1ra-2096/2021 — art. 264 alin. 5 CP

1ra-2096/2021 — art. 264 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-2096/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

01 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Nadejda TOMA

judecători Liliana CATAN

Ion GUZUN

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocata

Bodean Ina în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 28 iunie 2021, în cauza penală privindu-l pe

ONICI Victor XXXXX, născut la XXXXX,

domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 18.10.2019 -19.03.2021;

Instanța de apel: 14.04.2021 -28.06.2021;

Instanța de recurs: 26.10.2021- 01.12.2021.

c o n s t a t ă:

Onici Victor a fost recunoscut vinovat și condamnat pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (5) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de

închisoare pe termen de 8 ani, cu executare în penitenciar de tip deschis, cu privarea

de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de 5 ani.

S-a încasat de la Onici Victor în bugetul de stat a cheltuielilor de judecată în sumă

de 7186 lei.

la data de 05.08.2018, aproximativ ora 02:00, nedeținând permis de conducere,

conducând mijlocul de transport de model „BMW 728I”, cu XXXXX, pe traseul ce

leagă XXXXX cu traseul R-30, a manifestat o atitudine nechibzuită față de dexteritatea

în conducerea mijlocului de transport, care i-ar permite să prevadă situații periculoase,

din cauza neatenției manifestate, neținând cont de condițiile rutiere și situația rutieră,

nu a redus viteza până la limita care i-ar asigura securitatea circulației rutiere sau chiar

să oprească și ca rezultat a derapat de pe traseu, inversându-se cu automobilul pe

acostament. În urma acestui impact unitatea de transport a fost defectată tehnic, iar

pasagerilor Indoitu Mihail și Olari Daniela le-au fost cauzate diferite leziuni corporale,

de la care ultimii au decedat. În astfel de circumstanțe Onici Victor a încălcat

prevederile Regulamentului Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.

357 din 13.05.2009 și anume pct.45 alin.(1) lit. b) și d) care prevede că conducătorul

trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând

1

permanent seama de următorii factori: dexteritatea în conducere care i-ar permite să

prevăd situațiile periculoase și situația rutieră; pct. 10 și subpct. 2) lit. a) care prevede

că persoana care conduce un autovehicul trebuie se posede și la cererea lucrătorului de

poliție este obligată să prezinte pentru control permisul de conducere perfectat pe

numele său, valabil pentru categoria (subcategoria) din care face parte autovehiculul

condus și pct. 14 lit. a) care prevede că conducătorului de vehicul îi este interzis să

conducă vehiculul în stare de ebrietate, precum și art. 32 din Legea nr.131-XVI din

07.06.2007, privind siguranța traficului rutier, care în alin. (4) lit. b) stipulează că

participanții la trafic sunt obligați să manifeste un comportament care să asigure fluența

și siguranța traficului rutier, să nu pericliteze siguranța unor alți participanți la trafic,

să nu cauzeze prejudicii mediului înconjurător, proprietății publice sau private, art.33

alin.(3) lit. a) potrivit căruia conducătorul de vehicul este obligat să cunoască și să

respecte Regulamentul Circulației Rutiere.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate Onici Victor a comis „Încălcarea regulilor

de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport de către

persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență,

decesul a două sau mai multe persoane” adică infracțiunea prevăzută de art. 264 alin.

(5) Cod penal.

avocatul Cotovici Eugeniu în numele inculpatului, care a solicitat casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care

Onici Victor să fie achitat.

În motivarea apelului s-a invocat că instanța de fond a interpretat eronat și greșit

circumstanțele cauzei penale considerând constatate circumstanțe de fapt expuse în

sentință, fără existența probelor în sensul confirmării învinuirii, fapt care a dus în

viziunea apărării la condamnarea ilegală a inculpatului.

Invocă apelantul că instanța de fond în partea descriptivă a acțiunilor

condamnatului considerate constatate a enunțat că „Onici Victor... a manifestat o

atitudine nechibzuită fată de dexteritatea în conducerea mijlocului de transport, care

i-ar permite să prevadă situații periculoase, din cauza neatenției manifestate, neținând

cont de condițiile rutiere și situația rutieră, nu a redus viteza până la limita care i-ar

asigura securitatea circulației rutiere sau să oprească și ca rezultat a derapat de pe

traseu". Circumstanțele expuse în lipsa probelor care ar denota conducerea mijlocului

de transport peste limita de viteză, s-au neadaptată condițiilor rutiere, sau climaterice,

cât și în urma cercetării judecătorești, au rămas neevidențiate și neconstatate acele

circumstanțe soldate cu impactul rutier, prin derapare și inversare a mijlocului de

transport, precum și în cazul admiterii conducerii mijlocului de transport de către

condamnat, a rămas nestabilit faptul dacă avea ultimul posibilitatea reală de evita

accidentul rutier, sau nu. Problema posedării, sau nu, a permisului de conducere,

incriminată condamnatului prin încălcarea prevederilor pct. 10, subpct. 2, lit. a)

Regulamentul circulației rutiere, in viziunea apărării nu are legătură cauzală cu

consecințele produse.

