1ra-1930/2021 — art. 264-1 alin. 4 CP

1ra-1930/2021 — art. 264-1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1930/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

27 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Iurie DIACONU

judecători Liliana CATAN

Ion GUZUN

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Grecu Ion în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

judiciar al Curții de Apel Cahul din 20 iulie 2021, în cauza penală privindu-l pe

LUNGU Andrian XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 01.02.2021-24.05.2021;

Instanța de apel: 11.06.2021-20.07.2021;

Instanța de recurs: 09.09.2021- 27.10.2021.

c o n s t a t ă:

examinată conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală Lungu Andrian

a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod

penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 8 luni, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis.

S-a încasat de la Lungu Andrian, în beneficiul statului, suma de 23,24 lei cu titlu

de cheltuieli judiciare suportate în cadrul cauzei penale nr. 2019150402, pentru

efectuarea testării alcoolscopice cu alcooltestul ,,Drager”, în vederea stabilirea

concentrației vaporilor de alcool în aerul expirat.

Andrian la data de 11 iunie 2019, aproximativ în jurul orei 23:45, cunoscând cu

certitudine că acționează cu încălcarea prevederilor pct. 10) alin. (2) lit. a) și pct. 14)

lit. a) din Regulamentul circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357

din 13.05.2009, conform căruia, persoana care conduce mijlocul de transport trebuie

să posede permis de conducere, fiindu-i interzis să conducă vehiculul, în stare de

ebrietate, care provoacă reducerea reacției de natură să-i afecteze capacitatea de

conducere, fiind în stare de ebrietate alcoolică, fără a deține permis de conducere a

mijloacelor de transport, intenționat s-a urcat la volanul automobilului de model

,,Opel Vectra” cu XXXXX și deplasându-se pe XXXXX, a fost stopat de către

colaboratorii Batalionului de Patrulare „Sud” al Inspectoratului Național de Patrulare.

1

Fiind suspectat de conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate de

către colaboratorii Batalionului de Patrulare „Sud” al Inspectoratului Național de

Patrulare a fost supus alcooltestului “DRAGER”, conform căruia a fost stabilit

concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de 0,83 mg/l, care conform

prevederile art. 13412 Cod penal, se atestă ca stare de ebrietate alcoolică cu grad

avansat.

Prin acțiunile sale Lungu Andrian a comis infracțiunea prevăzută de art.

2641 alin. (4) Cod penal conform indicilor: conducerea mijlocului de transport de către

o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat săvârșită de o

persoană care nu deține permis de conducere.

către avocații Starodubova Vera și Grecu Ion în interesele inculpatului, prin care au

solicitat casarea sentinței Judecătoriei Cahul.

3.1 Avocata Starodubova Vera în apel a solicitat casarea sentinței, cu emiterea

uni noi decizii prin care să fie stabilită o pedeapsă lui Lungu Andrian de 240 ore

muncă neremunerată în folosul comunității.

În motivarea cererii de apel avocata a indicat că, sentința instanței de fond este

prea aspră pentru Lungu Andrian. Pe parcursul acțiunilor de urmărire penală cât și în

instanța de judecată Lungu Andrian și-a recunoscut pe deplin vinovăția. Instanța de

judecată nu a luat în vedere că Lungu Andrian este unicul întreținător al familiei sale

și că are la întreținerea sa un copil minor și bolnav, la locul de trai se caracteriza

pozitiv, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se afla, sentința a fost emisă în

lipsa inculpatului deoarece s-a aflat la spitalul cu copilul său minor.

Considera apelanta că, conform Codului penal pentru o infracțiune comisă de

Lungu Andrian există și o pedeapsă alternativă: muncă neremunerată în folosul

comunității.

3.2. La data de 08 iunie 2021, avocatul Grecu Ion în interesele inculpatului a

depus apel prin care a solicitat casarea parțială a sentinței în partea stabilirii pedepsei

penale și pronunțarea unei hotărârii cu aplicarea față de inculpat a pedepsei mai blânde

sub formă se muncă neremunerată în folosul comunității în mărime de 160 ore.

În argumentarea apelului, avocatul a invocat că, instanța de fond a apreciat

eronat imposibilitatea aplicării pedepsei sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității în privința inculpatului, individualizând astfel injust pedeapsa penală

aplicată acestuia.

Considera apelantul neîntemeiată poziția instanței de fond, aplicând acestuia o

pedeapsă disproporționat de aspră, care este inechitabilă prin prisma art. 61 Cod

penal.

Având în vedere circumstanțele cauzei, în privința inculpatului există

circumstanțe atenuante la individualizarea pedepsei penale, deoarece acesta a dat

dovadă de căință sinceră pentru comiterea infracțiunii incriminate. De asemenea,

având în vedere personalitatea inculpatului, ținând cont de art. 61 Cod penal, sarcinile

2

pedepsei penale pot fi atinse în privința acestuia prin condamnarea cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei penale.

Avocatul menționează că inculpatul a comis infracțiune ușoare, în cadrul

judecării cauzei inculpatul a dat dovadă de căință pentru infracțiunea comisă.

