1ra-1697/2021 — art. 179 alin. 2 CP

1ra-1697/2021 — art. 179 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1697/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

10 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Iurie DIACONU

judecători Liliana CATAN

Victor BOICO

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

inculpatul Mîndrescu Mihail și avocații Sanduleac Diana și Dănoi Ion în interesele

inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 25 mai 2021, în cauza penală privindu-l pe

MÎNDRESCU Mihail XXXXX născut la

XXXXX, domiciliat în XXXXX

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 09.07.2020 – 08.02.2021;

Instanța de apel: 03.03.2021 – 25.05.2021;

Instanța de recurs: 26.07.2021- 10.11.2021.

c o n s t a t ă:

Mîndrescu Mihail a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

179 alin. (2) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de închisoare pe termen

de 3 ani.

În baza art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate

fața de Mîndrescu Mihail, pentru o perioadă de probațiune de 3 ani.

S-a încasat din contul inculpatului în beneficiul statului cheltuielile de judecată

în mărime de 448 lei.

Mihail la 26.05.2020, în jurul orei 20:00, aflându-se în XXXXX, s-a deplasat la

domiciliul lui Tașnic Raisa, situat în aceiași localitate, unde intenționat, dându-și

seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale și prevăzând urmările lor, a pătruns

ilegal, fără consimțământul lui Tașnic Raisa în domiciliul ultimei, unde a aplicat

violență față de partea vătămată Tașnic Raisa, manifestată prin aplicarea de lovituri

cu un lanț metalic peste diferite părți ale corpului.

1

Conform raportului de expertiză judiciară nr. 202029D0082 din 15.06.2020, la

examinarea medico-legală a documentelor medicale a lui Tașnic Raisa, se determină

o plagă suturată în regiunea occipitală, echimoze pe antebrațul drept, spate,

hemitoracele drept cu trecere pe sân, brațul stâng, fața posterioară a mâinilor, pe

gamba dreaptă posterior și stângă lateral, care s-au produs prin mecanism de lovire

repetată cu obiect contondent, pot data din 26.05.2020, condiționează o dereglare de

sănătate de scurtă durată și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare corporală

ușoară. Leziunile corporale depistate sunt caracteristice pentru agresiune și

autoapărare.

Prin acțiunile sale Mîndrescu Mihail a săvârșit infracțiunea prevăzută de art.

179 alin. (2) Cod penal cu indicii de calificare: violarea de domiciliu, adică

pătrunderea ilegală în domiciliul unei persoane, fără consimțământul acestuia,

acțiuni săvârșite cu aplicarea violenței.

către procuror și de avocatul Igor Grosu în interesele inculpatului, prin care au

solicitat casarea sentinței Judecătoriei Soroca.

3.1 Procurorul a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri prin care Mîndrescu Mihail să fie recunoscut culpabil în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 179 alin. (2) Cod penal și a-i stabili pedeapsa sub formă

de 3 ani închisoare.

În motivarea apelului a invocat că, stabilirea unei pedepse cu aplicarea ar. 90

Cod penal este indezirabilă, deoarece are ca efect formarea unei practici vicioase, de

sine încredere în rândul persoanelor condamnate pentru așa gen de infracțiuni și

încurajează alte persoane la comiterea infracțiunilor de genul dat, având în vedere

ineficacitatea aplicării pedepsei în cazul dat.

Consideră că, doar aplicarea unei pedepse reale cu închisoarea și anume în

limitele solicitate de acuzatorul de stat, va avea ca efect corectarea și reeducarea

persoanelor care au comis astfel de tipuri de infracțiuni și va determina o transformare

reală și profundă a conștiinței lor individuale și o modificare statornică și de durată a

comportamentului lor.