2

apelul avocatului Cotovici Eugeniu în numele inculpatului a fost respins ca nefondat,

cu menținerea fără modificări a sentinței contestate.

inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate este confirmată prin cumulul de probe

cercetate, enumerate mai sus, ce coroborează între ele și careva divergențe între

declarațiile martorilor și probele scrise care ar trezi dubii, nu au fost reținute.

Faptul că inculpatul nu a recunoscut vinovăția în comiterea faptei prevăzute de

art. 264 alin. (5) Cod penal nu constituie un temei de achitare a acestuia, or,

nerecunoașterea vinovăției este un drept al inculpatului, și nu o circumstanță ce

determină soluția de achitare a acestuia.

Totodată, alegațiile inculpatului cu referire la faptul că la volanul automobilului

nu s-a aflat el dar Indoitu Mihail au fost respinse, or, această versiune este una pur

declarativă, în situația în care s-a confirmat prin declarațiile martorilor Morozov

Serghei, Carauș Octavian, Pușca Ion că anume inculpatul a fost la volanul

automobilului accidentat. În coroborare cu declarațiile martorilor menționați este și

raportul de expertiză judiciară nr.201930D0046 din 25.06.2019, potrivit căruia la

Indoitu Mihail se exclude producerea leziunilor corporale constatate în rezultatul

căderii libere a corpului din poziție verticală. Leziunile corporale constatate la Indoitu

Mihail nu sunt specifice sau caracteristice pentru șofer (f.d.50-51), aceiași concluzie

fiind și pentru victima Olari Daniela (f.d. 55-58, 60-61).

Referitor la stabilirea pedepsei penale inculpatului, instanța de apel a indicat că în

contextul art. 76, 77 Cod penal circumstanțe atenuante sau agravante în privința

inculpatului nu s-au identificat.

Astfel, la individualizarea, stabilirea categoriei și termenului pedepsei

inculpatului s-a ținut cont de prevederile art. 6, 7, 16, 61, 75, 76, 77, 78, Cod penal, de

gravitatea infracțiunii săvârșite, care se atribuie la categoria infracțiunilor grave, de

faptul că infracțiunea a fost săvârșită din imprudență, de personalitatea inculpatului

care anterior nu a fost condamnat, și de faptul că nu se afla la evidență medicului

narcolog sau psihiatru. Prin urmare a constatat că corijarea și reeducarea acestuia este

posibilă doar cu aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 8 ani,

cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani, ținând

cont de faptul că la momentul comiterii infracțiunii erau în vigoare prevederile legii

penale vechi, care sunt mai favorabile inculpatului ( în latura aplicării pedepsei

complementare).

Instanța de apel a considerat că anume această pedeapsă este echitabilă și

suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor statului

și întregii societăți, perturbate prin infracțiunea comisă de către inculpat, iar pedeapsa

stabilită inculpatului este aptă de a îndeplini funcțiile și de a realiza scopul în contextul

gradului de pericol social al faptei comise de inculpat, cât și personalitatea lui.

Referitor la cheltuielile de judecată legate de efectuarea rapoartelor de constatare

și pentru efectuarea expertizelor judiciare în sumă de 7186 lei, s-a considerat că soluția

3

instanței de fond prin care ultima a dispus încasarea sumei date din contul inculpatului

este una justificată și întemeiată, or, conform prevederilor art. 227, 229 Cod de

procedură penală acestea sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea

acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatului în

comiterea infracțiunii incriminate.

inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6)

și 8) Cod de procedură penală, solicitând casarea totală a deciziei cu pronunțarea unei

noi hotărâri, cu dispunerea achitării inculpatului, deoarece fapta nu întrunește

elementele infracțiunii.

