1ra-224/21 — art.287 al.2 lt.b CP

Prin sentința Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași din 04 martie 2020, Dragancea Vasile a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal, la pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 1 000 unități convenționale, ce constituie suma de 50 000 lei. A fost hotărâtă soarta corpurilor delicte.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, Dragancea Vasile, la data de 09 iulie 2018, în jurul orei 02:00, aflându-se împreună cu Buruiană Sergiu, Mocreac Nicolae, Eni Ion și Castraveț Cozma în incinta magazinului stației de alimentare cu petrol ”Petrom”, situată în or. Călărași, str. Alexandru cel Bun, intenționat, fără careva motive, acționând cu cinism și cruzime deosebită, încălcând demnitatea, onoarea, drepturile și libertățile omului, s-au năpustit asupra cet. Chira Andrei și Beghiu Alexandru, locuitori ai or. Călărași, care se aflau în magazin și intenționau să facă cumpărături și sub pretextul că aceștia aveau părul lung și împletit. 1 Astfel, toți s-au exprimat cu cuvinte necenzurate în adresa lui Chira Andrei și Beghiu Alexandru, i-au îmbrâncit, amenințat și agresat fizic cauzându-le suferințe fizice și psihice. Dragancea Andrei având un comportament ostil față de cei doi tineri, le îngrădea accesul la ieșire, Eni Ion l-a îmbrâncit pe Andrei Chira și intenționat l-a apucat de păr după care Buruiană Sergiu, demonstrativ, luând un foarfece de pe tejgheaua magazinului i-a tăiat părul pricinuindu-i dureri fizice. Ulterior, Castraveț Cozma, intenționat l-a tras de păr pe Chira Andrei și i-a aplicat lovituri cu piciorul peste corp, pricinuindu-i dureri fizice, apoi Mocreac Nicolae a preluat foarfecile și exprimându-se cu cuvinte necenzurate față de Chira Andrei, amenințând-l cu răfuiala fizică l-a impus să-și taie părul. Prin acțiunile sale intenționate Dragancea Vasile a comis infracțiunea prevăzută de art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal, huliganismul, adică acțiuni intenționate, care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței și amenințării cu aplicarea violenței asupra persoanelor, precum și acțiunile care prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism și obrăznicie deosebită, acțiuni săvârșite de mai multe persoane.

Nefiind de acord cu sentința pronunțată, împotriva acesteia a declarat apel, inculpatul Dragancea Vasile, solicitând casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie achitat, pe motiv că fapta acestuia nu întrunește elementele infracțiunii. În argumentarea apelului, inculpatul a invocat că învinuirea adusă nu s-a confirmat prin mijloacele de probă existente la materialele cauzei. A indicat că în accepțiunea legii penale pentru a încadra acțiunile conform art.287 Cod penal este imperios necesar ca, făptuitorul să aplice forța fizică sau să amenințe cu aplicarea forței fizice, ceia ce în acțiunile lui Dragancea Vasile lipsește, ba din contra acțiunile lui Dragancea Vasile conform secvențelor video publicate în mass-media Dragancea Vasile pronunță de câteva ori „Dați-i pace”, ceia ce denotă faptul că acțiunile lui Dragancea Vasile au fost îndreptate spre contracararea acțiunilor huliganice și nu în susținerea lor. La fel, a indicat că, deși partea vătămată Andrei Chira a declarat că acțiunile lui Dragancea Vasile nu constituie o infracțiune, deoarece ultimul nu l-a numit cu cuvinte necenzurate și nu dânsul are careva pretenții fața de Dragancea Vasile, totuși instanța neagă cele expuse de partea vătămată și prin urmare, consideră considera acest fapt un abuz de drept din partea instanței. Cu referire la secvența în care Dragancea Vasile se apropie de Chira Andrei, apelantul a precizat că este pronunțat clar că, Dragancea Vasile spune „Dați-i pace că l-ați tuns ca pe mine așa scurt„ și imediat grupul infracțional îi dau pace lui Chira Andrei. Astfel aceste acțiuni nu au fost îndreptate spre susținerea acțiunilor huliganice ci spre apărarea lui Chira Andrei, anume această idee este susținută și de partea vătămată Chira Andrei, care a declarat că Dragancea Vasile nu a aplicat forța fizică și nu s-a adresat către el și Beghiu Alexandru cu cuvinte necenzurate, (declarația părții vătămate din 05.12.2018). De asemenea, a atras atenția că deși procurorul invocat că violența a fost comisă împotriva a două persoane, a doua fiind Beghiu Alexandru, acestuia nu i s-a atribuit nici o calitate procesuală. 