1ra-1034/2021 — Art. 325 alin. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Art. 325 alin. 1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 10 CPP
1ra-1034/2021 — Art. 325 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 1ra-1034/2021
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
07 iulie 2021 mun. Chișinău
Colegiul penal în componență:
Președinte – Iurie Diaconu,
Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan,
examinând admisibilitatea recursului ordinar prin care se solicită casarea deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 decembrie 2020, declarat în propria
cauză penală de către inculpatul
Rimleaschi Alexandr XXXXX născut la XXXXX.
Termenul examinării cauzei:
Instanța de fond de la 13.07.2018 până la 25.04.2019;
Instanța de apel de la 24.05.2019 până la 19.06.2019;
Instanța de recurs de la 10.09.2019 până la 24.03.2020;
Instanța de apel de la 10.07.2020 până la 15.12.2020;
Instanța de recurs de la 26.02.2021 până la 07.07.2021.
a c o n s t a t a t :
Prin sentința Judecătoriei Orhei (sediul Central) din 25 aprilie 2019, cauza fiind
examinată pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în procedura
prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Rimleanschi Alexandr a fost
recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 325 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită
pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 1 (un) an, cu executarea în
penitenciar de tip semiînchis și cu amendă în mărime de 2000 unități convenționale,
ce constituie suma de 100 000 (una sută mii) lei.
În baza art. 90 Codul penal, a fost dispusă suspendarea executării pedepsei cu
închisoare pentru perioada de probațiune de 2 (doi) ani.
Prin sentință, prima instanță a constatat în fapt că Rimleaschi Alexandr la
data de 04.04.2018, aproximativ la orele 09:21, fiind la volanul autoturismului său
personal de model „Honda” cu n/î XXXXX, ignorând prevederile punctului 47 alin.
(1) din Regulamentul Circulației Rutiere, deplasându-se cu viteză excesivă pe traseul
R6 Chișinău-Orhei-Bălți, în apropiere de mun. Orhei, prin ce a comis o contravenție
1
prevăzută de art. 236 alin. (3) din Codul contravențional, a fost stopat de către angajații
Inspectoratului Național de Patrulare, Ceaețchi Vitalii și Guțu Andrei.
Ulterior, în scopul neîndeplinirii atribuțiilor de serviciu și neadmiterii inițierii
procedurii contravenționale în privința sa, Rimleanschi Alexandr i-a oferit angajatului
plutonului Orhei - Telenești, batalionul nr. 3 al INP, Guțu Andrei, bani în sumă 200
lei, plasând o bancnotă cu nominalul de 200 lei în salonul automobilului de serviciu al
acestuia cu n/î MAI 0325, adică în mod real i-a pus la dispoziție mijloace bănești,
pentru neîndeplinirea de către persoanele cu funcție de răspundere a obligațiilor de
serviciu.
Nefiind de acord cu sentința, a declarat apel de către inculpatul Rimleanschi
Alexandr prin care a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri
potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care în temeiul art. 79 Cod penal
să-i fie micșorat termenul de probă la 1 (unu) an și amenda în mărime de 500 unități
convenționale.
În motivarea cererii de apel, inculpatul a menționat că pentru prima dată a
apărut pe banca acuzaților, prin acțiunea sa infracțională el nu a cauzat careva
prejudiciu persoanelor fizice sau statului. Regretă și sincer s-a căit în cele săvârșite, iar
instanța a ignorat și n-a menționat în sentință respectiva circumstanță ca atenuantă. A
solicitat aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal, concomitent menționând că nu are
posibilitate de a achita amenda aplicată.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 iunie 2019,
apelul inculpatului a fost respins ca nefondat cu menținerea sentinței fără modificări.
4.1. În motivarea soluției, instanța de apel a menționat că verificând chestiunea
individualizării pedepsei penale în privința inculpatului Rimleanschi Alexandr a
constatat că prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75
Cod penal, respectiv, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul
acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele care atenuează ori agravează
răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării
vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.
