1ra-72/2022 — art. 201/1 alin. 2, lit. a CP

1ra-72/2022 — art. 201/1 alin. 2, lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-72/2022

1-18005984-01-1ra-14012022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Boico Victor, Diaconu Iurie, Catan Liliana, Guzun Ion,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul

ordinar declarat de către procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia, oficiul

central, Sîrbu Lilia, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel

Comrat din 30 septembrie 2021, în cauza penală în privința lui,

Bîtcă Constantin …………………………

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 09.02.2018 – 17.12.2019;

Instanța de apel: 17.01.2020 – 30.09.2021;

Instanța de recurs: 14.01.2022 – 06.06.2022.

A C O N S T A T A T :

Bîtcă Constantin, învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011

alin. (2) lit. a) Cod penal, a fost achitat pe motiv că fapta inculpatului nu

întrunește elementele infracțiunii.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

constatat că Bîtcă Constantin este învinuit de către organul de urmărire

penală în ceea că el, fiind în relații de condiții de conlocuire cu soția sa Bîtcă

Lilia, la domiciliul ultimului din s. C., r-nul Leova, având în comun un copil

minor B. C., a.n. xxxx, cu care potrivit prevederilor art.1331 alin.(1) Cod penal

este membru de familie, începând cu anul 2014, sub influența alcoolului, în

repetate rânduri, i-a abuzat psihic pe ultimii, intimidându-i în scop de

impunere a voinței sau a controlului personal asupra lor.

Astfel el, în luna iunie 2014 dată nestabilită, în timp ce soția sa Bîtcă

Lilia se afla la muncă peste hotarele Republicii Moldova în Israel, aflându-se

la domiciliul său din s. C., r-nul Leova, fiind în stare de ebrietate, acționând

cu intenție manifestată sub forma unor comportamente menite să supere, să

facă rău și să aibă un efect negativ asupra stimei de sine în privința soției

sale Bîtcă Lilia și a fiului său minor B. C., prin intermediul rețelei de

comunicare video Skype, în timpul convorbirii cu soția sa Bîtcă Lilia, o

amenința că își va da foc lui și copilului și la toată casa, aducând o sticlă cu

1

benzină și chibrite, confirmând intenția sa, astfel cauzându-le suferințe

psihice soției și fiului minor.

Tot el, la 18.11.2015, aflându-se la domiciliu, în rezultatul unei cerți, în

prezența fiului B. C., a amenințat-o cu moartea pe soția sa Bîtcă Lilia,

punându-i bărdița cu tăișul la cap, astfel cauzându-i suferințe psihice

ultimei.

Tot el, în primăvara anului 2017, data precisă nestabilită, în timp ce

soția sa Bîtcă Lilia se afla la muncă peste hotarele Republicii Moldova în

Israel, aflându-se la domiciliul său din s. C., r-nul Leova, acționând cu

intenție manifestată sub forma unor comportamente menite să supere, să

facă rău și să aibă un efect negativ asupra stimei de sine în privința soției

sale Bîtcă Lilia, prin intermediul rețelei de comunicare video Skype, în

timpul convorbirii cu soția sa Bîtcă Lilia, numind-o cu cuvinte necenzurate

o amenința că incendiază haina ei de iarnă, arătându-i că din haină iese fum,

astfel cauzându-i suferințe psihice.

Tot el, în perioada iunie 2016 - ianuarie 2017 în timp ce soția sa Bîtcă

Lilia se afla la muncă peste hotarele Republicii Moldova în Israel, aflându-se

la domiciliul său din s. C., r-nul Leova, acționând cu intenție manifestată sub

forma unor comportamente menite să supere, să facă rău și să aibă un efect

negativ asupra stimei de sine în privința soției sale Bîtcă Lilia, prin

intermediul rețelei de comunicare video Skype, îi expedia soției sale

secvențe video, prin care demonstrează că vrea să sinucidă prin spânzurare,

legând un cablu de plafon și de gâtul său, secvențe în care se vede cum

deteriorează bunurile din casă, amenințând cu moartea pe ea, copilul lor și

rudele ei, astfel cauzându-i suferințe psihice.

