1ra-1369/2021 — art. 264-1 alin. 4 CP

1ra-1369/2021 — art. 264-1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1369/2021

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

02 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Cobzac Elena și Timofti Vladimir

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Țurcanu Svetlana, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 februarie

2021, în cauza penală privindu-l pe

Sîrbu Nicolae Xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat în Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Sîrbu Nicolae a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art.2641 alin.(4) Cod penal și i s-a stabilit o pedeapsă de 220 ore de muncă

neremunerată în folosul comunității.

S-a dispus încasarea din contul lui Sîrbu Nicolae în beneficiul statului ca

recuperare a cheltuielilor de judecată suportate - 28,86 lei.

prevederile pct. 10.2) lit. a) al Regulamentului Circulației Rutiere, conform căruia

persoana care conduce un autovehicul trebuie să posede permisul de conducere

perfectat pe numele său, valabil pentru categoria din care face parte autovehiculul

condus, și prevederile pct. 14 lit. a) conform căruia conducătorului de vehicul îi este

interzis să conducă vehiculul în stare de ebrietate, sub influența drogurilor sau altor

substanțe contraindicate, sub influența preparatelor medicamentoase care provoacă

reducerea reacției, de natură să-i afecteze capacitatea de conducere, la data de 11

iulie 2019, aproximativ la ora 04:50, fără permis de conducere, deplasîndu-se la

volanul automobilului de model „Toyota Aurus” nr/înm. XXXXX, pe bd. Gagarin,

1

6, mun. Chișinău, a fost stopat de colaboratorii Inspectoratului Național de Patrulare

și fiind suspectat de conducerea automobilului în stare de ebrietate a fost supus

testării alcoolscopice cu folosirea analizatorului concentrației de etanol ,,Drager

Alcotest 8510 RO”, în urma testării efectuate la dînsul fiind stabilită concentrația

vaporilor de alcool în aerul expirat de 0,42 mg/l., ce conform art. 13412 alin. (3) Cod

penal constituie starea de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

Astfel, instanța de fond a stabilit că prin acțiunile sale intenționate, Sîrbu

Nicolae a comis infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin.(4) Cod penal,

individualizată prin „conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate

alcoolică cu grad avansat, de o persoană care nu deține permis de conducere a

mijlocului de transport”.

Chișinău, Railean Aliona a declarat apel, prin care a solicitat casarea acesteia, cu

rejudecarea potrivit modului stabilit pentru prima instanță și condamnarea

inculpatului Sîrbu Nicolae în baza infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin.(4) Cod

penal, stabilindu-i pedeapsa de 9 luni cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

În motivarea apelului, acuzatorul de stat a indicat că, în privința inculpatului nu

poate fi aplicată sancțiunea sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității,

ținând cont de prevederile art.75 alin. (2) Cod penal, conform căruia o pedeapsă mai

aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii

respective, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă din numărul

celor menționate în sancțiunea articolului respectiv, nu va asigura atingerea scopului

pedepsei.

Astfel, apelantul a menționat că se denotă faptul că personalitatea inculpatului

Sîrbu Nicolae nu ar oferi drept temei pentru instanța de judecată de a aplica o

pedeapsă într-un astfel de cuantum, or, criteriile de individualizare a pedepsei sunt

cerințele de care instanța de judecată este obligată să se conducă în procesul stabilirii

și aplicării pedepsei. A considerat că, aplicarea unei pedepse sub formă de

închisoarea pentru un termen de 9 luni, va conduce la realizarea scopului legii penale

și respectiv scopul pedepsei penale, astfel încât prin raportul infracțiune -

proporționalitatea pedepsei, inculpatul Sîrbu Nicolae va conștientiza gravitatea

acțiunilor criminale, iar prin ispășirea termenului menționat va avea loc nu doar

reeducarea acestuia, dar implicit și îndeplinirea unui alt scop al legii penale și anume

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

2021, a fost respins apelul procurorului în Procuratura mun. Chișinău, Railean

Aliona, ca fiind nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a reținut, că la pronunțarea sentinței,

instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, just a ajuns la

2

concluzia că, inculpatul Sîrbu Nicolae a săvârșit infracțiunea prevăzute de art.2641

alin.(4) Cod penal, individualizată prin „conducerea mijlocului de transport în stare

de ebrietate alcoolică cu grad avansat, de o persoană care nu deține permis de

conducere a mijlocului de transport”.

Instanța de apel a constatat că prima instanță nu a comis careva erori de fapt

care ar impune casarea sentinței adoptate în partea recunoașterii vinovăției

inculpatului în comiterea acțiunilor infracționale, stabilirea și individualizarea

pedepsei, cu atît mai mult că prima instanță în sentință corect și justificat și-a motivat

soluția, luând în considerație probele administrate legal de către organul de urmărire

penală și cercetate în ședința de judecată la prezenta cauză penală, cu respectarea

prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă

potrivit art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

utilității, concludenței, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine

toate aspectele de fapt și de drept, și ajungând la concluzia corectă cu privire la

vinovăția inculpatului în comiterea faptei și prezența în acțiunile acestuia a

elementelor infracțiunii incriminate.

