1ra-2002/21 — art. 264 alin. 3 lit. b CP

1ra-2002/21 — art. 264 alin. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-2002/21

1-20120667-01-1ra-28092021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

09 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte: Toma Nadejda

Judecătorii: Catan Liliana și Guzun Ion,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

către avocatul Gonța Maxim în numele inculpatului Iurcu Oleg, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

12 mai 2021, în cauza penală în privința lui

Iurcu Oleg xxxxx, născut la xxxxx xxxxx,

originar și domiciliat în xxxxx xxxxx

xxxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 30.09.2020 – 02.02.2021;

Instanța de apel: 22.02.2021 – 12.05.2021;

Instanța de recurs: 28.09.2021 – 09.02.2022.

A C O N S T A T A T

02 februarie 2021, în baza probelor administrate la faza de urmărire penală,

în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Iurcu Oleg a fost

recunoscut vinovat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, fiindu-i stabilită

pedeapsa de 2 ani închisoare în penitenciar de tip deschis, cu anularea

dreptului de a conduce mijloace de transport.

În temeiul art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea executării

pedepsei cu închisoare, pe o perioadă de probațiune de 3 (trei) ani.

A fost încasat de la inculpatului Iurcu Oleg, în beneficiul bugetului de

stat, suma de 5448 lei cu titlu de cheltuieli judiciare pentru efectuarea

expertizei judiciare medico-legale și expertizei judiciare auto-tehnice.

Iurcu Oleg, la 26.02.2020, aproximativ la ora 19:00 min., conducând

automobilul de model „Volkswagen Transporter”, cu numărul de

înmatriculare xxxxxxx, se deplasa pe traseul Chișinău-Dubăsari, din direcția

or. Cricova, mun. Chișinău, în direcția or. Dubăsari.

În timpul deplasării, ajungând în apropierea stației de alimentare peco

1

„Goiana Petrol”, al traseului indicat supra, nu a apreciat corect situația rutieră

în care se afla autovehicul la momentul respectiv, n-a luat în considerație

starea lucrurilor în traficul rutier ce reflectă gradul de protecție a

participanților la el împotriva accidentelor și consecinței acestora, nu a ținut

permanent de totalitatea factorilor ce caracterizează condițiile rutiere,

existenta unor obstacole pe sectoarele drumului, intensitatea și nivelul de

organizare a traficului rutier, nu a manifestat prudență sporită la trafic și nu a

cedat trecerea pietonilor angajați în traversarea părții carosabile, încălcând

prevederile pct. (3) al Regulamentului Circulației Rutiere, care stipulează că:

„Participanții la trafic sânt obligați să respecte regulile de circulație,

semnificația mijloacelor de semnalizare rutieră, semnalele și indicațiile

agentului de circulație, condițiile tehnice ale prezentului Regulament și prin

acțiunile lor să nu cauzeze prejudicii altor participanți la trafic, să nu-i expună

pericolului, precum și să nu creeze neîntemeiat obstacole circulației care ar

depăși pe acele care sânt provocate de circumstanțe iminente”, ignorând

cerințele pct. 45 (1) și (2) al Regulamentului Circulației Rutiere, potrivit căruia

,,(1) Conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de

viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: a) starea

psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere

care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; d) condițiile rutiere;

e) situația rutieră; (2) iar în cazul în care apar obstacole ce pot fi observate de

conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească pentru a nu pune

în pericol siguranța traficului”, precum și prevederile pct. 46 lit. a) din același

regulament, care indică că „conducătorul de vehicul trebuie să manifeste

prudență sporită și, în caz de necesitate, să reducă viteza până la limita care

iar garanta siguranța traficului sau chiar să oprească, în cazurile în care se

deplasează pe lângă persoane de vârstă înaintată ”, iar ca urmare a încălcărilor

admise, cu partea frontală-stânga a automobilului a săvârșit tamponarea

pietonului Percic Dumitru, născut la xxxxx xxxx, care traversa partea

carosabilă de la stânga spre dreapta, relativ deplasării automobilului.

