1ra-278/20 — art. 325 alin. 1 CP

1ra-278/20 — art. 325 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-278/20

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Boico Victor

a judecat fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

inculpatul Rimleanschi Alexandr, împotriva sentinței Judecătoriei Orhei

(sediul central) din 25 aprilie 2019 și a deciziei Colegiului penal a Curții de Apel

Chișinău din 19 iunie 2019, în cauza penală în privința lui

Rimleanschi Alexandr xxxxx, născut la

xxxxx, originar din xxxxx.

Termenul de examinare:

prima instanță: 13.07.2018 - 25.04.2019

instanța de apel: 24.05.2019 - 19.06.2019

instanța de recurs: 10.09.2019 - 24.03.2020

A C O N S T A T A T :

cauza fiind examinată pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală,

în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală,

Rimleanschi Alexandr, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 325

alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un

termen de 1 (un) an, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis și cu

amendă în mărime de 2000 unități convenționale, ce constituie suma de 100

000 (una sută mii) lei.

În baza art. 90 Codul penal, a fost dispusă suspendarea executării

pedepsei cu închisoare pentru perioada de probațiune de 2 (doi) ani.

Rimleaschi Alexandr la data de 04.04.2018, aproximativ la orele 09:21,

fiind la volanul autoturismului său personal de model „Honda” cu n/î xxxxx,

ignorând prevederile punctului 47 alin. (1) din Regulamentul Circulației

Rutiere, deplasându-se cu viteză excesivă pe traseul R6 Chișinău-Orhei-Bălți, în

apropiere de mun. Orhei, prin ce a comis o contravenție prevăzută de

art. 236 alin. (3) din Codul contravențional, a fost stopat de către angajații

1

Inspectoratului Național de Patrulare, Ceaețchi Vitalii și Guțu Andrei.

Ulterior, în scopul neîndeplinirii atribuțiilor de serviciu și neadmiterii

inițierii procedurii contravenționale în privința sa, Rimleanschi Alexandr, i-a

oferit angajatului plutonului Orhei - Telenești, batalionul nr. 3 al INP,

Guțu Andrei, bani în sumă 200 lei, plasând o bancnotă cu nominalul de 200 lei

în salonul automobilului de serviciu al acestuia cu n/î MAI 0325, adică în mod

real i-a pus la dispoziție mijloace bănești, pentru neîndeplinirea de către

persoanele cu funcție de răspundere a obligațiilor de serviciu.

prin care a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță prin care în temeiul art. 79 Cod penal

să-i fie micșorat termenul de probă la 1 (unu) an și amenda în mărime de 500

unități convenționale.

În motivarea cererii de apel, inculpatul a menționat că pentru prima dată

a apărut pe banca acuzaților, prin acțiunea sa infracțională el nu a cauzat careva

prejudiciu persoanelor fizice sau statului. Regretă și sincer s-a căit în cele

săvârșite, iar instanța a ignorat și n-a menționat în sentință respectiva

circumstanță ca atenuantă. A solicitat aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal,

concomitent menționând că nu are posibilitate de a achita amenda aplicată.

19 iunie 2019, apelul inculpatului a fost respins ca nefondat cu menținerea

sentinței fără modificări.

4.1. În motivarea soluției, instanța de apel a menționat că verificând

chestiunea individualizării pedepsei penale în privința inculpatului

Rimleanschi Alexandr a constatat că prima instanță a acordat deplină eficiență

prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, respectiv, a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Inculpatul Rimleanschi Alexandr a recunoscut vina în comiterea

infracțiunii incriminate, a solicitat examinarea cauzei în procedură simplificată,

sincer s-a căit de cele comise, anterior nu a fost judecat, nu are persoane la

întreținere, nu este încadrat în câmpul muncii, astfel instanța de apel a notat că

prima instanță a reținut în calitate de circumstanțe atenuante în conformitate

cu art. 76 Cod penal căința sinceră, faptul că anterior nu a fost judecat și că a

conlucrat cu organele de urmărire penală.

Recunoașterea vinovăției a servit temei pentru judecarea cauzei în

procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală.

