1ra-1228/2021 — art. 264-1 alin. 4 CP

1ra-1228/2021 — art. 264-1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1228/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

19 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte –Diaconu Iurie,

Judecători – Boico Victor, Catan Liliana,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Cocoș Mariana în numele inculpatului, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 februarie 2021 și

sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 19 ianuarie 2021, în

cauza penală în privința lui,

Ionașcu Mihail xxxxxxxx, născut la xxxxxx,

domiciliat în mun. xxxxxxxx.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 09.11.2020 – 19.01.2021;

Instanța de apel: 12.02.2021 – 24.02.2021;

Instanța de recurs: 08.04.2021 – 19.05.2021.

A C O N S T A T A T :

2021, Ionașcu Mihail a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 2641 alin.(4) din Codul penal și stabilită lui Ionașcu

Mihail pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 6 (șase) luni,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Cauza penală a fost examinată în baza probelor administrate la faza de

urmărire penală în baza art.3641 Cod de procedură penală.

a reținut că, Ionașcu Mihail la data de 01.10.2020, cunoscând cu

certitudine despre faptul că în temeiul prevederilor pct. 14 lit. a) al

Regulamentului Circulației Rutiere al Republicii Moldova,

conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă unitatea de

transport în stare de ebrietate, neavând dreptul de a conduce mijloace de

transport, după ce a consumat alcool, a urcat la volanul automobilului de

model ,,Volkswagen T4” cu numărul de înmatriculare xxxx, după care a

1

pornit deplasarea. Conducând mijlocul de transport în cauză pe str.

Calea Ieșilor, mun. Chișinău, aproximativ ora 22:30, a fost stopat de către

inspectorii de patrulare din cadrul INP al IGP, aflați în misiune de

serviciu pentru combaterea infracțiunilor/contravențiilor și menținerea

ordinii de drept. În rezultatul verificării actelor, s-a constatat lipsa

deținerii permisului de conducere.

Ionașcu Mihail, fiind suspectat de conducerea mijlocului de

transport în stare de ebrietate a fost condus la Instituția medico-sanitară

DNR, amplasată pe adresa mun. Chișinău, str. xxxxxxx.

Conform procesului-verbal nr. 9140 din 01.10.2020, se atestă că cel

din urmă a refuzat să fie supus examenului medical în vederea stabilirii

stării de ebrietate și a naturii ei.

Prima instanță a încadrat acțiunile lui Ionașcu Mihail, în baza art.

2641 alin. (4) Cod Penal, individualizate prin refuzul conducătorului

mijlocului de transport de la testarea alcoolscopică, de la examenul

medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei și de la

recoltarea probelor biologice în cadrul acestui examen medical, săvârșit

de către o persoană care este privată de dreptul de a conduce mijloace de

transport.

casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri prin care, în baza art.

2641 alin. (4) din Codul Penal, să-i fie stabilită pedeapsa sub formă de

închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei în baza

art. 90 Cod penal.

3.1 În conținutul cererii de apel depuse inculpatul a invocat că:

- pedeapsa stabilită este prea aspră, atât în cadrul urmăririi penale,

cît și în ședința de judecată a recunoscut integral vina sa de comiterea

infracțiunii incriminate, el a conștientizat greșeala comisă și îi pare rău

de cele întâmplate;

- a urcat la volan conștient de faptul că era privat de dreptul de a

conduce mijloace de transport, însă gestul său a fost cu intenție nobilă și

anume de a ajuta un copil minor care necesita îngrijiri medicale;

- este unicul întreținător al familiei sale, este caracterizat pozitiv,

are doi copii minori la întreținere, soția sa nu este angajată în câmpul

muncii;

- a conștientizat gradul prejudiciabil al faptelor sale legate de

conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate.

februarie 2021, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat și

2

menținută sentința fără modificări.

4.1 Instanța de apel a statuat că: prima instanță corect a stabilit

circumstanțele de fapt și de drept și just a tras concluzia că inculpatul

Ionașcu Mihail a săvârșit anume infracțiunile pentru care a fost

condamnat ,,a comis infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod

penal - refuzul conducătorului mijlocului de transport de la testarea

alcooscopică, de la examenul medical în vederea stabilirii stării de

ebrietate și naturii ei sau de la recoltarea probelor biologice în cadrul

acestui examen medical, săvârșit de către o persoană care este privată de

dreptul de a conduce mijloace de transport”, fiindu-i stabilită o pedeapsă

echitabilă.

Instanța de apel a reiterat că prima instanță a ținut cont, la

stabilirea categoriei și a măsurii de pedeapsă inculpatului Ionașcu

Mihail, de toate circumstanțele reale și personale privind

individualizarea pedepsei, aplicându-i o pedeapsă corectă, echitabilă și

legală.

