1ra-1914/21 — art. 217/1 alin. 4 lit. b, 208 alin. 3 lit. b, 217 alin. 2 CP

1ra-1914/21 — art. 217/1 alin. 4 lit. b, 208 alin. 3 lit. b, 217 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1914/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal în componență:

Președinte – Nadejda Toma,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan,

examinând admisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Jereghi

Anatolie în numele inculpaților, prin care solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 17 iunie 2021, în cauza penală în privința lui

Romanschi Felix XXXXX, născut la XXXXX;

Șved Irina XXXXX, născută la XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 03.06.2016 până la 19.06.2019;

Instanța de apel de la 01.08.2019 până la 17.06.2021;

Instanța de recurs de la 07.09.2021 până la 24.11.2021.

a c o n s t a t a t :

Romanschi Felix a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

2171 alin. (4) lit. b) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un

termen de 8 (opt) ani cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea de

dreptul de a exercita activitate în domeniul gestionării substanțelor narcotice,

stupefiantelor sau conexelor acestora pe un termen de 5 (cinci) ani.

De asemenea, Romanschi Felix a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii

prevăzute la 217 alin. (2) Cod penal, fiind eliberat de răspunderea penală în legătură cu

expirarea prescripției de tragere la răspunderea penală.

S-a stabilit lui Romanschi Felix conform art. 84 alin. (4) Cod penal prin includerea

parțială a pedepsei stabilite prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 19.11.2015, pedeapsă definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 8 (opt) ani

și 4 (patru) luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea de

dreptul de a exercita activitate în domeniul gestionării substanțelor narcotice,

stupefiantelor sau conexelor acestora pe un termen de 5 (cinci) ani.

1

S-a inclus în termenul pedepsei aplicate lui Romanschi Felix durata aflării

acestuia în stare de arest din 08.10.2015 până la data de 07.11.2015.

Prin aceiași sentință, Șved Irina a fost recunoscută vinovată în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (4) lit. b) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa

sub formă de închisoare pe un termen de 7 (șapte) ani cu executarea pedepsei în

penitenciar pentru femei, cu privarea de dreptul de a exercita activitate în domeniul

gestionării substanțelor narcotice, stupefiantelor sau conexelor acestora pe un termen

de 5 (cinci) ani.

Șved Irina a fost recunoscută vinovată în săvârșirea infracțiunii prevăzute la art.

208 alin. (3) lit. b) Cod penal stabilindu-i-se o pedeapsă sub formă de închisoare pe un

termen de 3 (trei) ani cu executarea pedepsei în penitenciar pentru femei.

Lui Șved Irinei conform art. 84 alin. (1) Cod penal prin concurs de infracțiuni prin

cumul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost aplicată pedeapsă definitivă sub formă de

închisoare pe un termen de 7 (șapte) ani și 4 (patru) luni, cu executarea pedepsei în

penitenciar pentru femei, cu privarea de dreptul de a exercita activitate în domeniul

gestionării substanțelor narcotice, stupefiantelor sau conexelor acestora pe un termen

de 5 (cinci) ani.

1.1. Prin aceiași sentință a fost încetat procesul penal în privința inculpatului

Bahmutov Alexandr Igor, învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin.

(3) lit. b) Cod penal în legătură cu faptul intervenirii decesului acestuia, în privința

acestuia hotărârea nu a fost atacată.

Romanschi Felix, în perioada primăvara anului 2015, data precisă nu a fost posibil de

stabilit, până la 24 februarie 2016, ora 19:29, în cadrul unui grup criminal organizat,

fiind împărțite bine rolurile, împreună cu Șved Irina, specializându-se în realizarea

substanței narcotice - heroină pe teritoriul mun. Chișinău, inclusiv sectorul Botanica,

organizau procurarea de la persoane necunoscute a substanței narcotice - heroină, pe

care o predau lui Ovcinnicov Alexandr, în mediu câte 3 grame la fiecare trei zile, în total

proporții deosebit de mari, pe care ultimul o păstra în domiciliul său pe XXXXX, o

cântărea, o împacheta și o distribuia contra sumei de 600 lei pentru 0,2 grame lui

Bahmutov Alexandr, Arabadji Alexandr, Cebanenco Maxim și altor persoane

necunoscute, care la rândul său o întrebuințau în regiunea Centrului Comercial

„Jumbo” de pe bd. Decebal, 23/1, mun. Chișinău, personal și/sau o înstrăinau altor

persoane necunoscute, desfășurând astfel o activitate infracțională privind circulația

ilegală a substanțelor narcotice. La data de 07.10.2015, în cadrul achiziției de control

petrecută cu Arabadji Alexandru, de la acesta s-a ridicat substanța narcotică - heroină

procurată în acea zi de către Bahmutov Alexandr de la Ovcmnicov Alexandr, care

conform raportului de expertiză nr. 8884 din 02.11.2015 reprezintă heroină cu cantitatea

de 0,121 grame. La 08.10.2015, orele 00:55, în cadrul percheziției petrecute la domiciliul

2

lui Ovcinnicov Alexandr de pe XXXXX, a fost depistată și ridicată substanță solidă în

formă de praf de culoare cafenie, întru-un pachețel din folie de staniol, care conform

raportului de expertiză nr. 8884 din reprezintă heroină în cantitate de 0,032 grame. La

24.02.2016, fiind petrecută percheziția corporală lui Cebanenco Maxim, la acesta au fost

depistate două pachețele din folie de staniol în care se conțineau substanța narcotică

heroină în cantitate totală de 0,31 g (0,07+0,24 g), care conform Hotărârii Guvernului

nr.79 din 23 ianuarie 2006, constituie proporții mari.

Astfel, Romanschi Felix prin acțiunile sale intenționate a comis circulația ilegală a

substanțelor narcotice în scop de înstrăinare exprimate în procurarea, păstrarea, expedierea,

transportarea, distribuirea și alte operațiuni ilegale cu substanțe narcotice săvârșite de un grup

criminal organizat și în proporții deosebit de mari, adică infracțiunea prevăzută de lit. b), d)

alin. (4) art. 2171 Cod penal.

Tot el, Romanschi Felix, intenționat a păstrat fără scop de înstrăinare la locul său

de trai în XXXXX, o perioadă nedeterminată de timp, până la momentul percheziției

efectuate la data de 07.10.2015, ora 20:45, întru-un pachețel din hârtie acoperit cu un

strat polimeric de culoare neagră, hașiș în cantitate de 0,641 gr, care conform raportului

de expertiză nr. 8884 din 02.11.2015 a fost stabilit ca substanță narcotică, cantitatea

acesteia, în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr.79 din 23 ianuarie 2006

constituind proporții mari.

Astfel, Romanschi Felix prin acțiunile sale intenționate exprimate în păstrarea,

substanțelor narcotice și psihotrope în proporții mari și fără scop de înstrăinare a comis

infracțiunea prevăzută de alin. (2) art. 217 Cod penal.