În rezultatul accidentului rutier, pietonul Percic Dumitru, urmare a

leziunilor cauzate a decedat, fapt constatat prin raportul de expertiză judiciară

nr. 202003C0806 din 10.09.2020, potrivit căruia: Moartea cet. Percic Dumitru,

anul nașterii xxxx, a survenit în rezultatul hemoragiilor intracerebrale,

cauzate de trauma cranio-cerebrală închisă, starea generală fiind complicată

prin edem cerebral pronunțat cu hemoragii secundare în trunchiul cerebral ce

se confirmă prin datele documentelor medicale și depistarea modificărilor

traumatice respective la necropsie și adeverite histopatologic. La examinarea

medico-legală a cadavrului s-au depistat: Traumă cranio-cerebrală închisă:

hemoragii subarahoidiene la baza lobilor occipitali și temporal pe stânga,

conținut hemoragie în ventriculii laterali. Edem cerebral pronunțat, hemoragii

secundare în trunchiul cerebral, fracturi costale pe dreapta, cu hemoragii

unice, roș-închis în țesuturile moi adiacente-leziunile corporale descrise mai

sus au fost produse prin acțiunea traumatică cu corp(uri) contondent(e)

dur(e) sau la lovirea de acesta(ea), posibil în timpul și circumstanțele indicate,

2

are legătură cauzală directă cu survenirea decesului și în comun se califică ca

vătămare corporală gravă”.

Astfel, prin acțiunile sale, Iurcu Oleg a săvârșit infracțiunea, prevăzută

de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, încălcarea regulilor de securitate a

circulației rutiere sau de exploatare a unităților de transport de către persoana

care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență

decesul unei persoane.

partea pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri în

această parte, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

inculpatului Iurcu Oleg să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de 5 ani

închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de

probă de 5 ani, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

În motivarea apelului a indicat, că Iurcu Oleg a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, prin care a cauzat din

imprudență decesul unei persoane. Deși instanța de judecată, a dat aprecierea

corectă circumstanțelor de fapt a cauzei și l-a condamnat în baza art. 264

alin. (3) lit. b) Cod penal, aceasta nu a ținut cont de faptul că la stabilirea

pedepsei este necesar de a lua în considerație criteriile de individualizare a

pedepsei, prevăzute de art. 75 Cod penal, conform cărora la stabilirea

categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului. Astfel, instanța

de judecată, la stabilirea pedepsei inculpatului Iurcu Oleg, în baza art. 264

alin. (3) lit. b) Cod penal, nu a ținut cont de faptul că acesta a săvârșit o

infracțiune gravă pentru care legea prevede pedeapsa sub formă de închisoare

de la 3 - 7 ani.

Procurorul a concluzionat, că prima instanță eronat a apreciat

personalitatea inculpatului și neîntemeiat i-a stabilit o pedeapsă mai blândă

care nu va atinge scopul legii penale de reeducare a acestuia.

apel, solicitînd admiterea apelului, casarea parțială a sentinței Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani din 02 februarie 2021, cu pronunțarea unei noi

hotărîri, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță și de a emite o decizie

prin care inculpatul Iurcu Oleg, să nu-i fie aplicată pedeapsa complementară

de anulare a dreptului de a conduce mijloace de transport, iar cheltuielile

judiciare în sumă de 5 448 lei, să fie trecute în contul statului.

În motivarea apelului a indicat, că deși prima instanță, în partea

descriptivă a sentinței a ajuns la concluzia de neaplicarea a pedepsei

complementare sub formă de anularea dreptului de a conduce mijloace de

transport, ca pedeapsă complementară aplicînd prevederile art. 79 Cod penal,

însă în dispozitivul sentinței a dispus anularea dreptului de a conduce

mijloace de transport inculpatului Iurcu Oleg, ca pedeapsă complementară.

Motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii cu referire la încasarea din

3

contul lui Iurcu Oleg, a cheltuielilor judiciare suportate în legătură cu

efectuarea expertizelor judiciare medico-legale și expertiza judiciară

auto–tehnică, or, cheltuielile legate de expertizele menționate urmau a fi

trecute în contul statului.