Acțiunile lui Bîtcă Constantin de către organul de urmărire penală au

fost încadrate juridic în baza art. 2011 alin. (2) lit. a) Cod penal, după indicii

calificativi: acțiunea sau inacțiunea intenționată comisă de un membru al

familiei în privința altui membru al familiei, manifestată prin, intimidare în

scop de impunere a voinței sau a controlului personal asupra victimei,

săvârșită asupra a doi membri ai familiei.

declarat procurorul în Procuratura raionului Leova, Grigoraș Valentina, prin

care a solicitat casarea integrală a sentinței, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Bîtcă Constantin să fie recunoscut

culpabil de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (2) lit. a) Cod

penal și în baza acestei legi să-i fie stabilită pedeapsă sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității pe un termen de 240 ore.

În motivarea apelului a indicat că întru confirmarea acuzării, instanței de

judecată, i-au fost prezentate probele acumulate în cadrul urmăririi penale,

și anume: depozițiile părții vătămate Bîtcă Lilia, părții vătămate minore;

martorilor Jechiu Zinaida și Beleuță Olga; plângerea cet. Bîtcă Lilia din

2

27.06.2017; ordonanța și procesul-verbal de ridicare a CD-ului cu

înregistrările video din 10.07.2017 ce conține imaginile video prezentate de

către partea vătămată Bîtcă Lilia; ordonanța și procesul-verbal de ridicare a

pozelor cu convorbirile înregistrate în rețeaua de socializare din 10.07.2017,

prezentate de către partea vătămată Bîtcă Lilia și înregistrările video

prezentate de către partea vătămată Bîtcă Lilia.

Consideră sentința neîntemeiată și pasibilă a fi casată, deoarece este

contrară stării de fapt stabilite în baza probelor examinate în cadrul cercetării

judecătorești și contravine prevederilor art. 101 alin. (1) Cod de procedură

penală. Or, ansamblul probelor privite în coroborare dovedesc vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate.

Instanța de judecată eronat a apreciat că acțiunile inculpatului nu

întrunesc elementele infracțiunii prevăzute de art. 2011 Cod penal.

Menționează că în acțiunile inculpatului Bîtcă Constantin, se constată

modalitatea faptică de realizare a violenței în familie prin violență

psihologică, care conține și injurie, ofense, insultare, distrugere

demonstrativă a obiectelor, amenințări verbale, acte de gelozie. Fapte

confirmate în cadrul examinării cauzei penale în instanța de judecată prin

declarațiile părții vătămate, prin înregistrările video, prin declarațiile

martorului Beleuță Olga.

Apreciază că instanța de judecată incorect a statuat, că în lipsa unei

expertize psihiatrice nu poate fi confirmat faptul cauzării suferințelor psihice

părții vătămate, fără să ia în considerație declarațiile părții vătămate Bîtcă

Lilia, secvențele video în care inculpatul înscenează strangularea sa,

deteriorează bunurile din casă și o numește cu cuvinte necenzurate.

Potrivit art. 143 pct. 6) Cod de procedură penală, expertiza judiciară se

dispune și se efectuează, în mod obligatoriu, în cazurile când prin alte probe

nu poate fi stabilit adevărul în cauză, iar în speța au fost prezentate probe

care confirmă acțiunile inculpatului.

Relevă că instanța de judecată reține faptul că inculpatul pe parcursul

urmăririi penale s-a declarat nevinovat, deși trece cu vederea declarațiile

inculpatului date în ședința de judecată care confirmă, că el într-adevăr a

filmat secvențele video care au fost prezentate în ședința de judecată și le-a

expediat soției sale prin Skype, deoarece o bănuia de infidelitate și cu scopul

de a o face să se întoarcă acasă.

2021 a fost respins ca nefondat apelul declarat de către acuzatorul de stat,

procurorul în procuratura raionului Leova, Grigoraș Valentina, fiind

menținută sentința fără modificări.

4.1 Instanța de apel reluând la cererea acuzatorului de stat, cercetarea

judecătorească și în conformitate cu prevederile alin. (1) și alin. (2) art. 414

Cod de procedură penală, cercetând probatoriul administrat la judecarea

3

cauzei în fond, analizând argumentele apelului în partea ce ține de

învinuirea adusă inculpatului Bîtcă Constantin învinuit de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (2) lit. a) Cod penal, a concluzionat că

sentința de achitare emisă de prima instanță, pe motiv că fapta inculpatului

nu întrunește elementele infracțiunii este legală și întemeiată, fiind corect

stabilite circumstanțele de fapt și de drept prin prisma aplicării art. 101 Cod

de procedură penală.

