1ra-782/2021 — art. 287 alin. 3 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 287 alin. 3 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 10 CPP
1ra-782/2021 — art. 287 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 1ra-782/2021
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
16 iunie 2021 mun. Chișinău
Colegiul penal în componență:
Președinte – Iurie Diaconu,
Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
procurorul șef al Procuraturii de Circumscripție Bălți Ioniță Tatiana, prin care se
solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 28 octombrie 2020,
în cauza penală privindu-l pe
Pădureț Mihail XXXXX, născut la XXXXX, originar și
domiciliat în XXXXX.
Termenul examinării cauzei:
instanța de fond: 05.05.2020-26.08.2020;
instanța de apel: 15.09.2020-28.10.2020;
instanța de recurs: 21.01.2021-16.06.2021.
a c o n s t a t a t:
Prin sentința Judecătoriei Soroca, sediul Central din 26 august 2020, Pădureț
Mihail a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3)
Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă, în coroborare cu prevederile art. 3641 alin. (8)
Cod de procedură penală, de 2 ani închisoare.
În baza art. 901 alin. (1) și (3) Cod penal, s-a dispus suspendarea parțială a
executării pedepsei, stabilind inculpatului termenul de 1 an de executare a pedepsei cu
închisoarea în penitenciar de tip semiînchis, iar restul termenului pedepsei cu
închisoarea de 1 an, s-a dispus suspendarea executării acesteia pe un termen de
probațiune de 2 ani.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, inculpatul Pădureț
Mihail, prin înțelegere prealabilă cu două persoane în privința cărora urmărirea penală
a fost disjunsă într-o procedură separată, dîndu-și seama de caracterul prejudiciabil al
acțiunilor sale, prevăzînd urmările lor și admițînd în mod conștient survenirea
acestora, la 27 ianuarie 2020, în jurul orelor 08:30, aflîndu-se pe stradă, în fața blocului
locativ situat în XXXXX, din intenții huliganice, încălcînd grosolan și demonstrativ
ordinea publică, regulile sociale și morale, manifestînd o vădită lipsă de respect față de
societate, cu deosebită obrăznicie, cu aplicarea violenței, cu scopul de a atrage atenția și
reacția publică la acest comportament, fără nici un pretext, motiv justificat sau
1
plauzibil, în prezența mai multor persoane, l-au amenințat cu aplicarea violenței pe cet.
Popușoi Ion, după care i-au aplicat multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste
diferite părți ale corpului și cu o piatră în regiunea capului, cauzîndu-i conform
raportului de expertiză judiciară nr. 202029D0017 din 11.02.2020, edem în regiunea
occipitală și plagă contuză frontal pe mijloc, care s-au produs prin mecanism de lovire
cu obiect contondent, pot data din 27.01.2020 și se califică ca vătămare corporală
neînsemnată, leziunile corporale depistate au putut fi produse prin intermediul a două
lovituri, cu un obiect contondent.
Împotriva sentinței a declarat apel avocatul Grosu Igor în numele inculpatului,
care a solicitat casarea parțială a sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care
inculpatului să-i fie suspendată condiționat executarea pedepsei cu închisoarea în baza
art. 90 Cod penal, cu stabilirea unui termen de probațiune de 2 ani.
În motivarea cererii de apel a indicat că, instanța de fond nu a reținut
circumstanțele atenuante prevăzute de art. 76 alin. (1) lit. f) Cod penal, în special, nu a
ținut cont de faptul că, inculpatul și-a recunoscut vina integral și a solicitat examinarea
cauzei în procedură simplificată, s-a căit sincer de cele comise, atât după săvârșirea
infracțiunii, cât și în instanța de judecată Pădureț Mihail a avut un comportament
cuviincios, fapt ce atestă că ultimul a înțeles urmările negative ale faptei sale, dând
încredere instanței că asemenea cazuri nu se vor repeta.
Drept urmare urmare, în opinia părții apărării, Pădureț Mihail merită să-i fie
acordată o șansă pentru a demonstra că corectarea și reeducarea lui poate fi obținută
fără izolare de societate, fiindu-i aplicată pedeapsa închisorii cu suspendarea
condiționată a executării ei în baza art. 90 Cod penal.
3.1. Legalitatea sentinței a fost contestată cu apel de către avocatul Vârlan
Octavian în numele inculpatului, care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei,
cu pronunțarea unei hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care
să-i fie stabilită inculpatului Pădureț Mihail în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, cu
aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, o pedeapsă neprivativă de libertate.