Prin urmare, apărarea a menționat că, rapoartele de expertiză efectuate

de către ordonatorul expertizei, care este organul de urmărire penală, în sumă

de 5 448 lei, au fost utilizate în sensul art. 93 alin. (2) pct. 2), 7) Cod de

procedură penală în calitate de probe, fiind puse la baza acuzării inculpatului

Iurcu Oleg. Astfel, costul cheltuielilor judiciare urmează a fi suportate de către

ordonatorul expertizei judiciare, la caz, organul de urmărire penală, din

mijloacele alocate pentru efectuarea expertizelor din bugetul alocat, or,

prevederile art. 227 alin. (3) Cod procedură penală, prevede expres că

cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate de stat, dacă legea nu

prevede altă modalitate

Suplimentar, apărarea a menționat, că instanța de fond, nu a ținut cont

de starea materială a inculpatului, precum și faptul că acesta nu este angajat în

câmpul muncii, este căsătorit, are la întreținere un copil minor, iar încasarea

din contul inculpatului a cheltuielilor de judecată în sumă de 5 448 lei, este o

povară pentru inculpat. Astfel, consideră parțial neîntemeiată soluția instanței

de fond de a condamna inculpatul Iurcu Oleg, cu aplicarea pedepsei

complementare, cu încasarea din contul acestuia a sumei de 5 448 lei cu titlu

de cheltuieli judiciare pentru efectuarea expertizei.

12 mai 2021, a fost respins ca nefondat apelul avocatului Gonța Maxim în

numele inculpatului Iurcu Oleg și admis apelul procurorului cu dispunerea

casării parțiale a sentinței Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din

02 februarie 2021, în partea stabilirii pedepsei și în această parte fiind emisă o

nouă hotărâre potrivit modului stabilit de prima instanță prin care,

inculpatului Iurcu Oleg, recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, cu respectarea prevederilor

art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, i s-a stabilit pedeapsa de 4 ani

închisoare de tip deschis, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de

transport. Potrivit art. 90 Cod penal, pedeapsa cu închisoare stabilită

inculpatului Iurcu Oleg, a fost suspendată pe o perioadă de probațiune de 3 ani,

obligându-l să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul organului

competent, care exercită controlul privind executarea pedepsi.

5.1. În motivarea soluției pronunțate instanța de apel a indicat, că

sentința se contestă în partea individualizării pedepsei, astfel, temei pentru a

interveni în sentință din oficiu, conform art. 409 alin.(2) Cod procedură penală

cu privire la încadrarea juridică, lipsește.

Instanța de apel, a constatat, că prima instanță a judecat cauza penală

conform art. 364/1 Cod procedură penală, în baza cererii scrise personal de

inculpat care, a recunoscut în totalitate faptele indicate în rechizitoriu și nu a

solicitat administrarea de probe noi. Astfel, judecarea cauzei potrivit

procedurii enunțate, nu a fost viciată, în cadrul urmăririi penale nu au fost

încălcate normele imperative din Codul de procedură penală, fapt ce a

4

condiționat instanța de apel la concluzia că nu este în drept de a reține o altă

situație de fapt decât cea reținută în rechizitoriu și de către prima instanță.

În baza probelor cercetate, instanța de apel a considerat dovedită cu

certitudine vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii incriminate, și

anume prin probe pertinente, concludente, utile și veridice, care coroborează

între ele, cum ar fi: declarațiile inculpatului Iurcu Oleg audiat conform regulilor

stabilite pentru audierea martorului; declarațiile succesorului părții vătămate

Tatarciuc Svetlana (f.d. 38 – 39, vol. I); declarațiile martorului Istrati Constantin

(f.d. 75–76, vol. I); declarațiile martorului Istrati Mihail (f.d. 77–78, vol. I);

Declarațiile martorului Grecu Svetlana (f.d. 79–80, vol. I); declarațiile martorului

Grecu Florin (f.d. 81–82, vol. I); declarațiile martorului Ciorbă Vitalie (f.d. 83–84,

vol. I); procesul - verbal de cercetare a locului accidentului rutier din 26.02.2020

(f.d. 17–25, vol. I); raportul de expertiză judiciară 202003C0806 din 10.09.2020

(f.d. 67–71, vol. I); raportul de expertiză judiciară (auto-tehnică) nr. 34/12/1-R-

3345 din 10.09.2020 (f.d. 105–108, vol. I); procesul - verbal al experimentului în

procedura de urmărire penală din 05.08.2020 (f.d. 93–97, vol. I).

