1ra-2165/21 — art.189 al.1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.189 al.1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 10 CPP
1ra-2165/21 — art.189 al.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 1ra-2165/2021
1-20088528-01-1ra-01122021
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
09 februarie 2022 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Timofti Vladimir,
Judecători – Plămădeală Ghenadie, Țurcan Anatolie
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat
de către inculpatul Izman Ilie împotriva deciziei Colegiului penal al Curții
de Apel Chișinău din 28 aprilie 2021, în cauza penală în privința lui
Izman Ilie XXXXX, născut la XXXXX,
originar și domiciliat în XXXXX.
Termenii de examinare:
prima instanță: 28.07.2020 – 19.02.2021;
instanța de apel: 16.03.2021 – 28.04.2021;
instanța de recurs: 01.12.2021 – 09.02.2022.
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din
19 februarie 2021, Izman Ilie a fost recunoscut vinovat în săvârșirea
infracțiunii prevăzute de art. 189 alin. (1) Cod penal și în baza acestei Legi
cu aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, a fost condamnat
la pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani.
În conformitate cu art. 85 alin. (1) Cod penal, la pedeapsa aplicată a
fost adăugată parțial, partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința
Judecătoriei Căușeni din 06 decembrie 2016, fiindu-i stabilită pedeapsa
definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani și 6 luni, cu
executarea în penitenciar de tip semiînchis.
Termenul executării urmând a fi calculat din data pronunțării
sentinței.
A fost soluționată soarta corpurilor delicte.
În sentință, prima instanță a constatat în fapt că:
Izman Ilie, în perioada de timp cuprinsă între lunile mai - decembrie
ale anului 2019, având intenția obținerii prin șantaj a unui folos financiar
ilicit ce nu i se cuvine, conștientizând acțiunile sale ilegale și urmărind
realizarea acestei intenții infracționale, fiind condamnat și ispășindu-și
pedeapsa în Penitenciarul nr. 4 – Cricova, amplasat în mun. Chișinău, or.
Cricova, str. Luceafărul 9. Utilizând telefoane mobile conectate la rețeaua
1
Internet, contul fals din rețeaua de socializare „odnoklassniki.ru”, cu
datele „Eugen K” și aplicația de mesagerie instantanee „WhatsApp”,
înregistrată cu nr. de telefonie mobilă +XXXXX, a făcut cunoștință și în
continuare a purtat discuții atât scrise, cât și în regim video-online, cu
partea vătămată XXXXX, născută la XXXXX, solicitându-i deseori mijloace
financiare de la aceasta.
În continuare, inducând-o în eroare pe XXXXX că, după ispășirea
pedepsei penale și eliberarea din penitenciar, intenționează să întemeieze
cu aceasta o familie, a provocat-o pe XXXXX ca ea să-și dezgolească zonele
intime ale corpului ei în fața camerei video, în timpul discuțiilor purtate în
regim video-online cu Izman Ilie, ceea ce XXXXX a și realizat, iar Izman Ilie
a salvat în formă electronică înregistrarea video.
Ulterior, continuându-și acțiunile sale infracționale și intenționând
să obțină un folos financiar ce nu i se cuvine, în perioada de timp cuprinsă
între lunile noiembrie - decembrie ale anului 2019, Izman Ilie, în timpul
discuțiilor purtate online, amenințând-o pe XXXXX cu răspândirea, atât
rudelor și apropiaților acesteia din rețeaua de socializare
„odnoklassniki.ru”, cât și concubinului ei, a materialului video obținut
anterior, în care ultima își expune zona intimă la vedere și i-a solicitat
părții vătămate XXXXX să-i expedieze, prin transfer bancar, mijloace
bănești în sumă totală de 600 euro, pe numele unei persoane terțe, dacă
nu dorește ca materialul video deținut de Izman Ilie să fie publicat și
distribuit în rețelele de socializare. Partea vătămată XXXXX, refuzând să
execute cerința ilicită a lui Izman Ilie de a-i transmite acestuia mijloace
bănești, ultimul a expediat în formă electronică fișierul video, în care
XXXXX apare în ipostaze intime și indecente, concubinului acesteia –
XXXXX.
