1ra-707/2021 — art. 264 alin. 1 CP

1ra-707/2021 — art. 264 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-707/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

03 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Toma Nadejda

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 noiembrie 2020, în

cauza penală privindu-l pe

Sîrbu Cătălin Xxxxx, născut la xxxxx, originar din r-nul

Xxxxx s. Xxxxx, domiciliat mun. Xxxxx, bd. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

Cătălin Xxxxx a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod

penal, la 6 (șase) luni închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 2 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis.

S-a admis cererea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare, fiind

dispusă încasarea de la Sîrbu Cătălin în folosul statului a sumei de 320 (trei sute

douăzeci) lei.

conducând motocicleta de model „Viper V200-F2”, cu n/î xxxxx, în mun. Chișinău, pe

str. Mircea cel Bătrân 2, fără a deține permis de conducere pentru

categoria/subcategoria din care face parte mijlocul de transport, neținând cont că se

afla în apropierea trecerii de pietoni, pe marcajul rutier orizontal, longitudinal nr.

1.14.1 Anexa nr.4 a RCR, în zona de acțiune a indicatoarelor rutiere nr.5.50.1 și 5.50.2

Anexa nr.3 al RCR, pe trecerea nedirijată pentru pietoni, în zona de acțiune a

indicatorului 1.20 - trecere pentru pietoni, care face parte din capitolul I „Indicatoare

de Avertizare”, Anexa nr.3 RCR, nu s-a isprăvit cu conducerea mijlocului de

transport, și deși avea posibilitatea de a vedea pietonii și de a opri pentru a nu pune în

pericol siguranța traficului, a tamponat pietonul Grăchilă Lilian, care conducea o

trotinetă și care traversa partea carosabilă de la dreapta spre stânga relativ deplasării

mijlocului de transport, pe trecerea de pietoni, provocându-i leziuni corporale. În

rezultatul accidentului, conform Raportului de expertiză judiciară nr. xxxxx din

1

23.04.2019, s-a stabilit că, „la Grăchilă Lilian s-a constatat fractura osului IV

metacarpian mâna dreaptă, fractura falangei medii a degetului V planta dreaptă;

fractura oaselor nazale cu deplasare moderată, plagă confuză regiunea frontală;

traumă cranio — cerebrală închisă manifestată prin comoție cerebrală; excoriații la

nivelul feței și membrelor superioare, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii

traumatice a unui obiect contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate,

condiționează dereglarea sănătății de lungă durată și în baza acestui criteriu, se

califică ca vătămare corporală medie”. Drept urmare, Sîrbu Cătălin Xxxxx, intenționat

a ignorat prevederile pct.3 al Regulamentului Circulației Rutiere aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr.357 din 13.05.2009, care stipulează că „participanții la trafic

sânt obligați să respecte regulile de circulație, semnificația mijloacelor de semnalizare

rutieră, semnalele și indicațiile agentului de circulație, condițiile tehnice ale

prezentului Regulament și prin acțiunile lor să nu cauzeze prejudicii altor participanți

la trafic, să nu-i expună pericolului, precum și să nu creeze neîntemeiat obstacole

circulației care ar depăși pe acele care sînt provocate de circumstanțe iminente”, pct.4

care prevede că „ Orice participant la trafic care respectă prezentul Regulament este în

drept să conteze pe faptul că și ceilalți participanți la trafic execută cerințele acestuia”,

pct. 10 subpct. (l) lit. b) care indică că „Persoana care conduce un vehicul trebuie: să

posede cunoștințe și să execute cerințele prezentului Regulament, precum și să

posede dexteritatea necesară de a conduce în siguranță vehiculul pe drum, pct. 10

subpct. (2) lit. a) care menționează că „persoana care conduce un autovehicul trebuie

să posede și la cererea polițistului, polițistului de frontieră, ofițerului echipei mobile a

Serviciului Vamal, este obligată să înmâneze pentru control permisul de conducere

perfectat pe numele său, valabil pentru categoria/subcategoria din care face parte

autovehiculul condus, pct. 11 lit. f) a Regulamentului Circulației Rutiere care

stipulează „Conducătorul de vehicul este obligat: la trecerile pentru pietoni cu

circulație nedirijată, să cedeze trecerea pietonilor care se află la marginea carosabilului

și intenționează să se angajeze în traversare, precum și celor care traversează drumul

pe partea carosabilului în direcția de mers a vehiculului”, pct. 45, subpct. 1) care

prevede că: “conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de

viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: (a) starea

psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; (b) dexteritatea în conducere care i-

ar permite să prevadă situațiile periculoase; (c) starea tehnică a vehiculului și

particularitățile încărcăturii; (d) situația rutieră; pct. 45) subpct. 2) al aceluiași

Regulament care indică că „în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care

pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească,

pentru a nu pune în pericol siguranța traficului”, art. 22 alin. (4) lit. b) din legea nr.

