1ra-1223/21 — art. 42 alin. 5, 207, art. 327 alin. 2 lit. c CP

1ra-1223/21 — art. 42 alin. 5, 207, art. 327 alin. 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-1223/21

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

07 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Craiu Nicolae

Plămădeală Ghenadie

judecând fără citarea părților, recursul ordinar prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 21 ianuarie 2021, declarat de

către inculpata

Conoval Eugenia xxxxx, născută la

xxxxx, domiciliată în xxxxx

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T:

Conoval Eugenia a fost achitată de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. art. 42 alin. (5), 207, 327 alin. (2) lit. c) Cod penal, din motiv că

fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

faptul că a săvârșit infracțiunea de complicitate la scoaterea ilegală a copilului din

țară în următoarele circumstanțe:

La începutul lunii iulie 2013, Budurin Lilia, aflându-se în xxxxxx, acționând de

comun acord cu Dragan Petru și notarul public Conoval Eugenia, cunoscând despre

intenția minorei Xxxxxx de a pleca la muncă în Federația Rusă și despre faptul, că

ultima (Xxxxxx) nu va fi însoțită de un reprezentant legal și nu dispune de declarația

1

unuia din aceștia privind numirea unui însoțitor la ieșirea din Republica Moldova,

urmărind realizarea intenției de scoatere ilegală din țară a copilului cu scopul

angajării la muncă, au convins-o pe Xxxxxx, bunica minorei, care în lipsa părinților

aflați peste hotare o supraveghea pe minora Xxxxxx, să semneze o declarație din

numele părinților copilului ce permitea scoaterea ei din țară.

Ulterior, la începutul lunii iulie 2013 Budurin Lilia, aflându-se în xxxxxx, i-a

făcut cunoștință minorei Xxxxxx și bunicii ei Xxxxxx cu Dragan Petru, care

continuând acțiunile infracționale de scoatere ilegală a copilului minor din țară, a

asigurat-o pe Xxxxxx, că în Federația Rusă, minora Xxxxxx v-a munci în condiții

decente și va fi bine remunerată, întărindu-i convingerea, de a-i permite nepoatei

minore să iasă din Republica Moldova.

Totodată, în cadrul aceleiași întâlniri, Dragan Petru, continuând acțiunile

infracționale, i-a comunicat bunicii Xxxxxx, că pentru ca minora Xxxxxx să poată ieși

din Republica Moldova, este necesar să se deplaseze la un notar din xxxxxx, pentru

a semna declarația, prin care-și dă acordul ca minora Xxxxxx să iasă din Republica

Moldova fiind însoțită de Budurin Lilia.

Ulterior, la data de 11.07.2013 Dragan Petru împreună cu Budurin Lilia,

urmărind realizarea scopului infracțional, au transportat-o pe Xxxxxx și pe bunica

ei Xxxxxx la biroul notarului public Eugenia Conoval din xxxxxx caree acționa de

comun acord cu Dragan Petru.

În aceste circumstanțe, Dragan Petru i-a comunicat notarului public

Eugenia Conoval, despre intenția copilului Xxxxxx de a pleca în Federația Rusă și

despre lipsa în Republica Moldova a părinților acesteia, care ar fi în drept de a

desemna un însoțitor pentru ieșirea copilului din Republica Moldova.

Apoi, Dragan Petru care acționa de comun acord cu Budurin Lilia, a convenit

cu notarul public Eugenia Conoval de a întocmi o declarație în acest sens din numele

părinților copilului Xxxxxx, în care să fie inclusă în calitate de mamă a respectivului

copil, bunica acesteia – Xxxxxx.

În continuare, în aceeași zi, la 11.07.2013 notarul public Conoval Eugenia,

fiind persoană publică și aflându-se în biroul său notarial din xxxxx, cunoscând

despre faptul, că părinții minorei xxxxx sunt peste hotarele RM și despre adevăratul

grad de rudenie al Xxxxxx, care este bunica minorei, acționând în calitate de

complice a înlăturat obstacolele la comiterea infracțiunii prin faptul, că acționând

contrar prevederilor art. 42 alin. (1) a Legii nr. 1453-XV din 08.11.2002 Cu privire

la notariat, potrivit căror: la îndeplinirea actului notarial se stabilește identitatea

persoanei care solicită îndeplinirea actului notarial, având obligația, conform art. 19

lit. b) a acestei Legi să acorde persoanelor fizice și juridice asistență în exercitarea

drepturilor și în ocrotirea intereselor lor legitime, să explice persoanelor

menționate conținutul actului notarial, precum și drepturile și obligațiile lor, să-i

avertizeze despre consecințele actelor notariale îndeplinite, contrar dispozițiilor

art. 50 alin. (2) a Legii menționate, potrivit căror: persoanele care desfășoară

activitatea notarială au obligația de a explica părților sensul și importanța

proiectului actului juridic și de a verifica conformitatea conținutului lui cu intențiile

2

reale ale părților și dacă nu este în contradicție cu legislația, a întocmit declarația cu

nr. 5813 în care fals a indicat, că Xxxxxx Mihail, care în realitate este bunica minorei

Xxxxxx, ar fi mama acestei care-i permite ieșirea din R. Moldova fiind însoțită de

către Budurin Lilia.

În aceeași zi, la 11.07.2013, Dragan Petru continuându-și acțiunile

infracționale, a achitat din cont propriu, suma necesară pentru perfectarea

declarației notariale menționate, precum și pentru procurarea îmbrăcămintei și

produselor alimentare pentru minora Xxxxxx, îmbarcând-o împreună cu Budurin

Lilia în automobilul cu n/î xxxxx și transportând-o împreună cu alte persoane până

la frontiera moldo-ucraineană.

În aceeași zi, la 11.07.2013 Budurin Lilia, continuându-și acțiunile

infracționale, a scos-o ilegal din țară pe Xxxxxx, însoțind-o și prezentând la punctele

de trecere și control al frontierei moldo-ucrainești declarația nr. 5813 legalizată de

notarul Conoval Eugenia, în care era fals indicat, că Xxxxxx Mihail, care în realitate

este bunica Nicoletei, ar fi mama minorei ce-i permite ieșirea din R. Moldova.

În continuare, copilul Xxxxxx, fiind însoțită de către Budurin Lilia a fost

transportată de către Dragan Petru în localitatea xxxxx, regiunea xxxxx, unde

benevol a efectuat lucrări agricole, fără a fi exploatată prin muncă forțată.

Totodată, aflându-se fără supravegherea părinților care nu cunoșteau locul

aflării copilului minor Xxxxxx și nu puteau să-și exercite drepturile prevăzute de art.

60 Codul familiei, iar Budurin Lilia desemnată prin declarația falsă nr. 5813

întocmită și legalizată de către notarul public Eugenia Conoval drept însoțitorul ei

pe perioada călătoriei, ne asigurându-i supravegherea suficientă, minorei în

circumstanțe nestabilite i-au fost cauzate leziuni corporale grave, ce au dus la

decesul ei.

Aceste acțiuni ale inculpatei Conoval Eugenia au fost încadrate de către

organul de urmărire penală în baza art. art. 42 alin. (5), 207 Cod penal, cu

calificativele complicitate la scoaterea ilegală a copilului din țară în baza unor acte

false în scopuri altele decât cele indicate la art. 206 Cod penal.

Tot Conoval Eugenia a fost învinuită de săvârșirea infracțiunii de abuz de

serviciu în următoarele circumstanțe:

La începutul lunii iulie 2013, Budurin Lilia, aflându-se în xxxxxx, acționând de

comun acord cu Dragan Petru și notarul public Conoval Eugenia, cunoscând despre

intenția minorei Xxxxxx de a pleca la muncă în Federația Rusă și despre faptul, că

ultima (Xxxxxx) nu va fi însoțită de un reprezentant legal și nu dispune de declarația

unuia din aceștia privind numirea unui însoțitor la ieșirea din R. Moldova, urmărind

realizarea intenției de scoatere ilegală din țară a copilului cu scopul angajării la

muncă, au convins-o pe bunica minorei Xxxxxx, ce o supraveghea în lipsa părinților

aflați peste hotarele țării, să semneze declarația din numele acestora ce permitea

scoaterea ei din țară.

Ulterior, tot la începutul lui iulie 2013, Budurin Lilia, aflându-se în

xxxxxx i-a făcut cunoștință minorei Xxxxxx și bunicii ei Xxxxxx cu Dragan Petru, care

continuând acțiunile infracționale de scoatere ilegală a copilului minor din țară, a

3

asigurat-o pe Xxxxxx, că în Federația Rusă, minora Xxxxxx v-a munci în condiții

decente și va fi bine remunerată, întărindu-i convingerea, de a-i permite nepoatei

minore să iasă din R. Moldova.

Totodată, în cadrul aceleiași întâlniri, Dragan Petru, continuând acțiunile

infracționale, i-a comunicat bunicii Xxxxxx, că pentru ca minora Xxxxxx să poată ieși

din R. Moldova, este necesar să se deplaseze la un notar din xxxxxx, pentru a semna

declarația, prin care-și dă acordul ca minora Xxxxxx să iasă din R. Moldova fiind

însoțită de Budurin Lilia.

Ulterior, la 11.07.2013 Dragan Petru împreună cu Budurin Lilia, urmărind

realizarea scopului infracțional, au transportat-o pe Xxxxxx și pe bunica ei Xxxxxx la

biroul notarului public Eugenia Conoval, amplasat în xxxxxx, care acționa de comun

acord cu Dragan Petru.

În aceste circumstanțe, Dragan Petru, i-a comunicat notarului public

Eugenia Conoval, despre intenția copilului Xxxxxx de a pleca în Federația Rusă și

despre lipsa în R. Moldova a părinților ei, care ar fi în drept de a desemna un

însoțitor pentru ieșirea ei din R. Moldova. Apoi Dragan Petru acționând de comun

acord cu Budurin Lilia, a convenit cu notarul public Eugenia Conoval de a întocmi o

declarație în acest sens din numele părinților copilului Xxxxxx, în care să fie inclusă

în calitate de mamă a respectivului copil, bunica acesteia – Xxxxxx.

În continuare, în aceeași zi, la 11.07.2013, notarul public Conoval Eugenia,

care fiind persoană publică, aflându-se în biroul său notarial din xxxxx, xxxxx,

folosind situația de serviciu în interes material, exprimat în costul serviciilor

notariale în valoare de 99 lei MDL, încălcând drepturile părinților copilului Xxxxxx,

prevăzute de art. art. 60-61 Codul familiei, cunoscând despre faptul, că părinții ei se

află peste hotarele țării și despre adevăratul grad de rudenie a Xxxxxx – bunica

Nicoletei, contrar prevederilor art. 42 alin. (1) a Legii nr. 1453-XV din 08.11.2002

Cu privire la notariat, potrivit căror: la îndeplinirea actului notarial se stabilește

identitatea persoanei care solicită îndeplinirea actului notarial, având obligația,

conform art. 19 lit. b) a acestei Legi să acorde persoanelor fizice și juridice asistență

în exercitarea drepturilor și în ocrotirea intereselor lor legitime, să explice

persoanelor menționate conținutul actului notarial, precum și drepturile și

obligațiile lor, să-i avertizeze despre consecințele actelor notariale îndeplinite,

contrar dispozițiilor art. 50 alin. (2) a Legii menționate, conform căror: persoanele

care desfășoară activitatea notarială are obligația de a explica părților sensul și

importanța proiectului actului juridic și de a verifica conformitatea conținutului lui

cu intențiile reale ale părților și dacă nu este în contradicție cu legislația, a întocmit

declarația cu nr. 5813 în care fals a indicat, că Xxxxxx xxxxx, ce în realitate este

bunica minorei Xxxxxx, i-ar fi mamă și i-ar permite ieșirea din R. Moldova fiind

însoțită de Budurin Lilia.

În aceeași zi, la 11.07.2013 Dragan Petru, continuând acțiunile infracționale,

a achitat din cont propriu, suma necesară pentru perfectarea declarației notariale

menționate, precum și pentru procurarea îmbrăcămintei și produselor alimentare

pentru minora Xxxxxx, îmbarcând-o pe ea și pe Budurin Lilia în automobilul cu n/î

4

xxxxx ce li-a transportat împreună cu alte persoane până la frontiera

moldo-ucraineană.

