1ra-1034/2021 — Art. 325 alin. 1 CP

1ra-1034/2021 — Art. 325 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1034/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

07 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan,

examinând admisibilitatea recursului ordinar prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 decembrie 2020, declarat în propria

cauză penală de către inculpatul

Rimleaschi Alexandr XXXXX născut la XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 13.07.2018 până la 25.04.2019;

Instanța de apel de la 24.05.2019 până la 19.06.2019;

Instanța de recurs de la 10.09.2019 până la 24.03.2020;

Instanța de apel de la 10.07.2020 până la 15.12.2020;

Instanța de recurs de la 26.02.2021 până la 07.07.2021.

a c o n s t a t a t :

examinată pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în procedura

prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Rimleanschi Alexandr a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 325 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 1 (un) an, cu executarea în

penitenciar de tip semiînchis și cu amendă în mărime de 2000 unități convenționale,

ce constituie suma de 100 000 (una sută mii) lei.

În baza art. 90 Codul penal, a fost dispusă suspendarea executării pedepsei cu

închisoare pentru perioada de probațiune de 2 (doi) ani.

data de 04.04.2018, aproximativ la orele 09:21, fiind la volanul autoturismului său

personal de model „Honda” cu n/î XXXXX, ignorând prevederile punctului 47 alin.

(1) din Regulamentul Circulației Rutiere, deplasându-se cu viteză excesivă pe traseul

R6 Chișinău-Orhei-Bălți, în apropiere de mun. Orhei, prin ce a comis o contravenție

1

prevăzută de art. 236 alin. (3) din Codul contravențional, a fost stopat de către angajații

Inspectoratului Național de Patrulare, Ceaețchi Vitalii și Guțu Andrei.

Ulterior, în scopul neîndeplinirii atribuțiilor de serviciu și neadmiterii inițierii

procedurii contravenționale în privința sa, Rimleanschi Alexandr i-a oferit angajatului

plutonului Orhei - Telenești, batalionul nr. 3 al INP, Guțu Andrei, bani în sumă 200

lei, plasând o bancnotă cu nominalul de 200 lei în salonul automobilului de serviciu al

acestuia cu n/î MAI 0325, adică în mod real i-a pus la dispoziție mijloace bănești,

pentru neîndeplinirea de către persoanele cu funcție de răspundere a obligațiilor de

serviciu.

Alexandr prin care a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care în temeiul art. 79 Cod penal

să-i fie micșorat termenul de probă la 1 (unu) an și amenda în mărime de 500 unități

convenționale.

În motivarea cererii de apel, inculpatul a menționat că pentru prima dată a

apărut pe banca acuzaților, prin acțiunea sa infracțională el nu a cauzat careva

prejudiciu persoanelor fizice sau statului. Regretă și sincer s-a căit în cele săvârșite, iar

instanța a ignorat și n-a menționat în sentință respectiva circumstanță ca atenuantă. A

solicitat aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal, concomitent menționând că nu are

posibilitate de a achita amenda aplicată.

apelul inculpatului a fost respins ca nefondat cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1. În motivarea soluției, instanța de apel a menționat că verificând chestiunea

individualizării pedepsei penale în privința inculpatului Rimleanschi Alexandr a

constatat că prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75

Cod penal, respectiv, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele care atenuează ori agravează

răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Inculpatul Rimleanschi Alexandr a recunoscut vina în comiterea infracțiunii

incriminate, a solicitat examinarea cauzei în procedură simplificată, sincer s-a căit de

cele comise, anterior nu a fost judecat, nu are persoane la întreținere, nu este încadrat

în câmpul muncii, astfel instanța de apel a notat că prima instanță a reținut în calitate

de circumstanțe atenuante în conformitate cu art. 76 Cod penal căința sinceră, faptul

că anterior nu a fost judecat și că a conlucrat cu organele de urmărire penală.

Recunoașterea vinovăției a servit temei pentru judecarea cauzei în procedura

prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală.

2

Având în vedere cele reținute, instanța de apel a concluzionat că prima instanță

în acord cu prevederile art. 7, 61, 75, 78 Cod penal, a aplicat inculpatului Rimleanschi

Alexandr o pedeapsă întemeiată și echitabilă, iar careva temeiuri de a casa sentința

sub aspectul individualizării pedepsei penale, nu au fost stabilite.

