1ra-782/2021 — art. 287 alin. 3 CP

Dosarul nr. 1ra-782/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

16 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul șef al Procuraturii de Circumscripție Bălți Ioniță Tatiana, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 28 octombrie 2020,

în cauza penală privindu-l pe

Pădureț Mihail XXXXX, născut la XXXXX, originar și

domiciliat în XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

a c o n s t a t a t:

Mihail a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3)

Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă, în coroborare cu prevederile art. 3641 alin. (8)

Cod de procedură penală, de 2 ani închisoare.

În baza art. 901 alin. (1) și (3) Cod penal, s-a dispus suspendarea parțială a

executării pedepsei, stabilind inculpatului termenul de 1 an de executare a pedepsei cu

închisoarea în penitenciar de tip semiînchis, iar restul termenului pedepsei cu

închisoarea de 1 an, s-a dispus suspendarea executării acesteia pe un termen de

probațiune de 2 ani.

Mihail, prin înțelegere prealabilă cu două persoane în privința cărora urmărirea penală

a fost disjunsă într-o procedură separată, dîndu-și seama de caracterul prejudiciabil al

acțiunilor sale, prevăzînd urmările lor și admițînd în mod conștient survenirea

acestora, la 27 ianuarie 2020, în jurul orelor 08:30, aflîndu-se pe stradă, în fața blocului

locativ situat în XXXXX, din intenții huliganice, încălcînd grosolan și demonstrativ

ordinea publică, regulile sociale și morale, manifestînd o vădită lipsă de respect față de

societate, cu deosebită obrăznicie, cu aplicarea violenței, cu scopul de a atrage atenția și

reacția publică la acest comportament, fără nici un pretext, motiv justificat sau

1

plauzibil, în prezența mai multor persoane, l-au amenințat cu aplicarea violenței pe cet.

Popușoi Ion, după care i-au aplicat multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste

diferite părți ale corpului și cu o piatră în regiunea capului, cauzîndu-i conform

raportului de expertiză judiciară nr. 202029D0017 din 11.02.2020, edem în regiunea

occipitală și plagă contuză frontal pe mijloc, care s-au produs prin mecanism de lovire

cu obiect contondent, pot data din 27.01.2020 și se califică ca vătămare corporală

neînsemnată, leziunile corporale depistate au putut fi produse prin intermediul a două

lovituri, cu un obiect contondent.

care a solicitat casarea parțială a sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatului să-i fie suspendată condiționat executarea pedepsei cu închisoarea în baza

art. 90 Cod penal, cu stabilirea unui termen de probațiune de 2 ani.

În motivarea cererii de apel a indicat că, instanța de fond nu a reținut

circumstanțele atenuante prevăzute de art. 76 alin. (1) lit. f) Cod penal, în special, nu a

ținut cont de faptul că, inculpatul și-a recunoscut vina integral și a solicitat examinarea

cauzei în procedură simplificată, s-a căit sincer de cele comise, atât după săvârșirea

infracțiunii, cât și în instanța de judecată Pădureț Mihail a avut un comportament

cuviincios, fapt ce atestă că ultimul a înțeles urmările negative ale faptei sale, dând

încredere instanței că asemenea cazuri nu se vor repeta.

Drept urmare urmare, în opinia părții apărării, Pădureț Mihail merită să-i fie

acordată o șansă pentru a demonstra că corectarea și reeducarea lui poate fi obținută

fără izolare de societate, fiindu-i aplicată pedeapsa închisorii cu suspendarea

condiționată a executării ei în baza art. 90 Cod penal.

3.1. Legalitatea sentinței a fost contestată cu apel de către avocatul Vârlan

Octavian în numele inculpatului, care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei,

cu pronunțarea unei hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

să-i fie stabilită inculpatului Pădureț Mihail în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, cu

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, o pedeapsă neprivativă de libertate.

În susținerea cerințelor sale, avocatul a indicat că, instanța de fond a stabilit o

pedeapsă prea aspră inculpatului, or, ultimul și-a recunoscut integral fapta și s-a căit

sincer de cele comise, se caracterizează pozitiv, are loc permanent de trai, nu se află la

evidența medicului narcolog sau psihiatru, ultimul a conștientizat pe deplin fapta

comisă, iar reeducarea lui este posibilă fără izolare de societate.