La numirea tipului și măsurii de pedeapsă inculpatului, prima

instanță a reiterat prevederile art. art. 6, 7, 61, 75 – 78 din Codul penal și

le-a aplicat corespunzător.

Din materialele cauzei penale instanța de apel a reținut că, prin

sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 27.09.2017, menținută

prin decizia instanței de apel din 21 noiembrie 2017, Ionașcu Mihail a

fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de a art. 2641

alin.(1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă principală sub formă de

muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 150 (o sută

cincizeci) ore și pedeapsă complementară sub formă de privarea

dreptului de a conduce mijloace de transport.

Conform certificatului din 28.12.2020, eliberat de către șeful

Biroului de Probațiune Chișinău, Galina Vatavu, s-a reținut că Ionașcu

Mihail a fost exclus de la evidența Biroului de Probațiune la 21.11.2020,

în legătură cu executarea pedepsei complementare sub formă de

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport.

Instanța de apel a constatat că infracțiunea pentru care Ionașcu

Mihail este judecat în prezenta speță, a fost comisă la data de 01.10.2020,

adică până la momentul excluderii sale de la evidența Biroului de

Probațiune, în legătură cu executarea pedepsei complementare sub

formă de privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport stabilită

prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 27.09.2017, fapt

din care s-a reținut că la momentul comiterii infracțiunii, Ionașcu Mihail

3

era privat de dreptul de a conduce mijloace de transport și că sunt

întrunite semnele agravantei prevăzute la art. 2641 alin. (4) Cod penal.

avocatul Cocoș Mariana în numele inculpatului prin care invocând

incidența pct. 6, a dispozițiilor art. 427 Cod de procedură penală a

solicitat casarea deciziei și sentinței cu pronunțarea unei noi hotărâri prin

care să fie condamnat Ionașcu Mihail cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei închisorii pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 2641 alin. (4) Cod penal.

5.1 În susținerea recursului avocatul Cocoș Mariana a invocat că:

- atât prima instanță cît și instanța de apel au aplicat o pedeapsă

prea aspră în privința inculpatului, ținând cont de personalitatea

acestuia cît și de faptul că cauza a fost examinată conform art. 3641 Cod

de procedură penală în baza probelor administrate în faza de urmărire

penală;

- inculpatul Ionașcu Mihail a urcat la volan conștient de faptul ca

era privat de dreptul de a conduce mijloacele de transport însă gestul

sau a fost cu intenție nobilă și anume de a ajuta un copil minor care

necesita îngrijiri medicale urgente (dovada a prezentat-o în instanță);

- consideră că sentința și decizia sunt prea aspre și anume aplicarea

pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 6 (șase) luni, or

inculpatul a avut o intenție nobilă de a acorda un ajutor unui copil

venim ca acesta din urma sa primească îngrijirile medicale necesare;

- fiind unicul întreținător al familiei sale, are doi copii minori -

Ionașcu Cristian și Ionașcu Gabriela-Patricia, soția acestuia Ionașcu

Cristina, nu este angajată în câmpul muncii, pedeapsa în cauză ar aduce

prejudicii esențiale întreținerii acestora. Conform certificatului nr. 119

din 25.01.2021, inculpatul mai are la întreținere și cet. Ionașcu Nina

(bunica acestuia);

- caracteristica nr. 1416 din 25.01.2021 a cet. Ionașcu Mihail

eliberată de către IGP, Direcția de Poliție a mun. Chișinău, IP Buiucani,

atestă faptul ca ultimul este caracterizat pozitiv și careva plângeri nu au

fost înregistrate pe numele acestuia;

- un fapt neconstatat și omis de prima instanță este faptul că

inculpatul conform Extrasului nr. 439789 din 29,04.2020 este

întreprinzător Individual;

- consideră că față de inculpatul Ionașcu Mihail, pentru comiterea

de către acesta a infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(4) Cod penal, este

oportun de a fi aplicată o pedeapsă non privativa de libertate;

4

- consideră că Ionașcu Mihail a conștientizat gradul prejudiciabil al

faptelor sale legate de conducere a mijlocului de transport în stare de

ebrietate;

- consideră că în privința inculpatului Ionașcu Mihail pentru

comiterea infracțiunii prevăzute la art.2641 alin. (4) Cod penal, pot fi

aplicate prevederile art.90 Cod penal.

procurorul, a prezentat referință pe marginea recursului declarat,

pledând pentru netemeinicia recursului ca inadmisibil, considerând

corecte constatările instanței de apel.

declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul Penal conchide că

acesta este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat din considerentele ce

urmează.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură

penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a

recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea

părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea

acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit

neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor

stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod

obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent, or, art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu

recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel la judecarea cauzei.