Alexandr a declarat recurs ordinar prin care a solicitat casarea sentinței și deciziei

instanței de apel, și aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal în latura pedepsei

complementare sub formă de amendă în mărime de 10-15 unități convenționale.

În motivarea recursului, inculpatul a menționat că, soluțiile instanțelor de fond

privitor la pedeapsa sub formă de amendă sunt prea aspre; înțelege că a fost provocat-

instigat de polițistul Guțu Andrei, care era înzestrat pe hainele lui cu camere video

care înregistrau discuția, la care instanța de fond a făcut trimitere în sentință, dar în

ședința de judecată n-a fost audiată și vizualizată; legislația ce guvernează respectiva

speță, a fost aplicată diferit în comparație cu alte cazuri similare; a fost dus în eroare

de către apărător și instanță la acceptarea examinării cauzei în procedură simplificată,

întrucât în principiu nu a fost de acord cu învinuirea adusă; nu este angajat în câmpul

muncii, astfel nu are posibilitatea de a achita amenda aplicată; în acea zi se deplasa

spre mun. Chișinău ca să aducă acasă în raionul Edineț, satul Gordinești o rudă de la

Institutul Oncologic, care era deja externată din spital și aștepta în ograda instituției

medicale, care este invalid de gradul I și se mișca doar cu căruciorul. A dorit să facă

în acea zi un act de caritate, dar instanțele de judecată nici această circumstanță n-au

luat-o în considerare la aplicarea pedepsei penale sub formă de amendă; s-a căit sincer

de cele săvârșite, a contribuit activ la desfășurarea anchetei și ședințelor de judecată

în fond și apel, pentru prima dată a fost atras la răspundere penală, deci fără

antecedente penale, nu are sancțiuni contravenționale, toate acestea fiind pe măsură

să creadă că instanțele precedente erau în drept să aplice prevederile art. 79 Cod penal

și să diminueze mărimea pedepsei cu amendă.

martie 2020, a fost admis recursul ordinar declarat de către inculpatul Rimleanschi

Alexandr în propria cauză penală, casată parțial decizia Colegiului penal a Curții de

Apel Chișinău din 19 iunie 2019, în latura penală, în partea stabilirii pedepsei și s-a

dispus rejudecarea cauzei în această parte de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

6.1. În partea descriptică a deciziei, instanța de recurs ordinar a menționat că din

conținutul deciziei recurate nu rezultă motivele pe care se întemeiază soluția cu

privire la aplicarea în privința inculpatului a pedepsei sub formă de amendă în

cuantumul nominalizat, or, instanța de apel nu a analizat în conținutul deciziei

3

adoptate argumentele apelului cu privire la proporționalitatea pedepsei aplicate în

raport cu gravitatea faptelor inculpatului și circumstanțele comiterii infracțiunii,

faptul că în timpul comiterii contravenției prevăzute de art. 236 alin. (3) Cod

contravențional, inculpatul se grăbea să ajute o persoană grav bolnavă, care nu se

putea deplasa de sine stătător, pentru a o transporta de la spital la domiciliul acesteia.

Mai mult, instanța de recurs ordinar a admis ca fiind întemeiate argumentele

recurentului cu privire la faptul că soluția adoptată de instanța de apel în speța dedusă

judecății este diferită de alte soluții întâlnite în practica judiciară, când pentru

infracțiuni asemănătoare, au fost aplicate pedepse mai blânde.

2020, a fost admis apelul declarat de către inculpat, casată parțial sentința în partea

stabilirii pedepsei penale și pronunțată în această parte o nouă hotărâre potrivit

ordinii stabilite de prima instanță după cum urmează:

Lui Rimleanschi Alexandr, recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

325 alin. (1) Cod penal, a-i aplica o pedeapsă, cu aplicarea prevederilor art.3641 alin. (8) Cod

de procedură penală, sub formă de închisoare pe un termen de 1 (unu) an, cu executarea în

penitenciar de tip semiînchis, cu amendă în mărime de 1 500 (una mie cinci sute) unități

convenționale 75 000 (șaptezeci și cinci mii) lei.

În conformitate cu art. 90 alin. (1) Cod penal, a suspenda condiționat lui Rimleanschi

Alexandr executarea pedepsei cu închisoare pe o perioadă de probațiune de 2 (doi) ani.

Se mențin celelalte dispoziții ale sentinței.

