1ra-912/21 — art.190 al.5 CP

1ra-912/21 — art.190 al.5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.1ra-912/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

21 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Canțir Mihail în numele inculpatului Poprițac Mihail, prin care se solicită casarea sentinței

Judecătoriei Criuleni din 17 aprilie 2019 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 03 decembrie 2020, în cauza penală privindu-l pe

Poprițac Mihail xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 06.11.2017 – 17.04.2019;

Instanța de apel: 04.09.2020 – 03.12.2020;

Instanța de recurs: 04.02.2021 – 21.07.2021.

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza actelor din

dosar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă:

recunoscut vinovat și condamnat în baza art.190 alin.(5) Cod penal, la 10 ani închisoare, cu

executarea acesteia în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în

cadrul autorităților publice cu atribuții de înregistrare sau gestionare a bunurilor și banilor pe

un termen de 4 (patru) ani.

S-a admis acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Ivanes Sergiu cu încasarea din

contul lui Poprițac Mihail în beneficiul lui Ivanes Sergiu prejudiciu material cauzat în sumă de

8 7650 lei și 12 915 Euro în lei, la cursul oficial al leului moldovenesc valabil la data

executării obligației.

timp cuprinsă între luna martie 2012 și luna decembrie 2012, aflându-se în satul xxxxx, raionul

xxxx, urmărind scopul dobândirii ilicite a mijloacelor bănești ce aparțineau lui Ivanes Sergiu,

dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și dorind în

mod conștient survenirea acestor urmări, acționând cu intenție directă îndreptată la atingerea

1

scopului de a dobândi banii acestuia, l-a convins pe ultimul că în caz de imposibilitate de a

restitui banii va primi în schimbul lor loturi de teren amplasate în satul xxxxx, raionul xxxxx.

Ulterior, continuând-și acțiunile sale criminale, cunoscând cu certitudine că încrederea lui

Ivanes Sergiu a fost dobândită prin înșelăciune și abuz de încredere, sub pretextul că îi

transmite în proprietate ultimului loturile de teren cu numerele cadastrale xxxxx, xxxxx,

xxxxx, xxxxx, xxxxx, xxxxx, xxxxx, xxxxx, xxxxx, despre care el știa cu certitudine că sânt

sechestrate în cadrul unei alte cauze penale, a însușit de la ultimul în rate suma de 12 915 euro

echivalentul a 202 960,23 lei precum și suma de 87 650 lei, prin care fapt i-a cauzat părții

vătămate Ivanes Sergiu un prejudiciu material în proporții deosebit de mari în sumă totală 290

610,23 lei.

Prin acțiunile sale intenționate, Poprițac Mihail a săvârșit infracțiunea prevăzută la

art.190 alin.(5) Cod penal, escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin

înșelăciune și abuz de încredere, săvârșită în proporții deosebit de mari.

numele inculpatului Poprițac Mihail, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei

cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

inculpatul să fie achitat.

3.1. În motivarea apelului apărătorul a indicat că, învinuirea înaintată lui Poprițac Mihail

la faza de urmărire penală, este o învinuire formală, abuzivă, ilegală, care nu este bazată pe

careva probe obiective, ci doar pe presupuneri.

Nici un punct din învinuire nu a fost probat cu careva probe obiective, care ar fi

confirmat prezența semnelor constitutive ale infracțiunilor încriminate în acțiunile lui Poprițac

Mihail, pe motiv că în privința părții vătămate Ivanes Sergiu a fost pornit un dosar penal pe

semnele infracțiunii prevăzute la art.326 alin.(1) Cod penal pentru faptul că ar fi pretins de la

Poprițac Mihail mijloace bănești în sumă de 30 000 euro.

Mai mult, inculpatul nu cunoștea despre faptul că pe terenurile nominalizate au fost

aplicate sechestre, fapt care înlătură intenția acestuia de a-l induce în eroare pe Ivanes Sergiu,

și cu atât mai mult de a dobândi ilicit banii achitați pentru terenuri.

declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1. Pentru a pronunța decizia adoptată, instanța de apel a menționat că, la pronunțarea

sentinței, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la

concluzia că Poprițac Mihail a săvârșit infracțiunea prevăzută la art.190 alin.(5) Cod penal.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală

sus-indicată, care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art.101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenții, concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate

probele în ansamblu − din punct de vedere al coroborării reciproce.

Astfel, pentru existența escrocheriei, în modalitatea în care este încriminată inculpatului

potrivit rechizitoriului, s-a constatat trecerea unor mijloace bănești din proprietatea sau posesia

victimei în proprietatea inculpatului Poprițac Mihail.