Având în vedere cele reținute, instanța de apel a concluzionat că prima

instanță în acord cu prevederile art. 7, 61, 75, 78 Cod penal, a aplicat

inculpatului Rimleanschi Alexandr o pedeapsă întemeiată și echitabilă, iar

careva temeiuri de a casa sentința sub aspectul individualizării pedepsei

2

penale, nu au fost stabilite.

Abordând argumentele din apelul inculpatului, instanța de apel a

menționat că în cadrul cercetării judecătorești nu au fost constatate

circumstanțe atenuante excepționale în sensul prevederilor art. 79 Cod penal,

în baza cărora să fie stabilită o pedeapsă mai blândă decât cea prevăzută de

legea penală, or, circumstanțele la care face referire inculpatul și anume că

dânsul anterior nu a fost judecat și sincer s-a căit de cele comise, au fost

valorificate de către prima instanță în procesul de individualizare a pedepsei

penale, în acest sens, urmându-se a se indica că inculpatul a beneficiat deja de

reducerea pedepsei în conformitate cu prevederile alin. (8) art. 3641 Cod

procedură penală.

Cu referire la argumentele inculpatului Rimleanschi Alexandr precum că

prin acțiunile sale nu a cauzat careva prejudiciu persoanelor fizice sau statului,

instanța de apel a apreciat că acestea nu pot servi nici cel puțin ca circumstanțe

ce ar putea fi luate în considerație în procesul individualizării pedepsei penale,

tocmai reieșind din obiectul la care atentează infracțiunea comisă de inculpat,

și anume la relațiile sociale cu privire la buna desfășurare a activității de

serviciu în sfera publică, care este incompatibilă cu săvârșirea unor fapte de

corupere a persoanelor publice sau a persoanelor publice străine, iar din aceste

considerente, după cum s-a statuat și în jurisprudența națională, aceste

infracțiuni, comparativ cu alte categorii de infracțiuni, prezintă un pericol

deosebit de grav pentru societate, deoarece se manifestă în structurile

autorităților statului, a puterii sau serviciilor publice, care discreditează și

compromit activitatea acestora.

În acest context, instanța de apel a evidențiat că trebuie să fie respectată

prevederea art. 61 Cod penal, conform căruia, pedeapsa care se aplică urmează

să atingă scopul de restabilire a echității sociale și prevenire a săvârșirii noilor

infracțiuni de către alte persoane. Potrivit criteriilor de individualizare a

pedepsei, la general, nu se exclude aplicarea art. 79 Cod penal și în cazul

săvârșirii infracțiunilor din domeniul corupției, însă, este necesar de reținut că

potrivit alin. (1) art. 79 Cod penal, instanța de judecată poate aplica o pedeapsă

sub limita minimă prevăzută de legea penală pentru infracțiunea respectivă,

sau o pedeapsă mai blândă de altă categorie, numai atunci când în cauză s-au

constatat circumstanțe excepționale, care în speța dedusă judecății nu au fost

stabilite.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că la individualizarea pedepsei

penale în privința inculpatului Rimleanschi Alexandr prima instanță a aplicat

corect criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 75 Cod penal,

precum și corect a redus limitele pedepsei prin aplicarea alin. (8) art. 3641 Cod

procedură penală, temeiuri legale de casare a sentinței nefiind stabilite.

Rimleanschi Alexandr a declarat recurs ordinar prin care solicită casarea

sentinței și deciziei instanței de apel, și aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal

3

în latura pedepsei complementare sub formă de amendă în mărime de 10-15

unități convenționale.