Tot la data de 11.07.2013, Budurin Lilia, continuând acțiunile infracționale, a

scos-o ilegal din țară pe Xxxxxx, însoțind-o și prezentând la punctele de trecere și

control al frontierei moldo-ucrainești declarația nr. 5813 legalizată de notarul

Conoval Eugenia, în care era fals indicat, că Xxxxxx xxxxx, care în realitate este

bunica Nicoletei, i-ar fi mama și-i permite ieșirea din R. Moldova.

În continuare, copilul Xxxxxx, fiind însoțită de către Budurin Lilia a fost

transportată de către Dragan Petru în localitatea xxxxx, unde benevol a efectuat

lucrări agricole, fără a fi exploatată prin muncă forțată.

Totodată, aflându-se fără supravegherea părinților ce nu cunoșteau locul

aflării copilului minor Xxxxxx și nu puteau să-și exercite drepturile prevăzute de art.

60 Codul familie, iar Budurin Lilia desemnată, prin declarația falsă nr. 5813

întocmită și legalizată de către notarul public Eugenia Conoval, fiindu-i însoțitor pe

perioada călătoriei, nu i-a asigurat supravegherea suficientă, cărei în circumstanțe

nestabilite i-au fost cauzate leziuni corporale grave, ce au dus la decesul ei.

Acțiunile inculpatei Conoval Eugenia au fost încadrate de către organul de

urmărire penală în baza art. 327 alin. (2) lit. c) Cod penal, cu calificativele folosirea

intenționată de către o persoană publică a situației de serviciu, în interes material,

care a cauzat daune în proporții considerabile drepturilor și intereselor ocrotite de

lege a persoanelor fizice, soldate cu urmări grave.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei soluții noi privind condamnarea inculpatei

Conoval Eugenia în baza art. art. 42 alin. (5), 207 și 327 alin. (2) lit. c) Cod penal,

fiindu-i stabilită prin prisma art. 84 alin. (1) Cod penal pedeapsă pentru concurs de

infracțiuni pe un termen de cinci ani, cu suspendarea condiționată a executării ei în

temeiul art. 90 Cod penal, pe o perioadă de probațiune de cinci ani, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții și a exercita activități legate de activitatea notarială pe un

termen de cinci ani.

În motivarea apelului a invocat, că prima instanță nu a apreciat obiectiv

probatoriul administrat de acuzare, ceea ce a dus la constatarea greșită a aspectelor

faptice a cauzei, soluția de achitare bazându-se în exclusivitate pe declarațiile

inculpatei de nerecunoaștere a vinovăției și a celor doi martori M. Tozlovan și

N. Pascarenco ce activează în cadrul biroului ei notarial, fără a ține cont de

declarațiile martorilor Xxxxxx, Dragan Petru, Budurin Lilia, Rotari Ion,

Rotari Cristina.

Apelantul a menționat, că vinovăția inculpatei își regăsește confirmare și prin

depozițiile părinților minorei Xxxxxx - Rotari Vladimir și Elena ce i-au confirmat

aflarea în supravegherea bunicii Xxxxxx pe perioada aflării lor la muncă în Federația

Rusă, ne acordându-i acesteia împuterniciri de a decide asupra posibilității ieșirii

copilului din țară, fără acordul lor, pe care de facto nici nu și l-au expus, aflând în

august 2013 despre plecarea Nicoletei la muncă în străinătate, în baza unei

declarații perfectate de către notarul public Conoval Eugenia pe numele Liliei

5

Budurin cu participarea lui Petru Dragan, iar în septembrie 2013 și despre decesul

ei, inculpata susținând doar atestarea semnăturii, precum și prin procesul-verbal

din 11.01.2014 de ridicare de la Xxxxxx a declarației notariale nr. 5813 din

11.07.2013; permisul de transportare a cadavrului; traducerea notarială a

pașaportului Xxxxxx; certificate nr. B din 19.09.2013 și înștiințarea anchetatorului

D. Cudarev din 18.09.2013; procesul-verbal din 11.01.2014 de examinare a actelor;

procesul-verbal din 14.01.2014 de ridicare de la Xxxxxx a pașaportului pe numele

Xxxxxx, născută la xxxxxx cu xxxxxx; procesul-verbal din 18.02.2014 de examinare

a pașaportului; procesul-verbal din 14.01.2014 de ridicare de la biroul notarului

public Conoval Eugenia a registrului actelor notariale seria AA nr. 0014494/428

început la 17.06.2013 finisat la 21.08.2013, cusut și sigilat pe 200 file, cu examinarea

lui la 20.02.2014; procesul-verbal din 26.04.2014 de examinare a descifrărilor

convorbirilor telefonice, ridicate la 25.02.2014 de la compania de telecomunicații

SA ,,Orange”; procesul-verbal din 19.05.2014 de confruntare între martorul Xxxxxx

și Dragan Petru; procesul-verbal din 27.06.2014 de confruntare la care martorul

Xxxxxx susținea, că Conoval Eugenia a cunoscut despre faptul, că-i este bunică

minorei Xxxxxx și, că părinții ei sunt plecați peste hotarele țării, necatând la ce a

perfectat declarația, prin sentința Judecătoriei Florești din 03.02.2016 Budurin Lilia

și Dragan Petru fiind condamnați pe art. 207 Cod penal, recunoscându-și integral

vinovăția, inclusiv de coparticipare la infracțiune a notarului public Conoval

Eugenia.

Consideră că instanța de judecată a apreciat unilateral probele examinate în

ședința de judecată, acordând prioritate declarațiilor inculpatei Conoval Eugenia

care nu și-a recunoscut vina, având scopul de a se eschiva de răspundere penală,

precum și declarațiilor martorilor prezentați de către inculpată, Tozlovan Mihaela

și Pascarencu Natalia, ori martorii respectivi au activat la data comiterii

infracțiunilor, activând și în continuare la biroul notarului public fiind în

dependență de serviciu față de inculpată.

apelul declarat de către procuror a fost admis, casată sentința cu pronunțarea unei

noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanțăță după cum urmează:

În corespundere cu art. 60 alin. (1) lit. b) Cod penal, Conoval Eugenia a fost

liberată de răspundere penală pe art. 42 alin. (5), 207 și 327 alin. (1) Cod penal, în

legătură cu expirarea termenului de prescripție, cu încetarea procesului penal în

temeiul art. 332 alin. (1) și 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

care în temeiurile art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, a solicitat

casarea deciziei cu remiterea cauzei spre rejudecare de către aceeași instanță

într-un alt complet de judecată.

ordinar, solicitând în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală,

casarea deciziei instanței de apel cu menținerea sentinței.

6

15 octombrie 2019 au fost admise recursurile, casată total decizia instanței de apel

și dispusă rejudecarea cauzei ce către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

7.1. În argumentarea soluției pronunțate instanța de recurs a menționat, că

instanța de apel a admis o eroare prin faptul că, greșit a aplicat prevederile art. 60

Cod penal, dispunând liberarea de răspundere penală a inculpatei în legătură cu

expirarea termenului de prescripție și încetarea procesului penal în această parte,

or, instituția prescripției tragerii la răspundere penală prevăzută de articolul

menționat mai sus, stipulează că ,,persoana se liberează de răspundere penală dacă

din ziua săvârșirii infracțiunii au expirat următoarele termene: a) 2 ani de la

săvârșirea unei infracțiuni ușoare; b) 5 ani de la săvârșirea unei infracțiuni mai

puțin grave; c) 15 ani de la săvârșirea unei infracțiuni grave; d) 20 de ani de la

săvârșirea unei infracțiuni deosebit de grave; e) 25 de ani de la săvârșirea unei

infracțiuni excepțional de grave”.

Reținând prevederile art. 16 alin. (3)-(4) Cod penal, instanța de recurs a

constatat că, infracțiunea prevăzută de art. 42 alin. (5), 207 Cod penal, încriminată

inculpatei face parte din categoria celor grave, la caz nefiind incidentă instituția

prescripției tragerii la răspundere penală, or, de la data comiterii faptei urma să fi

expirat termenul de 15 ani, pe când fapta a fost săvârșită de către inculpată la data

de 11 iulie 2013.

fost admis apelul procurorului, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o

nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

Conoval Eugenia a fost recunoscută vinovată de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 42 alin. (5), 207 Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă

de închisoare pe termen de 2 (doi) ani.

Conoval Eugenia a fost recunoscută vinovată de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 327 alin. (2) lit. c) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă

de închisoare pe termen de 2 (doi) ani, cu privarea de dreptul de a exercita activități

legate de activitatea notarială pe un termen de 5 (cinci) ani.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, inculpatei Conoval Eugenia i-a fost stabilită pedeapsa

definitivă sub formă de 3 (trei) ani închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita

activități legate de activitatea notarială pe un termen de 5 (cinci) ani.

În conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu

închisoare stabilite lui Conoval Eugenia a fost suspendată condiționat pentru

perioada de probațiune de 3 (trei) ani.

8.1. În motivarea soluției pronunțate, instanța de apel a notat, că sentința

primei instanțe privind achitarea lui Conoval Eugenia de sub învinuirea de

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 42 alin. (5), 207, 327 alin. (2) lit. c) Cod

penal, nu se racordă la probele administrate, deoarece totalitatea probelor cercetate

suplimentar de către instanța de apel denotă necesitatea pronunțării în speță a unei

sentințe de condamnare.

7

Instanța de apel a menționat, că vinovăția inculpatei se dovedește prin

declarațiile martorului Tozlovan Mihaela (f.d.53-54, vol.VI); ale martorului Xxxxxx

date în prima instanță; plângerea lui Xxxxxx din 11.01.2014, prin care aceasta a

sesizat OUP privind identificarea persoanelor ce se fac vinovate de scoaterea ilegală

în iulie 2013 a fiicei sale minore Xxxxxx în străinătate, prin falsificarea actelor, unde

ea a decedat în circumstanțe suspecte (f.d. 67, vol. I), înscris, care confirmă lipsa

acordului mamei Xxxxxx privind scoaterea copilului minor de pe teritoriul țării, fiind

admisă de instanță drept probă pertinentă, concludentă și utilă în cauza penală,

deoarece coroborează cu restul probelor.

Instanța de apel a reținut drept probă pertinentă, concludentă și utilă

declarația notarială nr.5813 din 11.07.2013, din conținutul căreia se atestă acordul

Xxxxxx la ieșirea fiicei minore Xxxxxx, născută la xxxxxx în Federația Rusă pe

perioada din 11.07.2013 până la 01.09.2013, consemnată de ea și autentificată de

către notarul public Eugenia Conoval /f.d. 76, vol. I/, care însă contravine

circumstanțelor de fapt și anume conținutului din extrasul din Registrul de Stat al

Populației, care confirmă faptul, că Xxxxxx, care este fiica lui Xxxxxx și nu fiica lui

Xxxxxx după cum este indicat în declarația notarială și informația referitor la

traversarea frontierei de stat de către Xxxxxx în data eliberării declarației de

11.07.2013 (f.d 165-169, vol.I); certificatul de deces a Xxxxxx nr. B din 19.09.2013

(f.d. 78 vol. I) și raportul de expertiză medico-legală nr. 51 din 25.04.2014, prin care

în rezultatul exhumării cadavrului Xxxxxx, în baza autorizării judecătorești, la

22.03.2014 din cimitirul xxxxxx s-a efectuat examinarea lui medico-legală în raport

cu rezultatele investigațiilor suplimentare (de laborator), că vătămările depistate

confirmă cauza decesului ca urmare a traumatismul cranio-cerebral sub formă de

fractură gulat ovală a craniului stânga și fracturi ale scheletului facial stânga;

modificările tardive ale cadavrului exhumat, cât și circumstanțele indicate în

ordonanță, confirmând survenirea decesului cu circa 7 luni în urmă, adică în

noiembrie 2013; în rezultatul expertizei medico-legale a cadavrului exhumat (supus

deja examinări medico-legale primare), la el s-au depistat: traumatism

cranio-cerebral sub formă de fractură ovală a oaselor bolții craniene stânga cu

trecere în regiunea bazei craniului stânga și parțial dreapta anterior, fracturi ale

scheletului facial stânga: os nazal, os zigomatic și maxilara stânga; fracturi ale

coastelor stânga I-VII; toate fiind însoțite de hemoragii a țesuturilor moi adiacente;

vătămările din regiunea craniului și a scheletului facial survenind în rezultatul unor

lovituri cu un obiect contondent (cel puțin două, directe) cu fața de contact - reieșind

din dimensiunile fracturii craniului - relativ limitată; nu poate fi exclus și cu pumnul.

