1ra-455/2021 — art. 217 alin. 4 lit. d CP

Dosarul nr. 1ra-455/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

28 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Movilă Corina în numele inculpatului Morari Filip, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 23 septembrie 2020, în cauza penală

în privința lui

Morari Filip XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond: 12.12.2019 − 12.02.2020;

Instanța de apel: 05.03.2020 − 23.09.2020;

Instanța de recurs: 19.11.2020 − 28.04.2021.

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza actelor

din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

fiind judecată în procedura prevăzută la art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul

Morari Filip XXXXX a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute la

art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare

pe un termen de 3 (trei) ani, cu privarea de dreptul de a exercita activități legate de

circulația legală a substanțelor narcotice, etnobotanice sau analogilor acestora pe un

termen de 2 (doi) ani.

În baza prevederilor art. 90 Cod penal executarea pedepsei închisorii a fost

suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de 2 (doi) ani, obligând inculpatul

să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul organului competent.

S-a aplicat în privința lui Morari Filip măsura preventivă - obligarea de a nu

părăsi țara, până la definitivarea sentinței.

1

S-a încasat din contul inculpatului Morari Filip în beneficiul statului suma de 1

680 (una mie șase sute optzeci) lei cu titlu de cheltuieli judiciare pentru efectuarea

raportului de constatare tehnico-științifică.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

Morari Filip, în primăvara anului 2019, data exactă nu a fost posibil de stabilit, aflându-

se în XXXXX, cu scopul întrebuințării pentru necesitățile personale, intenționat, a

semănat în grădina gospodăriei proprii, situată în aceeași localitate, semințe de cânepă,

după care, cu același scop, a cultivat plantele de cânepă, pe care le-a îngrijit până la

24.06.2019, când au fost depistate și ridicate de către angajații de poliție din cadrul IP

Florești, în număr de 54 exemplare cu rădăcini, tulpini, frunze și vârfuri.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 34/12/2-R-665 din

12.08.2019, plantele de culoare verde, în stare de vegetație, ce posedă rădăcină, tulpină

centrală, frunze, ramificații laterale și vârfuri, cu dimensiunile cuprinse între 15 și 125

cm, prezentate la examinare într-un snop, depistate și ridicate la data de 24.06.2019, în

cadrul cercetării la fața locului în gospodăria cet. Morari Filip XXXXX, a.n. 1965, locuitor

al XXXXX, conțin substanța stupefiantă- Tetrahydrocannabinol prin urmare reprezintă

- plante de cânepă (cannabis), care fac parte din categoria substanțelor stupefiante.

Numărul total de plante de cânepă (cannabis) constituie - 54 (cincizeci și patru).

Planta de cânepă este inclusă în lista nr. 3 „Plante care conțin substanțe narcotice

sau psihotrope și sânt interzise pentru cultivare pe teritoriul Moldovei sau necesită

autorizație specială” aprobată prin Hotărîrea Guvernului R. Moldova nr. 79 din

23.01.2006.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, în drept, acțiunile inculpatului au fost

încadrate în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, adică semănatul și cultivarea ilegală a

plantelor care conțin droguri sau etnobotanice săvârșite în proporții deosebit de mari, fără scop

de înstrăinare.

inculpatul Morari Filip, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care,

cheltuielile judiciare suportate pentru efectuarea constatării tehnico-științifice să fie

trecute în contul statului.

În argumentarea apelului declarat, inculpatul a menționat că potrivit

prevederilor art. 227 Cod de procedură penală, cheltuieli judiciare sânt cheltuielile

suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.

Cheltuielile judiciare cuprind sumele: plătite sau care urmează a fi plătite

martorilor, părții vătămate, reprezentanților lor, experților, specialiștilor, interpreților,

2

traducătorilor și asistenților procedurali; cheltuite pentru păstrarea, transportarea și

cercetarea corpurilor delicte; care urmează a fi plătite pentru acordarea asistenței

juridice garantate de stat; cheltuite pentru restituirea contravalorii obiectelor

deteriorate sau nimicite în procesul de efectuare a expertizei judiciare sau de

reconstituire a faptei; cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza

penală. Cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede

altă modalitate.

Astfel, apelantul a considerat că neîntemeiat prima instanță a dispus încasarea

cheltuielilor judiciare din contul său, atunci când legislația în vigoare prevede expres

că acestea se plătesc din sumele alocate de stat.

apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.

corespundere cu prevederile art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală este reglementat

că cheltuielile judiciare sânt suportate de condamnat sau sânt trecute în contul statului.

În conformitate cu prevederile aceluiași articol, la alin. (2) este stipulat că instanța

de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția

sumelor plătite interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării

inculpatului cu avocat care acordă asistență juridică garantată de stat, atunci când

aceasta o cer interesele justiției și condamnatul nu dispune de mijloacele necesare.

Achitarea cheltuielilor judiciare poate fi suportată și de condamnatul care a fost eliberat

de pedeapsă sau căruia i-a fost aplicată pedeapsă, precum și de persoana în privința

căreia urmărirea penală a fost încetată pe temeiuri de nereabilitare.

Potrivit prescripțiilor art. 229 alin. (3) Cod de procedură penală, instanța poate

elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul sau persoana care

trebuie să suporte cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a acestora sau dacă plata

cheltuielilor judiciare poate influența substanțial asupra situației materiale a

persoanelor care se află la întreținerea lor.

Așadar, instanța de apel, ținând cont de soluția de condamnare a inculpatului,

adoptată pe caz, nu a constatat temeiuri de eliberare a inculpatului de la plata

cheltuielilor judiciare pe caz, care sânt confirmate prin suma indicată în raportul de

constatare tehnico-științifică din 12.08.2019, anexat la materialele cauzei.