Inculpatul Rimleanschi Alexandr a recunoscut vina în comiterea infracțiunii
incriminate, a solicitat examinarea cauzei în procedură simplificată, sincer s-a căit de
cele comise, anterior nu a fost judecat, nu are persoane la întreținere, nu este încadrat
în câmpul muncii, astfel instanța de apel a notat că prima instanță a reținut în calitate
de circumstanțe atenuante în conformitate cu art. 76 Cod penal căința sinceră, faptul
că anterior nu a fost judecat și că a conlucrat cu organele de urmărire penală.
Recunoașterea vinovăției a servit temei pentru judecarea cauzei în procedura
prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală.
2
Având în vedere cele reținute, instanța de apel a concluzionat că prima instanță
în acord cu prevederile art. 7, 61, 75, 78 Cod penal, a aplicat inculpatului Rimleanschi
Alexandr o pedeapsă întemeiată și echitabilă, iar careva temeiuri de a casa sentința
sub aspectul individualizării pedepsei penale, nu au fost stabilite.
Nefiind de acord cu soluțiile instanțelor de fond, inculpatul Rimleanschi
Alexandr a declarat recurs ordinar prin care a solicitat casarea sentinței și deciziei
instanței de apel, și aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal în latura pedepsei
complementare sub formă de amendă în mărime de 10-15 unități convenționale.
În motivarea recursului, inculpatul a menționat că, soluțiile instanțelor de fond
privitor la pedeapsa sub formă de amendă sunt prea aspre; înțelege că a fost provocat-
instigat de polițistul Guțu Andrei, care era înzestrat pe hainele lui cu camere video
care înregistrau discuția, la care instanța de fond a făcut trimitere în sentință, dar în
ședința de judecată n-a fost audiată și vizualizată; legislația ce guvernează respectiva
speță, a fost aplicată diferit în comparație cu alte cazuri similare; a fost dus în eroare
de către apărător și instanță la acceptarea examinării cauzei în procedură simplificată,
întrucât în principiu nu a fost de acord cu învinuirea adusă; nu este angajat în câmpul
muncii, astfel nu are posibilitatea de a achita amenda aplicată; în acea zi se deplasa
spre mun. Chișinău ca să aducă acasă în raionul Edineț, satul Gordinești o rudă de la
Institutul Oncologic, care era deja externată din spital și aștepta în ograda instituției
medicale, care este invalid de gradul I și se mișca doar cu căruciorul. A dorit să facă
în acea zi un act de caritate, dar instanțele de judecată nici această circumstanță n-au
luat-o în considerare la aplicarea pedepsei penale sub formă de amendă; s-a căit sincer
de cele săvârșite, a contribuit activ la desfășurarea anchetei și ședințelor de judecată
în fond și apel, pentru prima dată a fost atras la răspundere penală, deci fără
antecedente penale, nu are sancțiuni contravenționale, toate acestea fiind pe măsură
să creadă că instanțele precedente erau în drept să aplice prevederile art. 79 Cod penal
și să diminueze mărimea pedepsei cu amendă.
Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 24
martie 2020, a fost admis recursul ordinar declarat de către inculpatul Rimleanschi
Alexandr în propria cauză penală, casată parțial decizia Colegiului penal a Curții de
Apel Chișinău din 19 iunie 2019, în latura penală, în partea stabilirii pedepsei și s-a
dispus rejudecarea cauzei în această parte de către aceeași instanță de apel, în alt
complet de judecată.