Fracturile coastelor-după localizarea lor anatomică și a caracterului lezional puteau

fi cauzate în rezultatul precipitării de la o înălțime oarecare cu aterizarea pe partea

stângă a corpului; o legătură cauzală directă în instalarea decesului fiind

traumatismul cranio-cerebral și facial, fracturile costale separat ar putea fi apreciate

ca vătămări medii; în cazul decesului cet. Xxxxxx aceste vătămări ar fi putut avea o

influență neînsemnată, iar de sinestătător nu ar fi putut condiționa instalarea

decesului la deces; hemoragiile depistate în țesuturile moi adiacente fracturilor cu

8

certitudine confiam caracterul lor vital; fracturile coastelor puteau fi cauzate în

rezultatul precipitării de la o înălțime oarecare - posibil și cca. 6 m. cu aterizarea pe

partea stângă a corpului; vătămările din regiunea capului și a feței stânga: fractura

craniului, a scheletului facial putea fi cauzate în rezultatul unor lovituri directe;

fracturile sub formă de linii ale bazei craniului stânga - indirecte; de asemenea

fracturile coastelor (ultimele s-ar putea intui că au fost produse ulterior); lipsa unei

informații despre rezultatul investigației histologice a materialului necroptic

prelevat la necropsia primară a cadavrului nu permit de a răspunde la întrebările 9-

10; conform investigației toxico-narcologice de laborator în mușchiul prelevat din

cadavrul exhumat, alcool etilic nu s-a depistat; lipsa unor schimbări specifice pentru

sarcină indică lipsa unei stări de graviditate, ceea ce se confirmă și prin examenul

histologic al uterului victimei (f.d. 214-220 vol. I), care în coroborare confirmă

urmările grave survenite în urma acțiunilor ilegale comise de notarul

Conoval Eugenia; informații referitor la traversarea frontierei de stat de către

Dragan Luminița iar prin informația prezentată de către Poliția de Frontieră,

Dragan Petru, Xxxxxx și Budurin Lilia au traversat la 12.07.2013 frontiera prin

punctul de trecere Nehoteevca (f.d. 165-169, vol. I).

Instanța de apel a considerat că probele administrate dovedesc existența

infracțiunii și vinovăția inculpatei Conoval Eugenia în baza art. 42 alin. (5), 207, 327

alin. (2) lit. c) Cod penal.

8.2. Astfel, instanța de apel a constatat că inculpata Conoval Eugenia a

săvârșit infracțiunea prevăzută de art. art. 42 alin. (5), 207 Cod penal, cu

calificativele complicitate la scoaterea ilegală a copilului din țară în baza unor acte

false în scopuri altele decât cele indicate la art. 206 Cod penal, săvârșită în

următoarele circumstanțe:

La începutul lui iulie 2013, acționând de comun acord cu Budurin Lidia și

Dragan Petru care aflându-se în xxxxxx cunoscând despre intenția minorei Xxxxxx,

de a pleca la muncă în Federația Rusă și despre faptul, că ea nu va fi însoțită de un

reprezentant legal și nu dispune de declarația unuia din aceștia privind numirea

unui însoțitor la ieșirea din Republica Moldova, urmărind realizarea intenției de

scoatere ilegală din țară a copilului cu scopul angajării la muncă, au convins-o pe

Xxxxxx, bunica minorei, care în lipsa părinților aflați peste hotarele țării, o

supraveghea, să semneze declarația din numele părinților copilului ce permitea

scoaterea ei din țară.

Ulterior, tot la începutul lunii iulie 2013, Budurin Lilia, aflându-se în

xxxxxx i-a făcut cunoștință minorei Xxxxxx și bunicii ei Xxxxxx cu Dragan Petru, care

continuând acțiunile infracționale de scoatere ilegală a copilului minor din țară, a

asigurat-o pe Xxxxxx, că în Federația Rusă, minora Xxxxxx va munci în condiții

decente și va fi bine remunerată, întărindu-i convingerea, de a-i permite nepoatei

minore să iasă din Republica Moldova.

Totodată, în cadrul aceleiași întâlniri, Dragan Petru, continuând acțiunile

infracționale, i-a comunicat bunicii Xxxxxx, că pentru ca minora Xxxxxx să poată ieși

din Republica Moldova, este necesar să se deplaseze la un notar din xxxxx, pentru a

9

semna declarația, prin care-și dă acordul ca minora Xxxxxx dă iasă din Republica

Moldova fiind însoțită de Budurin Lilia.

Ulterior, la data de 11.07.2013, Dragan Petru împreună cu Budurin Lilia,

urmărind realizarea scopului infracțional, au transportat-o pe Xxxxxx și pe bunica

ei Xxxxxx la biroul notarului public Eugenia Conoval, amplasat în xxxxxx, care

acționa de comun acord cu Dragan Petru.

În aceste circumstanțe, Dragan Petru, i-a comunicat notarului public

Eugenia Conoval, despre intenția copilului Xxxxxx de a pleca în Federația Rusă și

despre lipsa în Republica Moldova a părinților ei, care ar fi în drept de a desemna un

însoțitor pentru ieșirea copilului din Republica Moldova. Apoi, Dragan Petru care

acționa de comun acord cu Budurin Lilia, a convenit cu notarul public Eugenia

Conoval de a întocmi o declarație în acest sens din numele părinților copilului

Xxxxxx, în care să fie inclusă în calitate de mamă a respectivului copil, bunica

acesteia – Xxxxxx.

În continuare, la aceeași dată, 11.07.2013, notarul public Conoval Eugenia,

care fiind persoană publică, aflându-se în biroul său notarial din xxxxx, xxxxx,

cunoscând despre faptul, că părinții minorei Xxxxxx sunt peste hotarele RM și

despre adevăratul grad de rudenie a Inei Rotari – bunica minorei, acționând în

calitate de complice a înlăturat obstacolele la comiterea infracțiunii prin faptul, că

contrar prevederilor art. 42 alin. (1) a Legii nr. 1453-XV din 08.11.2002 Cu privire

la notariat, potrivit cărora „la îndeplinirea actului notarial se stabilește identitatea

persoanei care solicită îndeplinirea actului notarial”, având obligația, conform art.

19 lit. b) a acestei Legi, „să acorde persoanelor fizice și juridice asistență în

exercitarea drepturilor și în ocrotirea intereselor lor legitime, să explice

persoanelor menționate conținutul actului notarial, precum și drepturile și

obligațiile lor, să-i avertizeze despre consecințele actelor notariale îndeplinite”,

contrar dispozițiilor art. 50 alin. (2) a Legii menționate, conform cărora „persoanele

care desfășoară activitatea notarială are obligația de a explica părților sensul și

importanța proiectului actului juridic și de a verifica conformitatea conținutului lui

cu intențiile reale ale părților și dacă nu este în contradicție cu legislația”, a întocmit

declarația cu nr. 5813 în care fals a indicat, că Xxxxxx Mihail, care în realitate este

bunica minorei Xxxxxx, ar fi mama minorei și că-i permite ei să iasă din Republica

Moldova fiind însoțită de Budurin Lilia.

În aceeași zi de 11.07.2013, Dragan Petru, continuând acțiunile infracționale,

a achitat din cont propriu, suma necesară pentru perfectarea declarației notariale

menționate, precum și pentru procurarea îmbrăcămintei și produselor alimentare

pentru minora Xxxxxx, a îmbarcat-o pe ea și pe Budurin Lilia în automobilul cu n/î

xxxxx, care le-a transportat împreună cu alte persoane până la frontiera moldo-

ucraineană.

Tot la data de 11.07.2013, Budurin Lilia, continuând acțiunile infracționale, a

scos-o ilegal din țară pe Xxxxxx, însoțind-o și prezentând la punctele de trecere și

control al frontierei moldo-ucrainești declarația nr. 5813 legalizată de notarul

Conoval Eugenia, în care era fals indicat, că Xxxxxx Mihail, care în realitate este

10

bunica Nicoletei, ar fi mama minorei și că-i permite Xxxxxx să iasă din Republica

Moldova.

În continuare, copilul Xxxxxx, fiind însoțită de către Budurin Lilia a fost

transportată de către Dragan Petru în xxxxxx, regiunea Xxxxxx din Federația Rusă,

unde a efectuat benevol lucrări agricole, fără a fi exploatată prin muncă forțată și

aflându-se fără supravegherea părinților, care nu cunoșteau locul aflării copilului și

nu puteau să-și exercite drepturile prevăzute de art. 60 Codul familiei, iar Budurin

Lilia desemnată, prin declarația falsă nr. 5813 întocmită și legalizată de către notarul

public Eugenia Conoval, ca însoțitor al copilului pe perioada călătoriei, nu i-a

asigurat supravegherea suficientă, urmare a cărui fapt minorei Xxxxxx în

circumstanțe nestabilite, i-au fost cauzate leziuni corporale grave, care au dus la

decesul ei.

8.3. Instanța de apel a menționat că în cadrul confruntării cu Dragan Petru,

Xxxxxx l-a identificat drept persoana ce i-a propus nepoatei minore Xxxxxx plecarea

la muncă în Federația Rusă, insuflându-i împreună cu Budurin Lilia convingerea,

că-i vor asigura supravegherea, fapt ce a determinat-o să se deplaseze cu ei la biroul

notarului public Conoval Eugenia, la care inițial intrase Dragan Petru cu pașaportul

ei, după care și ea, confirmând, că este bunica Nicoletei și că părinții ei sunt la muncă

în Federația Rusă, primind spre consemnare un careva document, conținutul căruia

nu l-a citit fiind dactilografiat în limba rusă, pe care nu o posedă (f. d. 206-207, vol.

III).

Totodată la confruntarea cu învinuita Conoval Eugenia, Xxxxxx a confirmat că

i-a comunicat acestei, că este bunica minorei Xxxxxx, a cărei părinți erau la muncă

în străinătate, fapt ce nu a împiedicat-o să perfecteze declarația (f.d. 16-20, vol. IV).

La confruntarea din 30.10.2014, Budurin Lilia negând asumarea

responsabilității în străinătate asupra minorei Xxxxxx, iar Dragan Petru confirmând

traversarea frontierei de stat împreună cu Budurin Lilia și Xxxxxx, în calitate de

pasageri, cea din urmă susținând acordul bunicii sale Xxxxxx de a fi supravegheată

de Budurin Lilia (f.d.77-82 vol. IV).

8.4. La fel, instanța de apel a considerat ca fiind dovedită vinovăția inculpatei

Conoval Eugenia în baza art. 327 alin. (2) lit. c) Cod penal, cu calificativele folosirea

intenționată de către o persoană publică a situației de serviciu în interes material,

soldată cu urmări grave manifestată prin faptul, că la începutul lunii iulie 2013,

Budurin Lilia, aflându-se în xxxxxx, acționând de comun acord cu Dragan Petru și

notarul public Conoval Eugenia, cunoscând despre intenția minorei Xxxxxx, născută

la xxxxxx de a pleca la muncă în Federația Rusă și despre faptul că ultima (Xxxxxx)

nu va fi însoțită de un reprezentant legal și nu dispune de declarația unuia din

acestea privind numirea unui însoțitor la ieșirea din Republica Moldova, urmărind

realizarea intenției de scoatere ilegală din țară a copilului cu scopul angajării la

muncă, au convins-o pe Xxxxxx bunica minorei, care în lipsa părinților aflați peste

hotare o supraveghea pe minora Xxxxxx, să semneze o declarație din numele

părinților copilului ce permitea scoaterea acestuia din țară.

Ulterior, tot la începutul lunii iulie 2013 Budurin Lilia, aflându-se în xxxxxx,

11

i-a făcut cunoștință minorei Xxxxxx și bunicii sale Xxxxxx cu Dragan Petru, care

continuând acțiunile infracționale de scoatere ilegală a copilului din țară a

asigurat-o pe Xxxxxx că în Federația Rusă Xxxxxx v-a munci în condiții decente și va

fi bine remunerată, întărindu-i convingerea Inei Rotari de a-i permite nepoatei

minorei să iasă din Republica Moldova.

Totodată, în cadrul aceleiași întâlniri, Dragan Petru, continuând acțiunile

infracționale, i-a comunicat bunicii Xxxxxx că pentru ca minora Xxxxxx să poată ieși

din Republica Moldova, este necesar să se deplaseze la un notar în xxxxxx pentru a

semna declarația prin care își dă acordul pentru ca minora Xxxxxx să iasă din

Republica Moldova fiind însoțită de Budurin Lilia.

