1ra-1026/2021 — art. 264 alin. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași din 27.02.2020, Morari Mihail a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal la amendă în mărime de 600 unități convenționale, echivalentul a 30 000 lei, în beneficiul statului, fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport. A fost dispusă încasarea din contul lui Morari Mihail în beneficiul lui Gaberi Veronica 21573, 24 lei, cu titlu de prejudiciu material, și 10000 lei cu titlu de prejudiciu moral, iar cheltuielile de judecată în mărime de 768 lei au fost trecute în contul statului.

Prima instanță, în fapt, a constatat că Morari Mihail, deținând permis de conducere de categoria respectivă la 09.04.2018 aproximativ orele 22:20, conducând automobilul de model „Skoda Fabia”, cu numere de înmatriculare XXXXX, pe str. 31 August 1989 a XXXXX, manifestând imprudență față de acțiunile sale, exprimată prin neglijență, dându-și seama că acțiunile sale ar putea provoca consecințe social- periculoase, dar fiind predominat de idea nechibzuită că ele vor fi evitate, contrar prevederilor capitolul I, pct. 3 din Regulamentul Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 375 din 13.05.2009 (în continuare regulament), potrivit căruia participanții la trafic sunt obligați să respecte regulile de circulație, semnificația mijloacelor de semnalizare rutieră și prin acțiunile lor să nu cauzeze prejudicii altor participanți la trafic și să nu-i expună pericolului, și încâlcind prevederile capitolului II pct. 10, subcpt. 1 lit. b), capit. IV secțiunea III pct. 45 subcpt. 1) lit. a), b), d ) și subcpt. 2) al aceluiași regulament, care-l obligă pe conducătorul de vehiculul să posede cunoștințe și să execute cerințele prezentului 1 Regulament, precum și să posede dexteritatea necesară de a conduce în siguranță vehiculul pe drum, să conducă în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția, dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase, starea tehnică a vehiculului, particularitățile încărcăturii și situația rutieră, iar în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească pentru a nu pune în pericol siguranța traficului, a tamponat din spate pietonul Gaberi Veronica ce se afla pe trotuar în preajma localului „Karaoke-Bar”, situat pe str. 31 August 1989, XXXXX, cauzându- i, potrivit raportului de expertiză judiciară nr. 201812D0189 din 09 octombrie 2018, leziuni corporale medii sub formă de fractură compresivă a procesului spinos al vertebrei sacrale IV și fractura liniară a segmentului caudal al coccisului. În drept, aceste acțiuni ale lui Morari Mihail au fost calificate, de către prima instanță, în baza art. 264 alin. (1) Cod penal – încălcarea regulilor de securitate a circulației de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a provocat din imprudență o vătămare medie a integrității corporale.

Nefiind de acord cu soluția adoptată de prima instanță, avocatul Jian Vladislav a declarat apel în numele inculpatului, solicitând casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care procesul penal intentat în privința lui Morari Mihail să fie încetat. În motivarea apelului, titularul a indicat că la 18.04.2018 în privința lui Morari Mihail în legătură cu aceeași acuzație a fost întocmit proces-verbal cu privire la contravenție și aplicată sancțiune contravențională în baza art. 242 alin. (2) Cod contravențional. La fel, la materialele cauzei este decizia agentului constatator prin care ultimul a admis cererea de revizuire a procurorului și a casat decizia agentului constatator din 18.04.2018. Decizia de admitere a cererii de revizuire și casarea deciziei de aplicarea sancțiunii contravenționale, este ilegală și nu produce efecte juridice, or doar instanța de judecată era în drept să caseze decizia de aplicare a sancțiunii contravenționale, cu respectarea procedurii legale – citarea, examinarea cauzei în ședință publică, respectarea dreptului la apărarea, de a prezenta probe, etc. Drept urmare, decizia de aplicarea a sancțiunii contravenționale în privința inculpatului în baza art. 242 alin. (2) Cod contravențional, este în vigoare și produce efecte juridice, motiv din care procesul penal urmează a fi încetat.