În motivare recurenta a indicat că:

- instanțele de judecată nu au efectuat constatarea corectă a circumstanțelor de

fapt a cauzei;

- verificând probele în ședința de judecată nu au acordat eficiență deplină

prevederilor art. 100- 101 Cod de procedură penală, formulând o concluzie greșită

referitor la vinovăția inculpatului;

- instanța de apel a însușit motivele instanței de fond fără a pătrunde în esența

problemei, și a statuat în linii generale vinovăția inculpatului de comiterea infracțiunii

prevăzute art. 264 alin. (5) Cod penal;

- instanța de apel nu a argumentat prin ce se exteriorizează „fapta prejudiciabilă

de încălcare a regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de

transport” săvârșită de inculpat;

- nu a fost stabilit faptul dacă conducătorul mijlocului de transport avea

posibilitatea reală de a evita impactul rutier;

- declarațiile martorilor nu sunt informative pentru restabilirea evenimentelor, or

nici unul nu a fost martor ocular.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatei,

menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și

lipsit de temeiuri legale.

din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi

declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care se constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod

de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Colegiul reține că recurenta indică la prezența erorilor de drept prevăzute de pct.

6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

4

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, și pct. 8) nu au fost

întrunite elementele infracțiunii a alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

Potrivit textul recursului declarat, recurenta nu a concretizat care din temeiuri pct.

6) le pune la baza cererii de recurs și prin ce se confirmă aceste temeiuri, iar alegerea

din oficiu de către instanța de recurs a temeiului din cele 5 menționate este inadmisibilă

și prin urmare, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu-și

găsește confirmare la examinarea cauzei în ordine de recurs ordinar.

Referitor la temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

invocat de recurentă, Colegiul penal menționează că, sub aspectul situației de

„neîntrunire a elementelor infracțiunii” se înțeleg acele cazuri când s-a produs

condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura

obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea). La caz, argumentul

contravine cu declarațiile martorilor Morozov Serghei, Carauș Octavian, Pușca Ion și

raportului de expertiză judiciară nr.201930D0046 din 25.06.2019.

Din conținutul cererii de recurs rezultă, că recurenta critică hotărârea în latura

penală, solicitând să fie achitat inculpatul.

Deși se invocă că inculpatul nu este vinovat de săvârșirea nici a infracțiunii

incriminate, nici a celei de care instanța l-a recunoscut vinovat, Colegiul consideră că

instanța de apel, respectând prevederile art. 414 Cod de procedură penală, a audiat

inculpatul, martorii, a supus unei verificări minuțioase, sub toate aspectele, probele

prezentate de părți, descrise în pct. 5. din prezenta decizie, întemeiat ajungând la

concluzia vinovăției inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute art. 264 alin. (5)

Cod penal.

Mai mult, critica aprecierii probelor nu poate fi supusă analizei la etapa examinării

cauzei în ordine de recurs ordinar, deoarece instanța de recurs este abilitată de a se

pronunța asupra chestiunilor de drept, care constituie erori cu caracter procedural sau

material, iar aprecierea probelor constituie o chestiune de fapt, ce ține de judecarea

fondului cauzei, judecare care nu se înfăptuiește de către instanța de recurs.Din aceste

considerente, nu se examinează reaprecierea probelor, în modul propus de apărare, din

motiv că nu se regăsește în temeiurile prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală.

În cererea de recurs, se invocă argumente deja examinate minuțios și respinse în

cadrul procedurii precedente, iar în prezent nu există circumstanțe cu caracter

substanțial și convingător, care să justifice ingerința instanței supreme în hotărârea

instanței de apel.

Raportând argumentele recursului la conținutul deciziei atacate, Colegiul penal

constată că, instanța de apel a dat o argumentare amplă soluției pronunțate, apreciind

cu certitudine că, în baza probelor cercetate, prin prisma art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor,

ajungând la o concluzie întemeiată privind vinovăția lui Onici Victor în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (5) Cod penal, a fost dovedită pe deplin.

5

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent, că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu cele invocate de recurentă, că hotărârea contestată conține

motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că instanța nu a admis vreo eroare

gravă de fapt, care să fi afectat soluția, că au fost întrunitele elementele infracțiunii, și

că recursul ordinar este vădit neîntemeiat.

În aceeași ordine de idei, Colegiul nu consideră ca fiind necesar de a motiva diferit

răspunsul la aceleași argumente invocate în cererile de apel, în contextul oferirii

răspunsurilor plauzibile de către instanța de apel. Potrivit jurisprudenței CtEDO, în

situația dată, nu se mai impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea

demonstrând cu prisosință soluția dată de instanțele inferioare. Or, în cazul în care

acestea și-au motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care

confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient

orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească

de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c.

Spaniei, Helle c.Finlandei).

Prin urmare, având în vedere considerentele menționate supra și raportând situația

reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul

penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat

prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar

criticele din cererea de recurs înaintată de avocata Bodean Ina nu și-au găsit

confirmarea.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocata Bodean Ina în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28

iunie 2021, în cauza penală privindu-l pe ONICI Victor XXXXX, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 20 ianuarie 2022.

Președinte Nadejda TOMA

Judecător Liliana CATAN

Judecător Ion GUZUN

6