În motivarea recursului, inculpatul a menționat că:

- soluțiile instanțelor de fond privitor la pedeapsa sub formă de amendă

sunt prea aspre;

- înțelege că a fost provocat-instigat de polițistul Guțu Andrei, care era

înzestrat pe hainele lui cu camere video care înregistrau discuția, la care

instanța de fond a făcut trimitere în sentință, dar în ședința de judecată n-a fost

audiată și vizualizată;

- legislația ce guvernează respectiva speță, a fost aplicată diferit în

comparație cu alte cazuri similare;

- a fost dus în eroare de către apărător și instanță la acceptarea

examinării cauzei în procedură simplificată, întrucât în principiu nu a fost de

acord cu învinuirea adusă;

- nu este angajat în câmpul muncii, astfel nu are posibilitatea de a achita

amenda aplicată;

- în acea zi se deplasa spre mun. Chișinău ca să aducă acasă în raionul

Edineț, satul Gordinești o rudă de la Institutul Oncologic, care era deja externată

din spital și aștepta în ograda instituției medicale, care este invalid de gradul I

și se mișca doar cu căruciorul. A dorit să facă în acea zi un act de caritate, dar

instanțele de judecată nici această circumstanță n-au luat-o în considerare la

aplicarea pedepsei penale sub formă de amendă;

- s-a căit sincer de cele săvârșite, a contribuit activ la desfășurarea

anchetei și ședințelor de judecată în fond și apel, pentru prima dată a fost atras

la răspundere penală, deci fără antecedente penale, nu are sancțiuni

contravenționale, toate acestea fiind pe măsură să creadă că instanțele

precedente erau în drept să aplice prevederile art. 79 Cod penal și să diminueze

mărimea pedepsei cu amendă.

pledând pentru inadmisibilitatea ca fiind vădit neîntemeiat.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează

a fi admis, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea

atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de

apel, inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept,

care au dus la adoptarea unei hotărâri ilegale, totodată, verificându-se dacă s-a

aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste

fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

După cum rezultă din conținutul cererii de recurs, inculpatul nu invocă

4

niciun temei pentru declararea recursului din cele conținute în prevederile

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, însă în esență, invocă dezacordul cu

modalitatea de individualizare a pedepsei penale, motive care se subscriu

temeiului de casare prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură

penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul

când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Verificând legalitatea deciziei instanței de apel din punctul de vedere al

temeiului de casare invocat de recurent, Colegiul penal constată că această

instanță, la examinarea apelului, nu a respectat întru totul prevederile art. 414

alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel că hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Sub acest aspect, instanța de recurs evidențiază că potrivit sentinței,

cauza fiind examinată pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală,

conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală,

Rimleanschi Alexandr, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 325

alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa închisorii pe termen de 1 an, cu

executarea în penitenciar de tip semiînchis și cu amendă în mărime de 2000

unități convenționale, ce constituie suma de 100 000 lei.

Conform prevederilor art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea

condiționată a executării pedepsei cu închisoare pentru perioada de probațiune

de 2 ani.

La rândul său, fiind investită cu judecarea apelului declarat de către

inculpat, instanța de apel fără a pătrunde în esența argumentelor invocate, le-a

respins prin câteva fraze de ordin general, considerând că soluția primei

instanțe este legală și întemeiată.

Analizând motivele care au fundamentat soluția nominalizată, Colegiul

penal conchide, că instanța de apel a preluat în mod automat concluziile primei

instanțe reținute întru justificarea aplicării pedepsei, însă nu a examinat

minuțios argumentele apelului invocate în dezacord cu pedeapsa

complementară sub formă de amendă aplicată inculpatului în mărime de 2000

unități convenționale, echivalentul a 100 000 lei.

Așadar, deși în cererea de apel a fost invocat faptul că prima instanță la

aplicarea pedepsei sub formă de amendă într-un cuantum atât de exagerat nu

a ținut cont pe deplin de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală,

potrivit cărora limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu

amendă urmează a fi reduse cu o pătrime, și de prevederile art. 79 Cod penal,

care prevăd posibilitatea aplicării unei pedepse sub limita minimă, prevăzută

de legea penală pentru infracțiunea respectivă, sau una mai blândă, de altă

categorie, ori poate să nu aplice pedeapsa complementară obligatorie, instanța

de apel s-a mulțumit să constate că în privința inculpatului aceste prevederi nu

sunt aplicabile.

