1ra-2165/21 — art.189 al.1 CP

1ra-2165/21 — art.189 al.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-2165/2021

1-20088528-01-1ra-01122021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

09 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Plămădeală Ghenadie, Țurcan Anatolie

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat

de către inculpatul Izman Ilie împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 28 aprilie 2021, în cauza penală în privința lui

Izman Ilie XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în XXXXX.

Termenii de examinare:

prima instanță: 28.07.2020 – 19.02.2021;

instanța de apel: 16.03.2021 – 28.04.2021;

instanța de recurs: 01.12.2021 – 09.02.2022.

A C O N S T A T A T :

19 februarie 2021, Izman Ilie a fost recunoscut vinovat în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 189 alin. (1) Cod penal și în baza acestei Legi

cu aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, a fost condamnat

la pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani.

În conformitate cu art. 85 alin. (1) Cod penal, la pedeapsa aplicată a

fost adăugată parțial, partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința

Judecătoriei Căușeni din 06 decembrie 2016, fiindu-i stabilită pedeapsa

definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani și 6 luni, cu

executarea în penitenciar de tip semiînchis.

Termenul executării urmând a fi calculat din data pronunțării

sentinței.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

Izman Ilie, în perioada de timp cuprinsă între lunile mai - decembrie

ale anului 2019, având intenția obținerii prin șantaj a unui folos financiar

ilicit ce nu i se cuvine, conștientizând acțiunile sale ilegale și urmărind

realizarea acestei intenții infracționale, fiind condamnat și ispășindu-și

pedeapsa în Penitenciarul nr. 4 – Cricova, amplasat în mun. Chișinău, or.

Cricova, str. Luceafărul 9. Utilizând telefoane mobile conectate la rețeaua

1

Internet, contul fals din rețeaua de socializare „odnoklassniki.ru”, cu

datele „Eugen K” și aplicația de mesagerie instantanee „WhatsApp”,

înregistrată cu nr. de telefonie mobilă +XXXXX, a făcut cunoștință și în

continuare a purtat discuții atât scrise, cât și în regim video-online, cu

partea vătămată XXXXX, născută la XXXXX, solicitându-i deseori mijloace

financiare de la aceasta.

În continuare, inducând-o în eroare pe XXXXX că, după ispășirea

pedepsei penale și eliberarea din penitenciar, intenționează să întemeieze

cu aceasta o familie, a provocat-o pe XXXXX ca ea să-și dezgolească zonele

intime ale corpului ei în fața camerei video, în timpul discuțiilor purtate în

regim video-online cu Izman Ilie, ceea ce XXXXX a și realizat, iar Izman Ilie

a salvat în formă electronică înregistrarea video.

Ulterior, continuându-și acțiunile sale infracționale și intenționând

să obțină un folos financiar ce nu i se cuvine, în perioada de timp cuprinsă

între lunile noiembrie - decembrie ale anului 2019, Izman Ilie, în timpul

discuțiilor purtate online, amenințând-o pe XXXXX cu răspândirea, atât

rudelor și apropiaților acesteia din rețeaua de socializare

„odnoklassniki.ru”, cât și concubinului ei, a materialului video obținut

anterior, în care ultima își expune zona intimă la vedere și i-a solicitat

părții vătămate XXXXX să-i expedieze, prin transfer bancar, mijloace

bănești în sumă totală de 600 euro, pe numele unei persoane terțe, dacă

nu dorește ca materialul video deținut de Izman Ilie să fie publicat și

distribuit în rețelele de socializare. Partea vătămată XXXXX, refuzând să

execute cerința ilicită a lui Izman Ilie de a-i transmite acestuia mijloace

bănești, ultimul a expediat în formă electronică fișierul video, în care

XXXXX apare în ipostaze intime și indecente, concubinului acesteia –

XXXXX.