7.1. În susținerea poziției sale, instanța de apel a menționat că sentința a fost

contestată doar în partea stabilirii pedepsei, iar temei pentru a interveni în sentință

din oficiu în partea încadrării juridice, conform art. 409 alin.(2) Cod procedură penală,

lipsește, astfel inculpatul a atacat sentința în partea individualizării pedepsei penale,

solicitând în temeiul art. 79 Cod penal, aplicarea unei pedepse mai blânde, și anume

să-i fie micșorat perioada de probațiune la 1 (unu) an și amenda la limita de 500 unități

convenționale.

În aceste circumstanțe, instanța de apel a notat că sancțiunea art. 325 alin. (1) Cod

penal prevede pedeapsa cu închisoare de până la 6 ani cu amendă în mărime de la 2

000 la 4 000 unități convenționale, iar persoana juridică se pedepsește cu amendă în

mărime de la 6 000 la 10 000 unități convenționale cu privarea de dreptul de a exercita

o anumită activitate. Prin prisma art. 16 alin. (4) Cod penal, infracțiunea prevăzută de

art. 325 alin. (1) Cod penal, se atribuie la categoria infracțiunilor grave. Conform art.

3641 alin. (8) Cod de procedură penală, inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor

indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate

în faza de urmărire penală, beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de

4

pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, cu muncă neremunerată

în folosul comunității și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute

de lege în cazul pedepsei cu amendă. Dacă pedeapsa prevăzută de lege este

detențiunea pe viață, se aplică pedeapsa închisorii de 30 de ani.

La caz, precum a fost stabilit, prin cererea scrisă personal de către Rimleanschi

Alexandr (f.d.133), acceptată de instanța de judecată prin încheierea din 08 aprilie 2019

(f.d.135), acesta a recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate, a solicitat

examinarea cauzei în procedură simplificată și s-a căit sincer de cele comise.

Prima instanță, aplicând prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală,

a stabilit noile limite minime și maxime ale pedepsei în baza art. 325 alin. (1) Cod

penal, după cum urmează: închisoare de până la 4 ani, cu amendă în mărime de 2 000 la 4

000 unități convenționale, iar în cazul persoanei juridice, amendă în mărime de la 4500 la 7500

unități convenționale, cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

Totodată, în temeiul art. 76 Cod penal, în calitate de circumstanță atenuantă în

privința inculpatului Rimleanschi Alexandr, instanța de judecată a reținut căința

sinceră, faptul că anterior acesta nu a fost judecat și că a conlucrat cu organele de

urmărire penală, fără a reține în calitate de circumstanță atenuantă recunoașterea

vinovăției de către inculpat, întrucât judecarea cauzei penale a avut loc în baza

probelor administrate la urmărirea penală, care are ca premisă recunoașterea faptelor

indicate în rechizitoriu (ceea ce implică o pedeapsă redusă), iar reținerea în calitate de

circumstanță atenuantă a faptului recunoașterii vinovăției ar însemna acordarea unei

bivalente juridice uneia și aceleiași circumstanțe.

În baza art.77 Cod penal, instanța de judecată nu a stabilit circumstanțe care

agravează răspunderea inculpatului Rimleanschi Alexandr.

Așadar, instanța de apel la individualizarea și la stabilirea categoriei pedepsei

inculpatului Rimleanschi Alexandr a ținut cont de prevederile art. 6, 7, 16, 61, 75, 76,

77 Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvârșite, care se atribuie la categoria

infracțiunilor grave prin prisma prevederilor art. 16 alin. (4) Cod penal, de

personalitatea inculpatului, care nu are antecedente penale și de faptul că inculpatul

s-a căit sincer.

În acest context, instanța de apel efectuând o analiză complexă a circumstanțelor

cauzei și a personalității inculpatului, urmărind în acest sens comportamentul lui în

viața socială, precum și cel din înainte și după săvârșirea infracțiunii incriminate, în

coraport cu faptele comise, urmările prejudiciabile ale faptelor și personalitatea

inculpatului, a conchis că instanța de fond legal și justificat a aplicat față de inculpat,

o pedeapsă sub formă de închisoare de 1 an în penitenciar de tip semiînchis.

5

Cu toate acestea, instanța de apel a conchis că deși inculpatul Rimleanschi

Alexandr a recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate, prin prisma art. 3641

alin. (8) Cod de procedură penală, instanța de fond a stabilit doar limitele pedepsei cu

închisoarea, de la 6 ani la 4 ani, fără a stabili noile limite și pentru pedeapsa cu amenda,

care la caz sunt: limita minimă - 1 500 unități convenționale și limita maximă - 3 000

unități convenționale.