Șved Irina în perioada primăvara anului 2015, data precisă nu a fost posibil de

stabilit, până la 24 februarie 2016, orele 19:29, în cadrul unui grup criminal organizat,

fiind împărțite bine rolurile, împreună cu Romanschi Felix și alte persoane nestabilite,

specializându-se în realizarea substanței narcotice - heroină pe teritoriul R.MoIdova,

organizau aprovizionarea grupului cu substanța narcotică heroină, pe care o predau

comercianților spre realizare, iar banii acumulați se transmiteau acestora. Șved Irina în

activitatea sa în cadrul grupului criminal organizat, în perioada indicată, a purtat rolul

de organizator de realizare a substanței narcotice pe teritoriul mun. Chișinău și

raionului Anenii Noi, atrăgând-o în activitatea criminală și pe minora Onu Eva, născută

la XXXXX atribuindu-i rolul de vânzător nemijlocit, care împreună cu Ovcinnicov

Alexandr și alți membri ai grupului, realizau heroina contra unei sume de 1 100 lei per

0,5 grame de heroină lui Cebanenco Maxim și altor persoane necunoscute, care la

rândul său o întrebuințau personal și/sau o înstrăinau altor persoane necunoscute,

desfășurând astfel o activitate infracțională privind circulația ilegală a substanțelor

narcotice.

La 24.02.2016, fiind petrecută percheziția corporală lui Cebanenco Maxim, la

acesta au fost depistate două pachețele din folie de staniol în care se conțineau

3

substanța narcotic heroină în cantitate totală de 0,31 g (0,07+0,24 g), care conform

Hotărîrii Guvernului nr.79 din 23 ianuarie 2006, constituie proporții mari. La aceiași

dată, fiind petrecută percheziția la domiciliul Șved Irinei, amplasat pe str. Serghei Lazo,

din satul Merenii Noi, raionul Anenii Noi a fost depistată și ridicată o scurtă în

buzunarul interior al căreia au fost stabilite particule de heroină care se atribuie la

substanțe narcotice.

Astfel, Șved Irina prin acțiunile sale intenționate a comis circulația ilegală a

substanțelor narcotice în scop de înstrăinare exprimate în procurarea, păstrarea, expedierea,

transportarea, distribuirea și alte operațiuni ilegale cu substanțe narcotice săvârșite de un grup

criminal organizat, adică infracțiunea prevăzută de lit. b) alin. (4) art. 2171 Cod penal.

Tot ea, Șved Irina, în circumstanțele indicate mai sus, cunoscând faptul că Onu

Eva, născută XXXXX nu are vârsta de 18 ani, a atras-o în activitatea grupului criminal

organizat, atribuindu-i rolul de vânzător nemijlocit a substanțelor narcotice heroină.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Șved Irina a comis atragerea minorului la

activitatea criminală, într-un grup criminal organizat săvârșite de o persoană care nu a atins

vârsta de 18 ani, infracțiune prevăzută de art. 208 alin. (3) lit. b) Cod penal.

Anatolie în numele inculpatului Romanschi Felix, prin care a solicitat casarea sentinței,

rejudecarea cauzei cu adoptarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care să fie dispusă achitarea lui Romanschi Felix, pe motivul că,

comiterea infracțiunii nu ar fi fost posibilă, decât în rezultatul acțiunilor de provocare

la comiterea infracțiunii din partea organului de urmărire penală, astfel, încât fapta

inculpatului nu întrunește elementele constitutive a infracțiunii incriminate, precum și

faptul că nu a fost constatată comiterea faptelor incriminate de către un grup criminal

organizat.

3.1. De asemenea, sentința a fost atacată cu apel de către avocatul Jereghi Anatolie

în numele inculpatei Șved Irina, prin care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea

cauzei cu adoptarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care să fie dispusă achitarea Irinei Șved, pe motivul că, comiterea infracțiunii nu

ar fi fost posibilă, decât în rezultatul acțiunilor de provocare la comiterea infracțiunii

din partea organului de urmărire penală, astfel, încât fapta inculpatei nu întrunește

elementele constitutive a infracțiunii incriminate, precum și faptul că nu a fost

constatată comiterea faptelor incriminate de către un grup criminal organizat.

fost respinse ca fiind nefondate apelurile declarate de către avocatul Jereghi Anatolie în

numele inculpatului Romanschi Felix și în numele inculpatei Șved Irina cu menținerea

sentinței primei instanțe fără modificări.

4.1 În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a reținut că lipsesc careva dubii

sau bănuieli care ar putea pune la îndoială vinovăția inculpaților Romanschi Felix și

4

Șved Irina, în comiterea faptelor incriminate, astfel că la acest capitol a reținut drept

declarative argumentele atât ale inculpaților, cât și ale apărătorului acestora cu referire

la faptul că învinuirea este formală și nu este confirmată prin probe.

Audiind opiniile participanților la proces și cercetând suplimentar probele

administrate de instanța de fond și apreciindu-le din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării lor, călăuzindu-se de propria convingere, instanța de apel a conchis că

instanța de fond a stabilit corect starea de fapt, acțiunile inculpatului Romanschi Felix

în baza art. 2171 alin. (4) lit. b) Cod penal, și anume, circulația ilegală a substanțelor

narcotice în scop de înstrăinare exprimate în procurarea, păstrarea, expedierea, transportarea,

distribuirea și alte operațiuni ilegale cu droguri, săvârșite de un grup criminal organizat,

precum și art. 217 alin. (2) Cod penal, și anume - păstrarea substanțelor narcotice și

psihotrope în proporții mari și fără scop de înstrăinare; iar acțiunile inculpatei Șved Irina în

baza art. 2171 alin. (4) lit. b) Cod penal, și anume - circulația ilegală a substanțelor narcotice

în scop de înstrăinare exprimate în procurarea, păstrarea, expedierea, transportarea, distribuirea

și alte operațiuni ilegale cu droguri de un grup criminal organizat, precum și art. 208 alin. (3)

lit. b) Cod penal, și anume - atragerea minorilor la activitatea criminală sau instigarea lor la

săvârșirea infracțiunilor într-un grup criminal organizat.

Cu referire la motivele invocate de apelant, precum că prima instanță a adoptat

soluția incorectă de condamnare a inculpaților Romanschi Felix și Șved Irina, or, aceștia

urmau să fie achitați de sub învinuirea adusă, instanța de apel a stabilit că prima

instanță nu a comis careva erori de fapt care ar impune casarea sentinței adoptate în

partea recunoașterii vinovăției inculpaților Romanschi Felix și Șved Irina în comiterea

acțiunilor infracționale.

În aceste circumstanțe, instanța de apel a menționat că vinovăția inculpaților a fost

demonstrată echivoc prin următorul cumul de probe, și anume, martorului Cojocari

Oleg, martorului Barbescu Vasile, martorului Onu (Romanschi) Eva.