Din conținutul recursului declarat, Colegiul Penal atestă că,

apărătorul inculpatului a invocat la caz temeiurile pentru recurs

prevăzute la pct. 6), alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

Verificând lucrările dosarului în raport cu criticile invocate de către

recurent, Colegiul Penal consideră că, temeiul de casare menționat mai

sus nu și-a găsit confirmarea în prezenta speță.

Potrivit pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, în temeiul

căruia recurentul indică precum că, instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța

a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, Colegiul

5

Penal constată lipsa în recursul declarat a oricărei motivații desfășurate,

precum și lipsa argumentelor concrete, esențiale la caz, care în viziunea

recurentului a-r vicia hotărârea contestată.

Colegiul Penal, analizând textul deciziei atacate constată că,

instanța de apel a analizat și verificat cumulul de probe prin prisma art.

101 Cod de procedură penală, și întemeiat a ajuns la concluzia că în

acțiunile lui Ionașcu Mihail sunt prezente elementele infracțiunii

prevăzute de art. 2641 alin.(4) Cod penal, adică eschivarea

conducătorului mijlocului de transport de la testarea alcoolscopică, de la

examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei

care nu deține permis de conducere de model stabilit, respectiv nu au

fost încălcate prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (8) Cod de procedură

penală, instanța de apel expunându-se asupra argumentelor principale

invocate în cererea de apel, hotărârea emisă cuprinzând și motivele pe

care se întemeiază soluția.

În asemenea împrejurări, Colegiul Penal consideră că, de fapt

invocările recurentului sub aspectul temeiului pentru recurs prevăzute la

pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, poartă un caracter

declarativ, ne fiind expuse argumente veridice în susținerea erorii

pretins a fi comise de către instanța de apel, or, hotărârea atacată

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, atât în fapt, cât și în

drept ceea ce se echivalează cu o motivare conformă rigorilor și

exigențelor impuse de art. 6 CEDO.

Se mai reține în textul recursului declarat, dezacordul apărării cu

pedeapsa aplicată în privința inculpatului, temei pentru recurs prevăzut

la pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, potrivit căruia

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, dacă s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale, și se solicită aplicarea unei

pedepse mai blânde non privative de libertate, considerând că în privința

lui Ionașcu Mihail pentru comiterea infracțiunii prevăzute la art.2641

alin. (4) Cod penal, pot fi aplicate prevederile art.90 Cod penal.

Cu referire la criticele apărării în privința modalității de

individualizare a pedepsei, Colegiul Penal reține că, pedeapsa cu

închisoarea, stabilită inculpatului Ionașcu Mihail pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(4), Cod penal, este echitabilă,

proporțională și va contribui la atingerea scopului de corectare și

reeducare a acestuia, în așa fel încât acesta să se convingă de necesitatea

respectării legii penale și totodată, evitarea în viitor a săvârșirii unor

6

fapte similare.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în

recursul ordinar, se atestă că instanța de apel legal întemeiat a constatat

și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată

inculpatului Ionașcu Mihail, în strictă conformitate cu prevederile

normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, just și

argumentat a ținut cont de prevederile art.art.61, 75 Cod penal, și art.

3641Cod de procedură penală, conform cărora persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă

în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii.

Or, pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât

din partea condamnaților, cât și a altor persoane. La stabilirea categoriei

și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

influenta pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Instanța de recurs ordinar găsește neîntemeiat argumentul

recurentului precum că „atât prima instanță cît și instanța de apel au aplicat

o pedeapsă prea aspră în privința inculpatului”, or, din materialele cauzei

penale se atestă că, prin Sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani

nr.1-1145/2017 din 27.09.2017, menținută prin Decizia Colegiului Penal al

Curții de Apel Chișinău nr.1r-193/2017 din 21 noiembrie 2017, Ionașcu

Mihail a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de a

art. 2641 alin.(1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă principală sub

formă de muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de

150 (o sută cincizeci) ore și pedeapsă complementară sub formă de

privarea dreptului de a conduce mijloace de transport. Iar conform

Certificatului din 28.12.2020, eliberat de către șeful Biroului de

Probațiune Chișinău, Galina Vatavu, se atestă că Ionașcu Mihail a fost

exclus de la evidența Biroului de Probațiune la 21.11.2020, în legătură cu

executarea pedepsei complementare sub formă de privarea de dreptul de

a conduce mijloace de transport, cu toate acestea, infracțiunea pentru

care Ionașcu Mihail este judecat în prezenta speță, a fost comisă la data

de 01.10.2020, adică până la momentul excluderii sale de la evidența

Biroului de Probațiune, în legătură cu executarea pedepsei

complementare sub formă de privarea de dreptul de a conduce mijloace

de transport stabilită prin Sentința Judecătoriei Chișinău (sediul

7

Buiucani) nr.1-1145/2017 din 27.09.2017.