Prin decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 21 septembrie 2020 a fost respins ca nefundat apelul și menținută hotărârea primei instanțe. 4.1. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că apelul este făcut în termenul legal și că prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, și just a concluzionat că inculpatul Morari Mihail este vinovat de comiterea infracțiunii incriminate lui, or probele administrate și cercetate au fost apreciate din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității, în ansamblu, prin coroborare. Instanța de apel, a considerat dovedită în afara dubiilor rezonabile vina inculpatului reieșind din: 2 - declarațiile părții vătămate Gaberi Veronica, care fiind audiată în primă instanță și a cărei declarații au fost verificate prin citire în instanța de apel, a relatat că în luna aprilie 2018 data nu o ține minte, împreună cu soțul său și cu verișoarele ei Cristina Smolenschi și Elena Lungu au mers la „Karaoke-Bar” din XXXXX să servească o cafea. Deplasându-se pe trotuar s-a întors spre soț să-i zică să-i ia portmoneul din mașină și în acel moment a fost lovită de o mașină din care cauză a căzut jos, lovindu-se la spate. Șoferul a coborât din mașină și a început s-o lovească și să o numească cu cuvinte necenzurate. Ea în acel moment acuza dureri foarte mari la spate și cap, atunci șoferul i-a propus 1000 lei, însă ea a refuzat să ia banii și a chemat poliția. După ce a venit poliția și a fost audiată, a fost și a trecut expertiza medico- legală. A doua zi Morari Mihail a telefonat pe Smolenschi Cristina și a rugat să fie retrasă plângerea, fiindcă este de acord să-i achite toate cheltuielile pentru tratament. Ulterior a refuzat, s-au mai purtat discuții și nu i s-a restituit bani pentru tratament. - declarațiile martorului Panco Marin, care fiind audiată în primă instanță și a cărei declarații au fost verificate prin citire în instanța de apel, a relatat că, partea vătămată este concubina sa. La 09.04.2018, împreună cu concubina, Smolenschi Cristina și Lupu Elena au mers la un bar din or. Călărași. Doamnele au coborât și Gaberi Veronica s-a întors să-l roage să-i aducă portmoneul din mașină. Când a ajuns la locul unde era soția a văzut că aceasta era căzută jos și plângea de durere, iar verișoarele ei încercau s-o ridice de jos. Șoferul din mașina „Șkoda Fabia” care a tamponat-o nu s-a dat jos din automobil. Atunci el s-a apropiat de Morari Mihail să discute, însă ultimul o numea pe Gaberi Veronica cu cuvinte necenzurate, spunând că ea este responsabilă de accidentul petrecut. Gaberi Veronica s-a adresat a doua zi la medic și a fost internată în spital, suportând o intervenție chirurgicală la genunchi și bazin. Morari Mihail nu a compensat nimic pentru cheltuielile de tratament. - procesul-verbal de cercetare la fața locului cu schița accidentului rutier și planșa cu imagini din 09.04.2018 prin care se redă amplasarea mijlocului de transport „Skoda Fabia”, n/î XXXXX la locul accidentului. - procesul-verbal de examinarea obiectului din 09.04.2018 potrivit căruia în urma examinării telefonului mobil de model „Samsung A5”, IMEI XXXXX, de culoare roz, s-a stabilit că acesta este deteriorat, ecranul având mai multe fisuri în partea de jos și câteva zgârieturi pe carcasa laterală. - procesul-verbal de ridicare din 14.09.2018 potrivit căruia de la Gaberii Veronica au fost ridicate bonuri de plată și certificate ce confirmă achitarea serviciilor medicale. 3 - raportul de expertiză nr. 201812D0189 din 09 octombrie 2018 potrivit căruia la Gaberi Veronica s-au constatat vătămări corporale medii exteriorizate prin: fractura compresivă a procesului spinos al vertebrei sacrale IV (corespunde crestei sacrale mediene) și fractura liniară a segmentului caudal al coccisului, acestea fiind produse prin acțiunea unui obiect dur, contondent, posibil în timpul și circumstanțelor indicate cu acțiunea traumatică în spate. Cu referire la motivele invocate de partea apărării, precum că prima instanță a adoptat soluția incorectă de condamnare, or, procesul penal urma a fi încetat, instanța de apel a constatat că din materialele deduse judecății nu se întrevăd erori de fapt ce ar duce la casarea sentinței. Astfel, instanța de apel a considerat că aceste afirmații