Cu privire la chestiunea de individualizare a pedepsei, instanța de apel a

constatat, că prima instanță a stabilit inculpatului Iurcu Oleg recunoscut

vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin.(3) lit. b) Cod

penal, pedeapsă cu 2 ani închisoare, în penitenciar de tip deschis cu anularea

dreptului de a conduce mijloace de transport.

Conform art. 90 Cod penal, prima instanță a suspendat condiționat

executarea pedepsei cu închisoare în privința inculpatului Iurcu Oleg pe o

perioadă de probațiune de 3 (trei) ani, dacă, în termenul de probațiune

condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin comportare, va

îndreptăți încrederea ce i sa acordat, obligându-l să nu-și schimbe domiciliu

fără consimțământul organului competent, care exercită controlul privind

executarea pedepsei.

Așadar, instanța de apel verificând legalitatea individualizării pedepsei

penale în privința inculpatului Iurcu Oleg, a constatat că prima instanță nu a

acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, respectiv,

nu a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele care atenuează ori agravează

răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de comportamentul acestuia față de

desfășurarea procesului penal.

Instanța de apel a menționat, că prin criteriile de individualizare a

pedepsei se înțeleg cerințele de care instanța de judecată este obligată să se

conducă în procesul stabilirii pedepsei și la aplicarea ei persoanei vinovate de

săvârșirea infracțiunii. Individualizarea pedepsei constă în obligațiunea

instanței de a stabili măsura pedepsei concrete infractorului necesară și

suficientă pentru realizarea scopurilor legii penale și a pedepsei penale.

Pedeapsa este echitabilă, când ea impune infractorului lipsuri și restricții ale

drepturilor lui, proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este

suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și

intereselor victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiune.

5

Pedeapsa penală este echitabilă și atunci când este capabilă de a

contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea

condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiunii atât de către

condamnat, precum și de alte persoane. Or, practica judiciară demonstrează

că, o pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate,

jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe

contrare scopului urmărit.

Instanța de apel a reținut, că infracțiunea săvârșită de Iurcu Oleg se

atribuie conform art. 16 alin. (3) Cod penal, la categoria infracțiunilor grave

săvârșite din imprudență.

Cu referire la persoana inculpatului Iurcu Oleg, instanța de apel a reținut,

că acesta este tânăr, născut la xxxxxx, căsătorit, la întreținere un copil minor,

neangajat în câmpul muncii, anterior nejudecat, la evidența medicului

narcolog și psihiatru nu se află.

Instanța de apel a stabilit în privința inculpatului Iurcu Oleg, conform

art. 76 Cod penal, drept circumstanțe atenuante căința sinceră, recunoașterea

vinovăției și recuperarea prejudiciului cauzat, iar circumstanțe ce agravează

răspunderea penală conform art. 77 Cod penal, în privința lui Iurcu Oleg, nu

au fost stabilite.

Prin urmare, instanța de apel a reținut că sancțiunea de la

art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, prevede pentru persoana fizică o pedeapsă

cu închisoare de la 3 la 7 ani.

Astfel, reieșind din circumstanțele stabilite, ținând cont de scopul

pedepsei penale, de reeducare socială a inculpatului, luând în considerare că

inculpatul a săvârșit o infracțiune gravă, însă din imprudență, pentru prima

dată, apreciind circumstanțele cauzei și comportamentul inculpatului după

săvârșirea infracțiunii și în ședința de judecată, instanța de apel a conchis că în

privința acestuia, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, este echitabilă aplicarea unei pedepse de sub

formă de închisoare.

Potrivit art. 364/1 alin. (8) Cod de procedură penală, inculpatul care a

recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata

să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală

beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de

lege în cazul pedepsei cu închisoare.

Astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță la stabilirea pedepsei

inculpatului, a indicat drept noi limite a pedepsei, închisoare de la 2 ani până

la 4 ani și 7 luni.

În continuare, instanța de apel a considerat că în raport cu

circumstanțele cauzei prima instanță i-a stabilit inculpatului o pedeapsă prea

blândă, aplicând limita minimă, nefiind motivată concluzia nominalizată.