Ulterior, la data de 11.07.2013, Dragan Petru împreună cu Budurin Lilia,

urmărind realizarea scopului infracțional, au transportat-o pe Xxxxxx, precum și pe

bunica acesteia Xxxxxx la biroul notarului public Eugenia Conoval, situat pe xxxxxx,

care acționa de comun acord cu Dragan Petru.

În aceste circumstanțe, Dragan Petru, i-a comunicat notarului public

Conoval Eugenia, despre intenția copilului Xxxxxx de a pleca în Federația Rusă și

despre lipsa în Republica Moldova a părinților acesteia, care ar fi în drept de a

desemna un însoțitor pentru ieșirea copilului din Republica Moldova. Apoi,

Dragan Petru care acționa de comun acord cu Budurin Lilia, a convenit cu notarul

public Eugenia Conoval să fie inclusă în calitate de mamă a copilului respectiv,

bunica acestuia Xxxxxx.

În continuare, în aceeași zi, la 11.07.2013, notarul public Eugenia Conoval,

care fiind persoană publică, aflându-se în biroul său notarial amplasat pe xxxxxx,

folosind situația de serviciu în interes material, exprimat în costul serviciilor

notariale în valoare de 99 lei MDL, încălcând drepturile părinților copilului Xxxxxx,

prevăzute de art. art. 60-61 din Codul Familiei, cunoscând despre faptul, că părinții

minorei Xxxxxx se află peste hotarele Republicii Moldova și despre adevăratul grad

de rudenie a Xxxxxx, care este bunica Xxxxxx, contrar prevederilor art. 42 alin.

(1) al Legii nr. 1453-XV din 08 noiembrie 2002 Cu privire la notariat, în care este

stipulat că „la îndeplinirea actului notarial se stabilește identitatea persoanei care

solicită îndeplinirea actului notarial”, având obligația, conform art. 19 lit. b) al

aceleiași Legi „să acorde persoanelor fizice și juridice asistență în exercițiul

drepturilor și în ocrotirea intereselor lor legitime, să explice persoanelor

menționate conținutul actului notarial, precum și drepturile și obligațiile lor, să-i

avertizeze despre consecințele actelor notariale îndeplinite”, contrar prevederilor

art. 50 alin. (2) al aceleiași Legi, conform cărora „persoana care desfășoară activitate

notarială are obligația de a explica părților sensul și importanța proiectului actului

juridic și de a verifica conformitatea conținutului lui cu intențiile reale ale părților

și dacă nu este în contradicție cu legislația”, a întocmit declarația cu nr. 5813 în care

fals a fost indicat că Xxxxxx Mihail, care în realitate este bunica Nicoletei, ar fi mama

minorei și că îi permite Xxxxxx să iasă din Republica Moldova fiind însoțită de către

Budurin Lilia.

În aceeași zi, la 11.07.2013, Dragan Petru, continuând acțiunile infracționale,

12

a achitat din contul propriu, suma necesară pentru perfectarea declarației notariale

menționate, precum și pentru procurarea hainelor și produselor alimentare pentru

minora Xxxxxx, apoi a îmbarcat-o pe ultima și pe Budurin Lilia în automobilul cu

număr de înmatriculare XXXXXX, care le-a transportat împreună cu alte persoane

până la frontiera moldo-ucraineană.

În aceeași zi, la 11.07.2013 Budurin Lilia, continuând acțiunile infracționale, a

scos-o ilegal din țară pe Xxxxxx, însoțind-o pe ultima și prezentând la punctele de

trecere și control al frontierei moldo-ucrainești declarația cu nr. 5813 legalizată de

către notarul Conoval Eugenia în care fals a fost indicat, că Xxxxxx Mihail, care în

realitate este bunica Nicoletei, ar fi mama minorei și că îi permite Xxxxxx să iasă din

Republica Moldova.

În continuare, copilul Xxxxxx, fiind însoțită de către Budurin Lilia a fost

transportată de către Dragan Petru în xxxxxx, regiunea Xxxxxx din Federația Rusă,

unde a efectuat benevol lucrări agricole, fără a fi exploatată prin muncă forțată.

Totodată, aflându-se fără supravegherea părinților, care nu cunoșteau locul

aflării copilului și nu puteau să-și exercite drepturile prevăzute de art. 60 Codul

familiei, iar Budurin Lilia desemnată, prin declarația falsă nr. 5813 întocmită și

legalizată de către notarul public Eugenia Conoval, ca însoțitor al copilului pe

perioada călătoriei, nu a asigurat supravegherea suficientă asupra copilului Xxxxxx,

urmare a cărui fapt în circumstanțe nestabilite i-au fost cauzate leziuni corporale

grave care au dus la decesul acesteia.

8.5. Instanța de apel a menționat declarațiile făcute de Xxxxxx la faza

urmăririi penale, care confirmă caracterul abuziv al acțiunilor întreprinse de către

notarul public Conoval Eugenia la eliberarea declarației nr. 5813, în care eronat a

indicat, acordul manifestat de ea în calitate de mamă, la ieșirea din țară a fiicei

minore Xxxxxx cu însoțitoarea Budurin Lilia, fără a-i explica conținutul actului

notarial întocmit în limba rusă pe care nu o posedă și cunoscând cu certitudine, că

părinții acesteia se află la muncă în străinătate, solicitanta neavând împuterniciri

legale de a-și manifesta acordul scoaterii nepoatei minore din țară.

La fel, instanța de apel a notat, că prin aplicarea în declarația nr. 5813 a girului

stabilit, notarul Conoval Eugenia a legalizat corespunderea semnăturii solicitantei

Xxxxxx cu cea din actul ei de identitate, după cum o cer prevederile art. 68 alin. (1)

Legea cu privire la notariat, însă aceasta circumstanță susținută de apărare, preluată

și reținută de către prima instanță ca fiind temei de achitare, nu exclude

obligativitatea ei de a identifica gradul de rudenie dintre solicitant și copilul

referitor la care se acceptă ieșirea din țară cu însoțitor, prin constatarea

împuternicirilor de care solicitantul dispune în calitate de părinte sau tutor, în

calitate de care ar putea fi recunoscută și bunica, fapt ce în speță nu avuse loc.

Din conținutul declarației nr. 5813, întocmită pe un formular, a cărui tip este

stabilit de nomenclatorul prezentat de notarul public Conoval Eugenia, rezultă, că

Xxxxxx a acceptat ieșirea din țară a fiicei sale Xxxxxx, consemnând-o în locul

părintelui, fapt certificat de notar prin girul aplicat.

Astfel nu se contestă modalitatea în care urmează a fi întocmite declarațiile de

13

ieșire a minorilor din țară conform nomenclatorului anexat la f.d. 177-179 v.4,

precum și modelul de gir aplicat pe ele, stabilit prin Ordinul nr. 448 cu privire la

aprobarea girurilor de autentificare și a certificatelor notariale (f.d. 180-181 v.4),

prin care notarul confirmă numai dacă semnătura aparține persoanei ce a

semnat-o, fără certificarea faptelor expuse în înscris, aceasta însă nu înlătură

obligația notarului de a verifica dacă persoana ce consemnează declarația din

numele părintelui, cade sub incidența art. 60 Codul familiei, ce i-ar permite

expunerea acordului de ieșire din țară a propriului copil minor, întru excluderea

scoaterii abuzive și ilegale a minorilor din țară de către oricare alte persoane ce nu

posedă aceste drepturi.

Astfel circumstanțele expuse de Xxxxxx referitor la procedura liberării

declarației, exclud faptele menționate de cei doi martori ai apărării

Tozlovan Mihaela și Pascarencu Natalia referitor la versiunea în care acest act a fost

pregătit și legalizat de către notar, iar perfectarea în aceeași zi de către Dragan Petru

a procurii pe mijlocul de transport, doar îi confirmă rolul activ și înțelegerea pe care

a avut-o cu Eugenia Conoval în liberarea declarației.

Instanța de apel a apreciat ca fiind neîntemeiată soluția primei instanțe, prin

care inculpata Conoval Eugenia a fost achitată, dat fiind că temeiuri de achitare

instanța de apel nu a constatat în situația când probele cercetate și apreciate în

coroborare dovedesc deplin vina acesteia în săvârșirea infracțiunilor incriminate.

Instanța de apel a respins obiecțiile apărării cu referire la normele materialele

indicate de organul de urmărire penală și anume art. 50 Legea cu privire la notariat,

care consideră că nu poate fi incriminat lui Conoval Eugenia și art. 42 alin. (5) Cod

penal, care la fel nu poate fi incriminate inculpatei, deoarece anume art. 50 Legea cu

privire la notariat este norma materială de bază, de care urma să se conducă

Conoval Eugenia și nu art. 68 din legea dată este baza eliberării unei declarații.

La acest segment instanța de apel a notat că din conținutul normei art. 68 din

Legea cu privire la notariat este cert faptul, că prevederile normei date sunt

aplicabile situației de legalizare a semnăturii din documente și nu este aplicabilă

întocmirii unui act juridic după cum este declarația nr. 5813 din 11.07.2013.

Raportând prevederile art. 50 Legea cu privire la notariat la declarația din

11.07.2013 (f.d.75, vol.1) instanța de apel a conchis, că anume inculpata

Conoval Eugenia, în mod intenționat știind cu certitudine faptul, că Xxxxxx nu este

mama lui Xxxxxx, cu scopul contribuirii la săvârșirea infracțiunii de scoatere a

minorei din țară în contradicție cu legislația, fără a menționa datele din certificatul

de naștere și fără a solicita actul dat de la părți a autentificat declarația în cauză, care

a și servit drept temei de scoatere a minorei din țară, ca rezultat în lipsa

supravegherii părinților aceasta a suportat leziuni grave care au dus la decesul

acesteia.

Instanța de apel a criticat argumentele inculpatei privind responsabilitatea

poliției de frontieră, la scoaterea minorei din țară, deoarece anume declarația

autentificată de inculpată, servește temei de scoatere a minorei din țară, deoarece

anume inculpata a indicat despre acordul lui Xxxxxx în calitatea ei de mama a

14

minorei Xxxxxx pentru deplasarea ei sub supravegherea lui Budurin Lilia

circumstanțe care după eliberarea declarației nu mai ține de responsabilitatea

poliției de frontieră.

Referitor la complicitatea inculpatei de a scoate copilul minor Xxxxxx din țară,

instanța de apel a considerat-o dovedită în totalitate, deoarece anume inculpata

Conoval Eugenia în calitatea ei de complice a contribuit la săvârșirea infracțiunii

prin înlăturarea de obstacole semnând declarația pentru supravegherea minorei de

către Budurin Lilia.

8.6. La capitolul individualizării pedepsei penale, instanța de apel a ținut

cont de prevederile art. 2, 7, 61 alin. (2), 75, 76, 78, Cod penal, de personalitatea

inculpatei Conoval Eugenia, care a săvârșit infracțiuni ce se califică conform art. 16

alin. (4) ca fiind grave, anterior nu a fost condamnată, considerând că corijarea și

reeducarea acesteia este posibilă fără executarea reală a pedepsei sub formă de

închisoare, cu aplicarea suspendării condiționate a executării ei după cum a și

solicitat partea acuzării, pedeapsă care este proporțională faptelor comise.

ordinar, solicitând casarea acesteia și menținerea în vigoare a sentinței primei

instanțe.

În argumentarea recursului inculpata menționează, că instanța de apel a pus

la baza soluției de condamnare declarațiile sale, prin care nu-și recunoaște

vinovăția.

De asemenea, accentuează că pe de o parte prima instanță a emis o sentință

de achitare în temeiul declarației notarului Conoval Eugenia și a martorilor

Tozlovan Mihaela și Pascarenco Natalia, pe de altă parte acuzarea consideră că

martorii nominalizați sunt persoane dependente de notar ca rezultat al raportului

de serviciu și urmăresc scopul de a o dezvinovăți pe inculpata Eugenia Conoval, ca

în fine instanța de apel să rețină aceleași declarații criticate de acuzare a

Eugeniei Conoval și Tozlovan Mihaiela, ca dovezi ce demonstrează vina inculpatei în

comiterea infracțiunilor imputate.

De asemenea, instanța de apel a pus la baza deciziei de condamnare

declarațiile Elenei Rotari date în prima instanță, care în instanța de apel nu-și găsesc

conținutul, instanța de apel rezumându-se la o simplă citire a acestora, în lipsa

acesteia, mai remarcând drept probă însuși plângerea de inițiere a cauzei penale din

11.01.2014, înscris care confirmă lipsa acordului mamei Xxxxxx privind scoaterea

copilului de pe teritoriul țării.