Astfel, acțiunile lui Izman Ilie au fost încadrate juridic în baza art.189

alin.(1) Cod penal, după semnele calificative – ”șantaj - cererea de a

transmite bunurile proprietarului, amenințând persoana cu răspândirea

unor știri defăimătoare despre ea.

declarat apel împotriva sentinței, prin care a solicitat casarea acesteia cu

emiterea unei noi decizii prin care să fie aplicată o pedeapsă mai blândă.

3.1. În motivarea apelului avocatul a menționat că:

- prima instanță la aplicarea pedepsei nu a ținut cont de

recunoașterea vinovăției și examinarea în procedura prevăzută de art. 3641

Cod de procedură penală, unde inculpatul spera în asemenea

circumstanțe la o pedeapsă mult mai blândă și influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării celui vinovat, care este una nejustificată;

- infracțiunea pentru care inculpatul a fost atras la răspundere este

o infracțiune mai puțin gravă prin urmare, corectarea și reeducarea lui

este posibilă prin stabilirea unei pedepse mult mai blânde;

- prima instanță urma să dea o apreciere și comportamentului

inculpatului în timpul comiterii infracțiunii și după, prin urmare

2

inculpatul a dispus de foto/video intime fără a recurge la careva presiuni.

Mai mult ca atât, avea un comportament binevoitor întru creare unei

familii cu victima;

aprilie 2021, a fost respins ca nefondat apelul declarat de către avocatul

Bobeica Vasile în numele inculpatului, cu menținerea sentinței fără

modificări.

Termenul executării pedepsei stabilite inculpatului Izman Ilie

urmând a fi calculat din data pronunțării dispozitivului deciziei – 28 aprilie

2021, cu includerea în termenul de ispășire a pedepsei perioada aflării în

stare de arest, de la 19 februarie 2021 până la 28 aprilie 2021.

4.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că,

judecata în prima instanță s-a desfășurat pe baza probelor administrate

în faza urmăririi penale, potrivit art.3641 Cod de procedură penală și

legalitatea sentinței atacate este verificată sub aspectele de drept: dacă

există erori procesuale și dacă măsura de pedeapsă este stabilită în limitele

Legii.

Astfel, în opinia instanței de apel, prima instanță a îndeplinit strict

cerințele dispozițiilor art.3641 alin.(1) Cod de procedură penală, procesul

nefiind viciat, în cadrul urmăririi penale n-au fost încălcate normele

imperative Codul de procedură penală, fapt ce condiționat concluzia că

instanța de apel nu este în drept a reține o altă situație de fapt decât cea

reținută în rechizitoriu și de către prima instanță.

La caz instanța de apel a constatat că, prima instanță a respectat

normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod

obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate în faza de

urmărire penală, acceptate de inculpat, o apreciere legală din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate în

ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la

concluzia privind vinovăția inculpatului Izman Ilie în comiterea infracțiunii

prevăzute de art.189 alin.(1) Cod penal.

Infracțiunea comisă de inculpatul Izman Ilie, conform prevederilor

art.16 alin.(3) Cod penal se clasifică ca fiind o infracțiune mai puțin gravă.

În conformitate cu prevederile art. 76 Cod penal, circumstanțe care

atenuează situația inculpatului, nu au fost reținute, iar recunoașterea

vinovăției se cuprinde în dispoziția prevederilor art.3641 Cod de proceduă

penală și nu poate servi drept circumstanță atenuantă. În calitate de

circumstanță agravantă potrivit art. 77 Cod penal, a fost reținută

săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată

pentru alte fapte, care au relevanță pentru cauză, iar potrivit revendicării

inculpatul Izman Ilie anterior a fost tras la răspundere penală (f.d. 137-

verso), la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află (f.d. 139, 141).