La capitolul individualizării pedepsei, instanța de apel a reținut că, la stabilirea

pedepsei, instanța de judecată a ținut cont de prevederile art. 75 Cod penal.

Instanța de apel a conchis că instanța de fond a aplicat inculpatului Sîrbu

Nicolae, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(4) Cod penal,

pedeapsa sub formă de 220 de ore de muncă neremunerată în folosul comunității.

În această ordine de idei, instanța de apel a notat că acțiunile inculpatului Sîrbu

Nicolae, cuprind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.2641

alin.(4) Cod penal, infracțiune care în conformitate cu art. 16 Cod penal se califică

ca infracțiune ușoară și care prevede pedeapsă cu muncă neremunerată în folosul

comunității de la 200 la 240 de ore sau cu închisoare de pînă la 1 an.

În conformitate cu art. 76 Cod penal, în calitate de circumstanțe atenuante în

privința inculpatului Sîrbu Nicolae, instanța de fond a stabilit - săvîrșirea pentru

prima dată a unei infracțiuni ușoare, contribuirea activă la descoperirea infracțiunii,

recunoașterea vinovăției și vîrsta tînără.

În conformitate cu art. 77 Cod penal, în calitate de circumstanțe agravante în

privința inculpatului Sîrbu Nicolae, nu au fost stabilite.

Astfel, instanța de apel a reținut că chestiunea de individualizare a pedepsei este

un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului,

având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea

articolului incriminat prin rechizitoriu.

Instanța de apel a menționat că prima instanță a ales categoria corectă de

pedeapsă, a ținut cont de limitele de pedeapsă stabilite de legea penală și de toate

circumstanțele cauzei, drept rezultat stabilindu-i inculpatului Sîrbu Nicolae o

pedeapsă echitabilă prevăzută de lege.

3

În cazul respectiv, instanța de apel a considerat că este prematur de a fi numit

inculpatul Sîrbu Nicolae o pedeapsă în formă de închisoare, cu executare, în situația

în care acesta este prima dată tras la răspundere penală, or, categoriile pedepselor

aplicate persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită

consecutivitate: de la cea mai blîndă - amendă - pînă la cea mai aspră - închisoare.

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Țurcanu Svetlana, prin care

indicînd temeiurile prevăzute de art. 427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură

penală, solicită casarea deciziei atacate, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța

de apel, într-un alt complet de judecată.

În motivarea recursului declarat recurentul invocă că:

- temei pentru declararea recursului ordinar, constituie prevederile art.427

alin.(l) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, deoarece decizia atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția în partea individualizării pedepsei stabilite

inculpatului, astfel încît s-a aplicat pedeapsa individualizată contrar prevederilor

legale, fapt ce denotă că soluția adoptată este una vădit neîntemeiată, deoarece

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate de către

acuzatorul de stat în apelul declarat.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit art.432 alin.(1), (2) pct.4) Cod de procedură penală instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal de asemenea menționează că, temeiurile pentru recurs pot fi

invocate doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în

instanța de apel, fapt stipulat de alin.(2) art.427 Cod de procedură penală.

Instanța de recurs subliniază că, potrivit practicii judiciare constante, erorile

de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau

substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit conținutului recursului, recurentul invocă temeiuri de drept pct.6) și

10) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, care prevăd, că hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel atunci când: instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

4

motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

Colegiul penal raportînd temeiul prevăzut de pct. 6) alin. (1) Cod de procedură

penală invocat de recurent în recurs, cu textul deciziei instanței de apel consideră

că în speța examinată de către instanța de apel n-au fost admise erorile de drept sub

aspectele invocate de recurent, care ar servi drept temei de implicare a instanței de

recurs în sensul casării deciziei contestate, deoarece decizia atacată cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apelul procurorului Railean Aliona, instanța de apel nu a

admis nici o eroare care să afecteze soluția instanței, fără a fi identificate

neclaritățile specificate de recurent, în legătură cu ce nu se constată prezența

temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Din textul recursului se reține că recurentul este de acord cu încadrarea juridică

a acțiunilor inculpatului Sîrbu Nicolae în baza art. 2641 alin.(4) Cod penal, însă nu

este de acord cu pedeapsa stabilită sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității de 220 ore, solicitînd să-i fie aplicată o pedeapsă mai aspră, temei ce se

încadrează la pct. 10 alin.(1) art. 427 Cod de procedură penală.

Referitor la pedeapsa aplicată, pentru infracțiunea exprimată prin conducerea

mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, de o

persoană care nu deține permis de conducere a mijlocului de transport, Colegiul

penal menționează că pedeapsa stabilită de către instanțele judecătorești inferioare

a fost reținută în strictă conformitate cu prevederile art.6, 7, 61, 75, 76, 77 Cod

penal, conform cărora, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unor

infracțiuni, i se aplică o pedeapsă echitabilă, în limitele și în strictă conformitate cu

dispozițiile legii.