Astfel, instanța de apel a precizat că necătând la faptul că inculpații Romanschi

Felix și Șved Irina vina în săvârșirea infracțiunii încriminate nu au recunoscut,

vinovăția acestora este dovedită în afara dubiilor rezonabile, inclusiv și prin materialele

acumulate în cadrul urmăririi penale, și prin probe cercetate în cadrul ședinței și

anume: procesul-verbal de confruntare din data de 19 mai 2016 dintre inculpata Șved Irina și

Onu Eva (vol. II, f.d. 166-169), procesul-verbal de efectuare a achiziției de control din 07

octombrie 2015 (vol. I, fd.41-43), procesul-verbal de ridicare din 07 octombrie 2015 (vol. I,

f.d.45), procesul-verbal de recunoaștere a persoanei din data de 22 octombrie 2015 (vol. II, fd.91-

92), procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 02 decembrie 2015 (vol. II,

f.d.94), procesul-verbal de efectuare a percheziției din data de 07.10.2015 (vol. I, f.d. 52-

53),procesul-verbal de efectuare a percheziției din data de 08.10.2015 (vol. I, f.d. 59-60); raportul

de expertiză chimică nr.8884 din 02 noiembrie 2015 (vol. I, f.d.88-95), procesul-verbal de

5

ridicare a informației electronice cuprinse în telefonul mobil a lui Ovcinicov Alexandr din 04

noiembrie 2015 (vol. I, f.d. 106-111), procesul-verbal de examinare a descifrărilor telefonice prin

care s-a stabilit că nr. de IMEI a telefonului ridicat de la Ovcinnicov Alexandr - XXXXX în

urma verificării descifrărilor telefonice, în perioada 01.03.2015 - 22.11.2015 au fost efectuate

apeluri telefonice, în aparatul în cauză fiind activată cartela SIM cu nr. XXXXX (vol. I, f.d.

116-117); procesul-verbal de ridicare a înregistrărilor video de la Macari Anatolie, domiciliat pe

XXXXX; (vol. I, f.d. 121); procesul-verbal de examinare a înregistrărilor video ridicate de

Macari Anatolie, domiciliat pe XXXXX (vol. I, f.d. 122-125); procesul-verbal de percheziție din

24.02.2016 la domiciliul inculpatei Șved Irina (vol. I, f.d. 148); procesul-verbal de percheziție

corporală din 24.02.2016 (vol. I, f.d. 148); procesul-verbal de examinare a obiectului din

09.04.2016 (vol. I, f.d. 145); procesul-verbal de consemnare a interceptărilor convorbirilor

telefonice pe nr. XXXXX ce aparține lui Cebanenco Maxim (vol. I, f.d. 177-183); procesul-verbal

de consemnare a interceptărilor convorbirilor telefonici pe nr. XXXXX ce aparține inculpatei

Șved Irina (vol. I, f.d. 191-195); raportul de expertiză chimică nr.34/12/l-R-886 din 01.03.2016

(vol. I, f.d. 232-235); raportul de expertiză chimică nr.34/12/l-R-887 din 01.03.2016, prin care

din buzunarul interior al scurtei, ridicate în urma efectuării percheziției la domiciliul inculpatei

Șved Irina, reprezintă particule de heroină, care se atribuie la substanțe narcotice (vol. II, f.d.

17-21).

Analizând solicitarea apărării de achitare a inculpaților Romanschi Felix și Șved

Irina, instanța de apel a constatat că acest temei nu și-a găsit confirmarea la judecarea

apelurilor declarate, lipsind temeiuri de implicare a instanței de apel în sensul casării

hotărârii contestate în partea constatării vinovăției inculpaților Romanschi Felix și Șved

Irina în comiterea infracțiunilor incriminate.

Instanța de apel a menționat că instanța de fond corect a apreciat critic declarațiile

inculpaților Romanschi Felix și Șved Irina calificându-le drept neveridice și date cu

scopul evitării răspunderii penale, or, acestea se contrazic prin întregul sistem de probe

cercetate în instanța de fond, care combat în întregime versiunea inculpaților.

Cu referire obiectul juridic special al infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (4) Cod

penal îl formează relațiile sociale cu privire la circulația legală de substanțe narcotice,

psihotrope sau analoagelor lor, apărate împotriva operațiunilor ilegale cu asemenea

substanțe, săvârșite în scop de înstrăinare, precum și împotriva înstrăinării ilegale a

substanțelor narcotice, psihotrope sau analoagelor lor.

Obiectul material al infracțiunii din speță îl reprezintă substanțe narcotice,

psihotrope sau analoagelor lor în proporții deosebit de mari. Conform prevederilor art.

1341 alin. (1) Cod penal „prin substanță narcotică sau psihotropă se înțelege substanța de

origine naturală sau sintetică și preparatul conținând o astfel de substanță, care provoacă

dereglări psihice și dependență fizică la consumul lor abuziv”, iar potrivit alin. (4) al aceleiași

legi „listele substanțelor narcotice, psihotrope și precursorilor se aprobă de Guvern”.

6

Astfel, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 79 din 23.01.2006 privind aprobarea Listei

substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe depistate

în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora heroina constituie substanță narcotică, iar

cantitatea cuprinsă între 0,01 g - 2,5 g reprezintă proporții mari. Totodată, actul

normativ menționat stabilește că cantitățile deosebit de mari de substanțe stupefiante,

psihotrope și precursori, care au fost depistate în circulație ilegală, se consideră

cantitățile ce depășesc cantitățile mari.

Latura obiectivă a circulației ilegale a substanțelor narcotice, psihotrope sau a

precursorilor se realizează prin activități ilegale alternative cum ar fi: producerea,

prepararea, experimentarea, extragerea, prelucrarea, transformarea, procurarea,

păstrarea, expedierea, transportarea. Obiectul juridic nemijlocit îl constituie relațiile

sociale a căror existentă și desfășurare normală sunt condiționate de circulația legală de

substanțe narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor, apărate împotriva operațiunilor

ilegale cu asemenea substanțe, săvârșite în scop de înstrăinare, precum și însușirii

înstrăinării ilegale ale acestora.

Prin procurare se înțelege obținerea în posesie a substanțelor narcotice, psihotrope

sau a analoagelor lor, în urma unei tranzacții ilicite, oneroase sau gratuite.

Prin acțiunea de păstrare se înțelege orice acțiune premeditată legată de aflarea

ilicită a acestor substanțe în posesia celui vinovat (păstrarea asupra sa, în încăperi, în

locuri special adaptate, în ascunzișuri, în mijloace de transport, propuse pentru

depozitare temporară etc.). Totodată, nu are importanță cât timp persoana păstrează

ilicit aceste substanțe, infracțiunea având un caracter continuu. Păstrarea substanțelor

respective este o continuare firească a procurării sau a preparării (uneori și a

transportării, expedierii etc.) acestora.

Transportarea de substanțe narcotice, psihotrope sau analoage ale lor presupune

deplasarea acestora dintr-un loc în altul, inclusiv în limitele unei și aceleiași localități,

săvârșită cu utilizarea oricărui tip de transport sau a unui obiect utilizat ca mijloc de

transport, indiferent de locul păstrării substanțelor strămutate, în interiorul teritoriului

vamal al R. Moldova.

Prin distribuire se înțelege repartizarea substanțelor narcotice, psihotrope sau a

analoagelor lor, în mai multe locuri și la mai multe persoane, acestea urmând la rândul

lor să le înstrăineze efectiv.

Continuând examinarea laturii obiective a infracțiunii date, instanța de apel a

reținut că drept cerință esențială pentru întregirea laturii obiective - ilegalitatea acțiunilor

prejudiciabile, adică contrar prevederilor Legii cu privire la circulația substanțelor narcotice și

psihotrope și a precursorilor și a altor acte normative.

Infracțiunea de circulație ilegală a substanțelor narcotice, psihotrope sau a

analoagelor lor este infracțiune formală și se consideră consumată din momentul

realizării acțiunilor, indiferent de urmările prejudiciabile produse.