Consideră recurentul, că instanța de apel extrăgând elemente de fapt

dobândite din înscrisuri, a admis încălcarea prevederilor art. 415 alin. (21) Cod de

procedură penală. Or, în ședința de judecată a instanței de apel nu a fost audiat nici

Xxxxxx, ca martor al acuzării, nici alți martori ai acuzării precum Dragan Petru, care

ar fi relevat faptul că Eugenia Conoval știa despre faptul că Xxxxxx ar fi bunica și

părinții Nicoletei sunt peste hotare, nici Budurin Lilia, nici a altor careva martori ca

Rotari Vladimir, Rotari Ion, Șliușchin Alexandr, Rotari Cristina, Trandafir Elena.

Menționează, că hotărârea judecătorească din 03.02.2016 emisă în cauza

15

penală în privința lui Dragan Petru cât și Budurin Lilia, prin prisma prevederilor

art. 364/1 Cod de procedură penală, prin care ultimii au recunoscut faptele de

scoatere ilegală a copilului din țară acțiuni calificate conform art. 207 Cod penal, nu

va putea fi luată ca principiu de dovadă în cauză, întrucât ar contraveni practicii

constante CEDO, în special cauza Allenet de Ribemont v. Franța hotărârea din

10.02.1995, care denotă că prezumția de vinovăție este încălcată dacă o decizie

judiciară privind o persoană acuzată reflectă opinia că aceasta este vinovată, înainte

ca vinovăția să fi fost dovedită în prealabil.

Astfel că deși este prezentă o astfel de sentință, în ședința de judecată martorii

în cauză nu atestă poziția expusă în sentința lor de condamnare, că ar fi fost notarul

în cunoștință de cauză, astfel că declarațiile din sentință și cele din ședința de

judecată în actuala speță sunt total diferite, practic diametral opuse.

La aceste împrejurări de încercare de invocare a vinovăției Eugeniei Conoval

prin prisma unor fapte care sunt expuse în cadrul unei sentințe ce nu o vizează pe

ultima Curtea Europeană în cauza Navalnyy și Ofitserov versus Rusia din 23.02.2016

preluată și de Curtea Constituțională în decizia sa obligatorie spre aplicare nr. 14

din 29.01.2019 pct. 25, atestă că probele admise într-o procedură accelerată nu pot

fi transpuse într-un alt set de proceduri penale, ca în speța noastră, fără ca

admisibilitatea și credibilitatea lor să fie examinată și validată în cadrul celuilalt

proces, constatând că în cazul în care constatările de fapt din cadrul unor proceduri

accelerate în privința unor coacuzați ce au fost preluate fără a fi examinate minuțios,

ca în speța noastră, fără audiere în instanța de apel a lui Budurin Lilia și

Dragan Petru, constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil.

Curtea Constituțională în Decizia nr. 28 din 12.03.2020, în pct. 36 atestă că

„…în jurisprudența sa, Curtea Europeană a stabilit că una dintre cerințele

desfășurării procedurilor concomitente este că principiul res judicata nu este

aplicabil faptelor admise într-un caz în care persoanele nu erau parte. Situația

probelor admise într-un caz trebuie să rămână pur relativă, iar efectul acestora să

fie strict limitat la acea procedură particulară (a se vedea Navalnyy și Ofitserov

v. Rusia, 23 februarie 2016, § 105; Razvozzhayev v. Rusia și Ucraina și Udaltsov

v. Rusia, 19 noiembrie 2019, § 244).

Consideră că instanța de apel nici nu a depus diligența necesară pentru a se

ralia acestui principiu la un proces echitabil, or fiind în prezența unor declarații

contradictorii, inițial a coacuzaților Budurin Lilia și Dragan Petru, apoi cu atribuirea

statutului de martori nici nu a încercat să determine criteriile de apreciere a acestor

probe, în special unul din cele patru elemente de determinare a statului probei -

credibilitatea acestora, fără o audiere în instanța de apel a acestora, doar simpla

citire, contrară practicii CEDO oglindită în cauza Dan versus Moldova și Asimionese

versus Moldova.

Remarcă și faptul, că instanța de apel a reținut ca mijloc de probă și plângerea

din 11.01.2014 prin care s-a sesizat asupra faptului infracțional, deși plângerile

nu se regăsesc în prevederile art. 93 Cod de procedură penală, întrucât plângerea

este reglementată de prevederile art. 262 Cod de procedură penală și reprezintă o

16

modalitate de sesizare a organului de urmărire penală.

Mai mult, în alin. (4) art. 94 Cod de procedură penală, este indicat în mod

imperativ, că - plângerile depuse în cursul procesului și hotărârile procesuale

adoptate nu constituie probe ale vreunor circumstanțe care au importantă în cauza

respectivă, ele fiind doar o dovadă a faptului că a fost depusă o plângere și a fost

adoptată o hotărâre.

Mai menționează, că instanța de apel a reținut ca probă care ar demonstra

vinovăția Eugeniei Conoval - declarația nr. 5813 din 11.07.2013, indicându-se că

această declarație contravine circumstanțelor de fapt și anume conținutului din

Extrasul din Registrul de Stat al populației, care confirmă faptul că Xxxxxx este fiica

lui Xxxxxx și nu a Xxxxxx, cum este indicat în declarația notarială și informația

privind traversarea frontierei de stat de către Xxxxxx.

Cu referire la acest mijloc de probă menționează că declarația nr. 5813 din

11.07.2013 cum este invocată de instanța de apel poartă natura unei simple

declarații a cărei semnături doar se legalizează și numărul de înregistrare din data

de 11.07.2013 nu este atribuit declarației, ci acțiunii notariale de legalizare a

semnăturii, de la care parvine acțiunea funcțională - notar, or declarația nu are

număr. Declarația nu parvine și nu aparține notarului ci declarantului și pentru care

notarul evident nici nu poartă răspundere de conținut, or nu confirmă sau

autentifică, sau chiar legalizează conținutul acesteia, circumstanță care reiese din

prevederile art. 1 alin. (2) al Legii nr. 269/09.11.1994 privind ieșirea și intrarea în

Republica Moldova care atestă că, minorii au dreptul de a ieși și de a intra în

Republica Moldova numai însoțiți de unul dintre reprezentanții lor legali sau de un

însoțitor, desemnat prin declarație de către reprezentantul legal a cărui semnătură

se legalizează notarial.

Susține că, la desemnarea însoțitorului prin declarație a unui reprezentant

legal, ea vine de la declarantul, a cărui semnătură doar se legalizează notarial.

Or, înscrisul dat dispune de două părți constitutive sau modalități de

exercitare: prima - parvenirea declarației de la însuși declarant - reprezentant legal,

care și este pe deplin responsabil de conținutul, falsul, veridicitatea acesteia, ce nu i

se poate atribui notarului și cea de a doua modalitate - legalizarea semnăturii

declarantului și nu a conținutului declarației - de către notar, la care notarul nu

poartă nici o responsabilitate de conținutul acesteia, și nici nu confirmă aceste fapte,

împrejurări, expuneri.

Relevă, că Ministerul Justiției a emis Ordinul nr. 394 din 29.09.2005 cu privire

la aprobarea girurilor de autentificare și a certificatelor notariale, care la pct. 27

atestă GIRUL PENTRU LEGALIZAREA SEMNĂTURII DE PE DOCUMENTE, în care și

se prevede expres că notarul (doar) legalizează semnătura cetățeanului, efectuată

în prezența notarului pe înscrisul al cărui conținut îi este cunoscut (evident

cetățeanului, declarantului, reprezentantului legal, etc.).

Tot în GIR se indică că - notarul nu certifică faptele expuse în prezentul înscris,

ci numai confirmă că semnătura aparține persoanei care a semnat-o.

Cu referire la argumentul instanței de apel, că inculpata ar fi încălcat

17

prevederile art. 42 alin. (1) al Legii nr. 1453/08.11.2002, menționează că din însuși

girul de autentificare se conchide că identitatea a fost stabilită, în înscrisul emanat

de la declarant fiind înscrise chiar datele de identitate din buletinul de identitate,

dar în speță, iarăși în vederea creării unei premise camuflate de vinovăție, se

încearcă de a trece chestiunea de identificare cu chestiunea de reprezentare, care

de altfel nu-și are relevanța în speță.

Remarcă, că partea acuzării consideră actul notarial - legalizarea semnăturii

sub nr. 5813 din 11.07.2013, dar nu a declarației ce emană de la Xxxxxx, cade sub

incidența art. 50 al Legii nr. 1453/08.11.2002, fără a ține cont că acest articol

prescrie modul de autentificare a actelor juridice, care evident face parte din

categoria actelor notariale, mai ales că art. 35 lit. a) îl și conține - autentificarea

actelor juridice, exemplificând chiar unele din ele (testamente, procuri, contracte),

și pentru care se prescrie anume procedura de autentificare, procedură care cum

reiese din același art. 1 alin. (2) al Legii nr. 269/09.11.1994 nu se atribuie declarației

reprezentantului legal, eliberată însoțitorului, a cărui semnătură se legalizează și nu

se autentifică notarial.

Mai notează inculpata, că în runda anterioară a procedurilor, instanța de apel

a recalificat infracțiunea prevăzută de art. 327 alin. (2) lit. c) Cod penal, în

infracțiunea prevăzută de art. 327 alin. (1) Cod penal, iar instanța de recurs nu a

avut careva obiecții. Astfel, după remiterea cauzei la rejudecare instanța de apel a

condamnat-o în baza art. 327 alin. (2) lit. c) Cod penal, însă nu a reîncadrat faptele

sale în baza art. 327 alin. (1) Cod penal, cu dispunerea încetării procesului penal în

legătură cu expirarea termenului prescripției de tragere la răspundere penală și nu

a ținut cont de faptul, că inculpata de fapt a pledat pentru achitare.

pledând pentru inadmisibilitatea acestuia, din motiv că este vădit neîntemeiat.

constată că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept, comise

de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul, să caseze total

hotărârea atacată și să mențină hotărârea primei instanțe, când apelul a fost greșit

admis.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept, care au

dus la adoptarea unei hotărâri ilegale, totodată, verificându-se dacă s-a aplicat

corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost

constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

În recursul declarat inculpata invocă temeiurile pentru recurs prevăzute de

art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală, care prevăd că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

18

instanțele de fond și de apel în cazul când: instanța de apel a admis o eroare gravă

de fapt, care a afectat soluția instanței și când faptei săvârșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

Conform practicii judiciare, în sensul prevederilor art. 414 Cod de procedură

penală, apelul, constituind o continuare a judecării fondului cauzei, acordă

posibilitatea instanței de a da o nouă apreciere probelor administrate la judecarea

în prima instanță.

La judecarea apelului, se poate proceda la cercetarea suplimentară a probelor

administrate de prima instanță (care pot fi, de altfel, apreciate diferit față de felul

cum au fost evaluate de instanța ierarhic inferioară), precum și la administrarea

oricăror probe noi.

Instanța de apel poate adopta una dintre soluțiile pe care le poate pronunța

prima instanță, apreciind temeinicia sau netemeinicia învinuirii, respectiv

dispunând, după caz, condamnarea, achitarea inculpatului, fie încetarea procesului

penal.

În această ipoteză, apelul are caracterul unei căi de atac de reformare, în

sensul că instanța de apel, după desființarea hotărârii atacate, procedează ea însăși,

ca instanță de control judiciar, la înlăturarea erorilor constatate, pronunțând o nouă

hotărâre.

Prin urmare, instanța de apel rejudecă fondul cauzei la cel de-al doilea grad de

jurisdicție și nu ca primă instanță.

Mai mult, efectul devolutiv nu promovează o reeditare de către instanța de

apel a judecății care a avut loc în prima instanță, ci o nouă judecată, cu caracter

autonom, care are ca obiect reexaminarea acelor dispoziții din hotărâre, care au fost

greșit sau nelegal soluționate.

Conform art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală, judecând apelul declarat

împotriva sentinței de achitare, instanța de apel nu este în drept să pronunțe o

hotărâre de condamnare fără audierea învinuitului prezent, precum și a martorilor

acuzării solicitați de părți. Martorii acuzării se audiază din nou în cazul în care

declarațiile lor constituie o mărturie acuzatorie, susceptibilă să întemeieze într-un

mod substanțial condamnarea inculpatului.

Având în vedere dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor

omului și a libertăților fundamentale, așa cum acestea au fost interpretate și aplicate

în jurisprudența Curții Europene, după o hotărâre de achitare pronunțată de prima

instanță, instanța de apel nu poate dispune condamnarea persoanei fără audierea

acesteia în ședința de judecată a instanței de apel.