131 din 07.06.2007 privind siguranța traficului rutier, care stabilește că: „participanții

la traficul rutier sunt obligați să manifeste un comportament care să asigure fluența și

siguranța traficului, să nu pericliteze siguranța unor alți participanți la trafic, să nu

cauzeze prejudicii mediului înconjurător, proprietății publice sau private”

inculpatului, care a solicitat casarea acesteia, cu rejudecarea cauzei și adoptarea unei

decizii prin care inculpatul Sîrbu Cătălin să fie recunoscut vinovat de comiterea

2

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal și în baza acestei legi să îi fie

stabilită o pedeapsă minimă sub formă de amendă.

În motivarea cererii de apel a invocat:

- consideră sentința nemotivată, iar pedeapsa nejustificată și prea aspră.

Menționează că inculpatul la etapa urmăririi penale și-a recunoscut vinovăția în

comiterea infracțiunii incriminate, cauza fiind examinată în procedură generală.

Invocă faptul că inculpatul și-a recunoscut vina integral, se căiește sincer de cele

comise, careva circumstanțe agravante nu au fost stabilite, inculpatul nu are

antecedente penale;

- instanța de fond incorect a statuat asupra faptului, că plata pentru efectuarea

raportului de expertiză judiciară medico-legală al părții vătămate, urmează a fi încasat

din contul inculpatului și nu din bugetul de stat. În partea cheltuielilor solicitate de

către procuror și dispuse spre încasare de către prima instanță, nu sunt întemeiate, or,

în contextul prevederilor art. 227 alin. (1) și (2), 142 alin. (1) și 143 alin. (1) pct. 1)-3)

Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare suportate de către organul de urmărire

penală pentru acumularea probatoriului necesar în vederea demonstrării vinovăției

inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate și înaintării învinuirii sunt puse pe

seama statului;

- instanța de judecată a motivat foarte vag de ce inculpatul Sîrbu Cătălin

urmează a fi pedepsit anume cu închisoare cu executare. Instanța a motivat faptul, că

Sîrbu Cătălin urmează să execute pedeapsa cu închisoare doar din simplu motiv, că

nu s-a prezentat la ședințele de judecată și prin asta a demonstrat lipsa de respect față

de instituțiile statului;

- imposibilitatea aplicării pedepsei sub formă de amendă a fost motivată, că

potrivit procesului verbal de audiere ca bănuit a comunicat, că nu este angajat în

câmpul muncii, însă de la data audierii în calitate de bănuit și emiterea sentinței a

trecut deja 1 an și 4 luni. Menționează că în acest timp Sîrbu Cătălin poate fi angajat în

câmpul muncii. Consideră că instanța urma să stabilească pentru o persoană care a

comis pentru prima dată o infracțiune din imprudență să stabilească o pedeapsă sub

formă de amendă fără aplicarea pedepsei complimentare.

2020, a fost admis apelul declarat, fiind casată parțial sentința, în partea aplicării

pedepsei și pronunțată în această parte o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care, lui Sîrbu Cătălin, recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii, prevăzute de art. 264 alin. (1) Codul penal, i s-a aplicat pedeapsa sub

formă de 650 unități convenționale, ce constituie 32 500 (treizeci și două mii cinci sute)

lei. În rest sentința a fost menținută.

fond a stabilit corect starea de fapt și de drept ce corespunde probelor din dosar, care

au fost apreciate corect, instanța de fond încadrând just acțiunile inculpatului Sîrbu

Cătălin în baza dispozițiilor art. 264 alin. (1) Cod penal, după indicii calificativi -

încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport de

către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o

vătămare medie a integrității corporale sau a sănătății.

3

Necătând la faptul că, inculpatul Sîrbu Cătălin a recunoscut vinovăția în

comiterea infracțiunii incriminate, săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1)

Cod penal de către Sîrbu Cătălin este dovedită prin următoarele probe administrate,

cercetate de către instanța de fond, cercetate suplimentar și verificate în ședința

instanței de apel și anume: în ședința de judecată în instanța de fond a fost dispusă

citirea declarațiilor inculpatului date la faza urmăririi penale, în cadrul ședinței de

judecată. Astfel, fiind audiat în calitate de bănuit și învinuit la faza enunțată,

inculpatul Sîrbu Cătălin vina sa în săvârșirea infracțiunii încriminate, a recunoscut-o;

declarațiile părții vătămate Grăchilă Lilian, procesul - verbal de cercetare la fața

locului din 23.03.2019; informația din baza de date „Acces”; proces-verbal de

examinare a obiectelor din 16.04.2019; corp delict, raportul de expertiză judiciară

nr.xxxxx din 23.04.2019.

