1ra-317/2021 — art. 27, 171 alin. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 27, 171 alin. 1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 10 CPP
1ra-317/2021 — art. 27, 171 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 1ra-317/2021
C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e
D E C I Z I E
20 ianuarie 2021 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte – Diaconu Iurie,
Judecători – Guzun Ion și Catan Lilian,
a examinat, fără citarea părților, admisibilitatea în principiu a recursului
ordinar declarat de către avocatul Rotari Mihaela în numele inculpatului, prin care
se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 14 iulie 2020,
în cauza penală în privința lui
Mitrofan Nicolai Xxxxx, născut la xxxxx,
originar și domiciliat în s. Xxxxx, r-nul Xxxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 13.09.2018 – 27.11.2019;
instanța de apel: 28.01.2020 – 14.07.2020;
instanța de recurs: 16.10.2020 – 20.01.2021.
A C O N S T A T A T:
Prin sentința Judecătoriei Soroca, sediul central din 27.11.2019, inculpatul
Mitrofan Nicolae a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de
art. 27, 171 alin. (1) Cod penal și în baza acestei Legi, în coroborare cu prevederile
art. 81 alin. (3) Cod penal, a fost condamnat definitiv la închisoare pe un termen 3
(trei) ani și 6 (șase) luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.
Cerința procurorului privind încasarea cheltuielilor de judecată s-a respins ca
neîntemeiată.
Pentru a se pronunța în cauza dată, instanța de fond a constatat că, Mitrofan
Nicolae dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând
urmările lor și admițând în mod conștient survenirea acestora, la data de
12.11.2017, în jurul orelor 0500-0600, în timp ce cet. Xxxxx Xxxxx, se afla la domiciliul
ultimului, situat în s. Xxxxx, r-nul Xxxxx, urmărind scopul satisfacerii poftei
sexuale, prin constrângere fizică și psihică a persoanei a doborât-o la pământ, a
urcat peste ea și a încercat să o dezbrace de pantaloni, totodată cauzându-i conform
raportului de expertiză medico-legale nr. xxxx din 06.12.2017 vătămări corporale
1
neînsemnate, însă din cauze independente de voința făptuitorului aceasta nu și-a
produs efectul, deoarece victima a fugit.
Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,
instanța a reținut că, în drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive
ale infracțiunii prevăzute de art. 27, 171 alin. (1) Cod penal, după indicii calificativi:
tentativă de viol, adică tentativă la raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică și
psihică a persoanei.
Sentința a fost atacată cu apel de către avocatul Grosu Igor în numele
inculpatului, care a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri
potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Mitrofan Nicolae să fie
achitat.
3.1. În argumentarea cerințelor înaintate prin apelul declarat, considerând
sentința atacată ca fiind una ilegală, avocatul Grosu Igor a făcut referire asupra
următoarelor aspecte:
- instanța de judecată în pofida probelor administrate și examinate în cadrul
cercetării judecătorești incorect a constatat circumstanțele faptei comise și le-a dat o
apreciere eronată;
- instanța a apreciat critic declarațiile inculpatului și nu a supus analizei
critice declarațiile părții vătămate care vin în contradicție și cu declarațiile
martorului Cruglea Roman;
- declarațiile părții vătămate Xxxxx Xxxxx trezesc dubii și nu este exclus
faptul că aceasta putea să depună cerere la poliție pe motiv de răzbunare, că a fost
tentativă de viol sau pe motivul de a estorca bani de la Mitrofan Nicolae. Faptul
estorcării banilor de la Mitrofan Nicolae ulterior nici nu a fost negat, doar că
motivația a fost indicată pentru a se împăca;
- leziunile corporale depistate la partea vătămată, reieșind din localizarea și
caracteristica lor, nicidecum nu sunt caracteristice pentru viol și coincid cu
declarațiile lui Mitrofan Nicolae;
- potrivit art. 8 alin. (3) CPP, concluziile despre vinovăția persoanei nu pot fi
întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii, care nu pot fi
înlăturate se interpretează în favoarea inculpatului și nu invers;
- a fost neglijat principiul prezumției nevinovăției, un principiu esențial al
procesului penal.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 14 iulie 2020, a fost
respins, ca nefondat, apelul declarat de către avocatul Grosu Igor în numele
inculpatului, cu menținerea sentinței.
4.1. În motivarea hotărârii adoptate, instanța de apel a menționat că, instanța
de fond examinând cauza penală în privința lui Mitrofan Nicolae a verificat
2
complet sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat
probelor administrate pe caz o apreciere legală din punct de vedere a pertinenței,
concludenței, utilității și veridicității lor.