reprezintă opinia subiectivă a părții, prima instanță corect și justificat a motivat soluția sub aspectul recunoașterii vinovăției inculpatului Morari Mihail în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal, motiv pentru care, întru a evita repetări inutile, instanța de apel le-a însușit (hotărârea CtEDO Albert versus România). Nefondată a fost apreciată și solicitarea avocatului privind încetarea procesului penal în privința lui Morari Mihail, pe motiv că la moment este în vigoare decizia de aplicarea a sancțiunii contravenționale în privința ultimului în baza art. 242 alin. (2) Cod contravențional. În contextul dat, s-a reținut că prin decizia Inspectorului superior SSSTAR a IP Călărași Bînzari Veaceslav din 16.10.2018, s-a admis cererea de revizuire înaintată de către procurorul A. Morcov și a fost casată decizia agentului constatator din 18.04.2018 în privința lui Morari Mihail, prin care ultimul a fost atras la răspundere contravențională în baza art. 242 alin. (2) Cod Contravențional. În conformitate cu art. 476 Cod contravențional procurorul dispune de dreptul de a înainta cerere de revizuire a deciziei sau hotărârii emise în cauza contravențională dacă se constată că în acțiunile contravenientului sânt prezente elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de Codul penal, cererea de revizuire urmând a fi depusă în instanța a cărei decizie sau hotărâre a rămas definitivă. Deși, avocatul invocă că, cererea de revizuire urma să fie examinată de instanța de judecată, dar nu de agentul constatator, instanța de apel a remarcat că opinia apărătorului este pripita, în contextul în care, cererea de revizuire a procesului contravențional depus de procuror, a fost soluționat de agentul constatator a cărui decizie de sancționare a rămas definitivă. Or, din materialele dosarului, nu rezultă că Morari Mihail ar fi contestat decizia de sancționare din 18.04.2018 sau decizia Inspectorului superior SSSTAR a IP Călărași Bînzari Veaceslav din 16.10.2018. Astfel, instanța de apel a constatat că o decizie de sancționare a inculpatului pentru aceiași faptă nu există, or decizia prin care inculpatul a fost recunoscut vinovat în baza art. 242 Cod contravențional, a fost desființată prin procedura de revizuire în cadrul procesului contravențional, iar apărarea nu a contestat în ordinea stabilită de lege acest lucru, astfel încât aceasta având efectul unui fapt stabilit prin decizia Inspectorului superior SSSTAR a IP Călărași Bînzari Veaceslav din 16.10.2018, care este o autoritate statală, iar nulitatea deciziei respective, în cadrul procesului penal privindu-l pe inculpatul Morari Mihail, nu poate fi operată în conformitate cu art. 251 Cod de procedură penală la examinarea cauzei penale, în acest sens existând calea de 4 atac prevăzută de Codul contravențional, de care a beneficiat inculpatul în calitatea sa de participant al procedurii contravenționale, de care nu s-a folosit ultimul. Totodată, instanța de apel a constatat că prima instanță a făcut o corectă individualizare a categoriei și cuantumului pedepsei stabilite, or inculpatul, care anterior nu este condamnat, la locul de trai se caracterizează pozitiv și nu se află la evidența medicului narcolog sau psihiatru, a săvârșit o infracțiune mai puțin gravă, din imprudență, pedeapsa în formă de amendă fiind echitabilă și suficientă pentru restabilirea echității sociale și aptă de a îndeplini funcțiile și de a realiza scopul în contextul gradului de pericol social a faptelor comise cât și personalitatea inculpatului. În continuare, instanța de apel a reținut că prima instanță, justificat a admis în parte acțiunea civilă privind recuperarea prejudiciului material și moral, or, partea vătămată a suportat prin infracțiunea săvârșită de inculpatul, suferințe psihice și morale, având în vedere că în urma accidentului rutier s-a constatat leziuni corporale medii, prin urmare, la caz se atestă un raport direct de cauzalitate între activitatea infracțională descrisă și prejudiciul nepatrimonial suportat, iar legea penală prevede expres dreptul persoanei căreia i-a fost cauzat prejudiciu nemijlocit prin acțiunile interzise de legea penală de a înainta o acțiune civilă privitor la încasarea prejudiciului material, moral cauzat prin infracțiune.