7

Latura subiectivă al infracțiunii imputate se caracterizează numai prin intenție

directă. Făptuitorul este conștient de caracterul ilegal al circulației substanțelor

narcotice, psihotrope și a precursorilor, motivul, exprimându-se, în principal, în interes

material.

Totodată, instanța de apel a subliniat că infracțiunea examinată se comite în scop

de înstrăinare a substanțelor narcotice, psihotrope și a precursorilor, despre care ne

mărturisește cantitatea mare de substanțe, existenta unei înțelegeri între membri.

Potrivit art. 15 alin. (1) al Legii cu privire la circulația substanțelor narcotice și

psihotrope și a precursorilor ,,substanțele narcotice și psihotrope pentru consum individual

se eliberează numai cu rețete medicale speciale”. Așadar, instanța de apel a ajuns la

concluzia că este prezent scopul de înstrăinare instanța, or, reieșind din cantitatea mare

deținută, din faptul că niciunul dintre inculpați nu este dependent de astfel de

substanțe psihotrope și din faptul că, aceștia aveau o înțelegere prealabilă în sensul unui

grup criminal organizat privitor la înstrăinarea acestor substanțe.

În conformitate cu prevederile art. 46 Cod penal ,,grupul criminal organizat este o

reuniune stabilă de persoane care s-au organizat în prealabil pentru a comite una sau mai multe

infracțiuni”.

Această formă de participație se deosebește de altele, după criteriul ei de

stabilitate, de statornicie. Fiecare persoană ce intră în grupul criminal organizat nu este

un simplu participant la acest grup, ci membru al grupului, indiferent de locul și

funcțiile ce i-au fost încredințate în cadrul desfășurării planului de activitate criminală.

Aceste concluzii rezultă și din faptul că legea nu limitează participarea la grupul

organizat doar prin acțiuni de autorat sau coautorat, cum este cazul participației simple

sau complexe.

În urma analizei ansamblului de probe cu certitudine se constată că inculpatul

Romanschi Felix prin acțiunile sale intenționate exprimate în procurarea, păstrarea,

expedierea, transportarea, distribuirea și alte operațiuni ilegale cu substanțe narcotice

a comis circulația ilegală a substanțelor narcotice în scop de înstrăinare.

Totodată, la baza calificării faptei comise de inculpatul Romanschi Felix potrivit

2171 alin. (4) lit. d) Cod penal partea acuzării a pus declarațiile martorului Ovcinnicov

Alexandr, potrivit cărora ultimul primea de la primul pentru distribuire ulterioară în

mediu câte 3 gr. de heroină la fiecare trei zile, însă în ședința de judecată partea acuzării

nu a prezentat proba cu martorul respectiv. Prin urmare, masa totală a substanțelor

narcotice și psihotrope puse în circulația ilegală de către inculpatul Romanschi Felix

constituie 0,469 gr. (0,31 gr. + 0,032 gr. + 0,127gr.), ceia ce conform punctului nr. 13 din

Hotărîrea Guvernului nr.79 din 23.01.2006 privind aprobarea Listei substanțelor

narcotice și cantităților acestora reprezintă proporții mari.

Calificativul prevăzut de art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal ,,în proporții deosebit de

mari” ca și oricare element constitutiv al laturii obiective a infracțiunii imputate

8

persoanei și puse sub învinuire, urmează a fi demonstrat cu probe suficiente și

convingătoare că s-a săvârșit anume această infracțiune.

Proporțiile se apreciază în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr.79

din 23.01.2006 privind aprobarea Listei substanțelor narcotice și cantităților acestora,

potrivit cărora cantitățile deosebit de mari de substanțe stupefiante, psihotrope și

precursori, care au fost depistate în circulație ilegală, se consideră cantitățile ce

depășesc cantitățile mari.

De asemenea, instanța de apel a reiterat că instanța de fond justificat a respins

argumentul inculpatului Romanschi Felix și apărătorului acestuia precum că, niciun

element obligatoriu impus de norma penală nu se regăsește în speța supusă judecării,

or, din acțiunile inculpatului constatate în ședința de judecată, și anume, întreținerea

convorbirilor telefonice sistematice între inculpat și Ovcinnicov Alexandr, iar ultimul

cu Cebanenco Maxim și inculpata Șved Irina, depistarea și ridicarea de la domiciliul

inculpatului Romanschi Felix a bancnotelor transmise în cadrul achiziției de control

investigatorului sub acoperire Arabadji Alexandru denotă clar elementele constitutive

ale unui grup criminal organizat cu scopul de a pune în circulație ilegală substanțe

narcotice și psihotrope.

Astfel, instanța de judecată corect a reținut declarațiile inculpatului Romanschi

Felix la etapa de urmărire penală, potrivit cărora acesta a recunoscut vina reținută în

sarcina sa, precum și faptul că probele prezentate în sprijinul învinuirii, cercetate și

analizate de instanța de judecată, dovedesc cu certitudine vinovăția acestuia în

săvârșirea infracțiunii imputate, conchide că nerecunoașterea vinovăției de către

inculpatul Romanschi Felix în ședința de judecată nu echivalează cu achitarea acestuia,

de vreme ce versiunea inculpatului Romanschi Felix nu are acoperire probatorie, fiind

combătută complet prin împrejurările stabilite și probele administrate în cauză, fapt

apreciat ca o tentativă de a evita răspunderea penală pentru faptele săvârșite.

Cu referire la argumentul inculpatului Romanschi Felix privind acțiunile

procurorului ce a instrumentat cazul, se atestă că atât la etapa urmăririi penale, cât și

pe tot parcursul examinării cauzei inculpatul a fost asistat de către un avocat prin

contract, însă din materialele cauzei penale nu urmează vreo plângere a acestuia în

legătură cu acțiunile acuzatorului, cale la care nu a recurs nici inculpatul și nici

apărătorul acestuia, instanța de apel l-a respins ca neîntemeiat.

Prin urmare, reieșind din cele menționate, apreciind probele din punct de vedere

al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu, din

punct de vedere al coroborării lor, instanța de fond justificat a încadrat, acțiunile

inculpatului Romanschi Felix în baza art. 2171 alin. (4) lit. b) Cod penal, și anume

circulația ilegală a substanțelor narcotice în scop de înstrăinare exprimate în procurarea,

păstrarea, expedierea, transportarea, distribuirea și alte operațiuni ilegale cu droguri, săvârșite

de un grup criminal organizat.

9

Cu referire la vinovăția inculpatului Romanschi Felix în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de către art. 217 alin. (2) Cod penal, instanța de apel a menționat că prin,

procesul-verbal de efectuare a percheziției din data de 07.10.2015, de la domiciliul

inculpatului Romanschi Felix, au fost ridicate și depistate un pachețel din peliculă cu

inscripția ” ^yHga30^ Fundazol”, o butelie cu inscripția ”OM” pe pereții interiori ai

căruia se afla o substanță de culoare închisă cu un miros specific, precum și un pachețel

negru învelit în peliculă, toate fiind plasate într-o pungă cu inscripția "Royale”; potrivit

raportului de expertiză chimică nr.8884 din 02 noiembrie 2015 s-a stabilit că la data de

07.10.2015 în urma percheziției efectuate la domiciliul inculpatului Romanschi Felix, și

a obiectelor ridicate de la acesta pe suprafața buteliei polimeric de 1,5 1 cu inscripția

„OM„ a fost depistată substanță narcotică-rășină de canabis cu cantitatea de 0.045

grame. Substanța solidă cleioasă de culoare cafenie închisă, într-un pachețel de hârtie

acoperit cu un strat polimeric de culoare neagră reprezintă substanță narcotică hașiș în

cantitate de 0,641 gr.