Concomitent, pe parcursul judecării cauzei nu s-a constatat că inculpatul este în

imposibilitate de a suporta plata cheltuielilor nominalizate, că plata cheltuielilor

judiciare ar influența asupra situației materiale a acestuia, ultimul fiind apt de muncă,

este divorțat și nu are persoane la întreținere.

Astfel, instanța de apel a constatat că cheltuielile judiciare în valoare de 1 680 lei

3

pentru efectuarea constatărilor tehnico-științifice, după data de 09.02.2018, urmează a

fi încasate din contul inculpatului Morari Filip.

De asemenea, instanța de apel a explicat că potrivit modificărilor operate prin

Legea nr. 316 din 22.12.2017, în vigoare din 09.02.2018, a fost exclus alin. (2) art. 143 Cod

de procedură penală, care prevedea că plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile

prevăzute la alin. (1) se face din contul bugetului de stat.

Pe cale de consecință, voința legiuitorului a fost îndreptată spre obligarea

condamnaților de a achita cheltuielile de efectuare a expertizelor. Astfel, scutirea

condamnaților de la plata acestor sume urmează să reprezinte excepția, dar nu regulă.

ordinar de către avocatul Movilă Corina în numele inculpatului Morari Filip, care fără a

invoca vreun temei pentru recurs din rândul celor 16 prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, solicită casarea parțială a acesteia, în partea încasării cheltuielilor

judiciare, cu pronunțarea unei noi hotărâri în acea parte, prin care cheltuielile judiciare

suportate pe caz să fie încasate din contul statului.

În susținerea recursului, partea apărării a formulat aceleași alegații reflectate în

cererea de apel (pct. 3 din prezenta decizie), considerând cu fermitate că instanțele de fond

au admis erori procedurale prin dispunerea încasării din contul inculpatului a

cheltuielilor judiciare, sume care pentru cel din urmă sânt considerabile și pot afecta

situația sa materială.

6.1. Asupra recursului declarat, procurorul a depus referință, prin care solicită

inadmisibilitatea recursului declarat, ca fiind vădit neîntemeiat, din motiv că instanța

de apel a adoptat o decizie legală și motivată.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este vădit neîntemeiat, pentru

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod

de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or,

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi

atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel la judecarea cauzei.

Din conținutul recursului ordinar declarat rezultă că recurenta invocă ca temei

4

de drept pct. 6) din alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, potrivit căruia

hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept

comisă la judecarea cauzei, în cazul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția.

Sub acest aspect, Colegiul penal constată că recurenta critică hotărârile adoptate

pe caz, în partea încasării cheltuielilor judiciare, pe motiv că instanțele de fond nu au

ținut cont de prevederile art. 227 și 229 Cod de procedură penală la soluționarea

chestiunii privind plata cheltuielilor judiciare, și greșit au dispus încasarea acesteia din

contul inculpatului.

Însă, așa cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul penal reține că instanța

de apel și-a motivat decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod

de procedură penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus,

la caz, la respingerea apelului declarat și menținerea în vigoare a sentinței.

La acest capitol, instanța de recurs notează că instanța de apel just a reținut

prevederile art. 143 Cod de procedură penală, or, la caz, obiectul cheltuielilor judiciare

îl formează expertizele judiciare.

În alți termeni, alin. (1) art. 229 Cod de procedură penală, potrivit căruia

„Cheltuielile judiciare sînt suportate de condamnat sau sînt trecute în contul statului”

reprezintă norma generală, iar art. 143 alin. (2) Cod de procedură penală reprezintă

norma specială, care anterior, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 316 din 22.12.2017,

avea următorul cuprins: „Plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin.

(1) se face din contul mijloacelor bugetului de stat.”

Ulterior, odată cu intrarea în vigoare a legii nominalizate, la data de 09.02.2018,

alin. (2) art. 143 Cod de procedură penală a fost exclus, și deci, rezultă că plata

expertizelor judiciare nu se mai efectuează din contul mijloacelor bugetului de stat.

Subsidiar, alin. (3) art. 229 Cod de procedură penală stipulează că „ Instanța poate

elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul sau persoana care trebuie

să suporte cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a acestora sau dacă plata cheltuielilor

judiciare poate influența substanțial asupra situației materiale a persoanelor care se află la

întreținerea lor”.

Din sensul juridic al normei reținute supra, se desprinde regula generală potrivit

căreia plata cheltuielilor judiciare este pusă în sarcina condamnatului, iar după caz,

când plata chetuielilor judiciare poate afecta situația materială a persoanelor care se află

la întreținerea condamantului, acesta poate fi eliberat de această plată, și doar atunci,

cheltuielile judiciare sânt trecute în contul statului. În acest sens, instanța de apel corect

a făcut mențiunea că scutirea condamnaților de la plata acestor sume urmează să

reprezinte excepția, dar nu regulă.

5

Totodată, instanța de recurs remarcă că recursul repetă textul apelului și

argumentele expuse de recurentă au fost anterior invocate și în apel.

În viziunea Colegiului penal, concluziile expuse desfășurat de către instanța de

apel în decizia sa referitoare la cheltuielile judiciare suportate pe caz, sânt juste, au un

suport legal și corespund normelor procesual penale în vigoare.

Opozabil celor consemnate mai sus, instanța de recurs atestă că criticile formulate

în recursul de pe rol sânt neîntemeiate și nu indică asupra unor erori de drept admise

de către instanța ierarhic inferioară, ce ar constitui temei de casare a deciziei contestate.

Din aceste considerente, recursul de pe rol se declară inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Movilă Corina în

numele inculpatului Morari Filip, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 23 septembrie 2020, în cauza penală în privința lui Morari Filip XXXXX, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 27 mai 2021.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Ion Guzun

Liliana Catan

6