De asemenea, în cazul dat, s-a reținut și prezența diminuării reale a patrimoniului părții

vătămate ca element obligatoriu al sustragerii, doar că în cazul escrocheriei partea vătămată

transmite bunurile în mod aparent benevol făptuitorului, adică prin înșelăciune și abuz de

2

încredere, ceea ce și s-a realizat în speța dată.

În aceeași consecutivitate de idei, instanța de apel a notat că, inculpatul Poprițac Mihail a

întreprins acțiuni de înșelăciune și abuz de încredere față de partea vătămată, prin prezentarea

contractelor de vânzare-cumpărare, drept dovadă că el este proprietar și are posibilitatea

juridică de a încheia tranzacții de înstrăinare a loturilor de teren stipulat în acele contracte. În

continuarea intenției sale infracționale, inculpatul a transmis procurile pe numele părții

vătămate cu împuterniciri de a încheia tranzacții cu loturile de pământ indicate și a convins

partea vătămată că are intenția și posibilitate de a încheia o tranzacție de vânzare-cumpărare cu

partea vătămată, împrejurări care l-au determinat pe Ivanes Sergiu să-i transmită inculpatului

banii.

Totodată, scopul cupidant al inculpatului se conturează prin aceea că, din momentul

intrării în stăpânire asupra bunului (banii), acesta nu avea intenția să-și onoreze angajamentul

asumat − de a încheia o tranzacție vânzare-cumpărare, deoarece la data de 26.10.2012 a anulat

procura întocmită și transmisă părții vătămate anterior, fapt ce se dovedește prin informația

parvenită de la notarul xxxxx potrivit căreia la 26.10.2012 Poprițac Mihail s-a adresat cu

rugămintea de a anula procura din 07.03.2012.

Cu referire la argumentul apelantului și anume existența unui dosar penal pornit în

privința părții vătămate Ivanes Sergiu pe semnele infracțiunii prevăzute la art.326 alin.(1) Cod

penal, și anume pe faptul că acesta ar fi pretins de la Poprițac Mihail mijloace bănești în sumă

de 30 000 euro, instanța de apel a ținut să menționeze că în cadrul cercetării judecătorești atât

în instanța de fond, cât și în instanța de apel nu a fost stabilită vreo legătură de cauzalitate între

argumentul expus în apel, în sensul dat, cu acuzațiile de natură penală aduse lui Poprițac

Mihail, cu atât mai mult că acest dosar a fost încetat.

La fel, a fost considerat ca fiind lipsit de relevanță argumentul apelantului precum că

partea vătămată Ivanes Sergiu a avut drept scop de a se îmbogăți în urma dobândirii ilicite a

zăcămintelor subterane de pe terenurile agricole, care aparțin lui Poprițac Mihail or, această

împrejurare nu semnalează prezența autorității lucrului judecat sau a unei cauze care ar înlătura

caracterul penal al faptei.

Nu în ultimul rând, instanța de apel a conchis că inculpatul cunoștea despre faptul

aplicării sechestrului ori sechestru a fost aplicat în cauza penală nr. 2016130243, în cadrul

căreia acesta a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute la art.190 alin.(4)

Cod penal prin sentința Judecătoriei Dubăsari din 07.04.2015, iar potrivit deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 20.12.2017 apelul declarat de avocatul Anatolie Gîjdianu

în numele inculpatului Poprițac Mihail a fost respins ca fiind nefondat, iar apelurile declarate

de acuzatorul de stat, de partea vătămată Valentin Medvițchi, de avocatul Anatolie Bruma în

interesele succesorului legal părții vătămate Leahu Cristina și de avocatul Adrian Berezovschi

în interesele părții vătămate Nelli Moldoveanu au fost admise, casată parțial sentința și

pronunță o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care Poprițac

Mihail a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute la art.190 alin.(5) Cod

penal, iar încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 27.09.2010, prin care a fost

autorizată punerea sechestrului asupra a 365 terenuri agricole, situate în extravilanul s. Ustia, r-

nul Dubăsari a fost menținută până la repararea integrală a prejudiciului cauzat prin infracțiune

părților vătămate Valentin Medvițchi, Nelli Moldoveanu și Leahu Alexei.

3

Cât privește pedeapsa stabilită inculpatului, instanța de apel a menționat că aceasta este

corect individualizată, fiind reținută lipsa circumstanțelor atenuante și agravante, precum și

personalitatea făptuitorului în raport cu gravitatea faptei comise, iar mărimea pedepsei, așa

precum a fost stabilită de prima instanța, este pe măsură de a corecta conduita inculpatului și

de a evita producerea unor fapte similare.

numele inculpatului Poprițac Mihail, care invocând temei pentru recurs prevederile art.427

alin.(1) pct.5), 6), 8) Cod de procedură penală, solicită casarea hotărârilor adoptate pe caz, cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care, inculpatul Poprițac Mihail să fie achitat de sub

învinuirea înaintată, pe motiv că lipsesc semnele infracțiunii de escrocherie.