Subsidiar, instanța de apel, acordând eficiență prevederilor

art. 90 Cod penal, raportate la infracțiunea săvârșită de Iurcu Oleg, a

concluzionat rațional de a-i stabili inculpatului pedeapsă cu închisoare 4 ani,

în penitenciar de tip deschis cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei cu închisoare, pe o perioadă de probațiune de 3 (trei) ani dacă, în

6

termenul de probațiune condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin

comportare, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat, obligându-l să nu-și

schimbe domiciliu fără consimțământul organului competent, care exercită

controlul privind executarea pedepsei.

În susținerea soluției noi adoptate, în partea pedepsei stabilite

inculpatului, instanța de apel a reținut, numărul îngrijorător de mare al

accidentelor rutiere cu final tragic din ultimul timp, precum și opinia publică

în acest sens.

Reieșind din scopul pedepsei penale de restabilire a echității sociale,

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni,

atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane, instanța de apel a

considerat că aplicarea unei pedepse mai blânde, poate doar să încurajeze

săvârșirea pe viitor a altor infracțiuni.

Referitor la pedeapsa complementară cu care partea apărării nu este de

acord, instanța de apel a remarcat că, sancțiunea prevăzută la

art. 264 alin. (3) Cod penal, prevede închisoare de la 3 la 7 ani cu anularea

dreptului de a conduce mijloace de transport, or la caz legiuitorul nu a folosit

conjuncțiile și/sau, ci a stabilit expres că, pedeapsa închisoare se aplică

inclusiv și cu pedeapsa complementară, circumstanțe ce nu pot fi înlăturate la

caz.

Referitor la alegațiile apărării privind respingerea demersului

procurorului privind încasarea din contul inculpatului Iurcu Oleg în contul

statului, suma de 5448 lei în calitate de cheltuieli pentru efectuarea

expertizelor judiciare, instanța de apel le-a respins ca neîntemeiate, cu

menținerea concluziei primei instanțe în acest sens.

Or, reieșind din prevederile art. 227-229 Cod de procedură penală,

cheltuielile suportate pentru desfășurarea procesului penal, legate de

administrarea probatoriului, urmează a fi puse în sarcina inculpatului, din

motiv că probarea vinovăției acestuia a necesitat antrenarea unor resurse

financiare și umane din partea statului, care nu aveau să fie cheltuite în cazul

în care inculpatul nu comitea faptele prejudiciabile imputate.

Astfel, cheltuielile suportate în cadrul procesului penal se circumscriu

prevederilor art. 227 Cod de procedură penală, motiv pentru care instanța de

apel, a pus în sarcina inculpatului Iurcu Oleg suportarea cheltuielilor judiciare

în sumă de 5 448 lei, în calitate de cheltuieli pentru efectuarea expertizelor și

anume a expertizei judiciare medico-legale 202003C0806 din 10.09.2020 în

sumă de 3348 lei și expertiza judiciară auto-tehnice nr. 34/12/1-R-3345 din

10.09.2020, în sumă de 2 100 lei, argumentele apelantului în acest sens fiind

neîntemeiate.

art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, contestă hotărârea

instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea integrală a acesteia, cu

trimiterea la o nouă rejudecare a cauzei în cadrul Curții de Apel Chișinău, sau

rejudecarea cauzei și emiterea unei noi decizii prin care să fie dispusă o

pedeapsă similară cu cea stabilită de prima instanță, însă cu neaplicarea

pedepsei complementare a anulării dreptului de a conduce mijloace de

7

transport.

În argumentarea recursului avocatul menționează, că decizia instanței

de apel este nemotivată în partea stabilirii inculpatului a pedepsei

complementare pe care apărarea o consideră nemotivată.

Invocă apărarea, că motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii

instanței de fond. Instanța a ajuns la concluzia de neaplicarea a pedepsei

complementare sub formă de anularea dreptului de a conduce mijloace de

transport, ca pedeapsă complementară aplicînd prevederile art. 79 Cod penal,

însă în dispozitivul sentinței a dispus anularea dreptului de a conduce

mijloace de transport inculpatului Iurcu Oleg.

Susține apărarea, că instanța de apel nu a ținut cont de criteriile de

individualizare a pedepsei, și anume de faptul că inculpatul a săvârșit

infracțiunea neîmplinind vârsta de xxxxxx de ani, drept urmare aplicându-i

inculpatului o pedeapsă mai aspră, agravând situația inculpatului.

