1ra-1011/2021 — art. 264-1 alin. 4 CP

Dosarul nr. 1ra-1011/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

07 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan,

examinând admisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Anton

Vasile în numele inculpatului, prin care solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 18 noiembrie 2020, în cauza penală în privința lui

Hajdeu Nicolae XXXXX, născut la XXXXX

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 15.06.2020 până la 10.08.2020;

Instanța de apel de la 07.10.2020 până la 18.11.2020;

Instanța de recurs de la 23.02.2021 până la 07.07.2021.

a c o n s t a t a t :

inculpatul Hajdeu Nicolae fost recunoscut vinovat și condamnat pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal cu stabilirea pedepsei în coraport

cu prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității pe un termen de 160 ore.

Cheltuielile judiciare în mărime de 2 446 lei s-au dispus a fi încasate din contul

lui Hajdeu Nicolae în beneficiul statului.

Hajdeu Nicolae, la 30 ianuarie 2020, aproximativ ora 00.55, nefiind posesor al

permisului de conducere a mijloacelor de transport, ignorând prevederile art.10 al.2

lit.a) din Regulamentul circulației rutiere, persoana care conduce un autovehicul

trebuie să posede și la cererea lucrătorului de poliție, este obligată să înmâneze pentru

control: permisul de conducere perfectat pe numele său, valabil pentru categoria

(subcategoria) din care face parte autovehiculul condus); art. 14 lit. a), conducătorului

de vehicul îi este interzis: să conducă vehiculul în stare de ebrietate, sub influența

drogurilor sau altor substanțe contraindicate, sub influența preparatelor

medicamentoase care provoacă reducerea reacției, fiind bolnav, traumatizat sau într-

o stare avansată de oboseală de natură să-i afecteze capacitatea de conducere,

conducând automobilul de model „VAZ 2108” cu numerele de înmatriculare XXXXX,

1

în apropiere de Stația Peco „Basa Petrol” din satul Coșcodeni, raionul Sîngerei, a fost

stopat de către colaboratorii IP Sângerei pentru verificarea actelor. În urma verificării

actelor, de către colaboratorii de Poliție, a fost suspectat că șoferul se află în stare de

ebrietate alcoolică, din care motiv a fost supus testului alcoolscopic cu aparatul

„Drager Alcotest 6810” în rezultat stabilindu-se în aerul expirat, o concentrație de

alcool în mărime de 0,76 mg/l. Ulterior fiindu-i propus prelevarea probe biologice de

sânge, i-a fost depistat alcool etilic de 0,81 % (eprubeta nr.1-ora prelevării 05.50) și

0,91% (eprubeta nr. 2 - ora prelevării 06.20), ceea ce potrivit prevederilor art.134/12

Cod penal, se consideră stare de ebrietate alcoolică avansată.

sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei sentințe prin care lui Hajdeu Nicolae

XXXXX recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.2641 alin. (4)

Cod penal să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 8 luni,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu luarea sub strajă din sala

de judecată, în rest sentința să fie menținută fără modificări.

În susținerea celor solicitate, procurorul a indicat că, instanța de judecată n-a ținut

cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei penale stabilite de Codul

penal, în special de gradul de pericol social al infracțiunii comise, care se referă la

categoria infracțiunilor din domeniul transportului, precum și faptul că, prin acțiunile

sale acesta a atentat la siguranța rutieră, încălcând Regulamentul circulației rutiere

aprobat prin Hotărârea de Guvern nr.357 din 13.05.2009 și anume pct.14 lit.a) care

prevede expres faptul că „Conducătorului de vehicul îi este interzis: să conducă

vehiculul în stare de ebrietate alcoolică”, care în sine prezintă un pericol social sporit,

de asemenea de către instanță nu au fost constatate careva circumstanțe care ar

permite de a considera că pedeapsa aplicată inculpatului Hajdeu Nicolae nu este

suficientă ca acesta să se corecteze, mai mult ca atât ultimul a fost anterior condamnat

la o pedeapsă sub formă de închisoare și nu a mers pe calea corectării.

fost admis apelul declarat de către procuror, casată sentința parțial în partea stabilirii

pedepsei penale, rejudecată cauza în această parte și pronunțată o nouă hotărâre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță după cum urmează:

Hajdeu Nicolae XXXXX se consideră condamnat în baza art. 2641 alin.(4) Cod penal la

pedeapsa, cu aplicarea art. 3641 Cod de procedură penală sub formă de închisoare pe termen de

6 (șase) luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Hajdeu Nicolae XXXXX urmează a fi luat imediat sub arest din sala de judecată.

Calcularea termenului executării pedepsei închisorii pentru Hajdeu Nicolae XXXXX

începe din 18.11.2020.

2

În rest dispozițiile sentinței instanței de fond se mențin.

4.1. În motivarea deciziei, instanța de apel a conchis că instanța de fond a

verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat

probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului Hajdeu

Nicolae și făcând o încadrare juridică justă a acțiunilor lui în baza art.2641 alin.(4) Cod

penal.

Instanța de fond a făcut o analiză amplă a probelor cercetate, iar concluziile

făcute de instanța de fond privind vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii

reținute în sarcina lui rezultă din probele administrate, cărora le-a fost dată o apreciere

legală sub toate aspectele, complet și obiectiv.

Însă, instanța de apel a ajuns la concluzia că în privința inculpatului instanța de

fond a aplicat o pedeapsă prea blândă, care nu este echitabilă faptelor ilegale comise,

nu corespunde împrejurărilor cauzei și normelor legale și nu va atinge scopul de

corectare și reeducare a inculpatului, astfel există temei legal pentru casarea sentinței

în latura aplicării pedepsei inculpatului, dat fiind că la soluționarea chestiunii

respective nu s-a acordat deplină eficiență dispozițiilor art. 61, 75 Cod penal.