Totodată, instanța de apel a reținut că substanța narcotică hașiș în cantitate de

0,641 gr potrivit punctului nr. 7 din Hotărârea Guvernului nr.79 din 23.01.2006 privind

aprobarea Listei substanțelor narcotice și cantităților acestora reprezintă proporții mari.

Astfel, reținând cele constatate supra, instanța de apel a reiterat că instanța de fond

justificat a încadrat acțiunile inculpatului Romanschi Felix în baza art. 217 alin. (2) Cod

penal, și anume, păstrarea substanțelor narcotice și psihotrope în proporții mari și fără scop de

înstrăinare.

În același timp, în urma analizei ansamblului de probe cu certitudine, instanța de

apel a constatat că și inculpata Șved Irina prin acțiunile sale intenționate exprimate în

procurarea, păstrarea, expedierea, transportarea, distribuirea și alte operațiuni ilegale

cu droguri a comis circulația ilegală a substanțelor narcotice în scop de înstrăinare, iar

infracțiunea comisă de aceasta întruchipează elementele unui grup criminal organizat.

Astfel, instanța de fond corect a respins ca neîntemeiat argumentul apărătorului

inculpatei Șved Irina, Jereghi Anatolie referitor la imposibilitatea imputării inculpatei

a faptului că aceasta deținea substanțe narcotice având scopul de a le înstrăina din

motivul lipsei probelor, or, faptul că aceasta nu suferă de dependență de astfel de

substanțe denotă intenția acesteia de a le înstrăina.

La fel, în mod argumentat s-a respins argumentul apărătorului inculpatei Șved

Irina, Jereghi Anatolie cu privire la faptul că singurele probe administrate în prezenta

cauză penală sunt declarațiile investigatorilor și colaboratorilor sub acoperire, or, cei 2

martori a căror declarații au fost utilizate în calitate de probe fac parte din grupul de

ofițeri de investigație care au participat la efectuarea percheziției, iar probele au fost

dobândite prin intermediul lor, criterii care permit audierea acestora referitor la

circumstanțele cauzei penale, context în care nu este limitată audierea acestora doar la

modul de dobândire a probelor, mai mult, practica constantă a CtEDO atestă încălcări

10

atunci când nu sunt audiate aceste persoane, învinuirea nefiind bazată doar pe

declarațiile lor exclusive.

În acest context, instanța de fond a respins argumentul apărătorului inculpatei

Șved Irina, Jereghi Anatolie precum că nu au fost prezentate probe care ar demonstra

criteriile specifice ale grupului criminal organizat, și anume când acesta s-a format,

stabilitatea acestuia, precum și informația despre conducătorului grupului dat, or, din

acțiunile inculpaților constatate în ședința de judecată cât și probele prezentate și

cercetate cu privire la întreținerea convorbirilor telefonice sistematice între inculpatul

Romanschi Felix și Ovcinnicov Alexandr, iar ultimului cu Cebanenco Maxim și între

ultimul cu inculpata Șved Irina, precum și transmitea pachețelelor de către Onu Eva la

solicitarea inculpatei uneia și aceleiași persoane, demonstrează rolurile fiecăruia în

activitatea grupului criminal organizat, circumstanțe ce denotă clar elementele

constitutive ale unui grup criminal organizat cu scopul de a pune în circulație ilegală

substanțe narcotice.

În aceiași ordine de idei, în mod justificat au fost respinse și declarațiile

apărătorului Șved Irina, Jereghi Anatolie precum că singurul mijloc de probă care

probează faptul că inculpata Șved Irina a participat la activități infracționale din sfera

traficului de droguri, sunt declarațiile martorului Ovcinnicov Alexandru care nu a fost

audiat în cadrul cercetării judecătorești, or, concluzia cu privire la vinovăția acesteia se

confirmă nu doar prin proba menționată, dar și prin celelalte probe indicate supra și

care au fost administrate nemijlocit în ședințele de judecată, cu analiza fiecăreia din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate probele

în ansamblu, din punct de vederea coroborării lor incontestabil demonstrează culpa

Șved Irinei în cele incriminate, și anume prin declarațiile martorului Onu Eva, care a

declarat că la rugămintea inculpatei Șved Irina, în jurul sărbătorilor de iarnă a anului

2016, transmitea pachețele mici din folie de staniol în jur de un centimetru, care erau

luate din buzunarul din scurta care aparținea inculpatei și pe care i le dădea unui domn

în mână, iar acesta în schimb îi transmitea bani, aproximativ 1 000 lei, pe care urma să-

i dea lui Șved Irina, precum și prin interceptările convorbirilor telefonice între inculpată

și Cebanenco Maxim.

Astfel, instanța de apel a conchis că instanța de fond corect a concluzionat că

nerecunoașterea vinovăției de inculpata Șved Irina nu echivalează cu achitarea ei, de

vreme ce probele prezentate în sprijinul învinuirii, cercetate și analizate de instanța de

judecată, dovedesc cu certitudine vinovăția acesteia în săvârșirea infracțiunii imputate.

Versiunea inculpatei Șved Irina este combătută prin probele administrate în cauză, fapt

apreciat ca o tentativă de a evita răspunderea penală pentru faptele săvârșite.

Reieșind din cele menționate, apreciind probele din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu, din punct de

vedere al coroborării lor, instanța de apel a indicat că instanța de fond corect a încadrat

11

acțiunile inculpatei Șved Irina în baza art. 2171 alin. (4) lit. b) Cod penal, și anume,

circulația ilegală a substanțelor narcotice în scop de înstrăinare exprimate în procurarea,

păstrarea, expedierea, transportarea, distribuirea și alte operațiuni ilegale cu droguri de un grup

criminal organizat.

Cu referire la săvârșirea de către inculpata Șved Irina a infracțiunii prevăzute de

art. 208 alin. (3) lit. b) Cod penal, instanța de apel a reținut că prin declarațiile

martorului Onu Eva, date în cadrul ședinței de judecată s-a stabilit că aceasta la

rugămintea inculpatei Șved Irina transmitea pachețele mici din folie de staniol în jur de

un centimetru, care erau luate din buzunarul din scurta care aparținea inculpatei și pe

care i le dădea unui domn în mîină, iar acesta în schimb îi transmitea bani înjur de 1 000

lei pe care urma să-i dea lui acesteia. La fel, din declarațiile acesteia s-a stabilit că

persoana căruia îi transmitea pachețelele era una și aceeași, întâlnirile cu acesta fiind

aproximativ de 5 ori.

Prin procesul-verbal de examinare a obiectului din 09.04.2016, în cadrul căruia s-a

stabilit că la data de 24.02.2016 între Onu Eva și inculpata Șved Irina a fost efectuată o

discuție referitor la ieșirea primei pentru realizarea substanței narcotice lui Cebanenco

Maxim, fapt pentru ce i-ar fi dat acesteia suma de 1 000 lei, or, inculpata fiind conștientă

de fapta prejudiciabilă comisă, avea tendința de a se proteja de consecințele care puteau

surveni și respectiv discuțiile erau cifrate.