Astfel, instanța de apel și-a argumentat suficient soluția în sensul pedepsei

penale stabilite inculpatului Sîrbu Nicolae, a ținut cont în deplină măsură de

principiile generale de aplicare a pedepsei, precum și de criteriile generale de

individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia,

de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acesteia, iar în final stabilindu-i o

pedeapsă echitabilă.

Argumentele recurentului precum că „în privința inculpatului Sîrbu Nicolae

nu s-au identificat circumstanțe atenuante potrivit art. 76 Cod penal, incorect

fiindu-i aplicată pedeapsa, instanța de judecată urma a aplica inculpatului o

pedeapsă doar cu închisoarea”, Colegiul penal le consideră neîntemeiate și pur

declarative, or, potrivit materialelor dosarului instanța de fond a stabilit în calitate

de circumstanțe atenuante, în conformitate cu art.76 Cod penal, în privința

5

inculpatului Sîrbu Nicolae - săvîrșirea pentru prima dată a unei infracțiuni ușoare,

contribuirea activă la descoperirea infracțiunii, recunoașterea vinovăției de la etapa

urmăririi penale.

Argumentele recurentului precum că inculpatului urmează a fi aplicată o

pedeapsă mai aspră sub formă de închisoare pe motiv, că acesta s-a eschivat de la

judecarea cauzei, fiind anunțat în căutare nu pot fi reținute, la caz în prezența

circumstanțelor menționate și personalității inculpatului.

La fel, nu pot fi reținute pentru casarea soluției adoptate nici afirmațiile

procurorului precum, că munca neremunerată nu poate fi aplicată la caz pe motivul

lipsei acordului inculpatului în acest sens, luând ca bază Recomandarea Nr.R (92)

16 a Comitetului de Miniștri către statele membre referitoare la regulile europene

asupra sancțiunilor aplicate în comunitate (adoptată de Comitetul de Miniștri în 19

octombrie 1992, cu ocazia celei de a 482-a reuniune a Delegațiilor de Miniștri).

În acest sens, Colegiul penal reține, că, în accepțiunea articolului 67 alin.(1)

din Codul penal, munca neremunerată în folosul comunității constă în antrenarea

condamnatului, în afara timpului serviciului de bază sau de studii, la muncă,

determinată de autoritățile administrației publice locale.

Potrivit articolului 67 alin.(4) din Codul penal, munca neremunerată în folosul

comunității nu poate fi aplicată militarilor prin contract și persoanelor care nu au

atins vârsta de 16 ani.

Astfel de circumstanțe legale, ce ar împiedica aplicarea inculpatului a pedepsei

prevăzute de lege – munca neremunerată la caz lipsesc.

În acest sens, Colegiul penal respinge alegațiile recurentului privind aplicarea

unei pedepse prea blânde, reținând inclusiv și recomandările Comitetului de

Miniștri al Consiliului Europei, prin care statele membre sunt încurajate să recurgă

cât mai mult posibil la alternative pentru detenție și să reorienteze politicile penale

către aplicarea mai rară a pedepsei închisorii [a se vedea în special Recomandarea

nr.R(92)16 din 19 octombrie 1992 referitoare la regulile europene asupra

sancțiunilor aplicate în comunitate, Recomandarea nr.R(99)22 din 30 septembrie

1999 cu privire la supraaglomerarea închisorilor și inflația populației închisorilor].

De asemenea, se evidențiază, că Curtea Europeană în jurisprudența sa, s-a

pronunțat în favoarea folosirii măsurilor neprivative de libertate (cauza Varga și

alții v. Ungaria, hotărârea din 10 martie 2015, §104; cauza Norbert Sikorski v.

Polonia, hotărârea din 22 octombrie 2009, §158), statuând că trebuie să se ia în

considerare alternativele disponibile detenției, și nu aplicarea automată a pedepsei

închisorii (cauza Kyprianou v. Cipru, hotărârea din 15 decembrie 2005, §108). Or,

o pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea

infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul

celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

6

Pe lângă aceasta, motivele invocate în recurs au constituit deja obiect de

examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct.

4.1. din decizie), iar o altă opinie asupra circumstanțelor pricinii care au fost puse

la baza sentinței, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru

reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus

Moldova).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea contestată

conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția în baza art. 2641 alin.(4)

Cod penal, și că recursul ordinar este unul vădit neîntemeiat.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, temeiurile invocate de

recurent prevăzute la art.427 alin.(1) pct.6) 10) Cod de procedură penală, nu și-au

găsit confirmare la examinarea recursului. Astfel de erori de drept în speța

examinată nu s-au comis, prin urmare, hotărârea atacată este legală și întemeiată,

iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Chișinău, Țurcanu Svetlana, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 24 februarie 2021, în cauza penală privindu-l pe Sîrbu

Nicolae Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 02 iunie 2021.

Președinte Toma Nadejda

Judecătorii Cobzac Elena

Timofti Vladimir

7