S-a menționat că vinovăția persoanei în săvârșirea faptei se consideră

dovedită numai în cazul când instanța de judecată, călăuzindu-se de

principiul prezumției nevinovăției, cercetând nemijlocit toate probele

prezentate, iar îndoielile, care nu pot fi înlăturate, fiind interpretate în

favoarea inculpatului și în limita unei proceduri legale, a dat răspunsuri la

toate chestiunile prevăzute în art. 385 Cod de procedură penală, inclusiv

fiind necesar de a stabili faptul dacă fapta întrunește elementele infracțiunii.

Instanța de apel a considerat că în speța dată, prin probele administrate

de organul de urmărire penală nu a fost demonstrată vinovăția inculpatului

Bîtcă Constantin de comiterea infracțiunii imputate, or, la caz, instanța de

judecată nu poate să pună la baza unei hotărâri de condamnare doar

declarațiile părții vătămate care au fost făcute la etapa de urmărire penală,

urmare a unei sentințe de achitare.

Totodată, analizând declarațiile date de Bîtcă Lilia în instanța de apel,

s-a constatat faptul că nu se confirmă prin nici o probă că B. C. a fost impus

și a scris personal deferite „prostii” în adresa mamei sale prin rețelele de

socializare. Colegiul în acest sens a notat că minorul B. C. în declarațiile sale

a negat toate acuzațiile în adresa tatălui Bîtcă Constantin.

Instanța de apel a susținut poziția instanței de fond privind faptul că

acuzarea nu a dovedit realizarea, de către inculpatul Bîtcă Constantin, a

laturii obiective a componenței de infracțiune de violență în familie, precum

și scopul de impunere a voinței sau a controlului personal asupra victimei,

săvârșită asupra a doi membri ai familiei.

Colegiul a mai reținut că învinuirea adusă lui Bîtcă Constantin în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (2) lit. a) Cod penal,

învinuirea formulată atât prin rechizitoriu cât și prin ordonanța de punere

sub învinuire nu este una concretă, contrară cerințelor normelor procesuale

privind încadrarea juridică corectă ale persoanei învinuite de săvârșirea unei

infracțiunii. Or, conform materialelor cauzei, s-a constatat că inculpatului

Bîtcă Constantin i-a fost incriminat și faptul că la 18.11.2015, aflându-se la

domiciliu, în rezultatul unei cerți, în prezența fiului B. C., a amenințat-o cu

moartea pe soția sa Bîtcă Lilia, punându-i bărdița cu tăișul la cap, astfel

cauzându-i suferințe psihice ultimei. Iar, instanța de apel, în sensul dat a

reiterat că instanța de fond corect a menționat că latura obiectivă manifestată

prin amenințarea cu moartea nu intră în semnele componenței de infracțiune

4

prevăzută la art. 2011 alin. (2) lit. a) Cod penal.

De asemenea, partea acuzării a calificat faptele lui Bîtcă Constantin că

s-ar fi manifestat și prin inacțiune, însă, în ordonanța de punere sub

învinuire lipsește descrierea laturii obiective a infracțiunii manifestată prin

inacțiune de către inculpat, fapt constatat și de către instanța de fond la

emiterea sentinței apelate.

A menționat că partea vătămată Bîtcă Lilia a refuzat să treacă expertiza

psihologico-psihiatrică, din motiv că trebuia să plece peste hotarele

Republicii Moldova, iar părții vătămate minore B. C. și reprezentantului său

legal Jechiu Zinaida în genere nu i s-au propus acest fapt. Astfel, instanța de

apel a concluzionat asupra corectitudinii soluției instanței de fond precum

că instanța nu poate substitui unui expert sau specialist în domeniu pentru

a stabili cu certitudine survenirea suferințelor psihice în privința părților

vătămate Bîtcă Lilia și B. C., or, în conformitate cu prevederile art. 143 alin.