2 În continuare, apelantul a mai indicat și asupra încălcărilor normelor procesuale precum: recunoașterea în calitate de bănuit a fost efectuată fără asigurarea dreptului la apărare în lipsa unui avocat; CD-ul anexat la materialele cauzei penale este eliberat de SUP al IP Călărași contrasemnat de Procuratura r-lui Călărași, însă originalul înregistrărilor video se află în dosarul principal aflat la Curtea Supremă de Justiție. A invocat că, Curtea reține că preeminența dreptului generează, în materie penală, principiul legalității delictelor și pedepselor și principiul inadmisibilității aplicării extensive a legii penale, în detrimentul persoanei, în special prin analogie. Curtea menționează că principiul legalității normei penale, în sensul nulum crimen sine lege, pune în sarcina legiuitorului două obligații: 1) să prevadă într-un text de lege faptele considerate infracțiuni și sancțiunile aferente (lex scripta); 2) să redacteze textul legii cu claritate (lex certa). Argumente pe care instanța de fond nu le-a luat în considerare. De asemenea, ținând cont că copia sentinței a primit-o prin poștă la 13.03.2020 fapt confirmat prin avizul de recepție, apelantul a solicitat repunerea în termen pentru declararea cererii de apel ca fiind depusă în 15 zile de la data aducerii la cunoștință.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 iunie 2020, a fost respins apelul declarat ca fiind nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări. 4.1. Instanța de apel a statuat că, instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a concluzionat că inculpatul a săvârșit infracțiunea încriminată, împrejurări ce rezultă din probele administrate, apreciate cu respectarea prevederilor art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității ei, iar toate în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor. Deși inculpatul nu a recunoscut vina, instanța de apel a considerat că, vinovăția acestuia este demonstrată pe deplin prin totalitatea de probe acumulate la cauza penală, corect apreciate respectându-se prevederile art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor, și anume prin declarațiile părții vătămate Chira Andrei, declarațiile martorilor Ursu Nicolae, Grebencea Gheorghe și Trifan Andrei. La solicitarea procurorului, din motivul divergențelor apărute, au fost date citirii în ședință de judecată declarațiile depuse de Grebencea Gheorghe la faza urmăririi penale, pe care acesta a declarat că le susține integral ( f.d.18-20). Instanța de apel a indicat că, pe lângă mărturiile descrise, vina inculpatului se mai demonstrează și prin probele acumulate în cadrul urmăririi penale și examinate în ședința de judecată, după cum urmează: ordonanța de ridicare, de la angajatul IP Gheorghe Tanase a înregistrărilor audio-video a actelor de huliganism din incinta stației de alimentare cu combustibil ”Petrom” din 14 august 2018 (f.d.8); procesul-verbal de ridicare și examinare din 14 august 2018, potrivit căruia de la Gheorghe Tanase a fost ridicat și examinat un CD ce conține înregistrarea audiovideo a actelor de huliganism din incinta stației de alimentare cu combustibil ”Petrom”(f.d.9); ordonanța de recunoaștere a obiectelor drept corpuri delicte din 14 august 2018, potrivit căreia au fost recunoscut drept corp delict un CD ce conține înregistrarea audio-video a actelor de huliganism din incinta stației de alimentare cu combustibil ”Petrom” (f.d.10). 3 În continuare, instanța de apel a remarcat că, deși în ședință de judecată partea vătămată și martorii audiați au depus declarații în favoarea inculpatului, instanța de fond corect a considerat că, aceasta este determinată de timpul când a fost săvârșite faptele – iulie 2018, pe când declarațiile au fost date de partea vătămată și martorii în toamna 2018- primăvara 2020. Astfel, între declarațiile martorilor Trifan Andrei și Grebencea Gheorghe depuse la urmărirea penală, la solicitarea acuzatorului de stat, avocatul Ion Chitoroga și inculpatul Dragancea Vasile declarând că nu au obiecții, fiind date citire declarațiilor martorilor, ultimii, au declarat că susțin declarațiile date la etapa de urmărire penală, deoarece a trecut o perioadă îndelungată și nu-și aduc aminte toate acțiunile participanților detaliat. Apreciind probele pe cauza penală din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, verificând concomitent argumentele din rechizitoriu în raport cu probele cercetate în cadrul ședinței de judecată, instanța conchide că, învinuirea adusă inculpatului Dragancea Vasile este întemeiată, acțiunile acestuia just încadrându-le în dispoziția art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal, după indicii calificativi huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței și amenințării cu aplicarea violenței asupra persoanelor, precum și acțiunile care prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism și obrăznicie deosebită, acțiuni săvârșite de mai multe persoane. Instanța de apel a remarcat faptul că, toți martorii audiați, atât la etapa de urmărire penală cât și la examinarea cauzei în fond în instanța de judecată, au declarat că, acei care se aflau la acel moment în incinta magazinului, de pe teritoriul stației de alimentare ”Petrom”, în afară de cei doi băieți cu păr lung, erau după o petrecere, fiind în stare de ebrietate alcoolică, astfel, nu puteau memora și aprecia obiectiv cele petrecute. Totodată, în înregistrarea video din 09 iulie 2018 de la stația Peco ”Petrom ” din or. Călărași, vizionată în ședința de judecată, se observă cum Dragancea Vasile se apropie de mai multe persoane, unul din care fiind cu foarfeca în mână, arătând băiatului cu păr lung, cu mâna spre frizura sa (a lui Dragancea Vasile), care este frezat scurt. Astfel, declarația lui Dragancea Vasile precum că el spunea celorlalți participanți ca să-l lase în pace pe băiatul cu părul lung, este în contradicție cu înregistrarea video prezentată în ședința de judecată. În acest context, nu există temei pentru a da o nouă apreciere probelor, instanța de apel fiind solidară cu concluziile primei instanțe privind aprecierea probelor puse la baza sentinței de condamnare. Instanța de apel a considerat că, nu pot fi reținute afirmațiile invocate în apel referitor la faptul că reieșind din probele administrate pe cauză în acțiunile inculpatului nu se constată elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal, în speță fiind stabilit cu certitudine și incontestabil că, inculpatul Dragancea Vasile a săvârșit faptele în speță într-un loc public (aflându-se în incinta magazinului de pe teritoriul stației de alimentare „Petrom” situată în or. Călărași, str. Alexandru cel Bun, încălcând grosolan ordinea publică, fără pricină, din intenții huliganice, în prezența mai multor persoane, în loc public, împreună cu Buruiană Sergiu, Mocreac Nicolae, Eni Ion și Castraveț 4 Cozma s-au exprimat cu cuvinte necenzurate în adresa lui Chira Andrei și Beghiu Alexandru, i-au îmbrâncit, amenințat și agresat fizic, cauzându-le dureri fizice și psihice, iar Dragancea Vasile le îngrădea celor doi tineri accesul la ieșire), fiind încălcată grosolan ordinea publică. La fel, instanța de apel a reținut că declarațiile inculpatului prin care neagă comiterea faptei, creează dubii rezonabile sub aspect de veridicitate, iar faptul că inculpatul Dragancea Vasile nu-și recunoaște vinovăția, instanța a considerat-o ca o modalitate de apărare a sa, îndreptată spre eschivarea de la răspunderea penală, or declarațiile lui nu coroborează cu alte probe administrate, fiind în contradicție cu acestea. Cu referire la alegația inculpatului precum că, recunoașterea sa în calitate de bănuit a fost efectuată fără asigurarea dreptului la apărare, în lipsa unui avocat, instanța de apel a constatat că aceasta nu corespunde realității, or, reieșind din conținutul materialelor cauzei rezultă că la etapa urmăririi penale inculpatul Dragancea Vasile a fost asigurat cu asistență juridică garantată de stat, prin participarea avocatului Anastasia Melega, fapt confirmat prin mandatul anexat, de asistența căreia Dragancea Vasile s-a refuzat, declarând că singur își va apăra drepturile procesuale, iar decizia dată nu este dependentă de situația sa financiară. De asemenea, instanța de apel a menționat că nu are temei de a interveni în sentința instanței de fond nici în partea individualizării pedepsei inculpatului or, la stabilirea categoriei și măsurii de pedeapsă inculpatului, instanța de fond a ținut cont de toate circumstanțele reale și personale privind individualizarea pedepsei, acestuia aplicându-i-se o pedeapsă corectă, echitabilă și legală. Privitor la numirea pedepsei penale, instanța de apel a conchis că, instanța de fond corect a aplicat prevederile legale și în conformitate cu prevederile art.art.7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, de aceea întru realizarea scopului pedepsei, a considerat oportună aplicarea pedepsei sub formă de amendă în limitele prevăzute de sancțiunea normei penale reținute în sarcina inculpatului.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, avocatul Chitoroga Ion în numele inculpatului Dragancea Vasile a contestat-o cu recurs ordinar, prin care solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Dragancea Vasile să fie achitat pe motivul, că fapta nu întrunește elementele infracțiunii. În argumentarea recursului, recurentul a invocat argumente similare celor invocate în cererea de apel (pct.3.1).

Procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului ordinar declarat, solicitând inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii 5 instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art.427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. În conformitate art.427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate. Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Din conținutul recursului declarat de către recurent se constată că, acesta nu invocă nici un temei de casare din cele prevăzute de art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, însă solicită achitarea inculpatului Dragancea Vasile, exprimând opinia că, instanțele de judecată greșit au ajuns la concluzia în ce privește condamnarea în baza art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal, deoarece fapta acestuia nu întrunește elementele infracțiunii, astfel se întrevede temeiul pentru recurs prevăzut de art. 427 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond în cazurile când nu au fost întrunite elementele infracțiunii. Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorii invocate de către partea apărării, Colegiul penal atestă că, o astfel de eroare în speța dată nu se constată, deoarece, potrivit art.113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală. Dat fiind faptul, că în prezenta speță autorul recursului își exprimă dezacordul cu prezența în acțiunile inculpatului Dragancea Vasile a elementelor infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(2) Cod penal și solicită achitarea acestuia, Colegiul penal va purcede la analiza acestor elemente, în coraport cu circumstanțele constatate și probele administrate. Potrivit considerentelor teoretice latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art.287 Cod penal, constă în fapta prejudiciabilă exprimată în acțiunile care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, de opunerea de rezistență violentă reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice, ori în acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită. Din această noțiune se desprinde că, fapta prejudiciabilă cunoaște patru modalități normative cu caracter alternativ. De asemenea, doctrina menționează că, infracțiunea specificată la art.287 Cod penal, este o infracțiune formală și se consideră consumată din momentul realizării acțiunilor specificate în latura obiectivă. Colegiul penal relevă că, totuși obligatoriu este modul public al infracțiunii de huliganism, adică actele huliganice sunt săvârșite în prezența unor persoane sau rezultatul acțiunilor huliganice devin inevitabil cunoscut altor persoane. 6 Instanța de recurs remarcă faptul că, ordine publică înseamnă o totalitate de relații sociale ce asigură o ambianță liniștită de conviețuire în societate, de inviolabilitate a persoanei și a integrității patrimoniului, precum și activitatea normală a instituțiilor de stat și publice. Prin acțiuni care încalcă ordinea publică, se înțelege fapta săvârșită în public, îndreptată împotriva ordinii publice, care se concretizează în acostarea jignitoare a persoanelor, în alte acțiuni similare ce încalcă normele etice, tulbură ordinea publică și liniștea persoanelor. Huliganismul însoțit de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violente constituie atât violența psihică, cât și cea fizică, ce se poate manifesta prin cauzarea unor prejudicii sănătății, care pot surveni în urma săvârșirii unor acțiuni cu caracter violent, produse prin aplicarea de lovituri, prin imobilizarea, îmbrâncirea, punerea unei piedici victimei, urmate de vătămarea integrității corporale sau de leziuni corporale, sau fără cauzarea prejudiciului sănătății. Reieșind din lucrările dosarului, Colegiul penal consideră că, soluția adoptată de către instanța de apel în partea calificării de drept a acțiunilor inculpatului în baza art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal, este corectă și întemeiată prin ansamblul de probe expus și analizat în hotărârea contestată și menționate în pct.4.1. al prezentei decizii. Astfel, Colegiul penal reține că, instanța de apel just a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului și încadrarea juridică justă a acțiunilor infracționale ale acestuia, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, inclusiv declarațiile inculpatului, declarațiile părții vătămate Chira Andrei, declarațiile martorilor Ursu Nicolae, Grebencea Gheorghe, Trifan Andrei, precum și înscrisurile anexate la materialele dosarului: ordonanța de ridicare, de la angajatul IP Gheorghe Tanase a înregistrărilor audio-video a actelor de huliganism din incinta stației de alimentare cu combustibil ”Petrom” din 14 august 2018 (f.d.8); procesul-verbal de ridicare și examinare din 14 august 2018, potrivit căruia de la Gheorghe Tanase a fost ridicat și examinat un CD ce conține înregistrarea audiovideo a actelor de huliganism din incinta stației de alimentare cu combustibil ”Petrom”(f.d.9); ordonanța de recunoaștere a obiectelor drept corpuri delicte din 14 august 2018, potrivit căreia au fost recunoscut drept corp delict un CD ce conține înregistrarea audio-video a actelor de huliganism din incinta stației de alimentare cu combustibil ”Petrom” (f.d.10), toate probele fiind apreciate în conformitate cu prevederile art.101 alin.