Consideră apărarea, că instanța de apel, nu și-a motivat soluția de

admitere a demersului procurorului, în ceea ce privește stabilirea unei

pedepse mai aspre cu închisoarea de 4 ani, iar motivele ce stau la baza soluției

le consideră ca fiind neîntemeiate, or, instanța de apel nu a ținut cont de faptul

că inculpatul Iurcu Oleg are un copil minor la întreținere, iar pedeapsa

aplicată cu închisoarea față de acesta va influența negativ asupra copilului

minor, iar aplicarea pedepsei complementare cu anularea dreptului de a

conduce mijloace de transport îl lipsește pe inculpat de unica sursă de

întreținere a familiei pe viitor.

Menționează apărarea, că instanța de apel, neîntemeiat a dispus

încasarea din contul inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare,

or, obligația probațiunii îi revine statului prin intermediul organelor de

urmărire penală, persoana acuzată fiind eliberată de obligația de a demonstra

nevinovăția sa. Astfel, cheltuielile privind efectuarea expertizelor judiciare în

speță, urmează să fie suportate de către ordonatorul expertizei judiciare, la

caz, de organul de urmărire penală, din mijloacele alocate pentru efectuarea

expertizelor din bugetul de stat alocat, or, art. 227 alin.(3) Cod procedură

penală, prevede că cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate de stat,

dacă legea nu prevede altă modalitate.

Totodată, invocă apărarea, că instanța de apel nu a ținut cont de starea

materială a inculpatului, precum și faptul, că acesta nu este angajat în câmpul

muncii, are la întreținere un copil minor, iar încasarea din contul inculpatului

a cheltuielilor de judecată în sumă de 5448 lei înrăutățește esențial starea

materială a acestuia.

cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia

din următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept admise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în

textul normei vizate.

8

Potrivit art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să

decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Colegiul penal de asemenea menționează, că temeiurile pentru recurs

pot fi invocate doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a

avut loc în instanța de apel, fapt stipulat de alin. (2) art. 427 Cod de procedură

penală.

Instanța de recurs subliniază, că potrivit practicii judiciare constante,

erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect

legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost

constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Din conținutul recursului declarat în cauză se constată că Avocatul

Gonța Maxim în numele inculpatului Iurcu Oleg, invocă în calitate de temei

pentru casarea deciziei instanței de apel prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și

pct. 10) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept admise de instanțele

de fond și de apel în cazurile, când: 6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel; 10) s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept

prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, invocată de

recurent, și anume că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, Colegiul penal lărgit relevă, că instanța de apel,

respectând prevederile art. 414 Cod de procedură penală, judecând apelul

declarat, a verificat minuțios legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, fiind

cercetate suplimentar probele administrate de prima instanță, astfel ajungând

la concluzia corectă enunțată supra, expusă la pct. 5 al prezentei decizii, și pe

larg motivată în pct. 5.1.

Astfel, Colegiul penal lărgit reține, că argumentele invocate de către

recurent, nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului, dat fiind faptul,

că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile

art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea

adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța

de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc, că

instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,

9

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

Cu referire la argumentul recurentului, invocat și în cererea de apel,

precum că prima instanță a ajuns la concluzia neaplicării pedepsei

complementare sub formă de anulare a dreptului de a conduce mijloace de

transport, aplicînd prevederile art. 79 Cod penal, însă în dispozitivul sentinței

a aplicat inclusiv pedeapsa complementară, instanța de recurs le consideră ca

neîntemeiate. Or, din conținutul hotărârilor contestate, se atestă că au fost

reținute doar circumstanțe atenuante, instanțele de fond concluzionând că

acestea nu pot fi recunoscute drept circumstanțe excepționale.

Referitor la încasarea cheltuielilor judiciare de la inculpat, instanța de

recurs reține prevederile art. 229 alin. (1) - (2) Cod de procedură penală,

potrivit cărora, cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt

trecute în contul statului. Instanța de judecată poate obliga condamnatul să

recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților,

traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu

avocat care acordă asistență juridică garantată de stat, atunci când aceasta o

cer interesele justiției și condamnatul nu dispune de mijloacele necesare.