(1) pct. 5) și pct. 6) Cod de procedură penală, dispunerea expertizei în

privința părții vătămate minore B. C. și a părții vătămate Bîtcă Lilia era

obligatorie, măcar ținând cont de faptul că martori oculari nu au fost la nici

un epizod, iar declarațiile părților vătămate urmau a fi puse, în mod exclusiv

și în principal, la baza hotărârii în cauza dată.

Instanța de apel a mai menționat și faptul că prin răspunsul nr. 207 din

23 mai 2018 (vol.I, f.d.216), oferit de Centrul Național de Prevenire a

Abuzului față de Copii, s-a constatat că nu s-au depistat semne care ar indica

că copilul B. C. este supus abuzului de către tatăl său, dimpotrivă s-a

constatat că tata este persoana de încredere și de protecție pentru copil,

manifestările non-verbale confirmă atașamentul față de tată. În relație cu

mama, copilul manifestă dezamăgire, supărare, în legătură cu faptul că

aceasta îl privează de cadourile pe care i le-a dăruit (i-a luat telefonul când

al ei s-a stricat, nu are acces la bicicleta care se afla la buneii materni), precum

și în legătură cu faptul că nu la protejat atunci când i-a spus că este bătut de

către buneii materni.

S-a remarcat faptul că în plângerea depusă de Bîtcă Lilia din 26 iunie

2017, ultima solicită să fie tras la răspundere penală cet. Bîtcă Constantin,

care din luna ianuarie 2017 până în prezent, verbal, cât și prin mijloacele

video o amenință cu răfuiala fizică, cu omorul, dar și cu faptul că se va

spânzura, inclusiv și pe copilul comun îl va spânzura, că va da foc la casă,

pe când în ordonanța de punere sub învinuire sunt incluse epizoade din anul

2014, 2015 și 2016, nefiind depusă o plângere suplimentară sau înregistrat

vreun raport de autosesizare din partea organului de urmărire penală în

acest sens.

În evaluarea inițială a situației copilului B. C. din 27 iunie 2017 se

indică că în familie se atestă cazuri de violență și abuz, însă nu este specificat

din partea cui se atestă asemenea fapte și perioada.

5

Instanța a subliniat faptul că prin fișa de sesizare a cazului suspect de

violență, neglijare, exploatare și trafic al copilului Bîtcă Constantin nr. 57 din

28 iunie 2017 (vol.I, f.d.22), se confirmă că la 27 iunie 2017, mama cât și

copilul este amenințat de tata Bîtca Constantin cu răfuiala fizică, sinuciderea,

astfel traumează psihologic copilul, se atestă violență psihologică, iar deja în

chestionarul de evaluare a riscurilor în cazurile de violență în familie din 27

iunie 2017, victimă este indicată doar Bîtcă Lilia. (vol.I, f.d.26)

De asemenea, Colegiul a menționat că în învinuire sunt indicate și

epizoade precum că inculpatul deteriorează bunurile din casă, inclusiv

incendiază haina de iarnă a părții vătămate Lilia Bîtcă, arătându-i că din

haină iese fum, însă organul de urmărire penală nu a ridicat și cercetat

bunurile respective și nu le-a recunoscut drept corpuri delicte.

Prin urmare, instanța de judecată, corect a reținut faptul că din probele

prezentate de partea acuzării nu rezultă cu certitudine că inculpatul Bîtcă

Constantin a comis infracțiunea prevăzute de art. 2011 alin. (2) lit. a) Cod

penal, violența în familie, după indicii: acțiunea sau inacțiunea intenționată

comisă de un membru al familiei în privința altui membru al familiei,

manifestată prin, intimidare în scop de impunere a voinței sau a controlului

personal asupra victimei, săvârșită asupra a doi membri ai familiei. Or,

acuzatorul de stat nu a prezentat probe concludente, pertinente, utile și

veridice precum că Bîtcă Constantin a comis infracțiunea prevăzută de art.

2011 alin. (2) lit. a) Cod penal.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că cerințele date ale legii

procesual penale au fost respectate de către instanța de fond, probele

administrate pe dosar au fost apreciate corect, fapt ce a dus la achitarea

inculpatului Bîtcă Constantin, pe deplin confirmându-se nevinovăția

acestuia în săvârșirea faptei imputate.

procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia, oficiul central, Sîrbu Lilia, care

invocând incidența pct. 6) a dispozițiilor art. 427 Cod de procedură penală,

a solicitat casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din

30 septembrie 2021, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel,

într-un alt complet de judecată.