În baza probelor acumulate în cadrul urmăririi penale, examinate și apreciate
de către prima instanță, suplimentar apreciate de către instanța de apel prin o
verificare multilaterală de fapt și de drept a circumstanțelor cauzei și a sentinței
adoptate pe caz, instanța de apel a conchis că prima instanță întemeiat și legal a
ajuns la concluzia privind confirmarea vinovăției aduse lui Mitrofan Nicolae de
comiterea infracțiunii comunicându-i că a fost bătută de către Mitrofan Mihail care
locuiește într-o mahala cu el (f.d. 31).
Vinovăția inculpatului Mitrofan Nicolae a fost confirmată și prin probele
cercetate în instanța de fond, suplimentar apreciate de către instanța de apel prin o
verificare de fapt și de drept a circumstanțelor cauzei: plângerea (denunțul) din
01.12.2017 (f.d. 6); cererea din 12.11.2017, prin care cet. Xxxxx Xxxxx a solicitat IP
Soroca a fi luate măsuri cu cet. Mitrofan Nicolae, care la data de 12.11.2017 a
încercat să întrețină cu ea un raport sexual forțat (f.d. 9); comunicarea telefonică nr.
7511 din 12.11.2017 ora 07.20, parvenită de la Veisa Vasile prin care comunică că la
12.11.2017, la poarta gospodăriei sale la pământ se află o tânără care are fața
însângerată (f.d.7); procesul-verbal de cercetare la fața locului din 28.11.2017 cu
fototabelul în care sunt fixate rezultatele cercetării gospodăriei cet. Mitrofan
Nicolae amplasată în s. Xxxxx Xxxxx (f.d. 16-21); raportul de expertiză judiciară nr.
xxxx din 06.12.2017 conform căruia la examinarea medico-legală a documentelor
medicale a cet. Xxxxx Xxxxx din 12.11.2017 s-au determinat vătămari corporale
neînsemnate (f.d. 38-39); procesul-verbal de examinare a obiectului din 05.12.2017
cu fototabelul în care sunt fixate rezultatele cercetării a o pereche de blugi pentru
doamnă, de culoare neagră, ridicați de la cet. Xxxxx Xxxxx, la care este deteriorat
fermoarul, iar în regiunea genunchilor se observă pete de noroi (f.d. 43-44);
corpurile delicte: o pereche de blugi împachetați într-o sacoșă din polietilenă de
culoare neagră (f.d. 46).
Probele administrate de organul de urmărire penală în conformitate cu
prevederile Codului de procedură penală și cercetate în ședința instanței de fond și
instanța de apel indică la prezența faptului de tentativă de viol săvârșită de
Mitrofan Ivan față de Xxxxx Xxxxx, care corect a fost calificat în temeiul art. 27, 171
alin. (1) Cod penal.
Instanța de apel a respins apelul avocatului Grosu Igor în numele
inculpatului și alegațiile părții apărării prin care se invocă în esență că, declarațiile
părții vătămate Xxxxx Xxxxx trezesc dubii și nu este exclus faptul că aceasta putea
să depună cerere la poliție pe motiv de răzbunare, că a fost tentativă de viol sau pe
3
motivul de a estorca bani de la Mitrofan Nicolae, or, audierea părții vătămate s-a
efectuat în fața instanței, în ședință de judecată, cu preîntâmpinarea acesteia de
răspunderea penală conform art. 312-313 Cod penal, asumându-și angajamentul de
a declara adevărul, motiv din care instanța de apel nu pune la îndoială veridicitatea
acestei probe.
Totodată, declarațiile părții vătămate coroborează și sunt confirmate prin
concluzia raportului de expertiză judiciară nr. xxxx din 06.12.2017, prin care s-a
constatat că pe corpul lui Xxxxx Xxxxx s-au depistat vătămări corporale (f.d. 38-39).
Este de remarcat faptul că modalitățile acțiunilor violente întreprinse de inculpatul
Mitrofan Ivan asupra părții vătămate Xxxxx Xxxxx, descrise și consemnate în
procesul-verbal de audiere a părții vătămate Xxxxx Xxxxx în ședința instanței de
fond, coroborează cu concluzia expertizei judiciare nr. xxx din 06.12.2017. Astfel,
partea vătămată a menționat că inculpatul a aplicat și lovituri față de aceasta în
regiunea feței, a urcat cu picioarele pe ea pentru a o imobiliza.