La fel, apărătorul a indicat că, aplicarea prevederilor art. 901 Cod penal,

contravine circumstanțelor cauzei și criteriilor generale de individualizare a pedepsei,

iar pedeapsa stabilită nu își va atinge scopul, ci va avea un sentiment de nedreptate și

neîncredere în lege. Astfel, ar fi fost rezonabil dacă prima instanță ar fi aplicat

2

inculpatului o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării ei conform

prevederilor art. 90 Cod penal.

fost admise apelurile declarate, casată parțial sentința în latura pedepsei, cu

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după

cum urmează:

Pădureț Mihail se consideră condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal și în baza

acestei legi, cu aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, i se stabilește pedeapsa de 2

ani închisoare.

În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii se suspendă condiționat pentru

o perioadă de probațiune de 2 ani.

În rest, în latura corpurilor delicte se mențin dispozițiile sentinței instanței de fond.

4.1. În motivarea deciziei sale, instanța de apel a indicat că, instanța de fond a

stabilit cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept ajungînd la concluzia corectă

cu privire la vinovăția lui Pădureț Mihail în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, fapt ce

nici nu se contestă de părți, apelurile fiind declarate în privința pedepsei aplicate

inculpatului.

Mai mult, judecarea cauzei a avut loc în procedură simplificată, în baza

prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală. În instanța de fond inculpatul a depus

cerere prin care a solicitat judecarea cauzei sale în baza probelor administrate în faza

urmăririi penale, prin care recunoaște săvîrșirea faptelor indicate în rechizitoriu și

solicită ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

cerere, care a fost acceptată de instanța de fond.

Cu referire la pedeapsa individualizată inculpatului, instanța de apel a stabilit că,

de către instanța de fond nu au fost luate în considerație toate prevederile legale

pertinente speței, astfel încât greșit a individualizat pedepsa inculpatului Pădureț

Mihail, fără a ține cont și de criteriile enunțate în art. 75 Cod penal.

În acest sens, instanța de apel a conchis că, instanța de fond la stabilirea pedepsei

nu a luat în considerație circumstanțele prezente pe cauză, și anume personalitatea

inculpatului, care nu are antecedente penale, la locul de trai se caracterizează pozitiv.

Subsecvent, la stablirea pedepsei inculpatului, instanța de apel a indicat că

urmează a se ține cont de comportamentul și atitudinea acestuia după comiterea

infracțiunilor, care a contribuit activ la descoperirea acesteia, a recunoscut integral

vinovăția în comiterea infracțiunii incriminate și s-a căit sincer de cele comise, ulterior

înaintînd în instanța de judecată cerere prin care a solicitat judecarea cauzei penale în

procedură simplificată, prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală.

Totodată, instanța de apel a apreciat ca fiind relevantă în cazul din speță poziția

părții vătămate Popușoi Ion, care în ședința instanței de apel a depus declarație,

3

confirmând că prejudiciul material și moral i-a fost achitat, la moment și pe viitor nu

are pretenții față de inculpatul Pădureț Mihail, astfel solicitând instanței de apel

aplicarea în privința ultimului a unei pedepse mai blânde, neprivative de libertate.

Prin urmare, instanța de apel a ajuns la concluzia că, nu este rațional ca

inculpatul Pădureț Mihail să execute pedeapsa închisorii ce i-a fost stabilită, fiind

posibilă suspendarea condiționată a acesteia pe o perioadă de probațiune, adică

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, impedimente legale în acest sens nefiind

constatate.

în temeiurile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală solicită casarea deciziei

cu menținerea sentinței.

În motivarea celor solicitate, procurorul indică că, instanța de apel la stabilirea

pedepsei inculpatului nu a ținut cont de prevederile legale și scopul pedepsei,

susținînd o poziție eronată în ce privește aplicarea față de inculpat a prevederilor art.