6.1. În partea descriptică a deciziei, instanța de recurs ordinar a menționat că din
conținutul deciziei recurate nu rezultă motivele pe care se întemeiază soluția cu
privire la aplicarea în privința inculpatului a pedepsei sub formă de amendă în
cuantumul nominalizat, or, instanța de apel nu a analizat în conținutul deciziei
3
adoptate argumentele apelului cu privire la proporționalitatea pedepsei aplicate în
raport cu gravitatea faptelor inculpatului și circumstanțele comiterii infracțiunii,
faptul că în timpul comiterii contravenției prevăzute de art. 236 alin. (3) Cod
contravențional, inculpatul se grăbea să ajute o persoană grav bolnavă, care nu se
putea deplasa de sine stătător, pentru a o transporta de la spital la domiciliul acesteia.
Mai mult, instanța de recurs ordinar a admis ca fiind întemeiate argumentele
recurentului cu privire la faptul că soluția adoptată de instanța de apel în speța dedusă
judecății este diferită de alte soluții întâlnite în practica judiciară, când pentru
infracțiuni asemănătoare, au fost aplicate pedepse mai blânde.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 decembrie
2020, a fost admis apelul declarat de către inculpat, casată parțial sentința în partea
stabilirii pedepsei penale și pronunțată în această parte o nouă hotărâre potrivit
ordinii stabilite de prima instanță după cum urmează:
Lui Rimleanschi Alexandr, recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.
325 alin. (1) Cod penal, a-i aplica o pedeapsă, cu aplicarea prevederilor art.3641 alin. (8) Cod
de procedură penală, sub formă de închisoare pe un termen de 1 (unu) an, cu executarea în
penitenciar de tip semiînchis, cu amendă în mărime de 1 500 (una mie cinci sute) unități
convenționale 75 000 (șaptezeci și cinci mii) lei.
În conformitate cu art. 90 alin. (1) Cod penal, a suspenda condiționat lui Rimleanschi
Alexandr executarea pedepsei cu închisoare pe o perioadă de probațiune de 2 (doi) ani.
Se mențin celelalte dispoziții ale sentinței.
7.1. În susținerea poziției sale, instanța de apel a menționat că sentința a fost
contestată doar în partea stabilirii pedepsei, iar temei pentru a interveni în sentință
din oficiu în partea încadrării juridice, conform art. 409 alin.(2) Cod procedură penală,
lipsește, astfel inculpatul a atacat sentința în partea individualizării pedepsei penale,
solicitând în temeiul art. 79 Cod penal, aplicarea unei pedepse mai blânde, și anume
să-i fie micșorat perioada de probațiune la 1 (unu) an și amenda la limita de 500 unități
convenționale.
În aceste circumstanțe, instanța de apel a notat că sancțiunea art. 325 alin. (1) Cod
penal prevede pedeapsa cu închisoare de până la 6 ani cu amendă în mărime de la 2
000 la 4 000 unități convenționale, iar persoana juridică se pedepsește cu amendă în
mărime de la 6 000 la 10 000 unități convenționale cu privarea de dreptul de a exercita
o anumită activitate. Prin prisma art. 16 alin. (4) Cod penal, infracțiunea prevăzută de
art. 325 alin. (1) Cod penal, se atribuie la categoria infracțiunilor grave. Conform art.
3641 alin. (8) Cod de procedură penală, inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor
indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate
în faza de urmărire penală, beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de
4
pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, cu muncă neremunerată
în folosul comunității și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute
de lege în cazul pedepsei cu amendă. Dacă pedeapsa prevăzută de lege este
detențiunea pe viață, se aplică pedeapsa închisorii de 30 de ani.
La caz, precum a fost stabilit, prin cererea scrisă personal de către Rimleanschi
Alexandr (f.d.133), acceptată de instanța de judecată prin încheierea din 08 aprilie 2019
(f.d.135), acesta a recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate, a solicitat
examinarea cauzei în procedură simplificată și s-a căit sincer de cele comise.
Prima instanță, aplicând prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală,
a stabilit noile limite minime și maxime ale pedepsei în baza art. 325 alin. (1) Cod
penal, după cum urmează: închisoare de până la 4 ani, cu amendă în mărime de 2 000 la 4
000 unități convenționale, iar în cazul persoanei juridice, amendă în mărime de la 4500 la 7500
unități convenționale, cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.