Declarațiile părții vătămate sânt absolut veridice, fondate pe situația de fapt
și au fost confirmate prin materialele cauzei. Partea vătămată a indicat clar, că toate
acțiunile violente a inculpatului au fost orientare spre a întreține un raport sexual
cu ea, contrar voinței sale. Veridicitatea circumstanțelor descrise de partea
vătămată este confirmată și prin declarațiile martorului Cruglea Roman, din care
reiese că intenția inculpatului Mitrofan Ivan de a întreține un raport sexual cu
Xxxxx Xxxxx a apărut încă la momentul când serveau bere la domiciliul
inculpatului. Astfel, convingerea părții vătămate Xxxxx Xxxxx, cu referire la
intenția inculpatului Mitrofan Ivan de a întreține un raport sexual cu ea contrar
voinței acesteia în circumstanțele relatate, corespund adevărului și nu există motive
de a le atribui caracter declarativ.
Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs ordinar de către avocatul
Rotari Mihaela în numele inculpatului, care în temeiul pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod
de procedură penală, solicită casarea parțială a hotărârilor judecătorești, în latura
stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei hotărâri de prin care inculpatului să-i fie
stabilită o pedeapsă mai blândă.
În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură
penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului părții
apărării, menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit
neîntemeiat.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din
următoarele considerente.
Din textul recursului rezultă că, recurentul este de acord cu starea de fapt
4
stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor
săvârșite și din aceste considerente, instanța de recurs nu se va expune asupra
acestor aspecte, însă recurentul își exprimă dezacordul cu pedeapsa aplicată
inculpatului, astfel semnalând temeiul de casare stipulat de art. 427 alin. (1) pct. 10)
Cod de procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse
recursului pentru a repara erorile de drept comise de către instanțele de fond, în
cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.
Însă, instanța de recurs consideră că, pedeapsa individualizată inculpatului,
corespunde atât principiului proporționalității, cât și scopului pedepsei penale.
Astfel, Colegiul penal remarcă că, argumentele recurentului privind stabilirea
categoriei și termenului pedepsei penale, sunt nefondate, or, persoanei recunoscute
vinovate de săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă,
în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.
Totodată, conform art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și
termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea
infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de
circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența
pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile
de viață ale familiei acestuia.
Pedeapsa are drept scop și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din
partea inculpatului, cât și a altor persoane. Ca măsură de constrângere, pedeapsa
are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește
comportamentul făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de
executare a acesteia trebuie individualizată în așa fel, încât inculpatul să se
convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor
fapte similare. Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de
evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate
stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.
Subsecvent celor expuse, instanța de recurs reține că, instanțele de fond au
dat deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal, ținând cont de gravitatea
infracțiunii săvârșite, care face parte din categoria celor grave, de persoana
inculpatului, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea,
că șia recunoscut vina și s-a căit sincer pentru fapta comisă, solicitând examinarea
cauzei în procedură simplificată, că anterior nu a fost condamnat, precum și de
scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, și corect au
conchis că corijarea acestuia poate avea loc doar prin stabilirea unei pedepse
privative de libertate, iar aplicarea unei pedepse mai blânde, nu va duce la
atingerea scopului susmenționat.
5
Referitor la solicitarea privind aplicarea prevederilor art. 901 Cod penal,
Colegiul penal atestă că în cererea de apel declarată de avocatul Grosu Igor în
numele inculpatului nu au fost invocate astfel de cerințe.
În acest sens, Colegiul penal ține să menționeze că, conform art. 427 alin. (2)
Cod de procedură penală, temeiurile menționate la alin. (1) pot fi invocate în recurs
doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în instanța de
apel. Din materialele cauzei rezultă că, sentința primei instanțe prin care a fost
constatată vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 27, 171
alin. (1) Cod penal, a fost atacată în latura stabilirii vinovăției și încadrării juridice a
faptei.
Astfel, reieșind din cele enunțate, Colegiul penal constată că, pedeapsa
individualizată de instanța de apel, răspunde atât principiului proporționalității,
cât și scopului prevăzut de art. 61 alin.(2) Cod penal - restabilirea echității sociale,
corectarea inculpaților, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din
partea inculpaților, cât și a altor persoane, din care motive se impune soluția a
declara inadmisibil recursul de pe rol, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
d e c i d e :
inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Rotari Mihaela
în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți
din 14 iulie 2020, în cauza penală în privința lui Mitrofan Nicolae Xxxxx, ca fiind
vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată integral la 17 februarie 2021.
Președinte: Diaconu Iurie
Judecători: Guzun Ion
Catan Liliana
6