Achitarea cheltuielilor judiciare poate fi suportată și de condamnatul care a

fost eliberat de pedeapsă sau căruia i-a fost aplicată pedeapsă, precum și de

persoana în privința căreia urmărirea penală a fost încetată pe temeiuri de

nereabilitare.

Instanța de recurs consideră, că în prezenta cauză penală, instanța de

apel a exercitat în deplină măsură atribuțiile legale reglementate de legislator,

corect interpretând și aplicând prevederile art. 227-229 Cod de procedură

penală și indicând motivele corespunzătoare, ce au dus la adoptarea soluției

de încasare a cheltuielilor judiciare de la inculpat în beneficiul statului,

respectând și prevederile art. 414 alin. (1), (5) și 417 alin. (8) Cod de

procedură penală.

De asemenea, instanța de recurs reține că în speță nu și-a găsit

confirmare nici temeiul de casare prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală, or, analizând decizia instanței de apel, în raport cu

argumentele recursului privind aplicarea față de inculpat a unei pedepse

individualizate contrar prevederilor legale, Colegiul penal constată, că astfel

de temei nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, acestea

fiind invocate și în cererea de apel și asupra căruia instanța de apel s-a expus,

motivare pe care instanța de recurs ordinar o susține și repetarea căreia nu o

consideră necesară.

În acest sens instanța de recurs reiterează, că potrivit art. 7 Cod penal, la

aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei

care atenuează ori agravează răspunderea penală.

Potrivit prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură

de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a

condamnatului și, respectiv, are drept scop restabilirea echității sociale,

10

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni

atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane.

În conformitate cu art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovată de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială a prezentului cod în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează

ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. O

pedeapsă mai aspră din numărul celor alternative prevăzute pentru

săvârșirea infracțiunii se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai

blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului

pedepsei.

Conform hotărârilor contestate, inculpatul a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, a cărui sancțiune

prevede pedeapsă cu închisoare de la 3 la 7 ani cu anularea dreptului de a

conduce mijloace de transport.

La aplicarea pedepsei cu închisoarea inculpatului, instanța de apel a

ținut cont de personalitatea inculpatului, de gravitatea infracțiunii săvârșite,

de faptul că se căiește sincer în cele săvârșite, vinovăția a recunoscut-o pe

deplin, a recuperat prejudiciul cauzat, la evidența medicului narcolog sau

psihiatru nu se află, anterior nu a fost condamnat, că este tânăr, căsătorit,

neangajat în câmpul muncii, are la întreținere un copil minor.

Totodată, ținând cont de faptul, că examinarea cauzei a avut loc pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală conform procedurii

prevăzute de art. 3641 Codul de procedura penală, deoarece inculpatul a

recunoscut vina și nu a solicitat să fie administrate probe noi, astfel încât

instanța a concluzionat că din probele administrate rezultă că faptele

inculpatului sunt constatate și că sunt suficiente date cu privire la persoana

inculpatului pentru a permite stabilirea unei pedepse, prin urmare, inculpatul

a beneficiat de reducerea pedepsei cu 1/3 a limitelor de pedeapsă.

Astfel, instanța de recurs consideră, că instanța de apel individualizând

pedeapsa inculpatului a ținut cont de prevederile legale expuse supra și a

motivat aplicarea față de inculpat a pedepsei închisorii, cu suspendarea

executării acesteia condiționat, în baza tuturor circumstanțelor constatate în

speță, determinante pentru stabilirea pedepsei, prin urmare, instanța de

recurs consideră, că instanța de apel corect a concluzionat că o pedeapsă cu

executarea reală a închisorii, nu va asigura scopul pedepsei.

În contextul celor expuse mai sus, instanța de recurs reține, că la

stabilirea pedepsei inculpatului Iurcu Oleg, pentru infracțiunea săvârșită,

instanța de apel nu a admis erori de drept, pedeapsa aplicată inculpatului este

una corectă, deoarece la stabilirea acesteia au fost respectate exigențele legii,

iar argumentele recursului în acest sens sunt neîntemeiate.