În susținerea cerințelor sale, avocatul a indicat că, instanța de fond a stabilit o
pedeapsă prea aspră inculpatului, or, ultimul și-a recunoscut integral fapta și s-a căit
sincer de cele comise, se caracterizează pozitiv, are loc permanent de trai, nu se află la
evidența medicului narcolog sau psihiatru, ultimul a conștientizat pe deplin fapta
comisă, iar reeducarea lui este posibilă fără izolare de societate.
La fel, apărătorul a indicat că, aplicarea prevederilor art. 901 Cod penal,
contravine circumstanțelor cauzei și criteriilor generale de individualizare a pedepsei,
iar pedeapsa stabilită nu își va atinge scopul, ci va avea un sentiment de nedreptate și
neîncredere în lege. Astfel, ar fi fost rezonabil dacă prima instanță ar fi aplicat
2
inculpatului o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării ei conform
prevederilor art. 90 Cod penal.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 28 octombrie 2020, au
fost admise apelurile declarate, casată parțial sentința în latura pedepsei, cu
pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după
cum urmează:
Pădureț Mihail se consideră condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal și în baza
acestei legi, cu aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, i se stabilește pedeapsa de 2
ani închisoare.
În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii se suspendă condiționat pentru
o perioadă de probațiune de 2 ani.
În rest, în latura corpurilor delicte se mențin dispozițiile sentinței instanței de fond.
4.1. În motivarea deciziei sale, instanța de apel a indicat că, instanța de fond a
stabilit cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept ajungînd la concluzia corectă
cu privire la vinovăția lui Pădureț Mihail în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, fapt ce
nici nu se contestă de părți, apelurile fiind declarate în privința pedepsei aplicate
inculpatului.
Mai mult, judecarea cauzei a avut loc în procedură simplificată, în baza
prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală. În instanța de fond inculpatul a depus
cerere prin care a solicitat judecarea cauzei sale în baza probelor administrate în faza
urmăririi penale, prin care recunoaște săvîrșirea faptelor indicate în rechizitoriu și
solicită ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,
cerere, care a fost acceptată de instanța de fond.
Cu referire la pedeapsa individualizată inculpatului, instanța de apel a stabilit că,
de către instanța de fond nu au fost luate în considerație toate prevederile legale
pertinente speței, astfel încât greșit a individualizat pedepsa inculpatului Pădureț
Mihail, fără a ține cont și de criteriile enunțate în art. 75 Cod penal.
În acest sens, instanța de apel a conchis că, instanța de fond la stabilirea pedepsei
nu a luat în considerație circumstanțele prezente pe cauză, și anume personalitatea
inculpatului, care nu are antecedente penale, la locul de trai se caracterizează pozitiv.
Subsecvent, la stablirea pedepsei inculpatului, instanța de apel a indicat că
urmează a se ține cont de comportamentul și atitudinea acestuia după comiterea
infracțiunilor, care a contribuit activ la descoperirea acesteia, a recunoscut integral
vinovăția în comiterea infracțiunii incriminate și s-a căit sincer de cele comise, ulterior
înaintînd în instanța de judecată cerere prin care a solicitat judecarea cauzei penale în
procedură simplificată, prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală.
Totodată, instanța de apel a apreciat ca fiind relevantă în cazul din speță poziția
părții vătămate Popușoi Ion, care în ședința instanței de apel a depus declarație,
3
confirmând că prejudiciul material și moral i-a fost achitat, la moment și pe viitor nu
are pretenții față de inculpatul Pădureț Mihail, astfel solicitând instanței de apel
aplicarea în privința ultimului a unei pedepse mai blânde, neprivative de libertate.
Prin urmare, instanța de apel a ajuns la concluzia că, nu este rațional ca
inculpatul Pădureț Mihail să execute pedeapsa închisorii ce i-a fost stabilită, fiind
posibilă suspendarea condiționată a acesteia pe o perioadă de probațiune, adică
aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, impedimente legale în acest sens nefiind
constatate.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către procuror care
în temeiurile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală solicită casarea deciziei
cu menținerea sentinței.
În motivarea celor solicitate, procurorul indică că, instanța de apel la stabilirea
pedepsei inculpatului nu a ținut cont de prevederile legale și scopul pedepsei,
susținînd o poziție eronată în ce privește aplicarea față de inculpat a prevederilor art.
90 Cod penal.
Mai mult decât atât, procurorul susține că la individualizarea pedepsei penale
stabilite inculpatului, instanța de apel nu a indicat suficient motivele aplicării
prevederilor art. 90 Cod penal, astfel încât a admis dubla valență a acelorași
circumstanțe și împrejurări care au fost reținute inițial la stabilirea cunatumului
pedepsei, iar ulterior, la modul de executare al acesteia.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport
cu materialele cauzei și ținând cont de opinia expusă în referință de către avocatul
Vârlan Octavian în numele inculpatului, Colegiul penal conchide că acesta este
inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat, or, în vederea acestei soluții se expun
următoarele considerente.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de
recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva
hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea
acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit
neîntemeiate.