Împotriva deciziei, recurs ordinar declară avocatul Jian Vladislav, în numele inculpatului Morari Mihail, și solicită casarea totală a sentinței și deciziei cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care procesul penal intentat în privința lui Morari Mihail să fie încetat, reiterând motivele apelului (a se vedea pct. 3 a prezentei hotărâri).

Referință, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, depune procurorul și avocatul Tetelea Maria, în numele părții vătămate, ambii solicită menținerea hotărârii recurate ca legală și întemeiată.

Judecând recursul ordinar în raport cu materialele cauzei, Colegiul Penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis, casată total decizia instanței de apel și dispusă rejudecarea cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, din următoarele considerente. În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen. În temeiul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol. Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul și să dispună rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs. Potrivit efectului devolutiv al recursului și limitele lui, instanța de recurs este în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnaților (art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală). Art. 414 Cod de procedură penală stipulează că instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate. 5 Chestiunile de drept asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel se referă la faptul: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă normele de drept procesual penal sau administrativ au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină răspuns la toate motivele invocate. Tot aici, Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile pronunțate de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței ierarhic superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea în termeni generali-vagi, reprezintă motiv de casare. Colegiul penal constată că aceste prevederi legale deși sunt obligatorii, nu au fost întocmai respectate la judecarea prezentei cauze în ordine de apel, ceea ce duce la desființarea deciziei și dispunerea rejudecării cauzei. În contextul celor menționate supra se reține că, chiar dacă, recurentul nu indică expres la unul din temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, el critică decizia prin prisma erorii de drept prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, sub aspectul că hotărârea atacată conține motive contradictorii pe care se întemeiază soluția. Verificând legalitatea deciziei atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal lărgit reține că în speță și-a găsit confirmare temeiul de recurs arătat mai sus, prin prisma faptului că instanța de apel s-a expus contradictoriu și superficial asupra motivelor invocate în apel. Totodată, instanța de recurs, reieșind din prevederii art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, constată din oficiu prezența erorii de drept prevăzută la pct. 4) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală – judecata a avut loc fără participarea inculpatului, participarea lui fiind obligatorie potrivit legii, pe motiv că instanța de apel nu a reacționat la eroarea de drept admisă de prima instanță, menținând o sentință adoptată cu încălcarea esențială a dispozițiilor Codului de procedură penală. Într-o primă ordine de idei, Colegiul penal lărgit menționează că pentru a corespunde criteriilor de calitate, o hotărâre judecătorească trebuie să fie motivată suficient. Motivarea hotărârii judecătorești constituie o garanție pentru părți în fața eventualului arbitrariu judecătoresc, precum și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar, circumscriindu-se astfel noțiunii de proces echitabil în condițiile prevăzute de art. 6 CoEDO. Potrivit unei jurisprudențe constante a CtEDO, ce reflectă principiul de bună administrare a justiției, actele judecătorești ale instanțelor naționale trebuie să fie motivate. Asigurarea calității hotărârilor judecătorești reprezintă una din sarcinile principale ale judecătorilor în procesul de înfăptuire a justiției și constituie o garanție a dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6 CoEDO. În speță, instanța de recurs constată că motivarea deciziei din apel este contradictorie și superficială, lipsind o motivare a instanței de apel sub aspectul prezenței sau lipsei premiselor ce permit reluarea procesului contravențional: 6 descoperirea unor noi circumstanțe sau depistarea unui viciu fundamental, care afectează hotărârea luată în cadrul procesului contravențional. Astfel, instanța de apel, în pct. 17 a deciziei recurate, pe de o parte, indică că solicitarea apărării de înceta procesul penal pe motiv că la moment produce efecte juridice decizia de sancționare în baza art. 242 alin. (2) cod contravențional, este nefondată, iar pe altă parte că, partea apărării în persoana inculpatului sau a avocatului acestuia nu au exercitat, în termen legal, dreptul la atacare a hotărârii, motiv pentru care „nulitatea deciziei respective, în cadrul