Așadar, cu referire la pedeapsa complementară sub formă de amendă, instanța

de apel constată că aceasta a fost stabilită și aplicată de prima instanță, fără a ține cont

de art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

Sub acest aspect, instanța de apel a notat că persoanei declarate vinovate,

trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza

căruia persoana se declară vinovată, limite care la caz, se reduc prin prisma art. 3641

alin. (8) Cod de procedură penală.

Or, în condițiile în care inculpatul a recunoscut vina, iar cauza a fost examinată

prin prisma art. 3641 Cod de procedură penală, instanța de fond urma să reducă

limitele pedepsei cu amendă, pentru a stabili noile limite ale sancțiunii prevăzute de

art. 325 alin. (1) Cod penal, eroare care a fost corectată în ordine de apel, prin stabilirea

amenzii în mărime de 1 500 (una mie cinci sute) unități convenționale, ceea ce

constituie 75 000 (șaptezeci și cinci mii) lei.

În acest context, este important de precizat că pedeapsa se consideră echitabilă

când ea impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui proporționale cu

gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale,

adică a drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin

infracțiune. O pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate,

jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare

scopului urmărit.

În concluzie, instanța de apel a menționat că pedeapsa sub formă de închisoare

pe un termen de 1 (unu) an, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu amendă

în mărime de 1 500 (una mie cinci sute) unități convenționale, ceea ce constituie 75 000

(șaptezeci și cinci mii) lei, este o pedeapsă echitabilă și va asigura atingerea scopului

pedepsei penale, prevăzut la art. 61 Cod penal.

În altă ordine de idei, instanța de fond a considerat că în privința inculpatului

poate fi atins scopul legii penale, aplicând prevederile art. 90 Cod penal, având în

vedere conduita inculpatului după comiterea infracțiunii și faptul că scopul pedepsei

poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia, considerând că nu este rațional ca

inculpatul Rimleanschi Alexandr să execute pedeapsa închisorii prin izolarea de

societate.

6

Instanța de apel a subliniat că aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, adică

suspendarea condiționată a executării pedepsei nu reprezintă o categorie aparte de

pedeapsă, ci o măsură oferită condamnaților prin lege de a demonstra că infracțiunea

comisă de ei este un incident în viața acestora.

În același context, instanța de apel a notat că în textul art. 90 alin. (1) Cod penal,

lexemul ,,poate”, oferă posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de a aplica

prevederile acestei norme, iar îndeplinirea condițiilor legale, poate fi aplicată sau

exclusă la orice etapă a procesului penal, pentru înlăturarea erorii admise la etapa

anterioară.

În sensul dat, instanța de apel a conchis că la individualizarea pedepsei penale

stabilite inculpatului în prezenta speță, instanța de fond a pus accentul și pe

personalitatea persoanei vinovate, învederând și celelalte criterii de individualizare

ale pedepsei penale, cum ar fi gravitatea infracțiunii săvârșite, influența pedepsei

asupra corectării și reeducării vinovatului.

În consecință, instanța de apel a stabilit că instanța de fond întemeiat a

concluzionat că împrejurările prezentei cauze penale, îndeosebi cele reținute de către

această instanță ce vizează personalitatea inculpatului, sunt suficiente pentru a aplica

prevederile art. 90 alin. (1) Cod penal. Or, pedeapsa stabilită va influența asupra

corectării și reeducării vinovatului, aceasta fiind suficientă și pasibilă de a-și atinge

scopul și capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopul pedepsei

penale, prevăzut la art. 61 Cod penal.

Subsecvent, instanța de apel a menționat că, la caz, nu se impune necesitatea

aplicării prevederilor art. 79 Cod penal în privința inculpatului Rimleanschi Alexandr,

or, în situația în care nu au fost identificate careva circumstanțe excepționale, legate

de scopul și motivele faptei, de rolul inculpatului în săvârșirea infracțiunii, de

comportarea lui în timpul și după consumarea infracțiunii, de alte circumstanțe care

micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, fapt care rezumă concluzia

certă că instanța de apel nu poate aplica o pedeapsă sub limita minimă sau mai blândă

decât prevede sancțiunea art. 325 alin. (1) Cod penal, redusă prin prisma art.3641 alin.

(8) Cod penal.