Totodată, instanța de apel ținând cont de prevederile art. 27, 99-101 Cod de

procedură penală, cercetând sub toate aspectele probele prezentate de către partea

acuzării și partea apărării, verificându-le minuțios, prin prisma pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității lor, care în ansamblul lor confirmă că în acțiunile

inculpatului Sîrbu Cătălin sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin.(1) Cod penal.

Potrivit textului apelului înaintat, avocatul Maxim Roșca în numele inculpatului

Sîrbu Cătălin invocă ca temei de casare a sentinței instanței de fond faptul, că prima

instanță incorect a individualizat pedeapsa aplicându-i pedeapsa sub formă de

închisoare cu executare, aceasta fiind una prea aspră, precum și neîntemeiat a aplicat

pedeapsa complementară iar cheltuielile de judecată suportate pentru efectuarea

raportului de expertiză eronat au fost puse pe seama inculpatului, acestea urmând a fi

trecute în contul statului.

Instanța de apel la individualizarea, stabilirea categoriei și termenului pedepsei

inculpatului Sîrbu C., a ținut cont de prevederile art. 6, 7, 16, 61, 75, 76, 77, 78 Cod

penal, și anume a reținut că infracțiunea săvârșită de inculpat este mai puțin gravă,

Sârbu Cătălin la evidența medicilor narcolog și psihiatru nu se află, la locul de trai se

caracterizează pozitiv, anterior nu a fost judecat în calitate de circumstanțe atenuante

săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni mai puțin grave din imprudență și

faptul că careva circumstanțe agravante, în rechizitoriu și în ședință de judecată nu au

fost invocate de acuzatorul de stat, prin urmare nu s-au reținut în sarcina

inculpatului.

Pornind de la gravitatea infracțiunii incriminate, de circumstanțe atenuante

stabilite în speță, instanța de apel consideră că în privința inculpatului Sârbu Cătălin,

pentru comiterea de către acesta a infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod

penal, nu este echitabilă aplicarea unei pedepse cu închisoarea pe un termen de 6 luni.

Din conținutul părții descriptive a sentinței, la capitolul stabilirii tipului pedepsei

inculpatului, instanța de fond a menționat că s-a aflat în imposibilitate de a aplica

pedeapsa sub forma de amendă, or, potrivit informației reținute în procesul-verbal de

audiere a bănuitului (f.d 59) și a procesului-verbal de audiere a învinuitului (f.d 82),

inculpatul nu este angajat în câmpul muncii. Astfel, aplicarea pedepsei sub forma de

amendă ar duce la ineficiența acesteia, inculpatul neavând resursele financiare

4

necesare. Cu privire la aplicarea pedepsei sub forma de muncă neremunerată în

folosul comunității, instanța de fond a reținut că aceasta nu poate fi aplicată, or,

inculpatul nu și-a oferit consimțământul pentru aplicarea acesteia, eschivându-se de

la instanța de judecată. Totodată, având în vedere eschivarea inculpatului de la

ședințele de judecată, instanța de fond menționează că aplicarea art. 90 din Codul

penal nu este rațională, or acesta, prin comportamentul său, demonstrează lipsă de

respect față de instituțiile statului, neconștientizând gravitatea infracțiunii săvârșite și

nemanifestând dorința de corectare, stabilindu-i inculpatului o pedeapsă de 6 (șase)

luni închisoare cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, adică în limitele

prevăzute de sancțiunea normei imputate.

Astfel, instanța de apel, raportând circumstanțe reale și personale ale

inculpatului Sârbu Cătălin, reiterând comportamentul pozitiv al acestuia după

comiterea faptei prejudiciabile astfel, fiind audiat în calitate de bănuit și îninuit în

cadrul urmăririi penale Sîrbu Cătălin și-a recunosut vinovăția de comiterea infrațiunii

incriminate, căindu-se sincer de fapta comisă, or circumstanțe care ar indica contrariul

nu au fost prezentate, la norma menționată supra, consideră că în privința lui Sîrbu

Cătălin sunt întrunite condițiile aplicării unei pedepse non privative de libertate sub

formă de amendă în mărime de 650 unități convenționale, ce constituie echivalentul a

32 500 lei, în limitele stabilite de norma art. 264 alin. (1) Cod penal.