În motivarea recursului ordinar declarat, procurorul a invocat următoarele

argumente:

- instanța de apel a judecat cauza contrar prevederilor art. 414 și 417

alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală;

- soluția instanței de apel contravine probelor prezente la materialele

cauzei penale;

- instanța nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei și nu a respins versiunile

și probele acuzării;

6

- nu au fost apreciate în modul cuvenit declarațiile făcute de partea

vătămată Bîtcă Lilia și martorul Beleuța Olga;

- consideră argumentele instanțelor de judecată, în susținerea soluției

de achitare, drept neîntemeiate, or instanța de apel nu a luat în considerație

declarațiile părții vătămate privind prezența violenței psihologice, care a fost

confirmată de înregistrările video și mesajele scrise prin intermediul site-lui

«Odnoklassniki», care au fost ridicate de la partea vătămată și examinate în

mod corespunzător;

- consideră neîntemeiat argumentul instanței de apel că învinuirea

formulată lui Bîtcă Constantin atât prin rechizitoriu cât și prin ordonanța de

punere sub învinuire nu este una concretă, contrară cerințelor normelor

procesuale privind încadrarea juridică corectă ale persoanei învinuite de

săvârșirea unei infracțiunii;

- menționează că analizând ordonanța de punere sub învinuire a lui

Bîtcă Constantin din 10.10.2017 (v.I, f.d.128), a constatat prezența tuturor

elementelor obligatorii unei ordonanțe de învinuire stipulate în art. 281 alin.

(2) Cod de procedură penală, respectiv nu-i este clar ce totuși a avut în

vedere instanța de apel, or în decizia sa nu a indicat concret ce elemente

lipsesc în ordonanța nominalizată sau prin ce/cum au fost încălcate cerințele

normelor procesuale.

motivele invocate, Colegiul Penal lărgit consideră că recursul urmează a fi

admis, cu dispunerea rejudecării cauzei din următoarele considerente:

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea

atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în

care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate

cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Așadar, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de

apel, inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de

drept, ce au dus la adoptarea unei hotărâri ilegale, în același timp,

verificându-se dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea

atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Din dispozițiile art. 414 Cod de procedură penală, rezultă că instanța

de apel, judecând apelul, este obligată să verifice legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform

7

materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau

să cerceteze suplimentar probele administrate de prima instanță. În vederea

soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor.

Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au

dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele

adoptării soluției.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit menționează că declanșând o

continuare a judecării cauzei în fond, apelul este o cale de atac sub aspect de

fapt și de drept, întrucât odată exercitat, produce un efect devolutiv complet,

în sensul că provoacă un control integral atât în fapt, cât și în drept, în

privința persoanelor ce a fost declarat.

După cum rezultă din conținutul cererii de recurs ordinar, declarat de

procuror, aceasta se întemeiază pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), Cod

de procedură penală, potrivit cărora, hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și apel atunci când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta

este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței.

În speță, sunt prezente erorile de drept invocate de recurent și acestea

nu pot fi corectate de către instanța de recurs, impunându-se soluția

prevăzută de art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală – casarea

totală a hotărârii atacate și dispunerea rejudecării de către instanța de apel –

deoarece fiind sesizată cu apel de către procuror, instanța de apel nu a

reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorii de drept, nu a desființat

sentința, nu a judecat cauza penală în corespundere cu exigențele prevăzute

de lege, neverificând dacă s-a aplicat corect legea la fapta reținută prin

hotărârea contestată și dacă această faptă a fost constatată cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material - erori de drept ce nu pot fi înlăturate

în nici un mod în procedura recursului, instanța de recurs nefiind abilitată

cu atribuții de a judeca cauza în fond.