11

Contrar argumentelor recurentului despre prezența circumstanțelor

excepționale și neaplicarea pedepsei complementare obligatorie inculpatului,

instanța de recurs notează că instanțele de fond s-au expus argumentat la

acest aspect că, în conformitate cu art. 79 alin. (1) Cod penal, ținând cont de

circumstanțele excepționale ale cauzei, legate de scopul și motivele faptei, de

rolul vinovatului în săvârșirea infracțiunii, de comportarea lui în timpul și

după consumarea infracțiunii, de alte circumstanțe care micșorează esențial

gravitatea faptei și a consecințelor ei, precum și de contribuirea activă a

participantului unei infracțiuni săvârșite în grup la descoperirea acesteia,

instanța de judecată poate aplica o pedeapsă sub limita minimă, prevăzută de

legea penală pentru infracțiunea respectivă, sau una mai blândă, de altă

categorie, ori poate să nu aplice pedeapsa complementară obligatorie. Însă, în

prezenta speță, instanțele de fond întemeiat au ajuns la concluzia de a stabili

inculpatului Iurcu Oleg, sancțiunea complementară, anularea dreptului de a

conduce mijloace de transport, pedeapsă complementară fiind stabilită

conform gravității faptei, în raport cu pericolul social al acesteia.

Totodată, instanța de recurs notează că instanțele de fond întemeiat au

ajuns la concluzia de a stabili inculpatului Iurcu Oleg, sancțiunea

complementară, anularea dreptului de a conduce mijloace de transport,

deoarece în cauza deferită judecării, nu au fost stabilite careva circumstanțe

excepționale, conform art. 79 Cod penal, iar conform prevederilor art. 79 alin.

(1/1) Cod penal, poate fi considerată excepțională atât o circumstanță

atenuantă, cât și un cumul de asemenea circumstanțe legate de situațiile

menționate la alin. (1), astfel aplicarea art. 79 Cod penal, este o prerogativă a

instanței de judecată la individualizarea pedepsei și nu o obligație. Reieșind

din cele expuse instanța de recurs respinge argumentul recurentului, precum

că instanța de fond, cât și instanța de apel la stabilirea pedepsei inculpatului

nu a luat în considerație următoarele circumstanțe: inculpatul a săvârșit

infracțiunea neîmplinind vârsta de 21 ani, este părinte, cu un copil nou născut

la întreținere, că pedeapsa complementară îl lipsește pe inculpat de unica

sursă de întreținere a familiei, se căiește sincer de cele săvârșite, a colaborat

cu organul de urmărire penală, a recuperat prejudiciul cauzat, anterior

nejudecat, deoarece circumstanțele atenuante stabilite în cauză au fost luate

în considerație la stabilirea pedepsei inculpatului, întemeiat instanța

stabilindu-i inculpatului pedeapsa cu închisoare cu suspendarea condiționată

a executării acesteia pe o perioadă de probațiune, fiind la discreția instanței

de a aprecia circumstanțele atenuante ca excepționale.

Reieșind din circumstanțele expuse, instanța de recurs constată că

instanța de apel a argumentat pe deplin motivele pentru care a aplicat

inculpatului în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, pedeapsa cu închisoare

cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport, totodată

suspendând condiționat executarea acesteia pe o perioadă de probațiune de

3 (trei) ani, urmare a circumstanțelor expuse mai sus, din care considerent,

instanța de recurs respinge ca neîntemeiate afirmațiile recurentului, precum

că instanțele de fond greșit au apreciat circumstanțele cauzei.

12

Reieșind din cele menționate, instanța de recurs conchide, că pedeapsa

individualizată de instanța de apel, răspunde atât principiului

proporționalității, cât și scopului prevăzut la art. 61 alin. (2) Cod penal,

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane.

Din considerentele expuse, instanța de recurs atestă că instanța de apel

la judecarea cauzei în ordine de apel nu a admis erori de drept, care ar genera

casarea deciziei adoptate, fapt ce impune a fi dispusă inadmisibilitatea

recursului ordinar declarat de avocatul Gonța Maxim în numele inculpatului

Iurcu Oleg.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Gonța Maxim în numele inculpatului Iurcu Oleg, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 12 mai 2021, în cauza penală în privința

lui Iurcu Oleg xxxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 31 martie 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecătorii Catan Liliana

Guzun Ion

13