5.1. În susținerea recursului declarat apărătorul menționează că instanța de apel nu a dat o

apreciere critică declarațiilor martorilor Volîneț Victor, Ghimpu Andrei și a părții vătămate

Ivanes Sergiu, deoarece din anii 2010-2011, relațiile dintre Ghimpu Andrei, Frumosu Nicolai,

Sandu Damian, Ivanes Serghei și Poprițac Mihail erau foarte tensionate, pe motiv că conform

contractului din 22 august 2011, încheiat între S.A. „Crioconstrucția”, în persoana directorului

Frumosu Nicolai, mai apoi, Ivanes Serghei și SRL „Tehconsuno-Desing” în persoana

directorului Ghimpu Andrei și Sandu Damian au încheiat contract cu Propițac Mihail cu

privire la arenda terenurilor cu nr. cadastrale xxxxx - xxxxx, terenuri ce îi aparțin cu drept de

proprietate, pe un termen de 3 ani, iar la 1 septembrie 2011, Ghimpu Andrei, Frumosu Nicolai

și Damian Sandu au încheiat un contract de societate civilă cu întreprinderea S.A.

„Crioconstucția”, SRL „Tehcosmo-Desing,, asupra terenurilor arendate de la Poprițac Mihail,

unde în mod vădit ilegal au indicat că terenurile arendate cu suprafața totală de 4,2 ha îi aparțin

lui Damian Sandu și S.A. „Crioconstucția”, SRL „Tehcosmo-Desing”. Astfel, persoanele

nominalizate, fiind audiate în calitate de martori, în mod ilegal au însușit dreptul de proprietate

privată a lui Poprițac Mihail asupra terenurilor indicate, iar declarațiile lor necesită să fie

supuse criticii.

De asemenea, se invocă faptul că instanțele de fond, la judecarea cauzei penale nu au dat

o apreciere juridică corectă procurilor eliberate de Poprițac Mihail pe numele lui Ivanes Sergiu

și a recipiselor de împrumut, întrucât aceste acte juridice stabilesc raporturi civile juridice și

din conținutul lor nu este prevăzut expres că Poprițac Mihail primește bani cu împrumut pentru

termen determinat cu condiția că Poprițac Mihail în locul banilor primiți cu împrumut se obligă

să vândă o parte din terenurile deținute lui Ivanes Sergiu.

procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului declarat de avocatul Canțir

Mihail, menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, deoarece instanța de apel a

adoptat o decizie legală și întemeiată.

cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat din

următoarele considerente.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând

admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără

citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că

argumentele invocate în recurs sânt vădit neîntemeiate.

4

În sensul art.427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau

substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept

formal și material.

Recurentul în recursul său invocă ca temei de casare a hotărârii instanței de apel pct.5),

6), 8) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârea instanței de apel

poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de instanțele de fond ori de

apel, dacă: cauza a fost judecată în primă instanța sau în apel fără citarea legală a unei părți sau

care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre

această imposibilitate; instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o

eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; nu au fost întrunite elementele infracțiunii;

faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

În esență, recurentul critică decizia instanței de apel dintr-un singur considerent, și anume

că, în viziunea sa, nu au fost întrunite elementele infracțiunii prevăzute de art.190 alin. (5) Cod

penal, deoarece între inculpat și partea vătămată au fost stabilite relații juridice de natură civilă.

La acest capitol, instanța de recurs reiterează că, latura obiectivă a escrocheriei se

manifestă prin dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz de

încredere.

Astfel, elementul material se realizează prin acțiunea de dobândire ilicită a bunurilor altei

persoane, fiind întregit cu altele două, conținute în textul normei de incriminare − înșelăciune

sau abuz de încredere. Prin dobândire ilicită a bunurilor legislatorul prezumă un act opus celui

licit, efectuat cu rea-credință, prin care făptuitorul obține (pentru sine sau pentru altul)

transmiterea voită în proprietate, posesiune sau detenție a bunului mobil sau imobil, a altor

valori străine sau a dreptului asupra acestora.

Înșelăciunea întrunește variante (metode), procedee și tehnici de operare ale făptuitorului

cum ar fi: denaturarea informațiilor despre sine, despre apartenența de organizație și

posibilitățile financiare; dezinformarea victimei cu privire la marfă, etc.; ascunderea unor

informații, fapte, împrejurări obligatorii a fi comunicate victimei ș.a.

Abuzul de încredere are la bază relațiile interpersonale stabilite între făptuitor și victimă,

care la rândul lor au ca suport relații de prietenie, de serviciu, de afaceri etc. care, cunoscând o

anumită evoluție și având amprenta încrederii, sunt exploatate cu rea-voință de potențialul

escroc la realizarea rezoluției infracționale.