Astfel, acțiunile lui Izman Ilie au fost încadrate juridic în baza art.189
alin.(1) Cod penal, după semnele calificative – ”șantaj - cererea de a
transmite bunurile proprietarului, amenințând persoana cu răspândirea
unor știri defăimătoare despre ea.
Avocatul Bobeica Vasile în numele inculpatului Izman Ilie a
declarat apel împotriva sentinței, prin care a solicitat casarea acesteia cu
emiterea unei noi decizii prin care să fie aplicată o pedeapsă mai blândă.
3.1. În motivarea apelului avocatul a menționat că:
- prima instanță la aplicarea pedepsei nu a ținut cont de
recunoașterea vinovăției și examinarea în procedura prevăzută de art. 3641
Cod de procedură penală, unde inculpatul spera în asemenea
circumstanțe la o pedeapsă mult mai blândă și influența pedepsei aplicate
asupra corectării și reeducării celui vinovat, care este una nejustificată;
- infracțiunea pentru care inculpatul a fost atras la răspundere este
o infracțiune mai puțin gravă prin urmare, corectarea și reeducarea lui
este posibilă prin stabilirea unei pedepse mult mai blânde;
- prima instanță urma să dea o apreciere și comportamentului
inculpatului în timpul comiterii infracțiunii și după, prin urmare
2
inculpatul a dispus de foto/video intime fără a recurge la careva presiuni.
Mai mult ca atât, avea un comportament binevoitor întru creare unei
familii cu victima;
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28
aprilie 2021, a fost respins ca nefondat apelul declarat de către avocatul
Bobeica Vasile în numele inculpatului, cu menținerea sentinței fără
modificări.
Termenul executării pedepsei stabilite inculpatului Izman Ilie
urmând a fi calculat din data pronunțării dispozitivului deciziei – 28 aprilie
2021, cu includerea în termenul de ispășire a pedepsei perioada aflării în
stare de arest, de la 19 februarie 2021 până la 28 aprilie 2021.
4.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că,
judecata în prima instanță s-a desfășurat pe baza probelor administrate
în faza urmăririi penale, potrivit art.3641 Cod de procedură penală și
legalitatea sentinței atacate este verificată sub aspectele de drept: dacă
există erori procesuale și dacă măsura de pedeapsă este stabilită în limitele
Legii.
Astfel, în opinia instanței de apel, prima instanță a îndeplinit strict
cerințele dispozițiilor art.3641 alin.(1) Cod de procedură penală, procesul
nefiind viciat, în cadrul urmăririi penale n-au fost încălcate normele
imperative Codul de procedură penală, fapt ce condiționat concluzia că
instanța de apel nu este în drept a reține o altă situație de fapt decât cea
reținută în rechizitoriu și de către prima instanță.
La caz instanța de apel a constatat că, prima instanță a respectat
normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod
obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate în faza de
urmărire penală, acceptate de inculpat, o apreciere legală din punct de
vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate în
ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la
concluzia privind vinovăția inculpatului Izman Ilie în comiterea infracțiunii
prevăzute de art.189 alin.(1) Cod penal.
Infracțiunea comisă de inculpatul Izman Ilie, conform prevederilor
art.16 alin.(3) Cod penal se clasifică ca fiind o infracțiune mai puțin gravă.
În conformitate cu prevederile art. 76 Cod penal, circumstanțe care
atenuează situația inculpatului, nu au fost reținute, iar recunoașterea
vinovăției se cuprinde în dispoziția prevederilor art.3641 Cod de proceduă
penală și nu poate servi drept circumstanță atenuantă. În calitate de
circumstanță agravantă potrivit art. 77 Cod penal, a fost reținută
săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată
pentru alte fapte, care au relevanță pentru cauză, iar potrivit revendicării
inculpatul Izman Ilie anterior a fost tras la răspundere penală (f.d. 137-
verso), la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află (f.d. 139, 141).
Aceste circumstanțe și împrejurări au format concluzia instanței de
apel că, corectarea și reeducarea inculpatului Izman Ilie este posibilă doar
cu aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani,
3
ce este echitabilă și proporțională faptei infracționale comise, totodată fiind
corecte constatările primei instanțe cu privire la adăugarea părții
neexecutate a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Căușeni din 06
decembrie 2016, stabilindu-i o pedeapsă definitivă sub formă de
închisoare pe un termen de 3 ani și 6 luni, cu executare în penitenciar de
tip semiînchis.