Inculpatul a menționat clar că îi pare foarte rău de infracțiunea comisă și că va evita

pe viitor încălcarea legislației penale. De asemenea, inculpatul a depus o cerere

privind examinarea cauzei penale vizate în procedură specială, în baza probelor

administrate la faza de urmărire penală.

De asemenea, apărarea considera că este posibilă aplicarea rigorilor art. 90 Cod

penal sau muncă neremunerată în folosul comunității.

Privitor la personalitatea inculpatului, s-a menționat că conform caracteristicii

inculpatului de la locul de trai acesta se caracteriza pozitiv și nu făcea abuz de băuturi

alcoolice, nu se afla la evidenta medicului narcolog și psihiatru, dispune de loc

permanent de trai. Toate aceste aspecte, privite în cumul demonstrează posibilitatea

reală de aplicare la caz a pedepsei penale sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității sau aplicarea unei pedepse cu suspendare în temeiul art. 90 Cod penal.

apelurile avocaților Staradubova Vera și Grecu Ion în interesele inculpatul au fost

respinse ca nefondate. Sentința s-a menținut fără modificări.

cauzei instanța de fond a respectat prevederile art. 3641 Cod de procedură penală și

corect a examinat și acceptat cererea inculpatului privind judecarea cauzei în baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, corect a constatat circumstanțele

cauzei și întemeiat a stabilit vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate,

în baza probelor administrate și verificate în mod corespunzător, cercetate în prima

instanță și instanța de apel.

Probe noi la examinarea cauzei în instanța de apel nu au fost administrate și nici

n-au fost cercetate suplimentar probele administrate de instanța de fond, așa cum nu

au solicitat-o părțile, iar cauza a fost examinată în procedură simplificată.

Referitor la pedeapsă instanța de apel a menționat că chestiunea de

individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor

circumscrise faptei autorului. Pedeapsa aplicată vinovatului, trebuie să fie echitabilă,

legală și individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze

scopurile legii și pedepsei penale, prevăzute la art. 61 Cod penal. Instanța de apel a

reținut că, categoria și termenul de pedeapsă care urmează a fi stabilit, este în

dependență de circumstanțele atenuante și agravante, prevăzute de art. 76-77 Cod

penal.

La caz, instanța de apel a specificat că prima instanță la individualizarea pedepsei

penale a luat în considerație caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite,

motivul și scopul celor comise, personalitatea celui vinovat, circumstanțele ce

3

atenuează sau agravează răspunderea, ținându-se cont de influența pedepsei aplicate

asupra corectării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Inculpatul prin intermediul apărătorilor săi nu a contestat circumstanțele de fapt

constatate de instanța de fond, și nici calificarea faptei imputate, dar este rezervat

asupra individualizării pedepsei penale de către instanța de fond, pe care o consideră

nejustificat de aspră, cu necesitatea aplicării pedepsei sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității în cuantum de 160 ore sau a prevederilor art. 90

Cod penal.

În asemenea situații s-au respins argumentele expuse în cererile de apel declarate

precum că pedeapsa penală este prea aspră, deoarece inculpatul la locul de trai se

caracterizează pozitiv, are la întreținere un copil minor, la evidența mediului psihiatru

și narcolog nu se află, și-a recunoscut vina, s-a căit sincer de cele comise, existența

circumstanțelor atenuate, a comis infracțiune din categoria celor ușoare, deoarece

numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea

cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în Codul penal,

potrivit căruia “scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni”.

Or, anterior inculpatului i-a fost oferită posibilitatea corijării și reeducării sale

fără privarea de libertate, prin stabilirea termenului de probă de 4 ani, stabilită prin

sentința Judecătoriei Dondușeni din 19 iunie 2012, potrivit căreia Lungu Andrian a

fost condamnat pe art. 264 alin. (4), 2641 alin. (4) Cod penal la 5 ani închisoare, cu

anularea dreptului de a conduce mijloace de transport, cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei pe un termen de probă de 4 ani (f.d.69-75).

Ulterior la data de 24 septembrie 2013 prin sentința Judecătoriei Călărași, (casată

în partea pedepsei prin decizia Curții de Apel Chișinău din 04 februarie 2014), Lungu

Andrian a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin.

(2) lit. f) Cod penal, și prin aplicarea art. 85 Cod penal, i s-a adăugat parte neexecutată

a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Dondușeni din 19 iunie 2012, cu

stabilirea pedepsei definitive de 5 ani 2 luni închisoare.

Instanța de apel a considerat că doar pedeapsa sub formă de închisoare aplicată

inculpatului va contribuie la formarea unei atitudini de respect față de legea penală,

precum și de valorile sociale și interesele protejate de acestea, din partea

condamnatului, persoana să fie silită să înceteze activitatea criminală și să-și modifice

comportamentul în conformitate cu prevederile legii.

Partea apărării corect a indicat că pedeapsa cu privarea efectivă de libertate a

inculpatului urmează a fi aplicată doar în cazul în care o altă măsură alternativă

detenției efective nu va fi de natură de a asigura scopurile și sarcinile pedepsei penale

dar în speța dată, inculpatului i-a fost oferită o asemenea șansă prin aplicarea

pedepselor neprivative de libertate dar care nu și-au atins scopul pedepsei stabilite.

inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct.

10) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei, cu emiterea unei noi hotărâri

4

prin care inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă non privativă de libertate.

În motivare recurentul a indicat că:

- instanțele au apreciat în mod eronat imposibilitatea aplicării pedepse sub formă

de muncă neremunerată în folosul comunității în privința inculpatului;

- a fost aplicată o pedeapsă disproporționat de aspră, care este inechitabilă prin

prisma art. 61 Cod penal, impunându-se în acest aspect intervenția instanței de recurs;

- în privința inculpatului există circumstanțe atenuante, deoarece acesta a dat

dovadă de căință sinceră pentru comiterea infracțiunii incriminate;

- inculpatul este judecat penal pentru comiterea unei infracțiuni ce face parte din

categoria celor ușoare.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului,

menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și

lipsit de temeiuri legale.

materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta

urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Colegiul reține, că recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele

de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului și critică decizia

instanței de apel numai cu referire la pedeapsa stabilită, solicitând aplicarea unei

pedepse non privative de libertatea.

În general, instanța de recurs notează că, pentru a se reține eroarea de drept

stipulată în pct. 10) și pentru a se statua că s-au aplicat pedepse individualizate contrar

exigențelor legale, instanțele de fond urmau să facă abstracție de la prevederile art. 75

Cod penal, care reglementează criteriile generale de individualizare a pedepsei,

limitele ei în raport cu circumstanțele agravante și atenuante etc., ținând seama de

limitele stabilite în partea specială a Codului.

În prezenta speță, temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură

penală nu și-a găsit confirmare, iar întru desfășurarea concluziilor sale, instanța de

recurs va purcede la analiza punctată asupra argumentelor invocate, prin prisma

temeiului pentru recurs nominalizat.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept invocată de

recurent nu se confirmă, dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a

respectat prevederile art. 414 alin. (1) și art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală

5

potrivit cărora instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, iar

decizia trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției dat.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, în care

nici nu sunt indicate concrete erori de drept, se relevă în mod concludent că instanța

de apel legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale

cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile

normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, just și argumentat a

ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, 3641 Cod de procedură penală,

conform căror la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil

al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea penală.

Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și

a altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se

aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Deși prevederile art. 3641 Cod de procedură penală prevăd reducerea cu 1/3 a

limitelor pedepsei prevăzute de lege, nu obligă instanța de judecată să aplice doar

limita minimă sau maximă. Aceasta stă la discreția instanței care în urma analizării

tuturor circumstanțelor stabilește termenul pedepsei și argumentează modul stabilirii

termenului dat.

Subsidiar, Colegiul penal relevă că, textul art. 90 alin. (1) Cod penal prin

sintagma „poate”, oferă posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de a aplica

prevederile acestei norme. Astfel, din examinarea condițiilor în care poate fi acordată

suspendarea executării pedepsei, rezultă că acesta nu este un drept al inculpatului, ci

o facilitate, pe care instanța de judecată este liberă să aprecieze dacă este sau nu cazul

să o acorde. Instanța de apel corect a conchis că inculpatul nu întrunește condițiile

necesare pentru a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei numite

și, respectiv, aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, nu ar fi proporțională faptelor

prejudiciabile săvârșite și persoanei inculpatului.

Instanța de apel just a concluzionat că sancționarea inculpatului cu suspendarea

condiționată a pedepsei reprezenta o soluție de pedeapsă penală prea blândă,

inechitabilă, inadecvată și disproporțională în raport cu gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite. În plus, inculpatul a fost anterior judecat pentru infracțiuni

asemănătoare și i-a fost oferită posibilitatea corijării și reeducării sale fără privarea de

6

libertate, însă nu înțeles urmările acțiunilor sale ce a impus instanță să-i aplice

pedeapsa sub formă de închisoare reală.

Criticile formulate de recurent în recurs sunt identice cu cele indicate în apel și

au format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel, care le-a dat o

motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la pct.

4-5, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, or materialul probator

al cauzei penale dovedește incontestabil legalitatea temeiurilor de fapt și de drept care

au dus la pronunțarea hotărârii recurate.

În acest punct de analiză, Colegiul consideră necesar de a face trimitere și la

jurisprudența constantă a Curții Europene, prin care s-a statuat cu titlul de principiu

că, în cazul în care instanța supremă refuză să admită o cauză din motivul că nu sunt

întrunite temeiurile legale pentru această cauză, o motivare foarte succintă poate

satisface cerințele art. 6 din Convenție. (cauza Bachowski v. Polonia din 02.11.2010).

Prin urmare, având în vedere considerentele menționate supra și raportând

situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală,

Colegiul penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a

respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură

penală, iar criticele din recursul înaintat de avocatul Grecu Ion în numele inculpatului

nu și-a găsit confirmarea.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Grecu Ion în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 20

iulie 2021, în cauza penală privindu-l pe LUNGU Andrian XXXXX, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 30 noiembrie 2021.

Președinte Iurie DIACONU

Judecător Liliana CATAN

Judecător Ion GUZUN

7