Potrivit apelului declarat de partea apărării, se contestă sentința atacată și în

partea încasării cheltuielilor judiciare.

Astfel, referitor la solicitarea procurorului de a fi dispusă încasarea în beneficiul

statului, a cheltuielilor judiciare suportate, în mărime de 320 lei instanța de fond a

considerat că aceasta este fondată, deoarece materialele dosarului confirmă faptul că

în speță au fost înregistrate cheltuieli judiciare în legătură cu efectuarea raportului de

expertiză judiciară nr.xxxxx din 23.04.2019 în sumă de 320 lei.

Astfel, având în vedere normele legale indicate și materialele anexate la cauza

penală, instanța de apel a reținut că instanța de fond just a conchis că cheltuielile

judiciare în mărime de 320 lei pentru efectuarea raportului de expertiză judiciară

nr.xxxxx din 23.04.2019 în cauza penală dată, urmează a fi recuperate integral din

contul inculpatului Sîrbu Cătălin în beneficiul statului, având în vedere că, la

momentul derulării a acțiunilor de urmărire penală acestea cheltuieli au fost suportate

de stat deoarece procesul penal era guvernat de principiul prezumției nevinovăției,

iar în situația în care, în cadrul cercetării judecătorești a fost dovedită pe deplin

vinovăția inculpatului, ultimul urmează să recupereze cheltuielile judiciare suportate

de stat pentru efectuarea la caz, a expertizei judiciare.

care solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței.

În motivarea recursului invocă:

- analizând decizia instanței de apel sub aspectul poziției și motivării soluției de

casare a sentinței instanței de fond în partea stabilirii pedepsei atestă că, instanța de

apel a interpretat eronat unele prevederi ale legii penale ce țin de individualizarea

pedepsei penale, iar în partea stabilirii acesteia, instanța de apel nu a respectat întru

totul prevederile art. 414 alin.(1), 417 alin. (1) pct.8) Cod de procedură penală;

5

- pronunțând o decizie de condamnare la pedeapsă cu amendă pentru comiterea

unei infracțiuni cu un grad prejudiciabil sporit, fiind periclitată ordinea de drept, nu a

fost atins scopul principal și anume prevenirea de comoitere de noi infracțiuni de

către inculpat, precum și de către alte persoane, restabilirea achității sociale;

- instanța de apel urma să indice expres în hotărâre motivele condamnării cu

amendă, care nici nu este motivat de către instanță, ultima limitându-se doar la

enumerarea circumstanțelor ce le consideră atenuante;

- circumstanțele comiterii infracțiunii și comportamentul inculpatului denotă că

cel mai eficient mijloc de corectare a acestuia este pedeapsa cu închisoare, acestă

concluzie derivând și din gravitatea faptei comise și pericolul soocial al acestuia;

- instanța de apel nu a ținut cont de gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite,

de comportamentul inculpatului în momentul comiterii infracțiunii și după

consumarea ei, de personalitatea lui, pronunțând o hotărâre neîntemeiată;

- decizia, la motivarea stabilirii pedepsei, contravine prevederilor art. 394 alin. (2)

pct. 3) Cod de procedură penală, deoarece nu cuprinde motivele de aplicare a

pedepsei mai ușoare și motivele de aplicare a pedepsei cu amendă;

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1)

pct. 6), 10) Cod de procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Recurentul își întemeiază recursul în baza pct. 6), 10) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, ce prevede că, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul când instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Totodată, instanța de recurs atestă, că recurentul nu contestă starea de fapt

stabilită de către instanțele de judecată și nici încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, din care considerente Colegiul nu se va expune referitor la aceste

aspecte.

Din textul recursului, Colegiul penal reține că, recurentul critică hotărârea

instanței de apel pentru neindicarea motivelor, precum și dezacordul stabilirii

inculpatului a pedepsei mai ușoare, sub formă de amendă.

Analizând temeiurile invocate pentru recurs, în raport cu circumstanțele și

lucrările dosarului, Colegiului penal consideră, că în prezenta speța acestea nu și-au

găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, iar instanța de apel a adoptat o

hotărâre, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61 și 75 Cod penal, la

6

soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința

inculpatului, stabilită conform sancțiunii articolului 264 alin. (1) Cod penal.