Astfel, reținând probele menționate supra, precum și faptul că în perioada indicată

supra Onu Eva nu avea vârsta de 18 ani, instanța de apel a susținut poziția instanței de

fond care a încadrat acțiunile inculpatei Șved Irina în baza art. 208 alin. (3) lit. b) Cod

penal, și anume, atragerea minorilor la activitatea criminală sau instigarea lor la săvîrșirea

infracțiunilor într-un grup criminal organizat.

Astfel, solicitarea privind achitarea inculpaților Romanschi Felix și Șved Irina

instanța de apel a respins-o ca fiind neîntemeoată, dat fiind faptul că prin probele

administrate este confirmată pe deplin vinovăția acestora în comiterea infracțiunilor

incriminate, iar existenta unor temeiuri pentru achitarea inculpaților nu au fost

stabilite.

De asemenea, instanța de apel a respins ca nefondat argumentul avocatului

precum că în speță a existat provocare față de inculpații Romanschi Felix și Șved Irina,

or, existența unei „provocări” în sensul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor

Omului dacă sunt îndeplinite condițiile: 1) situația presupus infracțională tinde să fie

probată prin solicitarea emanând de la o persoană ce avea sarcina să descopere infracțiunea sau

când există o invitație directă la comiterea unei infracțiuni sau a unui martor anonim; 2) lipsa

oricărui indiciu că, fapta ar fi fost săvârșită fără aceasta intervenție.

În acest context, instanța de apel a făcut trimitere la exigențele generale a

Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților

Fundamentale de echitate consacrate expres în articolul 6 „dreptul la un proces echitabil”,

12

exigențe ce se aplică procedurilor referitoare la toate tipurile de infracțiuni penale, de

la cea mai simplă, la cea mai complexă. Interesul public nu ar justifica utilizarea

elementelor obținute în rezultatul unei provocări din partea poliției.

Instanța de apel a menționat că, în speța dată nu a avut loc o „provocare” sau

„instigare” la săvârșirea infracțiunii de către inculpată din partea organelor de drept.

În concluzie, instanța de apel a apreciat că acțiunile colaboratorilor de poliție

nicidecum nu au avut efectul unei provocări și instigări la săvârșirea infracțiunii

imputate în prezenta cauză penală din partea autorităților statului, ci dimpotrivă,

organul de urmărire penală a administrat probe care indică că infracțiunea ar fi fost

săvârșită și fără intervenția organelor de drept, motiv pentru care se resping ca

nefondate solicitările înaintate de apelant cu privire la achitarea inculpaților.

Totodată, instanța de apel a respins ca fiind nefondat argumentul apelantului

apelant precum că „instanța de apel a ignorat prevederile art. 8 alin. (1) Cod de procedură

penală, și anume, nimeni nu este obligat să dovedească nevinovăția sa”, or, aceasta constituie

o opinie subiectivă și nu se confirmă, deoarece din materialele cauzei penale rezultă că

în cadrul procesului penal în speța dată, au fost respectate toate rigorile prevăzute de

legea procesual penală, iar instanța de fond, a pus corect la baza soluțiilor de

condamnare a inculpatului, cumulul de probe administrat și verificat în instanța de

apel, acestea fiind verificate din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității

și veridicității lor, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor,

astfel nefiind admise încălcări în privința principiului prezumției nevinovăției prevăzut

de art.8 Cod de procedură penală, în probarea vinovăției inculpatului fiind acumulate,

examinate și verificate suficiente probe, descrise în sentință, fiind respectat în același

timp și principiul contradictorialității prevăzut de art. 24 Cod de procedură penală, care

prevede că instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă

în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii, iar

părțile participante la judecarea cauzei au drepturi egale, fiind învestite de legea

procesual-penală cu posibilități egale pentru susținerea pozițiilor lor, acestea în

procesul penal își aleg poziția, modul și mijloacele de susținere a ei de sine stătător,

fiind independente de instanță, de alte organe ori persoane.

Cu referire la aplicarea pedepsie penale, instanța de apel a constatat că, instanța

de fond corect a individualizat pedeapsa penală și prin urmare a acordat deplină

eficiență prevederilor art. 6, 7, 61, 75 - 77 Cod penal, a ținut cont de scopul pedepsei

penale, care urmărește restabilirea echității sociale, corectarea persoanei vinovate și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite,

de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează

sau agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia.

13

În acest context, instanța de apel a reținut că, pedeapsa penală aplicată

inculpatului Romanschi Felix pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin.

(4) lit. b), d) Cod penal sub formă de închisoare pe un termen de 8 (opt) ani, este una

legală, proporțională cu fapta comisă și în măsură să asigure atingerea scopului

pedepsei penale, iar motivele invocate de inculpat, în cererea de apel sunt lipsite de

suport factologic și juridic.

În același timp, potrivit art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal ,,persoana se liberează de

răspundere penală dacă din ziua săvârșirii infracțiunii au expirat 2 ani de la săvârșirea unei

infracțiuni ușoare”, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol ,,prescripția curge din ziua

săvârșirii infracțiunii și până la data rămânerii definitive a hotărârii instanței de judecată”.

Astfel, deși, în ședința de judecată s-a stabilit vinovăția inculpatului Romanschi

Felix în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal, însă reținând

faptul că din momentul săvârșirii infracțiunii de către inculpatul Romanschi Felix a

expirat termenul de 2 ani, instanța de judecată justificat a concluzionat necesitatea

aplicării prevederilor art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal.

Așadar, infracțiunea comisă de Romanschi Felix și Irina Șved prevăzută la art. 2171

alin. (4) lit. b) Cod penal este clasificată, conform art. 16 Cod penal, la categoria

infracțiunilor deosebit de grave pentru care legea penală prevede pedeapsa cu

închisoare de la 7 la 15 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a

exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

În acest sens fiind reținut că, inculpatul Romanschi Felix nu este încadrat oficial în

câmpul muncii, anterior condamnat pentru o infracțiune similară, se află la evidența

medicului narcolog cu diagnosticul ,,narcomanie”, nu are persoane la întreținere, nu și-

a recunoscut vina în comiterea infracțiunii imputate, precum și a săvârșit infracțiunea

cu scop material.

Ținând cont de prevederile art. 84 alin. (4) Cod penal, instanța de apel a subliniat

că prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 noiembrie 2015,

inculpatul Romanschi Felix a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 2171 alin.(4) lit. d) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă

de închisoare pe un termen de 8 ani cu executarea în penitenciar de tip închis, cu

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau a exercita anumite activități legate

de gestionare substanțelor narcotice și precursorilor lor pe un termen de 5 ani. Ulterior,

prin încheierea judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din data de 20 aprilie 2017, s-a

redus inculpatului Romanschi Felix cu 1/4 termenul de pedeapsă în partea neexecutată

la data intrării în vigoare a Legii cu privire la amnistie nr.210, și anume cu 1 an, 3 luni

și 28 zile. Raportând prevederea legală enunțată la caz, instanța de judecată i-a stabilit

pedeapsa definitivă prin cumul parțial, aplicând inculpatului Romanschi Felix

pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 8 ani și 4 luni, cu executarea în

penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau a

14

exercita anumite activități legate de gestionare substanțelor narcotice și precursorilor

lor pe un termen de 5 ani.