Împotriva deciziei instanței de apel, a declarat recurs ordinar
inculpatul Izman Ilie, prin care fără a invoca unul din temeiurile pentru
recurs prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod penal, solicitând aplicarea unei
pedepse mai blânde.
În motivarea recursului, inculpatul a menționat că, instanța de apel
nu a luat în considerație regretele inculpatului, a recunoscut integral
vinovăția, este o infracțiune mai puțin gravă, astfel fiind posibilă aplicarea
unei pedepse mai blânde.
În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de
procedură penală, procurorul a depus referință asupra recursului
declarat, pledând pentru inadmisibilitatea acestuia, ca vădit neîntemeiat.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în
raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează
inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat din considerentele ce
urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului
declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în
drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că
argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate.
În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile
instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept
comise de instanțele de fond și de apel. Astfel, instanța de recurs verifică
dacă s-a aplicat corect Legea, la faptele reținute prin hotărârea atacată și
dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept
formal și/sau material.
Reieșind din conținutul recursului declarat de către inculpat se
atestă că, autorul recursului nu contestă starea de fapt stabilită de
instanțele de judecată, precum și încadrarea juridică a acțiunilor,
criticând doar hotărârea instanței de apel în partea stabilirii pedepsei,
considerând că nu s-a ținut cont în deplină măsură de prezența în speță
a unui cumul de împrejurări și circumstanțe ce-i atenuează răspunderea
penală a făptuitorului, invocând în cele din urmă stabilirea unei pedepse
prea aspre, în acest sens Colegiul penal apreciind că aceste critici se
circumscriu temeiului pentru recurs prevăzut la pct.10), alin.(1), art.427
Cod de procedură penală și anume s-au aplicat pedepse individualizate
contrar prevederilor legale.
În urma analizei deciziei contestate, în opinia Colegiului penal nu și-
a găsit confirmarea în prezenta speță, temeiul pentru recurs prevăzut la
4
pct.10), alin.(1), art.427 Cod de procedură penală, deoarece instanțele de
fond și-a motivat întemeiat soluția adoptată, acordând deplină eficiență
prevederilor art. art.61, 75-78, 85 Cod penal, la soluționarea chestiunii cu
privire la individualizarea pedepsei inculpatului, stabilite conform
sancțiunii articolului imputat acestuia, ținându-se cont și de dispozițiile
art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală.
Conform alin.(1), art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovată
de săvârșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza
probelor administrate în faza de urmărire penală, i se aplică o pedeapsă
echitabilă în limitele fixate în Partea Specială a prezentului Cod și în
conformitate cu dispozițiile Părții Generale a Codului penal, aplicate prin
prisma prevederilor alin.(8) art.3641 Cod de procedură penală. La
stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată va ține
cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana
celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează
răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării
vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia.
Astfel se atestă că, în urma solicitării și înscrisului autentic al
inculpatului (f.d.207 vol.I), prezenta cauză a fost judecată pe baza probelor
administrate în faza de urmărire penală, în conformitate cu prevederile
art. 3641 Cod de procedură penală.
Potrivit alin.(8), art.3641 Cod de procedură penală, inculpatul care a
recunoscut săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat
judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale,
solicitare care a fost admisă de către instanță prin încheiere protocolară
(f.d. 218 verso, vol.I), beneficiază de reducere cu 1/3 a limitelor de
pedeapsă prevăzute de Lege în cazul pedepsei cu închisoare, ori cu muncă
neremunerată în folosul comunității și de reducere cu 1/4 a limitelor de
pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.
Așadar, sancțiunea infracțiunii prevăzute de art.189 alin.(1) Cod
penal, pentru care a fost recunoscut vinovat inculpatul, prevede pedeapsa
cu amendă în mărime de la 750 la 950 unități convenționale sau cu
închisoare de la 3 la 5 ani, și cu aplicarea prevederilor art.3641 alin.(8) Cod
de procedură penală, noile limite sunt pentru pedeapsa amenzii: de la
562,5 până la 712,5 unități convenționale, iar pentru pedeapsa cu
închisoare: de la 2 până la 3 ani și 4 luni.