Astfel, Colegiu penal atestă că, potrivit ordonanței de punere sub

învinuire din 10 octombrie 2017 și rechizitoriului întocmit la 02 februarie

2018, inculpatului Bîtca Constantin i se impută comiterea a mai multe

epizoade de violență în familie, ce au avut loc în diferite perioade de timp

începând cu iunie 2014, 18 noiembrie 2015, iunie 2016-ianuarie 2017 și respectiv

primăvara anului 2017, încadrate juridic în baza art. 2011 alin. (2) lit. a) Cod

penal, după indicii calificativi: acțiunea sau inacțiunea intenționată comisă

8

de un membru al familiei în privința altui membru al familiei, manifestată

prin, intimidare în scop de impunere a voinței sau a controlului personal

asupra victimei, săvârșită asupra a doi membri ai familiei. (în redacția Legii

nr. 196 din 28.07.2016).

Adoptând sentința de achitare, prima instanță în partea descriptivă a

actului judecătoresc, preluând învinuirea adusă inculpatului prin

rechizitoriu, a stabilit că ”fapta inculpatului Bîtca Constantin nu întrunește

elementele infracțiunii și ajunge la concluzia că acesta urmează a fi achitat, deoarece

sentința de condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri”.

Fiind sesizată cu apel de către procuror, instanța de apel nerespectând

întocmai prevederile art. 413 alin. (1) Cod de procedură penală, potrivit

cărora la judecarea apelului se aplică regulile generale pentru judecarea

cauzelor în primă instanță, nu a judecat cauza penală în corespundere cu

exigențele prevăzute de lege, neverificând dacă s-a aplicat corect legea la

fapta reținută prin hotărârea contestată și dacă această faptă a fost constatată

cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

În acest context, Colegiul ține să remarce că, art. 390 Cod de procedură

penală stipulează exhaustiv temeiurile în baza cărora instanța este

îndreptățită să adoptă sentința de achitare, în particular fiind vorba despre

cazurile cînd: 1) nu s-a constatat existența faptei infracțiunii; 2) fapta nu a

fost săvîrșită de inculpat; 3) fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii; 4) fapta nu este prevăzută de legea penală; 5) există una din

cauzele care înlătură caracterul penal al faptei.

Sentința de achitare duce implicit la reabilitarea persoanei și, în acest

caz, ultima are dreptul la despăgubiri materiale, morale, precum și să fie

restabilită în drepturile de muncă, de pensionare, locative și alte drepturi în

condițiile legii.

Colegiul penal lărgit reține că împrejurările menționate în partea

descriptivă a hotărârilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4.1

din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanțele de fond au

constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea

înaintată inculpatului și încadrarea juridică a acțiunilor infracționale ale

acestuia în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal, în redacția Legii nr. 196 din

28.07.2016, fără să țină cont că învinuirea formulată inculpatului în baza art.

2011 alin. (2) lit. a) Cod penal, conține epizoade din iunie 2014, 18 noiembrie

2015, perioade în care erau în vigoare prevederile art. 2011 Cod penal în

redacția Legii nr. 167 din 09.07.2010.

Potrivit art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală, judecarea cauzei în

primă instanță se efectuează numai în privința persoanei puse sub învinuire

și numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu, iar din prevederile

art. 8 Cod penal se atestă că caracterul infracțional al faptei și pedeapsa

pentru aceasta se stabilesc de legea penală în vigoare la momentul săvârșirii

9

faptei.

Conform art. 10 alin. (1), (2) Cod penal (efectul retroactiv al legii

penale), legea penală care înlătură caracterul infracțional al faptei, care

ușurează pedeapsa ori, în alt mod, ameliorează situația persoanei ce a comis

infracțiunea are efect retroactiv, adică se extinde asupra persoanelor care au

săvârșit faptele respective până la intrarea în vigoare a acestei legi, inclusiv

asupra persoanelor care execută pedeapsa ori care au executat pedeapsa, dar

au antecedente penale. Legea penală care înăsprește pedeapsa sau

înrăutățește situația persoanei vinovate de săvârșirea unei infracțiuni nu are

efect retroactiv.

Instanța de recurs ordinar constată că instanța de apel pripit a

concluzionat despre achitarea inculpatului Bîtca Constantin în baza art. 2011

alin. (1) Cod penal (în redacția Legii nr. 196 din 28.07.2016), pe epizoadele

din iunie 2014 și 18 noiembrie 2015, or, fapta imputată acestuia a fost săvârșită

în momentul în care erau în vigoare prevederile art. 2011 Cod penal, din

redacția Legii nr. 167 din 09.07.2010.

