli de umeri,

urmare la ce cet. Saidacari Vera a fost nevoită să telefoneze la poliție.

Ulterior, în urma intervenirii colaboratorilor Inspectoratului de poliție

Bălți, Nedelea Mihail și Tofan Cristi, la 27.04.2019 aproximativ la orele 1900

Iscolinîi Artur, fiind agresiv în continuare și aflându-se în locuința sa de pe

adresa mun. Bălți, str. xxxxxxxxx, fiind în stare de ebrietate alcoolică, dându-și

seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările și

dorind în mod conștient survenirea lor, acționând cu intenție directă

îndreptată la atingerea scopului stabilit, demonstrând un comportament

agresiv și având drept scop sistarea activității de serviciu a colaboratorului de

poliție și de a schimba caracterul activității în interesul său, nu s-a supus

cerințelor legale ale colaboratorului de poliție din cadrul Inspectoratului de

Poliție Bălți, Nedelea Mihail, care la acel moment era în exercițiul funcției, iar

urmare a acțiunilor sale ilegale Iscolinîi Artur ia aplicat o lovitură cu pumnul

în regiunea pieptului și o lovitură cu piciorul în genunchiul drept

colaboratorului de poliție din cadrul Inspectoratului de Poliție Bălți, Nedelea

Mihail, aplicând violența nepericuloasă pentru viață și sănătate față de

persoana cu funcție de răspundere și cauzându-i dureri fizice.

În circumstanțele expuse, acțiunile lui Iscolinîi Artur au fost încadrate în

baza art.349 alin. (11) Cod penal – aplicarea violenței nepericuloase pentru

viață sau sănătate față de persoana cu funcție de răspundere în scopul sistării

activității lui de serviciu ori schimbării caracterului ei în interesul celui care

aplică violența sau a altei persoane.

procurorul în Procuratura mun. Bălți, Reaboi Oleg, prin care invocând

dezacordul cu soluția primei instanțe în partea stabilirii pedepsei, a solicitat

casarea sentinței, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri prin

care lui Iscolinîi Artur să-i fie stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe

un termen de 6 luni cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. De

asemenea, să fie dispusă încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 128

lei.

3.1. În motivarea cererii de apel, procurorul a invocat că pedeapsa

aplicată față de inculpat este vădit neproporțională faptelor comise de către

acesta și urmărilor produse, cu abatere de la criteriile generale de

individualizare a pedepsei prevăzute de art.75 Cod penal.

apelul procurorului în Procuratura mun. Bălți, Reaboi Oleg a fost respins ca

fiind nefondat, și menținută sentința atacată, fără modificări.

4.1 Instanța de apel a constatat că, la stabilirea mărimii și formei

pedepsei în privința inculpatului Iscolinîi Artur prima instanță corect a ținut

2

seama de art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, care prevede aplicarea

pedepsei în cazul judecării cauzei pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, de criteriile generale de individualizare a pedepsei penale, ce

țin de gravitatea faptei penale, de urmările prejudiciabile, motivul săvârșirii

infracțiunii, persoana inculpatului, care nu se află la prima abatere de la legea

penală (f.d.37), însă se căiește sincer în cele comise, de atitudinea societății față

de pedeapsa penală ce urmează a fi stabilită inculpatului pentru faptele

săvîrșite, ajungând corect la concluzia că, corectarea și reeducarea lui Iscolinîi

Artur este posibilă fără privarea de liberate a acestuia.

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Pasat Liliana, prin care

invocând incidența pct. 10) a dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, a solicitat casarea sentinței și deciziei, cu remiterea cauzei la o nouă

rejudecare în aceiași instanță în alt complet de judecată.

5.1. În susținerea recursului procurorul invocă:

- anterior inculpatul a mai fost tras la răspundere penală fapt reținut și

de instanțele de judecată, la fel anterior acesta a mai fost tras și la răspundere

contravențională, însă cu toate acestea inculpatul nu a stat pe calea corijării;

- o circumstanță agravantă o constituie și starea de ebrietate a

inculpatului la momentul comiterii infracțiunii;

- infracțiunea prevăzută de art. 349 alin. 11) Cod penal a rezultat ca

încălcare a măsurii preventive pe o altă cauză penală;

- o pedeapsă privativă de libertate aplicată lui Iscolinîi Artur, l-ar face

pe acesta să conștientizeze acțiunile sale și l-ar corecta ca pe viitor să nu mai

săvârșească și alte infracțiuni.

în raport cu actele dosarului, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestuia, pentru considerentele de fapt și de drept expuse în contextul ce

urmează.

Pornind de la dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură

penală, se relevă că instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu

a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților,

în camera de consiliu, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia

în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat.

De asemenea, conform prevederilor expuse în art. 424 alin. (2) Cod de

procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele

temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod

obligatoriu trebuie să fie invocate și motivate corespunzător de titularul

cererii de recurs.

Din textul recursului, rezultă că acuzatorul de stat își exprimă

dezacordul cu pedeapsa stabilită lui Iscolinîi Artur, făcând referire la temeiul

pentru recurs de la pct. 10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, care

3

stipulează, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Așadar, prin sentința judecătoriei Bălți, sediul Central din 17 noiembrie

2020, pronunțată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în

conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, Iscolinîi Artur

a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.349 alin.

(11) Cod penal și în baza acestei Legi i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de

160 (una sută șaizeci) ore muncă neremunerată în folosul comunității.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți, din 15 iunie 2021,

apelul procurorului în Procuratura mun. Bălți, Reaboi Oleg a fost respins ca

fiind nefondat, și menținută sentința atacată, fără modificări.