În acest sens, Colegiul penal analizând gravitatea infracțiunii
săvârșite, motivul acesteia, lipsa circumstanțelor atenuante și agravante,
influența pedepsei asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și
persoana inculpatului Izman Ilie, care potrivit materialelor cauzei (f.d.137
și 143-158, vol.I), anterior a fost condamnat și în termenul executării
pedepsei cu închisoare a comis o nouă infracțiune cu intenție. Prima
instanță corect a stabilit forma pedepsei – închisoare, pe un termen de 3
ani, mărimea acesteia încadrându-se în limitele noi stabilite prin aplicarea
5
art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, care va atinge scopul pedepsei
penale de corectare și reeducare.
Mai mult, la stabilirea pedepsei definitive prin prisma prevederilor
art.85 alin.(1) Cod penal, prima instanță a adăugat parțial și nu total,
partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Căușeni
din 06 decembrie 2016, deși avea posibilitatea de a adăuga total noua
pedeapsă, la pedeapsa cu închisoare pe care o executa inculpatul Izman
Ilie.
Astfel, Colegiul penal atestă că alegațiile inculpatului privind
asprimea pedepsei aplicate de către prima instanță, sunt vădit
neîntemeiate, or, acesta executând pedeapsa cu închisoare în locurile de
detenție, nu a făcut concluziile necesare că faptele social periculoase sunt
supuse răspunderii penale și a continuat activitatea infracțională, fapt
care corect a fost apreciat de către prima instanță la stabilirea formei și a
termenului de pedeapsă.
În atare împrejurări, Colegiul penal consideră că, instanța de apel a
menținut corect pedeapsa sub formă de închisoare aplicată de către prima
instanță, care este rațională, proporțională și echitabilă în raport cu fapta
comisă și scopul Legii penale fiind individualizată corect, în așa fel încât
inculpatul să se convingă de necesitatea respectării Legii penale și evitarea
în viitor a săvârșirii unor fapte similare, social periculoase care sunt
supuse răspunderii penale.
Astfel, Colegiul statuează că, pedeapsa individualizată de prima
instanță și menținută de instanța de apel, este conformă atât principiului
proporționalității, cât și scopului prevăzut la art. 61 alin. (2) Cod penal,
restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și
prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât
și a altor persoane.
Generalizând cele expuse, instanța de recurs consideră, că n-a fost
constatată prezența în speța examinată a unor erori ce ar servi drept temei
de implicare în sensul casării deciziei contestate în partea stabilirii
pedepsei.
Astfel, analizând în cumul argumentele invocate de către recurent în
susținerea recursului declarat, Colegiul penal atestă că acestea au
constituit obiect de examinare în instanța de apel, asupra cărora instanța
s-a expus, complet, argumentat și motivat.
În acest sens, Colegiul penal face trimitere la pct. 37 a hotărârii
CtEDO din 16.02.2010 în cauza Albert vs. România, în care s-a statuat că,
art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să-și motiveze deciziile, nu poate
fi interpretat ca impunere de a da un răspuns detaliat pentru fiecare
argument (cauza Van de Hurk vs Olanda, din 19 aprilie 1994, pct. 61), cu
toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă,
fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie printr-un
alt mod, să examineze chestiunile esențiale supuse atenției sale.
6
Prin urmare, instanța de recurs ordinar constatând temeinicia
motivării soluției instanței de apel, o însușește integral întrucât această
instanță a oferit răspunsuri complete și argumentate tuturor problemelor
esențiale invocate în speță, pedeapsa aplicată inculpatului fiind una
proporțională și echitabilă faptelor comise.
Ținând cont de cele constatate supra, Colegiul penal conchide că
eroarea invocată în recurs nu și-a găsit confirmarea, iar hotărârea atacată
este legală și întemeiată, astfel că recursul urmează a fi declarat
inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art.432 alin.(2), pct.4) Cod de
procedură penală, Colegiul penal
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul
Izman Ilie XXXXX, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 28 aprilie 2021, în propria cauză penală, ca fiind vădit
neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 17 februarie 2022.
Președinte Timofti Vladimir
Judecători Plămădeală Ghenadie
Țurcan Anatolie
7