Instanța de apel nu este în drept să pronunțe o hotărâre de condamnare,

19

bazându-se exclusiv pe dosarul din prima instanță, care conține depozițiile

martorilor și declarațiile inculpatului, același dosar, în temeiul căruia fusese achitat

în primă instanță. Instanța de apel urmează să procedeze la o nouă audiere atât a

inculpatului, cât și a anumitor martori ai acuzării solicitați de părți (hotărârile CEDO

Popovici împotriva Moldovei din 27 noiembrie 2007, §72, și Dănila împotriva

României din 8 martie 2007, §62-63).

Martorii acuzării se audiază din nou în cazul în care depozițiile lor constituie

o mărturie acuzatorie, susceptibilă să întemeieze într-un mod substanțial

condamnarea învinuitului (hotărârea CEDO Spînu împotriva României din 29 aprilie

2008, §60).

În conformitate cu principiul contradictorialității în procesul penal,

reglementat de art. 24 Cod de procedură penală, urmărirea penală, apărarea și

judecarea cauzei sunt separate și se efectuează de diferite organe și persoane.

Instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în

favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În conformitate cu prevederile art. 26 alin. (3) Cod de procedură penală,

sarcina prezentării probelor învinuirii îi revine procurorului.

În baza principiului contradictorialității în procesul penal, principiu unanim

recunoscut și susținut de jurisprudența Curții Europene pentru Drepturile Omului,

sarcina probațiunii în ședințele de judecată în prima instanță și în instanța de apel

îi revine acuzatorului de stat, deoarece funcția acuzării este pusă pe seama

procurorului. Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, în hotărârea

Capean contra Belgiei din 13 ianuarie 2005, a constatat că, în domeniul penal,

problema administrării probelor trebuie să fie abordată din punctul de vedere al

articolului 6§2 și e obligatoriu, inter alia, ca sarcina de a prezenta probe să-i revină

acuzării.”

La caz, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată (f.d. 154-213 vol.VI)

instanța de apel a admis demersul procurorului prin care s-a solicitat citarea și

audierea martorilor Rotari Cristina, Xxxxxx și Rotari Vladimir, fiind dispusă reluarea

cercetării judecătorești. Partea apărării nici nu a solicitat audierea cărorva martori

în contextul în care în speță fusese adoptată o sentință de achitare.

Ulterior, acuzatorul de stat a anunțat instanța de apel că martorul

Budurin Lilia este decedată, martorii Rotari Vladimir, Rotari Ion, Rotari Cristina și

Xxxxxx sunt plecați peste hotare, iar în privința martorului Șliușchin Alexandr nu se

cunoaște locul aflării acestuia, considerând că examinarea cauzei este posibilă în lipsa

martorilor, cu darea citirii declarațiilor din prima instanță (f.d. 184-185, 190 verso,

vol.VI).

Astfel, în ședințele instanței de apel a fost audiată doar inculpata

Conoval Eugenia și martorul Tozlovan Mihaela (f.d. 191-193, vol.VI), în rest fiind

citite declarațiile martorilor Xxxxxx, Rotari Vladimir, Rotari Ion, Rotari Cristina,

Șliușchin Alexandru, Trandafir Eugenia, Budurin Lilia și Dragan Petru date în prima

instanță (f.d. 198-199, vol.VI), instanță care a pronunțat o sentință de achitare.

Din analiza deciziei contestate și probelor puse la baza acesteia, Colegiul penal

20

lărgit concluzionează, că pentru argumentarea soluției sale instanța de apel a dat o

nouă apreciere acelorași probele administrate la dosar, fără a face o analiză a

acestora, punând la baza deciziei de condamnare aceleași probe în baza cărora

prima instanță a achitat-o pe Conoval Eugenia de sub învinuirea de săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. art. 42 alin. (5), 207, 327 alin. (2) lit. c) Cod penal,

din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

Mai mult, audiind în instanța de apel doar inculpata, care nu și-a recunoscut

vinovăția și martorul apărării Tozlovan Mihaela, instanța de apel a acordat o valoare

primară anume acestor probe, considerând că ele dovedesc vinovăția inculpatei.

Cu toate acestea, declarând apel împotriva sentinței de achitare, procurorul a

invocat că declarațiile martorilor Tozlovan Mihaela nu pot fi reținute, deoarece

acestea urmăresc dezvinovățirea inculpatei, întrucât martorul menționat se află în

raporturi de serviciu și de subordonare cu inculpata Conoval Eugenia.

De asemenea, instanța de apel a pus la baza deciziei de condamnare

declarațiile Elenei Rotari date în prima instanță, deși în decizia instanței de apel

acestea nici nu au fost incluse, nefiind desfășurat conținutul lor, instanța reținând

drept probă doar plângerea ultimei de inițiere a cauzei penale din 11.01.2014,

considerând că acest înscris confirmă lipsa acordului mamei Xxxxxx privind

scoaterea copilului de pe teritoriul țării, deși potrivit art. 94 alin. (4) Cod de

procedură penală, plângerile depuse în cursul procesului și hotărârile procesuale

adoptate nu constituie probe ale vreunor circumstanțe care au importanță în cauza

respectivă, ele fiind doar o dovadă a faptului că a fost depusă o plângere și a fost

adoptată o hotărâre.

Referitor la învinuirea inculpatei Conoval Eugenia de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 327 alin. (2) lit. c) Cod penal - folosirea intenționată de către o

persoană publică a situației de serviciu, în interes material, care a cauzat daune în

proporții considerabile drepturilor și intereselor ocrotite de lege a persoanelor

fizice, soldate cu urmări grave, Colegiul penal reține că potrivit rechizitoriului

acesteia i se incriminează următoarea faptă:

„La începutul lunii iulie 2013, Budurin Lilia, aflându-se în xxxxxx, acționând de

comun acord cu Dragan Petru și notarul public Conoval Eugenia, cunoscând despre

intenția minorei Xxxxxx de a pleca la muncă în Federația Rusă și despre faptul, că

ultima (Xxxxxx) nu va fi însoțită de un reprezentant legal și nu dispune de declarația

unuia din aceștia privind numirea unui însoțitor la ieșirea din R. Moldova, urmărind

realizarea intenției de scoatere ilegală din țară a copilului cu scopul angajării la

muncă, au convins-o pe bunica minorei Xxxxxx, ce o supraveghea în lipsa părinților

aflați peste hotarele țării, să semneze declarația din numele acestora ce permitea

scoaterea ei din țară.

Ulterior, tot la începutul lui iulie 2013, Budurin Lilia, aflându-se în

xxxxxx i-a făcut cunoștință minorei Xxxxxx și bunicii ei Xxxxxx cu Dragan Petru, care

continuând acțiunile infracționale de scoatere ilegală a copilului minor din țară, a

asigurat-o pe Xxxxxx, că în Federația Rusă, minora Xxxxxx v-a munci în condiții

decente și va fi bine remunerată, întărindu-i convingerea, de a-i permite nepoatei

21

minore să iasă din R. Moldova.

Totodată, în cadrul aceleiași întâlniri, Dragan Petru, continuând acțiunile

infracționale, i-a comunicat bunicii Xxxxxx, că pentru ca minora Xxxxxx să poată ieși

din R. Moldova, este necesar să se deplaseze la un notar din xxxxxx, pentru a semna

declarația, prin care-și dă acordul ca minora Xxxxxx să iasă din R. Moldova fiind

însoțită de Budurin Lilia.

Ulterior, la 11.07.2013 Dragan Petru împreună cu Budurin Lilia, urmărind

realizarea scopului infracțional, au transportat-o pe Xxxxxx și pe bunica ei Xxxxxx la

biroul notarului public Eugenia Conoval, amplasat în xxxxxx, xxxxxx, care acționa de

comun acord cu Dragan Petru.

În aceste circumstanțe, Dragan Petru, i-a comunicat notarului public

Eugenia Conoval, despre intenția copilului Xxxxxx de a pleca în Federația Rusă și

despre lipsa în R. Moldova a părinților ei, care ar fi în drept de a desemna un însoțitor

pentru ieșirea ei din R. Moldova. Apoi Dragan Petru acționând de comun acord cu

Budurin Lilia, a convenit cu notarul public Eugenia Conoval de a întocmi o declarație

în acest sens din numele părinților copilului Xxxxxx, în care să fie inclusă în calitate de

mamă a respectivului copil, bunica acesteia – Xxxxxx.

În continuare, în aceeași zi, la 11.07.2013, notarul public Conoval Eugenia, care

fiind persoană publică, aflându-se în biroul său notarial din xxxxxx, folosind situația

de serviciu în interes material, exprimat în costul serviciilor notariale în valoare de 99

lei MDL, încălcând drepturile părinților copilului Xxxxxx, prevăzute de art. art. 60-61

Codul familiei, cunoscând despre faptul, că părinții ei se află peste hotarele țării și

despre adevăratul grad de rudenie a Xxxxxx – bunica Nicoletei, contrar prevederilor

art. 42 alin. (1) a Legii nr. 1453-XV din 08.11.2002 Cu privire la notariat, potrivit căror:

la îndeplinirea actului notarial se stabilește identitatea persoanei care solicită

îndeplinirea actului notarial, având obligația, conform art. 19 lit. b) a acestei Legi să

acorde persoanelor fizice și juridice asistență în exercitarea drepturilor și în ocrotirea

intereselor lor legitime, să explice persoanelor menționate conținutul actului notarial,

precum și drepturile și obligațiile lor, să-i avertizeze despre consecințele actelor

notariale îndeplinite, contrar dispozițiilor art. 50 alin. (2) a Legii menționate, conform

căror: persoanele care desfășoară activitatea notarială are obligația de a explica

părților sensul și importanța proiectului actului juridic și de a verifica conformitatea

conținutului lui cu intențiile reale ale părților și dacă nu este în contradicție cu

legislația, a întocmit declarația cu nr. 5813 în care fals a indicat, că Xxxxxx Mihail, ce

în realitate este bunica minorei Xxxxxx, i-ar fi mamă și i-ar permite ieșirea din R.

Moldova fiind însoțită de Budurin Lilia.

În aceeași zi, la 11.07.2013 Dragan Petru, continuând acțiunile infracționale, a

achitat din cont propriu, suma necesară pentru perfectarea declarației notariale

menționate, precum și pentru procurarea îmbrăcămintei și produselor alimentare

pentru minora Xxxxxx, îmbarcând-o pe ea și pe Budurin Lilia în automobilul cu n/î

XXXXXX ce li-a transportat împreună cu alte persoane până la frontiera moldo-

ucraineană.

Tot la data de 11.07.2013, Budurin Lilia, continuând acțiunile infracționale, a

22

scos-o ilegal din țară pe Xxxxxx, însoțind-o și prezentând la punctele de trecere și

control al frontierei moldo-ucrainești declarația nr. 5813 legalizată de notarul

Conoval Eugenia, în care era fals indicat, că Xxxxxx Mihail, care în realitate este bunica

Nicoletei, i-ar fi mama și-i permite ieșirea din R. Moldova.

În continuare, copilul Xxxxxx, fiind însoțită de către Budurin Lilia a fost

transportată de către Dragan Petru în localitatea xxxxx, reg. Xxxxxx din Federația

Rusă, unde benevol a efectuat lucrări agricole, fără a fi exploatată prin muncă forțată.

Totodată, aflându-se fără supravegherea părinților ce nu cunoșteau locul aflării

copilului minor Xxxxxx și nu puteau să-și exercite drepturile prevăzute de art. 60 Codul

familiei, iar Budurin Lilia desemnată, prin declarația falsă nr. 5813 întocmită și

legalizată de către notarul public Eugenia Conoval, fiindu-i însoțitor pe perioada

călătoriei, nu i-a asigurat supravegherea suficientă, cărei în circumstanțe nestabilite

i-au fost cauzate leziuni corporale grave, ce au dus la decesul ei.”

Cu referire la acest capăt de învinuire instanța de recurs ține să accentueze, că

la data de 17.10.2019 Curtea Constituțională a adoptat Hotărârea nr. 24 privind

controlul constituționalității unor prevederi din articolele 189 alin. (3) lit. f), 307

alin. (2) lit. c), 327 alin. (2) lit. c), 329 alin. (1) și alin. (2) lit. b) și din articolul 335

alin. (11) din Codul penal.