Cu referire la pedeapsa complimentară, instanța de apel a menționat că instanța

de fond justificat a concluzionat de a o aplica inculpatului, or, careva circumstanțe

prevăzute de lege, care ar acorda instanței posibilitatea de a înlătura pedeapsa

complimentară obligatorie nu au fost stabilite. La aprecierea termenului interdicției,

instanța de judecată apreciază ca necesar și oportun de a îngrădi dreptul special al

inculpatului pe un termen de 5 (cinci) ani.

În ceea ce o privește pe inculpata Șved Irina, instanța de apel a reiterat că instanța

de fond la stabilirea pedepsei acesteia a ținut cont de condițiile de viață a familiei

ultimei, reținând că aceasta este încadrată oficial în câmpul muncii în calitate de

dactilograf la biroul notarial Bodiu Mariana, nu are antecedente penale, nu se află la

evidența Dispensarului Republican de Narcologie, are un copil minor la întreținere.

Astfel, la stabilirea pedepsei penale instanța de judecată a ținut gradul

prejudiciabil al infracțiunii, consecințele circulației substanțelor narcotice pentru

relațiile sociale normale ocrotite de norma prohibitivă de acțiunile de procurare,

transportare, înstrăinare ilegală și păstrare ce favorizează circulația ilicită a substanțelor

narcotice, necesitatea de apărare împotriva comiterii a astfel de infracțiuni, contribuirea

pedepsei la corectarea inculpatei, să o rețină de la comiterea unei noi infracțiuni, să

dezvolte anumite calități de persoană ce ar respecta legea și ar ocroti sănătatea

personală și publică precum și ar respecta relațiile sociale legate de circulația legală de

substanțe narcotice, apărate împotriva operațiunilor ilegale cu asemenea substanțe,

săvârșite în scop de înstrăinare, precum și însuși înstrăinării ilegale ale acestora,

consideră că, corectarea și reeducarea inculpatei este posibilă prin aplicarea în privința

ei a unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 7 (șapte) ani.

Cu referire la pedeapsa complimentară, instanța de judecată a concluzionat de a o

aplica inculpatei Șved Irina, or, careva circumstanțe prevăzute de lege, care ar acorda

instanței posibilitatea de a înlătura pedeapsa complimentară obligatorie nu au fost

stabilite. La aprecierea termenului interdicției, instanța de judecată a apreciat ca necesar

și oportun de a îngrădi dreptul special al inculpatei pe un termen de 5 ani.

La fel, sancțiunea prevăzută de art. 208 alin.(3) lit. b) Cod penal prevede închisoare

de la 3 la 7 ani.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1) Cod penal, instanța de fond

corect a conchis stabilirea pedepsei definitive inculpatei Șved Irina pentru concurs de

infracțiuni prin cumul parțial, aplicând acesteia pedeapsă definitivă sub formă de

închisoare pe un termen de 7 ani și 4 luni.

Ținând cont de faptul că, Șved Irina a comis infracțiunea deosebit de gravă cu

intenție, acesta, în conformitate cu art. 72 alin. (4) Cod penal, urmează a executa

pedeapsa în penitenciar pentru femei.

15

În concluzie, instanța de apel a stabilit că faptele comise de inculpații Romanschi

Felix și Șved Irina, prezintă un pericol sporit pentru societate, care atentează la

securitatea relațiilor sociale cu privire la circulația legală a substanțelor narcotice.

Respectiv, în asemenea situații pentru a fi atins scopul legii penale, urmează a se

interveni mai prompt, cu aplicarea unor pedepse reale cu executare, pentru ca

inculpații, precum și alte persoane să-și facă concluziile de rigoare, pentru a nu fi

admise pe viitor săvârșirea unor astfel de fapte prejudiciabile, calificate ca infracțiuni.

Jereghi Anatolie în numele inculpaților Romanschi Felix și Șved Irina, care în temeiurile

art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 12) Cod de procedură penală solicită casarea deciziei,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri prin care inculpații să fie achitați de sub

învinuirile înaintate din motivul că, comiterea infracțiunii nu ar fi fost posibilă, decât în

rezultatul acțiunilor de provocare la comiterea infracțiunii din partea organului de

urmărire penală, astfel, încât faptele inculpaților nu întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunilor incriminate, precum și faptul că nu a fost constatat comiterea faptelor

incriminate de către un grup criminal organizat.

Recurentul în cererea de recurs indică argumente similare celor invocate în

cererea de apel, și anume, dezacordul cu aprecierea probelor, or, la cauza respectivă nu

sunt probe suficiente care să demonstreze vinovăția inculpaților; inculpații au fost

provocați de către organul de urmărire penală să comită faptele ce li se impută; nu a

fost demonstrat trăsături definitorii ale grupului criminal organizat.

De asemenea, avocatul consideră că instanța nu a dat răspuns la toate

argumentele invocate de către acesta în cererea de apel și menționate mai sus, mai mult,

susține că instanța de apel eronat nu a audiat din nou martorii Cojocari Oleg, Onu Eva,

Barbarescu Vasile și Ovcinicov Alexandr.

Totodată, apărătorul subliniază că instanța de apel nu a intrat în esența problemei

din speța dată, fără a aprecia probele conform art. 101 Cod de procedură penală, și s-a

mulțumit doar cu cele cercetate în prima instanță, cărora nici nu le-a dat citire.

raport cu materialele cauzei și ținând cont de opinia procurorului expusă în referință,

prin care solicită inadmisibilitatea acestuia, Colegiul penal conchide că acesta este

inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat, or, în vederea acestei statuări se expun următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

16

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal remarcă că din textul recursului declarat de către avocatul Jereghi

Anatolie în numele inculpaților, reiese că apărătorul face referire la temeiurile de

declarare a recursului prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 12) Cod de procedură

penală, și anume: o hotărâre a instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței; nu au fost întrunite elementele infracțiunii și faptei săvârșite i s-a dat

o încadrare juridică greșită.

Însă, în raport cu textul hotărârii contestate, se relevă că instanța de apel și-a

motivat decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz, la

menținerea sentinței de condamnare a inculpaților, fiindu-le stabilite pedepse

echitabile și proporționale faptelor comise.

Prin urmare, în conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate

pe baza probelor examinate de prima instanță, celor recercetate în cadrul ședinței

instanței de apel, ajungând la concluzia că sentința atacată este una legală și corectă.

Conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată în textul hotărârii

judecătorești atacate (vezi punctul 4.1. din prezenta decizie).

Temeiuri de a pune la îndoială legalitatea și veridicitatea acestor probe nu s-au

stabilit de către instanța de recurs.

Cu referire la cele invocate de către recurent privitor la chestiunea de apreciere

eronată a probelor, menționând-se că instanța de apel nu și-a motivat corespunzător

decizia adoptată, dând o apreciere unilaterală probelor cercetate și acordând prioritate

doar unor probe, în consecință, ajungând pripit la concluzia de condamnare

inculpaților, instanța de recurs reține următoarele.

Verificând materialele dosarului, în raport cu criticele invocate, Colegiul penal

conchide asupra faptului că, acestea sunt vădit neîntemeiate și reiterează că, procedura

de apreciere a probelor, ține de starea de fapt a cauzei, iar stabilirea acesteia este de

competența instanței de fond.