Astfel, din conținutul deciziei recurate nu rezultă motivele pe care se

5

întemeiază soluția cu privire la aplicarea în privința inculpatului a pedepsei sub

formă de amendă în cuantumul nominalizat, or, instanța de apel nu a analizat

în conținutul deciziei adoptate argumentele apelului cu privire la

proporționalitatea pedepsei aplicate în raport cu gravitatea faptelor

inculpatului și circumstanțele comiterii infracțiunii, faptul că în timpul

comiterii contravenției prevăzute de art. 236 alin. (3) Cod contravențional,

inculpatul se grăbea să ajute o persoană grav bolnavă, care nu se putea deplasa

de sine stătător, pentru a o transporta de la spital la domiciliul acesteia.

Mai mult, Colegiul penal reține ca fiind întemeiate argumentele

recurentului cu privire la faptul că soluția adoptată de instanța de apel în speța

dedusă judecății este diferită de alte soluții întâlnite în practica judiciară, când

pentru infracțiuni asemănătoare, au fost aplicate pedepse mai blânde.

Cu referire la acest segment, Colegiul penal menționează, că persoanei

declarate vinovate, trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele

sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.

Totodată, în conformitate cu criteriile generale de individualizare a

pedepsei, o pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute

pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă

mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului

pedepsei, însă la caz instanța de apel nu a argumentat necesitatea aplicării în

privința inculpatului a unei pedepse complementare într-un cuantum atât de

exagerat prin prisma asigurării realizării scopului legii penale.

Pedeapsa este echitabilă când ea impune infractorului lipsuri și restricții

ale drepturilor lui proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este

suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor

victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiune.

O pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente de

nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la

consecințe contrare scopului urmărit.

Având în vedere cele sus menționate, Colegiul conchide că erorile de

drept constatate supra se încadrează în cele prescrise de pct. 6), 10) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, deoarece decizia instanței de apel nu conține

motive clare pe care se întemeiază soluția cu privire la individualizarea

pedepsei penale, iar având în vedere că erorile comise de către instanța de apel,

nu pot fi reparate în instanța de recurs, decizia atacată urmează a fi casată

parțial, în latura penală, în partea stabilirii pedepsei, cu remiterea cauzei în

această parte pentru rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată, în rest, celelalte dispoziții ale hotărârii atacate urmând a fi menținute.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de

rejudecare și limitele acesteia, să înlăture erorile constatate mai sus, ținând

cont de motivele casării deciziei atacate și să pronunțe o hotărâre legală și

întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

6

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Se admite recursul ordinar declarat de către inculpatul Rimleanschi

Alexandr xxxxx, în propria cauză penală, se casează parțial decizia Colegiului

penal a Curții de Apel Chișinău din 19 iunie 2019, în latura penală, în partea

stabilirii pedepsei și se dispune rejudecarea cauzei în această parte de către

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 05 iunie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

7

24 martie 2020 Dosarul nr.1ra-278/2020

O p i n i e s e p a r a t ă

a judecătorilor Timofti Vladimir și Cobzac Elena

Conform art. 339 alin (7), 340 alin (3) Cod de procedură penală, în cauza penală în

privința lui Rimleanschi Alexandr xxxxx.

2020, a fost admis recursul ordinar declarat de către inculpatul Rimleanschi Alexandr

xxxxx, fiind casată parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 iunie

2019, în latura penală, în partea stabilirii pedepsei, în cauza penală privindu-l pe

Rimleanschi Alexandr xxxxx, și dispusă rejudecarea cauzei în această parte de către

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

dezacordul cu majoritatea completului de judecată, deoarece considerăm că recursul

ordinar declarat de către inculpatul Rimleanschi Alexandr, urma a fi respins cu

menținerea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 iunie 2019.

prin care apelul declarat de către inculpatul Rimleanschi Alexandr a fost respins ca

nefondat, fiind menținută sentința primei instanțe fără modificări.

Rimleanschi Alexandr, privind nemotivarea deciziei în partea pedepsei aplicate de către

prima instanță și menținută de către instanța de apel, în privința inculpatului Rimleanschi

Alexandr, considerăm că motivele reflectate în recurs și opinia subiectivă a recurentului

asupra pedepsei stabilite inculpatului nu constituie în acest sens, temei de intervenire în

decizia instanței de apel. Mai mult, instanța de apel respingînd apelul declarat, și-a

motivat soluția detaliat, iar careva temei de a considera că concluzia instanței de apel este

eronată, la caz lipsesc.