Curtea Constituțională a RM a subliniat că noțiunea de „urmări grave”

conținută în art. 327 alin. (2) lit. c) din Codul penal este formulată de o manieră

imprecisă și neclară și le conferă autorităților care o aplică o marjă excesivă de

discreție. Prin urmare, această sintagmă nu îndeplinește standardul calității legii

penale, fiind contrară articolelor 1 alin. (3) și 22, coroborate cu articolul 23 alin. (2)

din Constituție.

Având în vedere raționamentele reliefate în hotărârea Curții Constituționale

nr. 24 din 17 octombrie 2019, Colegiul penal lărgit reține că instanța de apel a

condamnat-o pe Conoval Eugenia în baza unei norme declarate neconstituționale,

fără a ține cont că anterior instanța de apel în prima rundă a procedurilor a

reîncadrat acțiunile inculpatei în baza art. 327 alin. (1) Cod penal.

Mai mult, reținând în calitate de probe certificatul de deces al Xxxxxx și

raportul de expertiză medico-legală nr. 51 din 25.04.2014, instanța de apel a reținut

că acestea în coroborare confirmă urmările grave survenite în urma acțiunilor ilegale

comise de notarul Conoval Eugenia, depășind în acest mod limitele învinuirii.

Totodată, respingând poziția apărării și a primei instanțe cu privire la

achitarea inculpatei Conoval Eugenia, în sensul că în speță nu se contestă

modalitatea în care urmau a fi întocmite declarațiile de ieșire a minorilor din țară

conform nomenclatorului anexat la (f.d. 177-179, vol.IV), precum și modelul de gir

aplicat pe ele, stabilit prin Ordinul nr. 448 cu privire la aprobarea girurilor de

autentificare și a certificatelor notariale (f.d. 180-181, vol. IV), instanța de apel a

omis din vedere că Nomenclatorul vizat și Ordinul Ministrului Justiției nr. 394 din

29 septembrie 2005 publicat în Monitorul Oficial al RM sub nr. 448 „Cu privire la

aprobarea girurilor de autentificare și a certificatelor notariale”, nici nu au fost

cercetate în ședința de judecată și nu figurează în procesul-verbal al ședinței de

23

judecată.

Astfel, instanța de apel a încălcat și prevederile art. 414 alin. (6) Cod de

procedură penală, din care rezultă, că instanța de apel nu este în drept să-și

întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima instanță dacă ele nu au fost

verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în

procesul-verbal.

Legea nr. 269–XIII din 09.11.1994 cu privire la ieșirea și intrarea în Republica

Moldova, prevede la art. 1 alin. (2), că minorii au dreptul de a ieși și de a intra în

Republica Moldova numai însoțiți de unul dintre reprezentanții lor legali sau de un

însoțitor, desemnat prin declarație de către reprezentantul legal a cărui semnătură

se legalizează notarial. În declarație se indică scopul călătoriei, durata acesteia și

țara de destinație.

Art. 35 alin. (1) lit. a),e) din Legea cu privire la notariat, prevede că notarul

îndeplinește următoarele acte notariale: a) autentificarea actelor juridice

(testamente, procuri, contracte); e) legalizarea semnăturilor de pe documente.

Art. 68 alin. (1)-(3) din Legea cu privire la notariat, prevede că persoana care

desfășoară activitate notarială legalizează semnăturile de pe documentele al căror

conținut nu contravine legii și nu este o expunere a unui act juridic. (2) În actul

juridic poate fi legalizată numai semnătura persoanei, care a semnat pentru o altă

persoană care nu poate semna personal din cauza deficiențelor fizice, bolii sau din

alte motive întemeiate. (3) Legalizând semnăturile, persoana care desfășoară

activitate notarială nu certifică faptele expuse în document, ci numai confirmă că

semnătura aparține persoanei care a semnat, acest fapt fiind indicat în girul de

autentificare.

În conformitate cu art. 46 alin. (1), (3) din Legea cu privire la notariat, la

autentificarea actelor juridice, legalizarea copiilor de pe documente și a extraselor

din ele, semnăturilor de pe documente, traducerilor și certificarea neachitării

cecurilor, precum și la autentificarea timpului prezentării documentelor, pe

documentele respective se aplică girul de autentificare. (3) Conținutul girurilor de

autentificare și al certificatelor se elaborează și se aprobă de Ministerul Justiției.

Ordinul cu privire la aprobarea girurilor de autentificare și a certificatelor

notariale nr. 394 din 29.09.2005, prevede la pct. 27 că Girul pentru legalizarea

semnăturii de pe document are următorul conținut: ,,REPUBLICA MOLDOVA

NOTARUL (public, numele de familie, prenumele) SEDIUL BIROULUI: (mențiuni

privind locul desfășurării activității notariale), (Se indică anul, luna și ziua cu litere),

Eu, notar (public, numele de familie și prenumele), legalizez semnătura cetățeanului

(numele de familie și prenumele), efectuată în prezența mea pe înscrisul al cărui

conținut îi este cunoscut. Identitatea semnatarului a fost stabilită. Notarul nu certifică

faptele expuse în prezentul înscris, ci numai confirmă că semnătura aparține

persoanei care a semnat. S-a înregistrat cu nr. ____S-a încasat taxa de stat _____ lei S-a

perceput plata pentru serviciul notarial _______ lei/sigiliul/ NOTAR (public)

/semnătura/.

Notă: În cazurile în care solicitantul surd, mut sau surdomutul este știutor de

24

carte, declarația de voință se va da în scris în fața notarului prin înscrierea de către

solicitant, înaintea semnăturii, a mențiunii: „Consimt la prezentul act pe care l-am

citit.”

Potrivit Legii cu privire la notariat, notarul este obligat prin lege să explice

conținutul actului notarial care este act juridic, iar în cazul legalizării semnăturilor

de pe documente, în speța dată fiind vorba despre o declarație care este un act

notarial, dar nu un act juridic, notarul nu era obligat să o facă, întrucât conținutul și

efectele prezentei declarații se limitau doar la legalizarea semnăturii, și declarația

producea efecte doar în latura ce ține de legalizarea semnăturii și nu în latura ce ține

de circumstanțele descrise în conținutul ei.

Legalizarea și autentificarea sunt noțiuni complet diferite. Autentificarea

actului juridic este ansamblul actelor și operațiunilor realizate de notarul public

prin care se conferă actelor și documentelor scrise calitatea de înscrisuri autentice.

Act autentic este înscrisul care a fost întocmit de un notar public care a fost citit,

verificat și atestat de către acesta în prezența părților, potrivit procedurii prevăzute

de lege.

Legalizarea semnăturii este reproducerea semnăturii original, cu legalizarea

acesteia de către notarul public. Declarația privind legalizarea semnăturii îi permite

unei persoane fizice doar să dovedească că semnătura îi aparține cu adevărat, cu

ajutorul altui document decât cel original.

Prin urmare, Conoval Eugenia nu era obligată să cunoască gradul de rudenie

al Irinei și Xxxxxx la legalizarea semnăturii.

În astfel de circumstanțe prima instanță întemeiat a reținut, că în conținutul

declarației înregistrate cu nr. 5813 la 11.07.2014, notarul Conoval Eugenia, a

legalizat semnătura cet. Xxxxxx, aplicând girul de legalizare a semnăturii, fără a

certifica și faptele expuse în acest înscris.

Întemeiat prima instanță a reținut, că în speță nu s-a confirmat nici învinuirea,

că Eugenia Conoval a folosit situația de serviciu în interes material exprimat în

costul serviciilor notariale în valoare de 99 lei, or, potrivit art. 30 din Legea cu

privire la notariat, actele notariale, acordarea consultațiilor notariale, redactarea

proiectelor de documente și prestarea altor servicii notariale, se efectuează contra

plată. Pentru serviciile notariale se achită: a) taxa de stat, care se varsă de solicitant

sau de persoana care desfășoară activitate notarială la bugetul de stat; b) plata

pentru serviciul notarial propriu-zis. (3) Sumele bănești percepute prevăzute la

alin. (2) se indică în mod obligatoriu în actul notarial îndeplinit și în registrul actelor

notariale. Prin urmare notarul Conoval Eugenia legal a solicitat de la Xxxxxx suma

nominalizată pentru întocmirea declarației de legalizare a semnăturii.

Cu referire la învinuirea inculpatei Conoval Eugenia de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. art. art. 42 alin. (5), 207 Cod penal - complicitate la scoaterea

ilegală a copilului din țară în baza unor acte false în scopuri altele decât cele indicate

la art. 206 Cod penal, instanța de recurs reține că potrivit rechizitoriului inculpatei

i-a fost incriminată următoarea faptă: „La începutul lunii iulie 2013, Budurin Lilia,

aflându-se în xxxxxx, acționând de comun acord cu Dragan Petru și notarul public

25

Conoval Eugenia, cunoscând despre intenția minorei Xxxxxx de a pleca la muncă în

Federația Rusă și despre faptul, că ultima (Xxxxxx) nu va fi însoțită de un reprezentant

legal și nu dispune de declarația unuia din aceștia privind numirea unui însoțitor la

ieșirea din Republica Moldova, urmărind realizarea intenției de scoatere ilegală din

țară a copilului cu scopul angajării la muncă, au convins-o pe Xxxxxx, bunica minorei,

care în lipsa părinților aflați peste hotare o supraveghea pe minora Xxxxxx, să semneze

o declarație din numele părinților copilului ce permitea scoaterea ei din țară.

Ulterior, la începutul lunii iulie 2013 Budurin Lilia, aflându-se în xxxxxx, i-a făcut

cunoștință minorei Xxxxxx și bunicii ei Xxxxxx cu Dragan Petru, care continuând

acțiunile infracționale de scoatere ilegală a copilului minor din țară, a asigurat-o pe

Xxxxxx, că în Federația Rusă, minora Xxxxxx v-a munci în condiții decente și va fi bine

remunerată, întărindu-i convingerea, de a-i permite nepoatei minore să iasă din

Republica Moldova.

Totodată, în cadrul aceleiași întâlniri, Dragan Petru, continuând acțiunile

infracționale, i-a comunicat bunicii Xxxxxx, că pentru ca minora Xxxxxx să poată ieși

din Republica Moldova, este necesar să se deplaseze la un notar din xxxxxx, pentru a

semna declarația, prin care-și dă acordul ca minora Xxxxxx să iasă din Republica

Moldova fiind însoțită de Budurin Lilia.

Ulterior, la data de 11.07.2013 Dragan Petru împreună cu Budurin Lilia,

urmărind realizarea scopului infracțional, au transportat-o pe Xxxxxx și pe bunica ei

Xxxxxx la biroul notarului public Eugenia Conoval din xxxxxx, xxxxx caree acționa de

comun acord cu Dragan Petru.

În aceste circumstanțe, Dragan Petru i-a comunicat notarului public Eugenia

Conoval, despre intenția copilului Xxxxxx de a pleca în Federația Rusă și despre lipsa

în Republica Moldova a părinților acesteia, care ar fi în drept de a desemna un

însoțitor pentru ieșirea copilului din Republica Moldova.

Apoi, Dragan Petru care acționa de comun acord cu Budurin Lilia, a convenit cu

notarul public Eugenia Conoval de a întocmi o declarație în acest sens din numele

părinților copilului Xxxxxx, în care să fie inclusă în calitate de mamă a respectivului

copil, bunica acesteia – Xxxxxx.

În continuare, în aceeași zi, la 11.07.2013 notarul public Conoval Eugenia, fiind

persoană publică și aflându-se în biroul său notarial din xxxxxx, cunoscând despre

faptul, că părinții minorei Xxxxxx sunt peste hotarele RM și despre adevăratul grad de

rudenie al Xxxxxx, care este bunica minorei, acționând în calitate de complice a

înlăturat obstacolele la comiterea infracțiunii prin faptul, că acționând contrar

prevederilor art. 42 alin. (1) a Legii nr. 1453-XV din 08.11.2002 Cu privire la notariat,

potrivit căror: la îndeplinirea actului notarial se stabilește identitatea persoanei care

solicită îndeplinirea actului notarial, având obligația, conform art. 19 lit. b) a acestei

Legi să acorde persoanelor fizice și juridice asistență în exercitarea drepturilor și în

ocrotirea intereselor lor legitime, să explice persoanelor menționate conținutul actului

notarial, precum și drepturile și obligațiile lor, să-i avertizeze despre consecințele

actelor notariale îndeplinite, contrar dispozițiilor art. 50 alin. (2) a Legii menționate,

potrivit căror: persoanele care desfășoară activitatea notarială au obligația de a

26

explica părților sensul și importanța proiectului actului juridic și de a verifica

conformitatea conținutului lui cu intențiile reale ale părților și dacă nu este în

contradicție cu legislația, a întocmit declarația cu nr. 5813 în care fals a indicat, că

Xxxxxx Mihail, care în realitate este bunica minorei Xxxxxx, ar fi mama acestei care-i

permite ieșirea din R. Moldova fiind însoțită de către Budurin Lilia.