90 Cod penal.

Mai mult decât atât, procurorul susține că la individualizarea pedepsei penale

stabilite inculpatului, instanța de apel nu a indicat suficient motivele aplicării

prevederilor art. 90 Cod penal, astfel încât a admis dubla valență a acelorași

circumstanțe și împrejurări care au fost reținute inițial la stabilirea cunatumului

pedepsei, iar ulterior, la modul de executare al acesteia.

cu materialele cauzei și ținând cont de opinia expusă în referință de către avocatul

Vârlan Octavian în numele inculpatului, Colegiul penal conchide că acesta este

inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat, or, în vederea acestei soluții se expun

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea

acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit

neîntemeiate.

În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, recursul împotriva deciziilor

pronunțate de instanțele de apel se declară în termen de 30 de zile de la data

pronunțării deciziei. În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recurs ordinar în termen.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de

recurent.

4

Autorul recursului invocă prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură

penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține că

temeiul invocat de recurent nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei,

invocând în acest context următoarele.

În esență, recurentul critică decizia contestată în latura stabilirii pedepsei cu

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, menționând că instanța de apel la stabilirea

pedepsei nu a ținut cont de prevederile legale, de circumstanțele cauzei și a

individualizat greșit pedeapsa, stabilindu-i o pedeapsă prea blândă.

Subsecvent, instanța de recurs susține că, pedeapsa aplicată inculpatului trebuie

să fie echitabilă, legală și individualizată corect, capabilă să restabilească echitatea

socială și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod

penal, și să fie în strictă conformitate cu dispozițiile Părții speciale a Codului penal,

ținându-se cont de limitele fixate în sancțiunea infracțiunii incriminate.

Totodată, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate

în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și

evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Așadar, Colegiul penal statuează că, instanța de apel corect i-a stabilit inculpatului

o pedeapsă non privativă de libertate conducându-se de principiul individualizării

pedepsei (art. 7 Cod penal) în coroborare cu criteriile generale de individualizare a

pedepsei, art. 75 alin. (1) Cod penal și art. 3641 Cod de procedură penală.

Mai mult, instanța de recurs respinge ca neîntemeiat argumentul procurorului

precum că, pedeapsa stabilită acestuia este prea blândă și una inechitabilă, din

considerentul că aceasta este echitabilă și direct proporțională cu caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, motivul și scopul celor comise, persoana celui

vinovat, caracterul și mărimea daunei prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau

agravează răspunderea, și anume, la caz, trebuie avute în vedere că inculpatul a

recunoscut vina, se căiește sincer de cele comise, a comis o infracțiune care face parte

din categoria celor grave și de comportamentul acestuia după și în timpul examinării

cauzei, or, ultimul pe parcursul examinări cauzei a întreprins mai multe măsuri în

vederea achitării prejudiciului cauzat, fapt confirmat prin materialele cauzei penale

precum și prin declarațiile părții vătămate.

De asemenea se menționează faptul că, instanța de apel s-a expus motivat și

detaliat asupra faptului aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, fiind suspendată

condiționat executarea pedepsei lui Pădureț Mihail pe o perioadă de probațiune de 2

5

ani, motivare pe care instanța de recurs și-o însușește și nu se va expune repetat asupra

acesteia.

În concluzie, Colegiul penal menționează că, nu se constată prezența erorilor de

drept ce ar genera casarea deciziei atacate sub aspectele invocate, deoarece soluția

adoptată de către instanța de apel este întemeiată și motivată, măsura de pedeapsă

aplicându-se în conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal inculpatului, este

echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei, cu personalitatea acestuia și pericolul

social al infracțiunii săvârșite.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că, instanța de apel s-a expus argumentat și

corect asupra motivelor relevante din apel și pentru a evita repetări inutile, instanța de

recurs acceptă și însușește aceste argumente, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 al hotărârii sale în cauza Albert vs. România din

16.02.2010, statuează că art. 6§1 din CEDO, obligă instanțele să își motiveze deciziile,

acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument,

cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin

însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Așadar, Colegiul penal statuează că, temeiul invocat de către procuror prevăzut

de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, nu s-a confirmat în cauza dată, iar

decizia atacată este legală și întemeiată, ceea ce impune soluția inadmisibilității

recursului ordinar depus de către procurorul, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

d e c i d e:

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul șef al

Procuraturii de Circumscripție Bălți Ioniță Tatiana, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Bălți din 28 octombrie 2020, în cauza penală privindu-l pe Pădureț

Mihail Alexei, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 29 iulie 2021.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

6