în temeiurile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 11) Cod de procedură penală solicită casarea

parțială a deciziei în partea stabilirii pedepsei penale și pronunțarea n această parte o

nouă hotărâre prin care să îi fie aplicată pedeapsa sub formă de amendă în mărime de

37 500 lei.

7

În susținerea celor solicitate, recurentul menționează că instanța de apel prin

decizia pronunțată nu a respectat indicațiile Curții Supreme de Justiție și a aplicat o

amendă în mărime exagerat de mare.

Consideră pedeapsa aplicată drept una inechitabilă și aspră, ceia ce vine în

contradicție cu scopul pedepsei penale prevăzut la ar. 61 Cod penal.

Totodată, recurentul solicită să fie exclus din dispozitivul decizie Curții de Apel

Chișinău sintagma ,,de a suspenda condiționat executarea pedepsei penale pe o perioadă de

probațiune de 2 ani”, deoarece se află la finalul acestei perioade.

materialele cauzei și ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, Colegiul

penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente.

Din textul recursului rezultă că, recurentul este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

săvârșite și din aceste considerente, instanța de recurs nu se va expune asupra acestor

aspecte, dar recurentul își exprimă dezacordul cu pedeapsa aplicată, astfel semnalând

temeiul de casare stipulat de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, care

prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de către instanțele de fond, în cazul când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Însă, instanța de recurs consideră că, pedeapsa individualizată inculpatului,

corespunde atât principiului proporționalității, cât și scopului pedepsei penale.

Astfel, Colegiul penal remarcă că, argumentele recurentului privind stabilirea

mărimii amenzii, sunt nefondate, or, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea

unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii

articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.

Totodată, conform art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și

termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

Pedeapsa are drept scop și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

inculpatului, cât și a altor persoane.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o

finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul făptuitorului. Pe de altă

parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizată în așa

8

fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în

viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de lege.

Astfel, instanța de recurs reține că instanța de apel a dat deplină eficiență

prevederilor art. 61 și 75 Cod penal, ținând cont de toate circumstanțele cauzei, de

gravitatea infracțiunii săvârșite care se atribuie la categoria infracțiunilor

infracțiunilor grave prin prisma prevederilor art. 16 alin. (4) Cod penal, de

personalitatea inculpatului, care nu are antecedente penale și de faptul că inculpatul

s-a căit sincer, corect a conchis că corijarea acestuia poate avea loc prin stabilirea unei

pedepse neprivative de libertate și cu aplicarea amenzii în mărime de 1 500 unități

convenționale.

Având în vedere acest aspect, instanța de recurs își însușește în întregime

argumentele instanței de apel, redate succint la pct. 7.1. al prezentei decizii și

consideră că o expunere repetată asupra lor este inutilă, fapt ce este în deplină

concordanță cu jurisprudența și practica Curții Europene pentru Drepturile Omului,

care în cauza Albert vs România din 16.02.2010, în pct. 37 al Hotărârii a statuat că, dacă

art. 6 § 1 din CEDO obligă instanțele să își motiveze deciziile, acesta nu poate fi înțeles

ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument.

Analizând materialele cauzei și hotărârea judecătorească atacată, Colegiul penal

nu constată vreo eroare de drept ce ar afecta legalitatea acesteia.

De asemenea, Colegiul penal remarcă că temeiurile invocate în cererea de

recurs, și anume, art. 427 alin. (1) pct. 6) și 11 ) Cod de procedură penală nu sunt

motivate în coraport cu decizia recurată, iar instanța de recurs nu este competentă să

completeze recursul cu circumstanțe în fapt și în drept care l-ar justifica sub acest

aspect, întrucât potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării

sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Cu referire la neclaritatea inculpatului privind executarea pedepsei penale în

partea suspendării condiționate pe o perioadă de probațiune, Colegiul penal face

trimitere la prevederile art. 470 Cod de procedură penală și susține că chestiunile

privind executarea hotărârilor prevăzute la art. 469 alin. (1) pct.1)-4), 6)–16), 171) și 18)

se soluționează de către instanța de judecată din raza de activitate a organului sau a

instituției care execută pedeapsa.

9

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că, nu există temei legal pentru

admiterea recursului ordinar și potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea acestuia, ca

fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 15 decembrie 2020, în propria cauză penală de

către inculpatul Rimleaschi Alexandr XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 30 iulie 2021.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

10