În aceeași zi, la 11.07.2013, Dragan Petru continuându-și acțiunile

infracționale, a achitat din cont propriu, suma necesară pentru perfectarea declarației

notariale menționate, precum și pentru procurarea îmbrăcămintei și produselor

alimentare pentru minora Xxxxxx, îmbarcând-o împreună cu Budurin Lilia în

automobilul cu n/î XXXXXX și transportând-o împreună cu alte persoane până la

frontiera moldo-ucraineană.

În aceeași zi, la 11.07.2013 Budurin Lilia, continuându-și acțiunile infracționale,

a scos-o ilegal din țară pe Xxxxxx, însoțind-o și prezentând la punctele de trecere și

control al frontierei moldo-ucrainești declarația nr. 5813 legalizată de notarul

Conoval Eugenia, în care era fals indicat, că Xxxxxx Mihail, care în realitate este bunica

Nicoletei, ar fi mama minorei ce-i permite ieșirea din R. Moldova.

În continuare, copilul Xxxxxx, fiind însoțită de către Budurin Lilia a fost

transportată de către Dragan Petru în localitatea xxxxx, regiunea Xxxxxx din F. Rusă,

unde benevol a efectuat lucrări agricole, fără a fi exploatată prin muncă forțată.

Totodată, aflându-se fără supravegherea părinților care nu cunoșteau locul

aflării copilului minor Xxxxxx și nu puteau să-și exercite drepturile prevăzute de

art. 60 Codul familiei, iar Budurin Lilia desemnată prin declarația falsă nr. 5813

întocmită și legalizată de către notarul public Eugenia Conoval drept însoțitorul ei pe

perioada călătoriei, ne asigurându-i supravegherea suficientă, minorei în

circumstanțe nestabilite i-au fost cauzate leziuni corporale grave, ce au dus la decesul

ei.”

Analizând decizia instanței de apel, Colegiul penal lărgit constată că concluzia

de vinovăție a inculpatei Conoval Eugenia se bazează pe declarațiile martorului

Xxxxxx depuse în cadrul confruntării cu martorii Dragan Petru, Budurin Lilia și

învinuita Conoval Eugenia.

Cu toate acestea în instanța de apel nu au fost audiați nici unul din acești

martori, întrucât martorii Xxxxxx și Budurin Lilia sunt decedate, pe când în privința

martorului Dragan Petru acuzarea nici nu a întreprins careva acțiuni de a-l audia în

instanța de apel.

În acest context instanța de recurs reiterează că, Curtea Europeană pentru

Drepturile Omului, în hotărârea Capean contra Belgiei din 13 ianuarie 2005, a

constatat că, în materie penală, problema administrării probelor trebuie să fie

abordată prin prisma art. 6 § 2 și e obligatoriu, inter alia, ca sarcina de a prezenta

probe să-i revină acuzării.

Deși Dragan Petru și Budurin Lilia au recunoscut vina și au solicitat

examinarea cauzei în baza probelor acumulate la urmărirea penală. Respectiv, cauza

în privința lor a fost disjunsă într-o procedură separată și prin sentința Judecătoriei

Florești din 03 februarie 2016 aceștia au fost recunoscuți vinovați de săvârșirea

27

infracțiunii prevăzute de art. 207 Cod penal, sentința nominalizată nu poate fi pusă

la baza concluziei de vinovăție a inculpatei Conoval Eugenia.

Cu referire la aceste aspecte, Curtea Europeană în cauza Navalnyy și Ofitserov

versus Rusia din 23.02.2016 preluată și de Curtea Constituțională în decizia sa

obligatorie spre aplicare nr. 14 din 29.01.2019 pct. 25, atestă că probele admise

într-o procedură accelerată nu pot fi transpuse într-un alt set de proceduri penale,

fără ca admisibilitatea și credibilitatea lor să fie examinată și validată în cadrul

celuilalt proces.

În această cauză, Curtea Europeană a constatat că procedurile penale

împotriva reclamanților, privite ca întreg, au constituit o încălcare a dreptului la un

proces echitabil, inclusiv pentru că constatările de fapt din cadrul unor proceduri

accelerate în privința unor coacuzați au fost preluate în cauza reclamanților fără a fi

examinate în mod minuțios.

Prin urmare, condamnarea inculpatei Conoval Eugenia fără audierea în

instanța de apel a lui Budurin Lilia și Dragan Petru, constituie o încălcare a dreptului

inculpatei la un proces echitabil.

Curtea Constituțională în Decizia nr. 28 din 12.03.2020, în pct. 36 atestă că

„…în jurisprudența sa, Curtea Europeană a stabilit că una dintre cerințele

desfășurării procedurilor concomitente este că principiul res judicata nu este

aplicabil faptelor admise într-un caz în care persoanele nu erau parte. Situația

probelor admise într-un caz trebuie să rămână pur relativă, iar efectul acestora să

fie strict limitat la acea procedură particulară (a se vedea Navalnyy și Ofitserov

v. Rusia, 23 februarie 2016, § 105; Razvozzhayev v. Rusia și Ucraina și Udaltsov

v. Rusia, 19 noiembrie 2019, § 244).

Astfel instanța de apel, fără a audia pe viu careva dintre martorii acuzării,

pripit a ajuns la concluzia vinovăției inculpatei Conoval Eugenia, în baza unor fraze

selectate din declarațiile martorilor, date la faza de urmărire penală, care de altfel

au fost apreciate critic de către prima instanță.

Colegiul penal lărgit totodată reține, că prima instanță corect a statuat asupra

concluziei, că în acțiunile notarului public Conoval Eugenia nu s-au stabilit

elementele infracțiunii prevăzute de art. art. 42 alin. (5) și 207 Cod penal, or, notarul

Conoval Eugenia a întocmit declarația nr. 5813 prin care a legalizat semnătura

bunicii minorei, iar declarația dată nu este un act fals în sensul art. 207 Cod penal,

întrucât aceasta este o declarație de legalizare a semnăturii și nu o declarație

eliberată de părinte, autentificată notarial, care conține consimțământul acestuia

pentru ieșirea minorului din R. Moldova sau a reprezentantului legal al minorului

care iese din R. Moldova privind desemnarea unui însoțitor pentru acest minor.

Art. 12 din Legea cu privire la organizarea activității notarilor, nr. 69 din

14.04.2016, prevede că notarul refuză îndeplinirea actului notarial sau a acțiunii

notariale dacă: a) aceasta contravine legii sau bunelor moravuri; b) urmează a fi

îndeplinită de către un alt notar; c) nu se achită taxele și plățile stabilite.

Prin prisma normei enunțate, prima instanță întemeiat a enunțat, că notarul a

legalizat semnătura Xxxxxx și nu a avut temei să-i refuze acesteia îndeplinirea

28

acestui act notarial, deoarece nu era obligat de a verifica gradul de rudenie al

Xxxxxx cu Xxxxxx, pentru că notarul prin intermediul declarației nu certifică fapta

expusă în această declarație.

Conform art. 42 alin. (5) Cod penal, se consideră complice persoana care a

contribuit la săvârșirea infracțiunii prin sfaturi, indicații, prestare de informații,

acordare de mijloace sau instrumente ori înlăturare de obstacole, precum și

persoana care a promis dinainte că îl va favoriza pe infractor, va tăinui mijloacele

sau instrumentele de săvârșire a infracțiunii, urmele acesteia sau obiectele

dobândite pe cale criminală ori persoana care a promis din timp că va procura sau

va vinde atare obiecte.

Astfel, prima instanță întemeiat a enunțat că Eugeniei Conoval nu poate să-i

fie imputată complicitatea la scoaterea copilului minor din țară, or, complicele nu

realizează fapta în mod nemijlocit, ci sprijină realizarea acesteia de către autor, iar

instanța n-a stabilit existența în acțiunile inculpatei a elementelor infracțiunilor

imputate, inclusiv și sub aspectul complicității.

Astfel, Colegiul penal lărgit atestă clar că în speță instanța de apel nu a

examinat cauza potrivit rigorilor legii, punând la baza deciziei de condamnare a lui

Conoval Eugenia aceleași probe, în temeiul cărora fusese achitată în prima instanță.

Mai mult decât atât, instanța de apel a dat o nouă apreciere acestor probe, fără

a analiza fiecare probă în parte conform prevederilor art. 101 alin. (1) Cod de

procedură penală, care stipulează că fiecare probă urmează să fie apreciată din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, fără a-și motiva soluția

în acest sens și a expune considerentele de respingere a concluziilor primei instanțe,

potrivit cărora din conținutul probelor prezentate de partea acuzării și puse ulterior

la baza deciziei de condamnare de către instanța de apel, nu s-a constatat că, în

faptele inculpatei Conoval Eugenia se întrunesc elementele infracțiunilor

incriminate.

Subsidiar instanța de recurs reține că art. 8 alin. (3), 24 alin. (2), 325 alin. (1),

389 alin. (2), art. 413 alin. (1) Cod de procedură penală, prevăd că instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii. Judecarea

cauzei în primă instanță se efectuează numai în limitele învinuirii formulate în

rechizitoriu. Concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii și

sentința de condamnare nu pot fi întemeiate pe presupuneri, iar toate dubiile în

probarea învinuirii se interpretează doar în favoarea inculpatului.

Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel a transcris învinuirile aduse

inculpatei Conoval Eugenia potrivit rechizitoriului, fără a înfăptui o analiză a

învinuirilor aduse prin prisma prevederilor art. 385 Cod de procedură penală, care

stabilește, că la adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează următoarele

chestiuni în următoarea consecutivitate:

1) dacă a avut loc fapta de săvârșirea căreia este învinuit inculpatul;

2) dacă această faptă a fost săvârșită de inculpat;

29

3) dacă fapta întrunește elementele infracțiunii și de care anume lege penală

este prevăzută ea.

Mai mult decât atât, Colegiul penal lărgit atestă, că instanța de apel, constatând

faptele săvârșite de către inculpata Conoval Eugenia nu a analizat conținutul

învinuirii aduse, care se referă de fapt la Dragan Petru și Budurin Lilia, iar ultimii

deja au fost condamnați, or sentința Judecătoriei Florești din 03 februarie 2016 a

devenit irevocabilă prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din

14 decembrie 2016.

Luând în considerație cele expuse supra Colegiul penal lărgit atestă că la

examinarea cauzei în privința inculpatei Conoval Eugenia de către instanța de apel

a fost admisă încălcarea dreptului inculpatei la un proces echitabil, prevăzut de

dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, inclusiv prin lipsa unei motivări corespunzătoare, care este

considerată de către instanța europeană una dintre garanțiile dreptului la un proces

echitabil, fiind o obligație a tribunalelor.

În consecință, ținând cont de faptul că părții acuzării prin dispunerea

anterioară a rejudecării cauzei i s-a oferit posibilitatea de a susține învinuirile în

cadrul unui proces contradictoriu, însă aceasta nu a realizat sarcina probației

existenței în acțiunile inculpatei a elementelor infracțiunilor care i-au fost imputate,

Colegiul penal lărgit, consideră că recursul ordinar declarat de către inculpata

Conoval Eugenia, urmează a fi admis cu casarea totală a deciziei instanței de apel, ca

fiind neîntemeiată, emisă cu încălcarea principiului contradictorialității procesului

penal, precum și constatată lipsa unei motivări corespunzătoare, cu menținerea

sentinței Judecătoriei Soroca (sediul Florești) din 24 mai 2017.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Se admite recursul ordinar declarat de către inculpata Conoval Eugenia

Spiridon în propria cauză penală, se casează total decizia Colegiului penal al Curții

de Apel Bălți din 21 ianuarie 2021 și se menține sentința Judecătoriei Soroca (sediul

Florești) din 24 mai 2017, prin care:

Conoval Eugenia xxxxx a fost achitată de sub învinuirea de săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 42 alin. (5), 207, 327 alin. (2) lit. c) Cod penal, din

motiv că fapta inculpatei nu întrunește elementele infracțiunii.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 10 februarie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

30

Judecătorii Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Craiu Nicolae

Plămădeală Ghenadie

31