Prin oricare dintre cele două modalități − înșelăciunea sau abuzul de încredere, care în

realitate se pot suprapune, făptuitorul induce victima în eroare, îi creează o falsă reprezentare

a realității, indiferent de mijloacele utilizate, pentru a realiza transmiterea voită, sub incidența

sa ori a altei persoane, a bunului sau dreptului asupra lui, ce aparține celui supus manoperelor

frauduloase.

Delimitarea escrocheriei de încălcarea normelor de drept civil, se face luându-se în

considerație două aspecte de importanță: atitudinea făptuitorului față de faptul transmiterii lui a

5

banilor și disponibilitatea efectivă a acestuia de a-și executa angajamentele.

De aici rezultă, că limita între acordul civil și o componență de infracțiune este latura

subiectivă, care în cadrul relațiilor civile se caracterizează prin buna credință a părților, iar în

cazul escrocheriei este caracterizată prin înșelăciune și abuz de încredere.

Revenind la speța dedusă judecății, Colegiul penal ține să remarce faptul că, la eliberarea

procurilor din 03.07.2012 (f.d.11, vol. I) și 20.11.2012 (f.d.15, vol. I) nu a fost verificat sub

nici un aspect dacă loturile de teren menționate în aceste procuri nu sânt viciate, adică dacă

este sau nu aplicat sechestru pe ele.

Faptul dat nu a fost divulgat de către inculpat, care în mod dolosiv a primit bani pentru

terenurile date, prin recipise, iar la etapa de transmitere a bunurilor consemnate în recipise, a

decis să recurgă la întocmirea unor procuri, prin care a împuternicit partea vătămată de a

încheia contracte de vânzare-cumpărare, de a semna aceste contracte și de a primi pentru sine

banii de la cumpărători. Deși împuternicirile vizate indică atribuțiile constitutive ale unui

proprietar de bunuri, modalitatea juridică de transmitere a acestora este una care a indus în

eroare partea vătămată – Ivanes Sergiu, cu referire la natura bunurilor, care erau viciate, și

anume – sechestrate. Or, prin eliberarea procurilor a fost camuflat faptul dat, întrucât,

comparativ cu o tranzacție de vânzare-cumpărare, unde notarul este obligat de a verifica dacă

obiectul contractului nu este viciat de interdicții, în cazul întocmirii unei procuri această

procedură nu este obligatorie.

Astfel, instanța de apel corect a concluzionat că inculpatul cunoștea despre faptul că

terenurile pe care le deținea în proprietate, și care ulterior le-a pus la dispoziția părții vătămate

prin procuri, erau sechestrate la solicitarea organului de urmărire penală într-o altă cauză

penală, or încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 27.09.2010, prin care a fost

autorizată punerea sechestrului asupra a 365 terenuri agricole, situate în extravilanul s. xxxxx,

r-nul xxxxx a fost menținută până la repararea integrală a prejudiciului cauzat prin infracțiune

părților vătămate Valentin Medvițchi, Nelli Moldoveanu și Leahu Alexei.

Cât privește alegația recurentului potrivit căreia prin procurile semnate de către inculpat

nu este prevăzut expres că Poprițac Mihail primește bani cu împrumut pe un termen determinat,

cu condiția că Poprițac Mihail pentru banii primiți cu împrumut se obligă să vândă o parte din

terenurile deținute lui Ivanes Sergiu, instanța de recurs notează că acest argument se referă la

modalitatea de apreciere a probelor, care constituie un atribut exclusiv al instanțelor de fond,

mai mult de atât, se constată că argumentul dat nu a fost invocat la judecarea cauzei în apel, iar

potrivit normei prevăzute la art.427 alin.(2) Cod de procedură penală este stipulat expres că

temeiurile menționate la alin.(1) pot fi invocate în recurs doar în cazul în care au fost invocate

în apel sau încălcarea a avut loc în instanța de apel.

Lecturând textul deciziei instanței de apel, se observă că aceasta a oferit răspunsuri la

toate motivele apelului declarat, iar pentru a evita repetări inutile, instanța de recurs acceptă și

însușește aceste argumente, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct.

37 al hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6§1 din

CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca

impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument, cu toate acestea noțiunea de proces

echitabil necesită ca o instanța internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanța

inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

6

Sub aspectele enunțate, Colegiul penal este solidar cu soluția instanței de apel și conchide

că instanța de apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că

hotărârea contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, iar din aceste

considerente recursul de pe rol urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Canțir Mihail în numele

inculpatului Poprițac Mihail, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 03 decembrie 2020, în cauza penală privindu-l pe Poprițac Mihail xxxxx, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 19 august 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

7