(1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării lor. Instanța de apel s-a pronunțat argumentat și detailat asupra tuturor motivelor invocate în apelul de pe rol, indicând și motivele pentru care a respins dovezile și versiunile apelantului, probele administrate pe caz demonstrând clar și cert prezența în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunilor prevăzute la art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal. Latura subiectivă a infracțiunii de huliganism se caracterizează, în primul rând prin intenție directă, iar motivele acestei infracțiuni sunt huliganice. Prin urmare, conținutul probelor enunțate în pct.4.1. al prezentei decizii, care au fost amplu analizate și obiectiv apreciate de instanțele de fond, în contextul de învinuire a inculpatului în baza art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal, confirmă cu certitudine că în acțiunile 7 inculpatului Dragancea Vasile se întrunesc elementele infracțiunii imputate, adică atât latura obiectivă, cât și cea subiectivă a acestei infracțiuni, acțiunile inculpatului în acest sens fiind corect calificate în baza art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal. Așadar, nu pot fi reținute argumentele apărării precum că în acțiunile inculpatului nu au fost întrunite elementele infracțiunii. Din conținutul deciziei rezultă cu claritate că, instanța de apel a apreciat obiectiv cumulul de probe, constatând că argumentele apărării despre nevinovăția inculpatului în comiterea faptei se combat prin totalitatea de probe cercetate în ședința de judecată, care demonstrează incontestabil vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal. Totodată, versiunea prezentată de către apărare asupra probelor puse la baza condamnării inculpatului, nu poate constitui temei de admitere a recursului, or, la etapa judecării recursului instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele de fond, aceasta fiind sarcina primordială a instanțelor de fond. Din atare considerente, Colegiul penal nu examinează criticile referitoare la presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente faptice, ci verifică, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanțele de fond, corectitudinea dispunerii condamnării inculpatului conform infracțiunii încriminate. Totodată, Colegiul penal reține faptul că, argumentele invocate de recurent au fost obiect de studiu la judecarea cauzei în prima instanță și în instanța de apel (motivele recursului ordinar invocat fiind identice cu cele din cererea de apel), asupra cărora instanțele de fond la acest capitol sau expus just și întemeiat. Mai mult, Colegiul penal conchide că, temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe aceste aspecte contestate și în prezentul recurs, nu se identifică Instanța de apel s-a expus în decizia sa, detaliat și argumentat asupra fiecărei chestiuni esențiale particulare speței, iar motivarea din decizia acesteia, în virtutea corectitudinii ei și pentru a evita repetări inutile, instanța de recurs ordinar o acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct.37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61). Cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale. Reieșind din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la examinarea recursului declarat, nu au fost stabilite careva erori de drept care ar condiționa casarea deciziei contestate, impunându-se soluția inadmisibilității recursului ordinar declarat de către avocatul Chitoroga Ion în numele inculpatului Dragancea Vasile, ca fiind vădit neîntemeiat. 8

În temeiul art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Chitoroga Ion în numele inculpatului Dragancea Vasile, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 iunie 2020, în cauza penală privindu-l pe Dragancea Vasile xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată integral la 15 octombrie 2021. Președinte Timofti Vladimir Judecători Țurcan Anatolie Toma Nadejda 9