Prin urmare, în lumina jurisprudenței constante a Colegiului penal al Curții

Supreme de Justiție, se reține că regula generală desprinsă din dispozițiile art. 427 alin.

(1) Cod de procedură penală, prevede că la etapa de judecare a recursului ordinar

instanța de recurs verifică erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în

baza temeiurilor stipulate expres de norma respectivă, dar nu apreciază sau face o

reapreciere a stării de fapt reținute în speță.

17

Cu referire la alegațiile apărării precum că, instanța de apel la judecarea apelului

declarat nu și-a motivat soluția corespunzător, Colegiul penal menționează că

motivarea hotărârii este un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului,

care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor de amănunt, atâta

timp cât sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și

sunt menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale, așa cum

s-a procedat, de altfel, în respectiva cauză.

Investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării

judecătorești, a expus situația de fapt reținută și a concluzionat corect că aceasta se

circumscrie încadrării juridice menționate în rechizitoriu.

În continuare, din textul recursului declarat, Colegiul penal constată că,

recurentul invocă, la caz, faptul că nu sunt probe care ar confirma prezența în acțiunile

inculpaților a elementelor infracțiunilor ce li se impută că le-ar fi comis, indicând de

asemenea, că faptele au fost săvârșite în urma provocărilor din partea colaboratorilor

de poliție.

Sub acest aspect, reieșind din sensul legislației în vigoare, dar și jurisprudenței

CtEDO, Colegiul penal susține poziția instanței de apel care corect și motivat s-a expus

asupra acestui argument, și anume, ,,(…) acțiunile colaboratorilor de poliție nicidecum nu

au avut efectul unei provocări și instigări la săvârșirea infracțiunii imputate în prezenta cauză

penală din partea autorităților statului, ci dimpotrivă, organul de urmărire penală a administrat

probe care indică că infracțiunea ar fi fost săvârșită și fără intervenția organelor de drept, motiv

pentru care se resping ca nefondate solicitările înaintate de apelant cu privire la achitarea

inculpaților”.

În această ordine de idei, Colegiul penal constată că, instanța de apel, invocând

corect practica Curții de la Strasbourg incidentă cauzei, a reținut că este o provocare ori

de câte ori organele de urmărire penală nu se limitează la a cerceta în mod pasiv

activitatea infracțională, ci exercită o asemenea influență asupra persoanei vizate, încât

să determine săvârșirea infracțiunii, care fără această intervenție nu ar fi fost săvârșită,

cu scopul de a constata infracțiunea, respectiv de a obține probe și de a declanșa

urmărirea penală (a se vedea hotărârea Teixeira de Castro vs Portugaliei din 9 iunie 1998,

§§38, 39) și întemeiat a ajuns la concluzia că infracțiunile comise de către inculpați aveau

să fie săvârșite și fără intervenția colaboratorilor de poliție.

Subsecvent, instanța de recurs ordinar relevă că, argumentele recurentului

invocate în recurs, referitor la nevinovăția inculpaților au fost obiect de dispută în

cadrul instanței de apel, asupra cărora s-au formulat și s-au punctat minuțios și veridic

răspunsurile asupra tuturor alegațiilor recurentului, pe care Colegiul penal le însușește,

ce este conform practicii CtEDO (a se vedea hotărârea Albert vs România din 16.02.2010).

18

De asemenea, Colegiul penal respinge ca fiind nefondate alegațiile apărării

precum că instanța nu intrat în esența problemei în cauza respectivă, or, a preluat

probele cercetate în prima instanță și nu a audiat din nou toți martorii.

În acest caz, Colegiul penal reamintește rolul pasiv în procesul de judecată a

instanței de judecată, sub aspectul rolului diriguitor al instanței judecătorești în proces,

adică rol diriguitor în organizarea și desfășurarea procesului, ale cărui limite și al cărui

conținut sunt stabilite de legislația națională. Instanța judecătorească explică

participanților la proces drepturile și obligațiile lor procesuale, preîntâmpină asupra

urmărilor pe care le poate implica exercitarea sau neexercitarea actului procesual, le

acordă sprijin în exercitarea drepturilor, ordonă, la solicitarea părților și altor

participanți la proces, prezentarea de probe care să contribuie la adoptarea unei

hotărâri legale și întemeiate, conduce dezbaterile judiciare, pune în discuția părților și

altor participanți la proces orice împrejurare de fapt sau de drept.

Totodată, Colegiul penal reține că, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură

penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în

favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Mai mult decât atât, nu sunt sub incidența prevederilor art. 415 alin. (21) Cod de

procedură penală, când instanța pronunță o sentință de condamnare în urma unei

sentințe de achitare.

De asemenea, în jurisprudența sa, atât Comisia, cât și Curtea Europeană au

stabilit că revine, în primul rând, jurisdicțiilor naționale să aprecieze elementele de

probă pe care le administrează într-un proces și pertinența celor pe care acuzatul ar

vrea să le mai producă, în special cu privire la numărul de martori propuși de el.

Articolul 6 parag. 3 lit. d) din Convenția Europeană nu recunoaște acuzatului un drept

nelimitat de a obține convocarea de martori în fața instanței de judecată (a se vedea

cauza Remer vs. Germania, nr. 25096/94 din 06 septembrie 1995, cauza Honsik v.

Austria, nr. 25062/94 din 18 octombrie 1995). Sub această rezervă, textul lasă

autorităților naționale competente facultatea de a aprecia pertinența unei „oferte de

probă” făcute de acuzat, în măsura compatibilității ei cu noțiunea de „proces echitabil”.

Subsecvent, Colegiul penal va respinge ca fiind declarative alegațiile părții

apărării precum că, instanța de apel nu a motivat hotărârea în privința calificării ,,Grup

criminal organizat”, or, din textul hotărârilor contestate se infirmă acest fapt.

Cu referire la temeiului de casare prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de

procedură penală, invocat în cererea de recurs de către avocatul Jereghi Anatolie,

Colegiul penal evidențiază că temeiul dat se invocă numai în cazul când faptei săvârșite

i s-a dat o altă încadrare juridică greșită, iar în cazul supus judecării avocatul recurent

invocă dezacordul cu aprecierea probelor, solicitând achitarea inculpaților.

Totodată, Colegiul penal reiterează că, criticile formulate de recurent enunțate la

pct. 5. au fost obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel, care le-a dat o

19

motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la pct. 4.1.,

soluție, pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, or, materialul probator al

cauzei penale dovedește incontestabil legalitatea temeiurilor de fapt și de drept care au

adus la pronunțarea hotărârii recurate.

În concluzie, Colegiul penal menționează că nu se constată prezența erorilor de

drept ce ar genera casarea deciziei atacate sub aspectele invocate, deoarece soluția

adoptată de către instanța de apel este întemeiată și motivată.

Prin urmare, Colegiul penal statuează că, temeiurile invocate de către recurent

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 16) și 12) Cod de procedură penală, nu s-au

confirmat în cauza dată, iar decizia atacată este legală și întemeiată, ceea ce impune

soluția inadmisibilității recursului ordinar declarat de către Jereghi Anatolie în numele

inculpaților, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Jereghi Anatolie

în numele inculpaților, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 17 iunie 2021, în cauza penală în privința lui Romanschi Felix XXXXX și Șved Irina

XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 22 decembrie 2021.

Președinte: Nadejda Toma

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

20