procesului penal privindu-l pe inculpatul Morari Mihail, nu poate fi operată în conformitate cu art. 251 Cod de procedură penală la examinarea cauzei penale…”. În aceste circumstanțe, se concluzionează că hotărârea instanței de apel este lipsită de „claritate”, adică ea nu poate fi considerată motivată suficient și părțile nu pot înțelege motivele pe care se întemeiază actul de justiție, pentru a prezenta contraargumente în instanțele superioare (hotărârea CtEDO Hadjianastassiou versus Grecia). În subsidiar, Colegiul penal lărgit reține că judecarea unei cauze penale cu nerespectarea normelor de procedură penală, norme ce au un caracter imperativ, duce la nulitatea hotărârii adoptate. Din practica CtEDO și cea națională cât și legislația procesual penal se reliefează că prezența inculpatului, atunci când se judecă fondul cauzei, este necesară, renunțarea acestuia de a se prezenta trebuind a fi stabilită în mod neechivoc (hotărârea Popovici versus Moldova din 27. 11.2007 și art. 321 Cod de procedură penală). La acest capitol, reieșind din materialele cauzei, rezultă că, prima instanță a judecat cauza în lipsa inculpatului, admițând cererea datată cu 20 martie 2019 și semnată de inculpat în care se menționează că ultimul solicită, în temeiul art. 321 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală, judecarea în lipsa sa (f.d. 151, vol. I). Potrivit art. 321 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală judecarea cauzei în instanța de apel poate avea loc fără participarea inculpatului, la solicitarea acestuia, cu condiția ca el să fie pus sub învinuire pentru săvârșirea infracțiunii ușoare. Infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (1) Cod penal se atribuie la categoria celor mai puțin grave, sancționându-se inclusiv cu închisoare pe un termen de până la 3 ani. Reieșind din cele indicate supra, se impune concluzia că speței nu-i sunt aplicabile prevederile art. 321 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală și că cererea lui Morari Mihail nu este admisibilă, aducându-se atingere dreptului la un proces echitabil a inculpatului. În această circumstanță, instanța de apel, prin prisma art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, care obligă instanța de apel ca, în afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant, să examineze aspectele de fapt și de drept ale cauzei, însă fără a înrăutăți situația apelantului, urma să desființeze sentința, ea fiind adoptată cu încălcarea esențială a dispozițiilor Codului de procedură penală (art. 321 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală), deoarece lipsesc acte ce ar confirma că inculpatul a renunțat în mod expres la exercitarea dreptului său de a apărea în fața instanței și să purceadă la judecarea apelului după regulile generale pentru judecarea cauzelor în primă instanță. 7 În concluzie, Colegiul penal lărgit conchide, că la judecarea cauzei instanța de apel a admis erori, care nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs ordinar. Erorile menționate sunt erori de drept procedural și se încadrează în art. 427 alin. (1) pct. 4) și 6) Cod de procedură penală, deoarece se referă atât la procedura de judecare în primă instanță cât și de motivare a soluției instanței de apel, or o sentință se prezumă a fi legală doar atunci când părților li se respectă, în egală măsură, drepturile și libertățile procesuale, iar instanța ierarhic-superioară este obligată să corecteze eroarea de drept (hotărârea CtEDO Leoni versus Italia). Așadar, lipsa de reacție a instanței de apel la eroarea de drept admisă de prima instanță cât și motivarea în contradictoriu și superficială a deciziei, se apreciază ca un viciu de judecată care afectează hotărârea adoptată și reprezintă temei legal de a o casa și a dispune rejudecarea cauzei în instanța de apel. La noua rejudecare a cauzei, instanța de apel are obligația să înlăture erorile menționate, să țină seama de motivele expuse, care au servit temei de casare a soluției adoptate și, cu respectarea prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, să verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma prevederilor art. art. 384-397 Cod de procedură penală, și să se pronunțe argumentat asupra tuturor motivelor invocate în cererea de apel, iar în dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată, care să corespundă prevederilor art. 417 Cod de procedură penală, ținând cont de motivele expuse în pct. 7 al prezentei decizii.

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul Penal lărgit d e c i d e: Admite recursul ordinar declarat de avocatul JIAN Vladislav, în numele inculpatului MORARI Mihail, casează total decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 21 septembrie 2020 în cauza penală privindu-l pe MORARI Mihail XXXXX și dispune rejudecarea cauzei, în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată. Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată. Decizia pronunțată integral la 12 octombrie 2021. Președinte DIACONU Iurie Judecători CATAN Liliana STRATULAT Galina BURDUH Victor BOICO Victor 8