Aceste circumstanțe și împrejurări au format concluzia instanței de

apel că, corectarea și reeducarea inculpatului Izman Ilie este posibilă doar

cu aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani,

3

ce este echitabilă și proporțională faptei infracționale comise, totodată fiind

corecte constatările primei instanțe cu privire la adăugarea părții

neexecutate a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Căușeni din 06

decembrie 2016, stabilindu-i o pedeapsă definitivă sub formă de

închisoare pe un termen de 3 ani și 6 luni, cu executare în penitenciar de

tip semiînchis.

inculpatul Izman Ilie, prin care fără a invoca unul din temeiurile pentru

recurs prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod penal, solicitând aplicarea unei

pedepse mai blânde.

În motivarea recursului, inculpatul a menționat că, instanța de apel

nu a luat în considerație regretele inculpatului, a recunoscut integral

vinovăția, este o infracțiune mai puțin gravă, astfel fiind posibilă aplicarea

unei pedepse mai blânde.

procedură penală, procurorul a depus referință asupra recursului

declarat, pledând pentru inadmisibilitatea acestuia, ca vădit neîntemeiat.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în

drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că

argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel. Astfel, instanța de recurs verifică

dacă s-a aplicat corect Legea, la faptele reținute prin hotărârea atacată și

dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept

formal și/sau material.

Reieșind din conținutul recursului declarat de către inculpat se

atestă că, autorul recursului nu contestă starea de fapt stabilită de

instanțele de judecată, precum și încadrarea juridică a acțiunilor,

criticând doar hotărârea instanței de apel în partea stabilirii pedepsei,

considerând că nu s-a ținut cont în deplină măsură de prezența în speță

a unui cumul de împrejurări și circumstanțe ce-i atenuează răspunderea

penală a făptuitorului, invocând în cele din urmă stabilirea unei pedepse

prea aspre, în acest sens Colegiul penal apreciind că aceste critici se

circumscriu temeiului pentru recurs prevăzut la pct.10), alin.(1), art.427

Cod de procedură penală și anume s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

În urma analizei deciziei contestate, în opinia Colegiului penal nu și-

a găsit confirmarea în prezenta speță, temeiul pentru recurs prevăzut la

4

pct.10), alin.(1), art.427 Cod de procedură penală, deoarece instanțele de

fond și-a motivat întemeiat soluția adoptată, acordând deplină eficiență

prevederilor art. art.61, 75-78, 85 Cod penal, la soluționarea chestiunii cu

privire la individualizarea pedepsei inculpatului, stabilite conform

sancțiunii articolului imputat acestuia, ținându-se cont și de dispozițiile

art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală.

Conform alin.(1), art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovată

de săvârșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele fixate în Partea Specială a prezentului Cod și în

conformitate cu dispozițiile Părții Generale a Codului penal, aplicate prin

prisma prevederilor alin.(8) art.3641 Cod de procedură penală. La

stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată va ține

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana

celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia.

Astfel se atestă că, în urma solicitării și înscrisului autentic al

inculpatului (f.d.207 vol.I), prezenta cauză a fost judecată pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, în conformitate cu prevederile

art. 3641 Cod de procedură penală.

Potrivit alin.(8), art.3641 Cod de procedură penală, inculpatul care a

recunoscut săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat

judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale,

solicitare care a fost admisă de către instanță prin încheiere protocolară

(f.d. 218 verso, vol.I), beneficiază de reducere cu 1/3 a limitelor de

pedeapsă prevăzute de Lege în cazul pedepsei cu închisoare, ori cu muncă

neremunerată în folosul comunității și de reducere cu 1/4 a limitelor de

pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.

Așadar, sancțiunea infracțiunii prevăzute de art.189 alin.(1) Cod

penal, pentru care a fost recunoscut vinovat inculpatul, prevede pedeapsa

cu amendă în mărime de la 750 la 950 unități convenționale sau cu

închisoare de la 3 la 5 ani, și cu aplicarea prevederilor art.3641 alin.(8) Cod

de procedură penală, noile limite sunt pentru pedeapsa amenzii: de la

562,5 până la 712,5 unități convenționale, iar pentru pedeapsa cu

închisoare: de la 2 până la 3 ani și 4 luni.