Astfel, instanța de apel analizând materialele cauzai a conchis că inculpatul

Hajdeu Nicolae nu este la prima abatere, anterior acesta a fost judecat de mai multe

ori, inclusiv la pedepse neprivative de libertate, însă inculpatul nu a tras concluziile

necesare și nu a stat pe calea corijării și din nou a comis o infracțiune intenționată

(f.d.60).

În aceste circumstanțe, instanța de apel a constatat că, deși inculpatului anterior

i s-a acordat încredere de către instanța de judecată, fiindu-i stabilită pedeapsă non-

privativă de libertate, inclusiv prin aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, pedeapsa

penală nu și-a atins scopul, el nu a tras concluzii de încetare a comportamentului

infracțional și nu a pășit pe calea corijării.

Ținând cont de cele indicate, instanța de apel a stabilit că inculpatul Hajdeu

Nicolae anterior a fost judecat pentru comiterea infracțiunilor de diferite categorii, a

condus mijlocul de transport în stare de ebrietate și fără a deține permis de conducere,

astfel ultimul nu întrunește condițiile necesare pentru aplicarea în privința sa a

pedepsei cu muncă neremunerată în folosul comunității.

Totodată, instanța de apel a menționat că, conducerea mijlocului de transport în

stare de ebrietate avansată de către inculpatul Hajdeu Nicolae și fără a deține permis

de conducere, constituie o lipsă de responsabilitate totală pentru viața sa și a celor din

jur și prezintă un pericol social sporit, care poate fi evitat numai prin numirea față de

3

inculpat a unei pedepse cu executare reală a pedepsei închisorii, pentru ca să fie

conștientizate faptele comise de către inculpat și în așa mod să fie restabilită echitatea

socială.

În circumstanțele stabilite a cauzei penale, instanța de apel a conchis că

pedeapsa cu închisoare va fi efectivă pentru reeducarea și corijarea celui vinovat,

pedeapsă care este echitabilă faptei infracționale săvârșite și fiind în corespundere cu

împrejurările cauzei, normele legale și care va atinge scopul de corectare și reeducare

a inculpatului.

Anton Vasile în numele inculpatului prin care solicită casarea deciziei, cu menținerea

sentinței pronunțate de către prima instanță.

În susținerea celor solicitate, avocatul indică că pedeapsa aplicată de către

instanța de apel este prea aspră, iar decizia nu conține o motivare clară în sensul

aplicării unei pedepse cu închisoarea.

Mai mult decât atât, avocatul atrage atenția asupra faptului că inculpatul și-a

recunoscut vina, se căiește sincer de cele comise, cauza fiind examinată în procedură

simplificată.

materialele cauzei și ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, Colegiul

penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente.

Din textul recursului rezultă că, recurentul este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

săvârșite de către inculpat și din aceste considerente, instanța de recurs nu se va

expune asupra acestor aspecte, dar recurentul își exprimă dezacordul cu pedeapsa

aplicată, astfel semnalând temeiul de casare stipulat de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod

de procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de către instanțele de fond, în cazul

când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Însă, instanța de recurs consideră că, pedeapsa individualizată inculpatului,

corespunde atât principiului proporționalității, cât și scopului pedepsei penale.

Astfel, Colegiul penal remarcă că, argumentele recurentului privind stabilirea

categoriei și termenului pedepsei penale, sunt nefondate, or, persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în

limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.

Totodată, conform art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și

termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

4

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

Pedeapsa are drept scop și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

inculpatului, cât și a altor persoane.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o

finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul făptuitorului. Pe de altă

parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizată în așa

fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în

viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de lege.

Astfel, instanța de recurs reține că instanțele ierarhic inferioare au dat deplină

eficiență prevederilor art. 61 și 75 Cod penal, ținând cont de toate circumstanțele

cauzei, de gravitatea infracțiunii săvârșite care se atribuie la categoria infracțiunilor

ușoare săvârșite cu intenție, de motivul inculpatului, de persoana acestuia, de faptul

că a recunoscut vina și se căiește în cele comise, dar și de faptul că ultimul a fost

condamnat anterior fiindu-i suspendată condiționat executarea pedepsei penale, însă

ultimul nu a tras concluziile de rigoare și a comis o nouă infracțiune prevăzută de art.

2641 alin. (4) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe termen

de 6 (șase) luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Având în vedere acest aspect, instanța de recurs își însușește în întregime

argumentele instanței de apel, redate succint la pct. 4.1. al prezentei decizii și

consideră că o expunere repetată asupra lor este inutilă, fapt ce este în deplină

concordanță cu jurisprudența și practica Curții Europene pentru Drepturile Omului,

care în cauza Albert vs România din 16.02.2010, în pct. 37 al Hotărârii a statuat că, dacă

art. 6 § 1 din CEDO obligă instanțele să își motiveze deciziile, acesta nu poate fi înțeles

ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument.

Analizând materialele cauzei și hotărârea judecătorească atacată, Colegiul penal

nu constată vreo eroare de drept ce ar afecta legalitatea acesteia.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

5

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că, nu există temei legal pentru

admiterea recursului ordinar și potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea acestuia, ca

fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Anton Vasile în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18

noiembrie 2020, în cauza penală în privința inculpatului Hajdeu Nicolae XXXXX, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 30 iulie 2021.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

6