Așadar, din materialele cauzei se atestă faptul, că inculpatul a fost recunoscut

vinovat și condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 325 alin. (1) Cod

penal, în acest caz, trebuie luate în vedere, în egală măsură persoana inculpatului și

respectiv, reeducarea și reintegrarea socială, cât și dimensiunea fenomenului

infracțional și așteptările societății față de mecanismul justiției penale, pentru a realiza o

proporționalitate reală între aceste aspecte.

8

Totodată, menționăm că infracțiunea de care a fost recunoscut vinovat inculpatul,

se clasifică ca gravă, astfel instanțele de judecată trebuie să asigure aplicarea măsurilor

aspre de pedeapsă față de persoanele adulte care au săvârșit infracțiuni grave, deosebit

de grave și excepțional de grave.

Din conținutul părții descriptive a deciziei, la capitolul stabilirii pedepsei

inculpatului, instanța de apel a menționat că la stabilirea pedepsei instanța de fond a ținut

cont în deplină măsură de prevederile art. 6, 7, 61, 75 Cod penal și art. 3641 Cod de

procedură penală, respectiv a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele care atenuează ori agravează

răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Studiind minuțios lucrările dosarului, în raport cu concluziile instanței de apel,

considerăm, că instanța ierarhic inferioară, la adoptarea soluției în partea stabilirii

pedepsei inculpatului, a ținut cont de toate criteriile de individualizare a pedepsei și

corect a stabilit pedeapsa, care este în limitele legii, ținînd cont de toate circumstanțele

cauzei, personalitatea inculpatului, cu aplicarea pedepsei minime, temei de aplicare a

prevederilor art. 79 Cod penal, la caz lipsesc, or instanța de apel și-a motivat soluția în

acest sens.

Considerăm că recursul declarat de inculpatul Rimleanschi Alexandr nu este

motivat, iar argumentele invocate nu constituie temei de aplicare a prevederilor art. 79

Cod penal, care se aplică numai atunci cînd în cauză s-au constatat circumstanțe

excepționale, or instanța de apel just nu a apreciat ca fiind circumstanțe excepționale,

faptul că inculpatul anterior nu a fost atras la răspundere penală sau că amenda stabilită

este excesiv de mare în condițiile economice din țară, deoarece aceste aspecte apreciate

în coraport cu caracterul și gradul prejudiciabil al faptei nu constituie situații sau stări de

lucruri, care pot fi considerate ieșite din comun.

Prin urmare, considerăm întemeiate concluziile făcute de instanța de apel, precum

că în cadrul cercetării judecătorești nu au fost constatate circumstanțe atenuante

excepționale, în baza cărora să fie stabilită o pedeapsă mai blîndă decît cea prevăzută de

legea penală, or, circumstanțele la care face referire inculpatul și anume că dînsul

anterior nu a fost judecat și sincer s-a căit de cele comise, au fost valorificate de către

instanța de fond în procesul de individualizare a pedepsei penale, în acest sens, just s-a

indicat că inculpatul a beneficiat de reducerea pedepsei în conformitate cu prevederile

art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

Astfel că, careva încălcări pe care le invocă recurentul nu se regăsesc în speța dată,

iar la caz nu este identificată vreo eroare gravă de drept, care ar putea servi drept temei

9

de casare a hotărârii judecătorești atacate prin prisma temeiurilor de casare prevăzute de

lege, iar argumentele recurentului în ce privește aplicarea pedepsei incorecte sunt

neîntemeiate, fără a fi indicate erori de drept concrete, ce ar servi temei de implicare a

instanței de recurs în soluția adoptată.

Pentru aceste motive am optat pentru respingerea ca inadmisibil a recursului

ordinar declarat împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19

iunie 2019, în cauza penală privindu-l pe Rimleanschi Alexandr xxxxx.

Judecători Timofti Vladimir

Cobzac Elena

10