Totodată, în temeiul art. 76 Cod penal, în calitate de circumstanță atenuantă în
privința inculpatului Rimleanschi Alexandr, instanța de judecată a reținut căința
sinceră, faptul că anterior acesta nu a fost judecat și că a conlucrat cu organele de
urmărire penală, fără a reține în calitate de circumstanță atenuantă recunoașterea
vinovăției de către inculpat, întrucât judecarea cauzei penale a avut loc în baza
probelor administrate la urmărirea penală, care are ca premisă recunoașterea faptelor
indicate în rechizitoriu (ceea ce implică o pedeapsă redusă), iar reținerea în calitate de
circumstanță atenuantă a faptului recunoașterii vinovăției ar însemna acordarea unei
bivalente juridice uneia și aceleiași circumstanțe.
În baza art.77 Cod penal, instanța de judecată nu a stabilit circumstanțe care
agravează răspunderea inculpatului Rimleanschi Alexandr.
Așadar, instanța de apel la individualizarea și la stabilirea categoriei pedepsei
inculpatului Rimleanschi Alexandr a ținut cont de prevederile art. 6, 7, 16, 61, 75, 76,
77 Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvârșite, care se atribuie la categoria
infracțiunilor grave prin prisma prevederilor art. 16 alin. (4) Cod penal, de
personalitatea inculpatului, care nu are antecedente penale și de faptul că inculpatul
s-a căit sincer.
În acest context, instanța de apel efectuând o analiză complexă a circumstanțelor
cauzei și a personalității inculpatului, urmărind în acest sens comportamentul lui în
viața socială, precum și cel din înainte și după săvârșirea infracțiunii incriminate, în
coraport cu faptele comise, urmările prejudiciabile ale faptelor și personalitatea
inculpatului, a conchis că instanța de fond legal și justificat a aplicat față de inculpat,
o pedeapsă sub formă de închisoare de 1 an în penitenciar de tip semiînchis.
5
Cu toate acestea, instanța de apel a conchis că deși inculpatul Rimleanschi
Alexandr a recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate, prin prisma art. 3641
alin. (8) Cod de procedură penală, instanța de fond a stabilit doar limitele pedepsei cu
închisoarea, de la 6 ani la 4 ani, fără a stabili noile limite și pentru pedeapsa cu amenda,
care la caz sunt: limita minimă - 1 500 unități convenționale și limita maximă - 3 000
unități convenționale.
Așadar, cu referire la pedeapsa complementară sub formă de amendă, instanța
de apel constată că aceasta a fost stabilită și aplicată de prima instanță, fără a ține cont
de art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.
Sub acest aspect, instanța de apel a notat că persoanei declarate vinovate,
trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza
căruia persoana se declară vinovată, limite care la caz, se reduc prin prisma art. 3641
alin. (8) Cod de procedură penală.
Or, în condițiile în care inculpatul a recunoscut vina, iar cauza a fost examinată
prin prisma art. 3641 Cod de procedură penală, instanța de fond urma să reducă
limitele pedepsei cu amendă, pentru a stabili noile limite ale sancțiunii prevăzute de
art. 325 alin. (1) Cod penal, eroare care a fost corectată în ordine de apel, prin stabilirea
amenzii în mărime de 1 500 (una mie cinci sute) unități convenționale, ceea ce
constituie 75 000 (șaptezeci și cinci mii) lei.
În acest context, este important de precizat că pedeapsa se consideră echitabilă
când ea impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui proporționale cu
gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale,
adică a drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin
infracțiune. O pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate,
jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare
scopului urmărit.
În concluzie, instanța de apel a menționat că pedeapsa sub formă de închisoare
pe un termen de 1 (unu) an, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu amendă
în mărime de 1 500 (una mie cinci sute) unități convenționale, ceea ce constituie 75 000
(șaptezeci și cinci mii) lei, este o pedeapsă echitabilă și va asigura atingerea scopului
pedepsei penale, prevăzut la art. 61 Cod penal.