În acest sens, Colegiul penal analizând gravitatea infracțiunii

săvârșite, motivul acesteia, lipsa circumstanțelor atenuante și agravante,

influența pedepsei asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și

persoana inculpatului Izman Ilie, care potrivit materialelor cauzei (f.d.137

și 143-158, vol.I), anterior a fost condamnat și în termenul executării

pedepsei cu închisoare a comis o nouă infracțiune cu intenție. Prima

instanță corect a stabilit forma pedepsei – închisoare, pe un termen de 3

ani, mărimea acesteia încadrându-se în limitele noi stabilite prin aplicarea

5

art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, care va atinge scopul pedepsei

penale de corectare și reeducare.

Mai mult, la stabilirea pedepsei definitive prin prisma prevederilor

art.85 alin.(1) Cod penal, prima instanță a adăugat parțial și nu total,

partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Căușeni

din 06 decembrie 2016, deși avea posibilitatea de a adăuga total noua

pedeapsă, la pedeapsa cu închisoare pe care o executa inculpatul Izman

Ilie.

Astfel, Colegiul penal atestă că alegațiile inculpatului privind

asprimea pedepsei aplicate de către prima instanță, sunt vădit

neîntemeiate, or, acesta executând pedeapsa cu închisoare în locurile de

detenție, nu a făcut concluziile necesare că faptele social periculoase sunt

supuse răspunderii penale și a continuat activitatea infracțională, fapt

care corect a fost apreciat de către prima instanță la stabilirea formei și a

termenului de pedeapsă.

În atare împrejurări, Colegiul penal consideră că, instanța de apel a

menținut corect pedeapsa sub formă de închisoare aplicată de către prima

instanță, care este rațională, proporțională și echitabilă în raport cu fapta

comisă și scopul Legii penale fiind individualizată corect, în așa fel încât

inculpatul să se convingă de necesitatea respectării Legii penale și evitarea

în viitor a săvârșirii unor fapte similare, social periculoase care sunt

supuse răspunderii penale.

Astfel, Colegiul statuează că, pedeapsa individualizată de prima

instanță și menținută de instanța de apel, este conformă atât principiului

proporționalității, cât și scopului prevăzut la art. 61 alin. (2) Cod penal,

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât

și a altor persoane.

Generalizând cele expuse, instanța de recurs consideră, că n-a fost

constatată prezența în speța examinată a unor erori ce ar servi drept temei

de implicare în sensul casării deciziei contestate în partea stabilirii

pedepsei.

Astfel, analizând în cumul argumentele invocate de către recurent în

susținerea recursului declarat, Colegiul penal atestă că acestea au

constituit obiect de examinare în instanța de apel, asupra cărora instanța

s-a expus, complet, argumentat și motivat.

În acest sens, Colegiul penal face trimitere la pct. 37 a hotărârii

CtEDO din 16.02.2010 în cauza Albert vs. România, în care s-a statuat că,

art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să-și motiveze deciziile, nu poate

fi interpretat ca impunere de a da un răspuns detaliat pentru fiecare

argument (cauza Van de Hurk vs Olanda, din 19 aprilie 1994, pct. 61), cu

toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă,

fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie printr-un

alt mod, să examineze chestiunile esențiale supuse atenției sale.

6

Prin urmare, instanța de recurs ordinar constatând temeinicia

motivării soluției instanței de apel, o însușește integral întrucât această

instanță a oferit răspunsuri complete și argumentate tuturor problemelor

esențiale invocate în speță, pedeapsa aplicată inculpatului fiind una

proporțională și echitabilă faptelor comise.

Ținând cont de cele constatate supra, Colegiul penal conchide că

eroarea invocată în recurs nu și-a găsit confirmarea, iar hotărârea atacată

este legală și întemeiată, astfel că recursul urmează a fi declarat

inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul

Izman Ilie XXXXX, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 28 aprilie 2021, în propria cauză penală, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 17 februarie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Plămădeală Ghenadie

Țurcan Anatolie

7