În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, recursul împotriva deciziilor
pronunțate de instanțele de apel se declară în termen de 30 de zile de la data
pronunțării deciziei. În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor
legale și a declarat recurs ordinar în termen.
Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar
examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de
procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de
recurent.
4
Autorul recursului invocă prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură
penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a
repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când s-au aplicat
pedepse individualizate contrar prevederilor legale.
Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține că
temeiul invocat de recurent nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei,
invocând în acest context următoarele.
În esență, recurentul critică decizia contestată în latura stabilirii pedepsei cu
aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, menționând că instanța de apel la stabilirea
pedepsei nu a ținut cont de prevederile legale, de circumstanțele cauzei și a
individualizat greșit pedeapsa, stabilindu-i o pedeapsă prea blândă.
Subsecvent, instanța de recurs susține că, pedeapsa aplicată inculpatului trebuie
să fie echitabilă, legală și individualizată corect, capabilă să restabilească echitatea
socială și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod
penal, și să fie în strictă conformitate cu dispozițiile Părții speciale a Codului penal,
ținându-se cont de limitele fixate în sancțiunea infracțiunii incriminate.
Totodată, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate
în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și
evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.
Așadar, Colegiul penal statuează că, instanța de apel corect i-a stabilit inculpatului
o pedeapsă non privativă de libertate conducându-se de principiul individualizării
pedepsei (art. 7 Cod penal) în coroborare cu criteriile generale de individualizare a
pedepsei, art. 75 alin. (1) Cod penal și art. 3641 Cod de procedură penală.
Mai mult, instanța de recurs respinge ca neîntemeiat argumentul procurorului
precum că, pedeapsa stabilită acestuia este prea blândă și una inechitabilă, din
considerentul că aceasta este echitabilă și direct proporțională cu caracterul și gradul
prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, motivul și scopul celor comise, persoana celui
vinovat, caracterul și mărimea daunei prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau
agravează răspunderea, și anume, la caz, trebuie avute în vedere că inculpatul a
recunoscut vina, se căiește sincer de cele comise, a comis o infracțiune care face parte
din categoria celor grave și de comportamentul acestuia după și în timpul examinării
cauzei, or, ultimul pe parcursul examinări cauzei a întreprins mai multe măsuri în
vederea achitării prejudiciului cauzat, fapt confirmat prin materialele cauzei penale
precum și prin declarațiile părții vătămate.
De asemenea se menționează faptul că, instanța de apel s-a expus motivat și
detaliat asupra faptului aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, fiind suspendată
condiționat executarea pedepsei lui Pădureț Mihail pe o perioadă de probațiune de 2
5
ani, motivare pe care instanța de recurs și-o însușește și nu se va expune repetat asupra
acesteia.
În concluzie, Colegiul penal menționează că, nu se constată prezența erorilor de
drept ce ar genera casarea deciziei atacate sub aspectele invocate, deoarece soluția
adoptată de către instanța de apel este întemeiată și motivată, măsura de pedeapsă
aplicându-se în conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal inculpatului, este
echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei, cu personalitatea acestuia și pericolul
social al infracțiunii săvârșite.
Prin urmare, Colegiul penal conchide că, instanța de apel s-a expus argumentat și
corect asupra motivelor relevante din apel și pentru a evita repetări inutile, instanța de
recurs acceptă și însușește aceste argumente, fapt ce vine în corespundere cu
jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 al hotărârii sale în cauza Albert vs. România din
16.02.2010, statuează că art. 6§1 din CEDO, obligă instanțele să își motiveze deciziile,
acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument,
cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin
însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat
chestiunile esențiale supuse atenției sale.
Așadar, Colegiul penal statuează că, temeiul invocat de către procuror prevăzut
de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, nu s-a confirmat în cauza dată, iar
decizia atacată este legală și întemeiată, ceea ce impune soluția inadmisibilității
recursului ordinar depus de către procurorul, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal,
d e c i d e:
inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul șef al
Procuraturii de Circumscripție Bălți Ioniță Tatiana, împotriva deciziei Colegiului penal
al Curții de Apel Bălți din 28 octombrie 2020, în cauza penală privindu-l pe Pădureț
Mihail Alexei, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 29 iulie 2021.
Președinte: Iurie Diaconu
Judecători: Ion Guzun
Liliana Catan
6