În altă ordine de idei, instanța de fond a considerat că în privința inculpatului
poate fi atins scopul legii penale, aplicând prevederile art. 90 Cod penal, având în
vedere conduita inculpatului după comiterea infracțiunii și faptul că scopul pedepsei
poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia, considerând că nu este rațional ca
inculpatul Rimleanschi Alexandr să execute pedeapsa închisorii prin izolarea de
societate.
6
Instanța de apel a subliniat că aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, adică
suspendarea condiționată a executării pedepsei nu reprezintă o categorie aparte de
pedeapsă, ci o măsură oferită condamnaților prin lege de a demonstra că infracțiunea
comisă de ei este un incident în viața acestora.
În același context, instanța de apel a notat că în textul art. 90 alin. (1) Cod penal,
lexemul ,,poate”, oferă posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de a aplica
prevederile acestei norme, iar îndeplinirea condițiilor legale, poate fi aplicată sau
exclusă la orice etapă a procesului penal, pentru înlăturarea erorii admise la etapa
anterioară.
În sensul dat, instanța de apel a conchis că la individualizarea pedepsei penale
stabilite inculpatului în prezenta speță, instanța de fond a pus accentul și pe
personalitatea persoanei vinovate, învederând și celelalte criterii de individualizare
ale pedepsei penale, cum ar fi gravitatea infracțiunii săvârșite, influența pedepsei
asupra corectării și reeducării vinovatului.
În consecință, instanța de apel a stabilit că instanța de fond întemeiat a
concluzionat că împrejurările prezentei cauze penale, îndeosebi cele reținute de către
această instanță ce vizează personalitatea inculpatului, sunt suficiente pentru a aplica
prevederile art. 90 alin. (1) Cod penal. Or, pedeapsa stabilită va influența asupra
corectării și reeducării vinovatului, aceasta fiind suficientă și pasibilă de a-și atinge
scopul și capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopul pedepsei
penale, prevăzut la art. 61 Cod penal.
Subsecvent, instanța de apel a menționat că, la caz, nu se impune necesitatea
aplicării prevederilor art. 79 Cod penal în privința inculpatului Rimleanschi Alexandr,
or, în situația în care nu au fost identificate careva circumstanțe excepționale, legate
de scopul și motivele faptei, de rolul inculpatului în săvârșirea infracțiunii, de
comportarea lui în timpul și după consumarea infracțiunii, de alte circumstanțe care
micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, fapt care rezumă concluzia
certă că instanța de apel nu poate aplica o pedeapsă sub limita minimă sau mai blândă
decât prevede sancțiunea art. 325 alin. (1) Cod penal, redusă prin prisma art.3641 alin.
(8) Cod penal.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către inculpat care
în temeiurile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 11) Cod de procedură penală solicită casarea
parțială a deciziei în partea stabilirii pedepsei penale și pronunțarea n această parte o
nouă hotărâre prin care să îi fie aplicată pedeapsa sub formă de amendă în mărime de
37 500 lei.
7
În susținerea celor solicitate, recurentul menționează că instanța de apel prin
decizia pronunțată nu a respectat indicațiile Curții Supreme de Justiție și a aplicat o
amendă în mărime exagerat de mare.
Consideră pedeapsa aplicată drept una inechitabilă și aspră, ceia ce vine în
contradicție cu scopul pedepsei penale prevăzut la ar. 61 Cod penal.
Totodată, recurentul solicită să fie exclus din dispozitivul decizie Curții de Apel
Chișinău sintagma ,,de a suspenda condiționat executarea pedepsei penale pe o perioadă de
probațiune de 2 ani”, deoarece se află la finalul acestei perioade.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu
materialele cauzei și ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, Colegiul
penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente.