În consecință, acțiunile lui Bîtca Constantin, pe epizoadele din iunie

2014 și 18 noiembrie 2015, manifestate prin provocarea suferinței psihice

părții vătămate, nu se întrevăd în dispoziția art. 2011 Cod penal, în redacția

Legii nr. 196 din 28.07.2016. Această situație însă nu presupune existența

unui temei de achitare a inculpatului, așa cum a indicat instanța de apel, or

fapta acestuia a fost săvârșită în momentul în care erau în vigoare

prevederile art. 2011 Cod penal, în redacția Legii nr. 167 din 09.07.2010, iar

potrivit art. 8 Cod penal, caracterul infracțional al faptei și pedeapsa pentru

aceasta se stabilesc de legea penală în vigoare la momentul săvârșirii

infracțiunii.

Totodată, în această ordine de idei, Colegiul penal lărgit susține că, atât

instanța de fond cât și instanța de apel la pronunțarea deciziilor urma să țină

cont și de decizia Curții Supreme de Justiție nr. 4-1ril-2/2017 din 30

noiembrie 2017 (recurs în interesul Legii), prin care a fost uniformizată

practica jurisprudenței naționale și detaliat s-a expus asupra acestui fapt.

Astfel, deși, aparent din analiza raționamentului instanței de apel,

precum că ”…învinuirea formulată atât prin rechizitoriu cât și prin ordonanța de

punere sub învinuire nu este una concretă, contrară cerințelor normelor procesuale

privind încadrarea juridică corectă ale persoanei învinuite de săvârșirea unei

infracțiunii.” se atestă temeiul ce are ca efect încetarea procesului penal

conform art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, soluția instanței

însă a fost una de achitare a inculpatului.

Colegiul penal lărgit remarcă că poziția instanțelor de fond este una

nefondată, or, ținând cont de prevederile art. 332 alin. (1) Cod de procedură

penală, raportate la prevederile art. 275 pct. 9), 285 alin. (2) al aceluiași Cod,

în virtutea principiului retroactivității legii penale noi, procesele penale în

10

privința persoanelor care au săvârșit fapte de violență în familie în timpul

acțiunii legii penale în redacția Legii nr. 167 din 09 iulie 2010 și ulterior

acțiunile acestora au fost decriminalizate prin Legea nr. 196 din 28 iulie 2016,

în vigoare din 16 septembrie 2016, urmează a fi încetate în corespundere cu

art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, din motiv că există alte

circumstanțe care exclud tragerea la răspundere penală, deoarece asemenea

situații reprezintă cauze de nereabilitare a persoanei.

În asemenea împrejurări și în temeiul aplicării principiului

retroactivității Legii penale noi, față de inculpatul care a comis faptele

invocate în rechizitoriu dar în cadrul judecării cauzei au apărut circumstanțe

care, pe temei de nereabilitare împiedică continuarea acesteia, urmează a fi

adoptată o sentință de încetare a procesului penal. Or, potrivit 285 alin. (1) și

(2), 275 pct. 9), art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, dacă există

alte circumstanțe care exclud tragerea la răspundere penală se adoptă

sentința de încetare.

Referitor la celelalte două episoade, din iunie 2016-ianuarie 2017 și

respectiv primăvara anului 2017, imputate inculpatului Bîtca Constantin prin

actul de învinuire, Colegiul penal lărgit făcând o analiză a textului decizie

contestate, în această parte, reține că instanța de apel a trecut în revistă

mijlocele probatorii administrate pe caz, inclusiv declarațiile martorilor,

părților vătămate și a inculpatului făcute atât în instanța de fond cât și cea

de apel, fără a oferi propria apreciere a acestora așa cum o cer prevederile

art. 101 alin. (1) și art. 414 alin. (2) și (6) Cod de procedură penală. Or, pentru

achitarea inculpatului nu este suficientă existența unor probabilități cu

privire la nevinovăția acestuia, dar este necesar ca probele administrate să

creeze judecătorului convingerea dată.

În sensul celor indicate supra, instanța de recurs observă că partea

acuzării în cererea de apel a înaintat o serie de argumente care urmau a fi

elucidate și analizate în decizia instanței de apel, printre care declarațiile

părții vătămate Bîtcă Lilia și a martorului Beleuța Olga (pct. 3 din decizie).