Colegiul penal reține că, sancțiunea prescrisă la art. 349 alin. (11) Cod

penal pentru care a fost condamnat Iscolinîi Artur, prevede trei forme

alternative de pedeapsă: amendă în mărime de la 850 la 1350 unității

convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la

240 de ore, sau cu închisoare de până la 3 ani, conform art.16 Codul penal, se

referă la categoria celor mai puțin grave.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, Colegiul penal

reține, că pentru justa efectuare a operațiunii de individualizare a pedepsei în

privința lui Iscolinîi Artur instanțele de fond au ținut cont de revederile din

art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, potrivit cărora inculpatul care a

recunoscut săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat judecarea

cauzei pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale, solicitare care a

fost admisă de către instanță prin încheiere, beneficiază de o reducere cu o

treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu

închisoarea ori cu muncă neremunerată în folosul comunității și de o reducere

cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu

amendă.

Astfel, noile limite de pedeapsă a categoriei − muncă neremunerată în

folosul comunității, în cauza dată, vor constitui de la 120 ore până la 160 ore.

De aici rezultă că, inculpatului i-a fost stabilită o pedeapsă în limita mai

aproape de cea maximă, calculată potrivit rigorilor normei precitate supra.

În susținerea celor expuse, Colegiul penal subliniază că prin criterii

generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite

de lege, de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea

fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte. Legea penală

acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în practică a

principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând

cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana

celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

4

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Parcurgerea

acestor considerente relevă că, persoanei declarate vinovate, trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

Potrivit prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură

de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a

condamnatului, și respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea ultimului, cât și a altor persoane.

Totodată, conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului penal în strictă

conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia. La stabilirea categoriei

și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Subsidiar, Colegiul penal notează că categoriile pedepselor aplicate

persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate:

de la cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră - detențiune pe viață.

Mai mult, pornind de la prescripțiile art. 62 alin. (1) Cod penal și ținând

cont de poziționarea și consecutivitatea categoriilor de pedepse: amendă,

privare de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită

activitate, privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport sau

anularea acestui drept, retragere a gradului militar sau special, a unui titlu

special, a gradului de calificare (clasificare) și a distincțiilor de stat, munca

neremunerată în folosul comunității, închisoare, detențiune pe viață,

concluzionăm că această poziționare și consecutivitate are la baza sa

severitatea pedepsei: de la cea mai blândă pedeapsă – amenda, până la cea

mai severă – detențiunea pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o

pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru

săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai

blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului

pedepsei.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască

acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o

infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii

respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal,

la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Raportând la caz cele consemnate supra, Colegiul penal reține că

5

instanța de apel corect a statuat asupra faptului că, prima instanță a acordat

deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal și corect a ajuns la

concluzia privind stabilirea inculpatului Iscolinîi Artur, pentru infracțiunea

comisă, o pedeapsă sub formă de 160 (una sută șaizeci) ore muncă

neremunerată în folosul comunității, pedeapsa fiind în limitele prevederilor

legale, or temei de agravare a pedepsei, în aspectul propus de procuror, nu a

fost stabilit.

Privitor la argumentele recurentului prin care se invocă că pedeapsa

aplicată inculpatului nu este echitabilă și proporțională, și contrară prevederilor

art.75 Cod de procedură penală în raport cu fapta și circumstanțele în care a fost

comisă precum și personalitatea inculpatului, în opinia căruia doar pedeapsa

privativă de libertate aplicată lui Iscolinîi Artur, l-ar face pe acesta să conștientizeze

acțiunile sale și l-ar corecta ca pe viitor să nu mai săvârșească și alte infracțiuni,

Colegiul o consideră lipsită de temei juridic.

Concomitent, instanța de apel corect a trasat concluzia că prima instanță

la stabilirea pedepsei, a dat deplină eficiență art. 75 și art.3641 alin.(8) Cod de

procedură penală, ținând astfel cont de gravitatea infracțiunii comise

(infracțiune mai puțin gravă), motivul și scopul acestora (violența asupra unei

persoane aflate în exercițiul funcțiilor de serviciu), de personalitatea celui

vinovat (nu se află la prima abatere de la legea penală), de căința sinceră,

contribuirea la descoperirea infracțiunii și colaborarea cu OUP), de lipsa

circumstanțelor agravante, contribuirea la examinarea cauzei în procedură

simplificată și celelalte împrejurări individuale ale cazului.

Totodată, instanța de recurs reține că, este prerogativa instanței de

judecată să aprecieze dacă scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei

pedepse non privative de libertate sau de altă categorie, iar în formarea

acestei convingeri, instanța de judecată urmează să țină cont de totalitatea

condițiilor expres prevăzute de lege, care au fost luate în considerare de

instanța de apel.

Pe cale de consecință, Colegiul penal menționează că, la caz, nu se

constată vreun temei pentru înlocuirea pedepsei în privința inculpatului

Iscolinîi Artur, iar sancțiunea sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității, după cum a fost stabilită de către instanțele de fond răspunde

atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut în art. 61 alin. (2)

Cod penal de restabilire a echității sociale, corectare a inculpatului, precum și

de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea acestuia, cât și a

altor persoane.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că, instanța de apel s-a expus

argumentat și corect asupra motivelor relevante din apel și pentru a evita

repetări inutile, instanța de recurs acceptă și însușește aceste argumente, fapt

ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 al hotărârii

sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6§1 din

6

CEDO, obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles

ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument, cu toate acestea

noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Având în vedere considerentele arătate în partea descriptivă a prezentei

decizii și raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2)

Cod de procedură penală, Colegiul penal concluzionează că, la judecarea

cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante,

prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar argumentele din

recursul ordinar declarat de acuzatorul de stat, sânt vădit neîntemeiate.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Bălți, Pasat Liliana, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 15 iunie 2021, în cauza penală în

privința lui Iscolinîi Artur xxxxxxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 21 aprilie 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Boico Victor

Diaconu Iurie

7