Raportând cele menționate la cazul supus judecării, instanța de

recurs consideră că, în mod just instanțele de fond la soluționarea

chestiunii cu privire la pedeapsă, au aplicat inculpatului pedeapsa sub

formă de închisoare, cu executarea reală a acesteia, motivând

corespunzător temeiurile neaplicării unei pedepse mai blânde,

neprivative de libertate.

La fel, Colegiul Penal relevă, că conform art. 90 alin. (1) Cod penal,

dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani

pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru

infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont

de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la

concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea

poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate

vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu

suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada de probațiune

sau, după caz, termenul de probă.

În acest caz, instanța de judecată dispune neexecutarea pedepsei

aplicate dacă, în perioada de probațiune sau, după caz, termenul de

probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune și,

prin comportare exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce

i s-a acordat.

Deci, o condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 Cod penal

constituie concluzia instanței că nu este rațional ca făptuitorul să execute

pedeapsa stabilită. Astfel, este prerogativa instanței de judecată să

aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea

efectivă a acesteia. În formarea convingerii, instanța de judecată ține cont

de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv are în vedere

întreaga conduită a condamnatului înainte de săvârșirea faptei, după

săvârșirea faptei, în timpul judecății, precum și alte aspecte ce privesc

personalitatea infractorului, bazându-se pe materialele cauzei

administrate în cadrul cercetării judecătorești.

În contextul dat, instanța de recurs, totuși precizează, că prin

îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru aplicarea prevederilor

alin. (1) art. 90 Cod penal, nu se creează un drept pentru condamnat, ci

doar o vocație a acestuia la această măsură de individualizare judiciară a

pedepsei.

Ținând cont însă, de prevederile legale enunțate mai sus, Colegiul

Penal consideră întemeiate și considerentele instanțelor de fond că, în

8

prezenta cauză, nu s-au constatat circumstanțe ce ar justifica

suspendarea condiționată a pedepsei cu închisoare în privința

inculpatului, deoarece personalitatea inculpatului nu prezintă garanțiile

unei conduite, ce ar permite instanței de judecată de a da dovadă de

clemență.

Astfel, instanța de recurs nu poate neglija faptul că, inculpatul

anterior a fost judecat, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 150 (o sută

cincizeci) ore, astfel se atestă faptul că, aplicarea pedepsei neprivative de

libertate nu-și va produce efectul, pentru ca inculpatul să-și facă

concluziile necesare de a nu comite în continuare abateri de la

prevederile legii penale.

Reieșind din circumstanțele expuse, Colegiul Penal constată că

instanțele de fond au argumentat pe deplin motivele pentru care au

aplicat inculpatului în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, pedeapsă sub

formă de închisoare pe un termen de 6 luni, cu executare în penitenciar

de tip semiînchis, urmare a circumstanțelor expuse mai sus, din care

considerent, instanța de recurs respinge ca neîntemeiate afirmațiile

avocatului, precum că instanțele de fond au numit inculpatului o

pedeapsă prea severă, fiind disproporțională faptei săvârșite.

Colegiul Penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale nu

se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita

repetări inutile, le acceptă și le însușește, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs.

România din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din CEDO, deși obligă

instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca

impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de 9 Hurk

vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces

echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor

furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Reieșind din cele expuse, Colegiul Penal concluzionează că

pedeapsă aplicată inculpatului corespunde scopului de corectare și

reeducare a inculpatului prevăzut de art. 61 Cod penal, care va duce la

formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept,

regulile de conviețuire socială și principiile morale, iar argumentul

invocat de recurent privind aplicarea pedepsei non privative de libertate,

urmând a fi declarat ca neîntemeiat.

9

Colegiul Penal apreciază argumentele invocate în recursul ordinar

declarat ca nefondate, ne fiind incidente în speță cauzele de casare la care

a făcut referire autorul, ce ar servi drept temei de implicare a instanței de

recurs ordinar, în sensul casării deciziei contestate și astfel se impune

concluzia privind inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către

avocatul Cocoș Mariana în numele inculpatului, ca fiind vădit

neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Cocoș Mariana în numele inculpatului împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 24 februarie 2021, și sentinței

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 19 ianuarie 2021, în cauza

penală în privința lui Ionașcu Mihail xxxxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 22 iunie 2021.

Președinte Diaconu Iurie

Judecători Boico Victor

Catan Liliana

10