Mai mult deși instanța de apel în decizia adoptată face referire la faptul

că ”La demersul suplimentar al procurorului, la ședința colegiului instanței de apel

a fost cercetat corpul delict, și nume CD-discuri cu înregistrările video și foto.”, iar

potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată din 21.07.2021 acesta a fost

vizualizat de participanții la proces (f.d. 171 vol. II), omite să reflecte

conținutul celor vizualizate precum și coroborarea secvențelor date cu

celelalte mijloace probatorii, afectând astfel plenitudinea motivării decizii

judecătorești, sub toate aspectele, potrivit cerințelor art. 414 Codul de

procedură penală.

În continuarea celor invocate mai sus, Colegiul penal lărgit reține că

concluziile formulate de instanța de apel poartă un caracter general asupra

operațiunii de cercetare și verificare a probelor, iar așa cum examinarea

11

probelor constituie elementul-cheie la pronunțarea unei hotărâri corecte și

legale, lăsarea fără apreciere și aprecierea abstractă a acestora duce la

pronunțarea unei hotărâri incomplete, neîntemeiate și cu o doză sporită de

incertitudine asupra calității efectuării actului de justiție.

Reieșind din cele descrise, Colegiul constată că, chestiunile asupra

cărora instanța de apel trebuia să se pronunțe, nu au fost examinate în mod

corespunzător, ca o chestiune de proces echitabil, ceea ce echivalează cu

nerezolvarea fondului apelului, fapt ce impune casarea totală a deciziei

adoptate în prezenta cauză penală, deoarece la judecarea cauzei și la

adoptarea deciziei, instanța de apel nu se poate limita la preluarea totală sau

parțială a motivării formulate de prima instanță, ci trebuie să analizeze din

nou cauza, în fapt și în drept, și să răspundă argumentat la criticile și

mijloacele de apărare invocate de părți, or, doar astfel se demonstrează că

ele au fost auzite în cadrul examinării acestei cauze penale (hotărârile

Suominen versus Finlanda și Kuznetsov și alții versus Federația Rusă).

Deci, coroborând materialele cauzei penale la prevederile art. 24 Cod

de procedură penală, se conchide necesitatea casării deciziei pe motivele și

temeiul prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, or în

lumina jurisprudenței CtEDO, s-a reiterat importanta soluționării unei cauze

în fond, astfel ca instanța națională să se expună asupra vinovăției sau

nevinovăției persoanei acuzate de comiterea unui delict, în vederea stabilirii

adevărului obiectiv, restabilirii ordinii de drept, ocrotirii și asigurării

drepturilor nu numai a acuzatului, dar și a victimelor infracțiunii (hotărârea

Maslova și Nalbandov versus Federația Rusă) și, deși, instanțele nu sunt obligate

să se expună asupra motivelor de respingere a fiecărui argument a unei părți

(hotărârea Ruiz Torija versus Spania), acestea nu sunt scutite de obligația de a

examina în modul corespunzător principalele motive invocate și de a le da

un răspuns (hotărârea Moreira Ferreira versus Portugalia).

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de

rejudecare și limitele acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă

conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra motivelor

esențiale invocate în cererile de apeluri și recursuri; să cerceteze amănunțit

aspectele învinuirii înaintate, să verifice și să aprecieze profund probele

administrate și examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele legii,

să le dea o evaluare cuvenită cu argumentarea admisibilității sau

inadmisibilității fiecărei probe examinate, să elucideze faptele importante

pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date; să-și argumenteze clar

concluziile în decizia adoptată, să țină cont și de personalitatea inculpatului,

respectiv în caz de adoptare a unei concluzii de vinovăție sau nevinovăție a

inculpatului, să emită o soluție clară, ținând cont de motivele casării deciziei

atacate, de practica unitară în acest domeniu, precum și de practica relevantă

12

a CtEDO, și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu

prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

UTA Găgăuzia, oficiul central, Sîrbu Lilia, casează total decizia Colegiului

judiciar al Curții de Apel Comrat din 30 septembrie 2021, în cauza penală în

privința lui Bîtcă Constantin xxxx și dispune rejudecarea cauzei, de către

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată este pronunțată la 28 iulie 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Boico Victor

Diaconu Iurie

Catan Liliana

Guzun Ion

13