Din textul recursului rezultă că, recurentul este de acord cu starea de fapt
stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor
săvârșite și din aceste considerente, instanța de recurs nu se va expune asupra acestor
aspecte, dar recurentul își exprimă dezacordul cu pedeapsa aplicată, astfel semnalând
temeiul de casare stipulat de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, care
prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile
de drept comise de către instanțele de fond, în cazul când s-au aplicat pedepse
individualizate contrar prevederilor legale.
Însă, instanța de recurs consideră că, pedeapsa individualizată inculpatului,
corespunde atât principiului proporționalității, cât și scopului pedepsei penale.
Astfel, Colegiul penal remarcă că, argumentele recurentului privind stabilirea
mărimii amenzii, sunt nefondate, or, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea
unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii
articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.
Totodată, conform art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și
termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea
infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de
circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența
pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile
de viață ale familiei acestuia.
Pedeapsa are drept scop și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea
inculpatului, cât și a altor persoane.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o
finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul făptuitorului. Pe de altă
parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizată în așa
8
fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în
viitor a săvârșirii unor fapte similare.
Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a
tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei
pedepse în limitele prevăzute de lege.
Astfel, instanța de recurs reține că instanța de apel a dat deplină eficiență
prevederilor art. 61 și 75 Cod penal, ținând cont de toate circumstanțele cauzei, de
gravitatea infracțiunii săvârșite care se atribuie la categoria infracțiunilor
infracțiunilor grave prin prisma prevederilor art. 16 alin. (4) Cod penal, de
personalitatea inculpatului, care nu are antecedente penale și de faptul că inculpatul
s-a căit sincer, corect a conchis că corijarea acestuia poate avea loc prin stabilirea unei
pedepse neprivative de libertate și cu aplicarea amenzii în mărime de 1 500 unități
convenționale.
Având în vedere acest aspect, instanța de recurs își însușește în întregime
argumentele instanței de apel, redate succint la pct. 7.1. al prezentei decizii și
consideră că o expunere repetată asupra lor este inutilă, fapt ce este în deplină
concordanță cu jurisprudența și practica Curții Europene pentru Drepturile Omului,
care în cauza Albert vs România din 16.02.2010, în pct. 37 al Hotărârii a statuat că, dacă
art. 6 § 1 din CEDO obligă instanțele să își motiveze deciziile, acesta nu poate fi înțeles
ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument.
Analizând materialele cauzei și hotărârea judecătorească atacată, Colegiul penal
nu constată vreo eroare de drept ce ar afecta legalitatea acesteia.
De asemenea, Colegiul penal remarcă că temeiurile invocate în cererea de
recurs, și anume, art. 427 alin. (1) pct. 6) și 11 ) Cod de procedură penală nu sunt
motivate în coraport cu decizia recurată, iar instanța de recurs nu este competentă să
completeze recursul cu circumstanțe în fapt și în drept care l-ar justifica sub acest
aspect, întrucât potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța
judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării
sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.
Cu referire la neclaritatea inculpatului privind executarea pedepsei penale în
partea suspendării condiționate pe o perioadă de probațiune, Colegiul penal face
trimitere la prevederile art. 470 Cod de procedură penală și susține că chestiunile
privind executarea hotărârilor prevăzute la art. 469 alin. (1) pct.1)-4), 6)–16), 171) și 18)
se soluționează de către instanța de judecată din raza de activitate a organului sau a
instituției care execută pedeapsa.
9
În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că, nu există temei legal pentru
admiterea recursului ordinar și potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea acestuia, ca
fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
d e c i d e :
inadmisibilitatea recursului ordinar declarat împotriva deciziei Colegiului
penal al Curții de Apel Chișinău din 15 decembrie 2020, în propria cauză penală de
către inculpatul Rimleaschi Alexandr XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 30 iulie 2021.
Președinte: Iurie Diaconu
Judecători: Ion Guzun
Liliana Catan
10