Prin urmare, Colegiul penal statuează că în cazul săvârșirii unei infracțiuni

instanța de judecată este singură în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis această infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

Conform principiului individualizării răspunderii penale și pedepsei penale, în

coraport cu criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute la art. 75 alin.

(1) Cod penal, instanța de judecată aplică pedeapsa luând în considerare caracterul și

gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, motivul și scopul celor comise, persoana

celui vinovat, caracterul și mărimea daunei prejudiciabile, circumstanțele ce

atenuează sau agravează răspunderea, ținându-se cont de influența pedepsei aplicate

asupra corectării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată,

capabilă să restabilească echitatea socială, să realizeze scopurile legii penale și

pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile părții

generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială.

În prezenta cauză supusă judecării, instanța de recurs reține că, sancțiunea art.

264 alin. (1) Cod penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul, prevede ca

pedeapsă cu amendă în mărime de pînă la 650 unități convenționale sau cu muncă

neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani

cu (sau fără) privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de pînă la 2

ani.

Instanța de recurs reține, că în prezenta cauză penală, instanța de apel a ținut

cont de faptul, că inculpatul Sîrbu C. a săvârșit o infracțiune mai puțin gravă, la

evidența medicilor narcolog și psihiatru nu se află, la locul de trai se caracterizează

pozitiv, anterior nu a fost judecat, în calitate de circumstanțe atenuante a reținut -

săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni mai puțin grave din imprudență și

faptul că careva circumstanțe agravante, în rechizitoriu și în ședință de judecată nu au

fost invocate de acuzatorul de stat, prin urmare nu s-au reținut în sarcina

inculpatului.

La fel, instanța de apel a mai reținut și faptul că, raportând circumstanțe reale și

personale ale inculpatului Sârbu Cătălin, reiterând comportamentul pozitiv al

acestuia după comiterea faptei prejudiciabile astfel, fiind audiat în calitate de bănuit și

învinuit în cadrul urmăririi penale, Sîrbu Cătălin și-a recunosut vinovăția de

comiterea infrațiunii incriminate, căindu-se sincer de fapta comisă, or circumstanțe ce

ar indica contrariul nu au fost prezentate, la norma menționată supra, considerând că

în privința lui Sîrbu Cătălin sunt întrunite condițiile aplicării unei pedepse

neprivative de libertate sub formă de amendă în mărime de 650 unități convenționale,

ce constituie echivalentul a 32 500 lei, în limitele stabilite de norma art. 264 alin. (1)

Cod penal.

7

Reieșind din circumstanțele expuse, Colegiul penal constată că instanța de apel

a argumentat pe deplin motivele pentru care a aplicat inculpatului în baza art. 264

alin. (1) Cod penal, pedeapsa sub formă de amendă, urmare a circumstanțelor expuse

mai sus, din care considerent, instanța de recurs respinge ca neîntemeiate afirmațiile

procurorului, precum că instanța de apel urma să indice expres în hotărâre motivele

condamnării cu amendă, care nici nu este motivat de către instanță, ultima limitându-

se doar la enumerarea circumstanțelor ce le consideră atenuante.

Având în vedere toate aceste împrejurări, în opinia Colegiului, instanța de apel a

stabilit inculpatului pedeapsă sub formă de amendă, fiind una echitabilă în raport cu

faptele comise și se încadrează în limitele prevăzute de lege, luând în considerație

toate criteriile generale de individualizare a pedepsei, fiind individualizată corect și în

așa fel încât persoana vinovată să se convingă de necesitatea respectării legii penale și

evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare, iar aplicarea unei pedepse mai aspre

va fi neproporțională faptei comise.

Față de cele ce preced, Colegiul penal consideră că pedeapsa individualizată de

instanța de apel, răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut

în art. 61 alin. (2) Cod penal, de restabilire a echității sociale, corectare a inculpaților,

precum și de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestora, cât și a

altor persoane.

Din acest punct de vedere se conchide, că de fapt, în cauză nu s-au comis erorile

de drept prevăzute în pct. 6), 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, deci, nu

persistă temei de casare a soluției adoptate de instanța de apel, fiindcă hotărârea

instanței de apel cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar pedeapsa

stabilită inculpatului Sîrbu C., a fost aplicată în limitele legii, din care considerente se

dispune inadmisibilitatea recursului declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Chișinău, Sâli Radu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 03 noiembrie 2020, în cauza penală privindu-l pe Sîrbu Cătălin

Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 03 martie 2021.

Președinte Timofti Vadimir

Judecător Cobzac Elena

Judecător Toma Nadejda

8