Mai mult, ținând cont de atitudinea inculpatului față de fapta comisă, de faptul

că acesta nu a restituit paguba cauzată părții vătămate, a săvârșit o infracțiune contra

vieții și sănătății persoanei, de personalitatea inculpatului care se caracterizează

negativ, anterior a fost judecat la o pedeapsă cu închisoare și pedeapsa aplicată nu l-a

corijat, consideră că, în privința inculpatului este necesară aplicarea unei pedepse sub

formă de închisoare cu executarea reală a acesteia.

3.2 La data de 12.02.2021, sentința a fost contestată cu apel de către avocatul

Igor Grosu în interesele inculpatului, solicitând casarea sentinței, cu pronunțarea unei

noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care Mîndrescu Mihail

să fie achitat.

2

În motivarea apelului s-a invocat că, nici în cadrul urmăririi penale, nici în cadrul

cercetării judecătorești nu s-au stabilit probe pertinente și concludente ce ar confirma

că Mîndrescu Mihail ar fi violat domiciliul lui Tașnic Raisa, aplicându-i lovituri și

cauzându-i leziuni corporale.

Menționează că concluziile instanței sunt bazate doar pe declarațiile părții

vătămate, care a declarat că anume Mîndrescu Mihail a atacat-o, or aceasta se află în

relații ostile cu ultimul. Apărarea nu exclude faptul că partea vătămată l-a denunțat pe

Mîndrescu Mihail din motiv de răzbunare.

avocatului Igor Grosu în interesele inculpatului a fost respins ca neîntemeiat. Apelul

procurorului a fost admis, cu casarea parțială a sentinței în latura pedepsei, cu

pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care s-au exclus prevederile art. 90 Cod penal în privința lui Mîndrescu

Mihail, recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 179 alin.(2) Cod

penal, cu aplicarea pedepsei închisorii pe termen de 3 ani, cu executare în penitenciar

de tip semiînchis.

S-a încasat din contul inculpatului în folosul statului cheltuielile judiciare în

sumă de 448 lei.

În rest dispozițiile sentinței s-au menținut fără modificări.

fond în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală a respectat

normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv

circumstanțele cauzei, a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de

vedere al pertinenței, concludentei, utilității, veridicității, și din punct de vedere al

coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii incriminate, constatând și reținând în acțiunile acestuia

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 179 alin. (2) Cod penal.

Astfel, deși Mîndrescu Mihail nu și-a recunoscut vina, instanța de apel a

considerat că probele administrate în cadrul prezentei cauze au dovedit pe deplin

vinovăția inculpatului în fapta adusă lui în învinuire.

Prin urmare, instanța de apel a respins argumentul apărării că inculpatul urma să

fie achitat, deoarece nici în cadrul urmăririi penale, nici în cadrul cercetării

judecătorești nu s-au stabilit probe pertinente și concludente în sensul constatării

nevinovăției acestuia, or acest argument este relatat cu scop de apărare și eschivare

de la executarea pedepsei, or materialele cauzei pe deplin demonstrează fapta

incriminată.

Procurorul, a criticat soluția instanței de fond pe marginea pedepsei aplicate,

invocând că, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă prea blândă, încălcând

principiile individualizării pedepsei penale, considerând că, prin suspendarea

condiționată a executării pedepsei nu vor fi atinse scopurile prevăzute la art. 61 Cod

penal.

3

Sub acest aspect, instanța de fond corect a concluzionat despre necesitatea

aplicării în privința inculpatului a pedepsei sub formă de închisoare, însă eronat a

concluzionat că, în condițiile speței este oportună suspendarea condiționată a acesteia

pe o perioadă de probațiune în temeiul art. 90 Cod penal, neluând în considerare și

neapreciind în mod cuvenit împrejurările cazului ce se referă la faptele infracționale

și urmările prejudiciabile ale acestora.

Corectarea și reeducarea lui Mîndrescu Mihail, precum și atingerea celorlalte

scopuri ale pedepsei, este posibilă prin executarea reală a pedepsei cu închisoarea,

luând în considerație personalitatea inculpatului, care se caracterizează negativ,

anterior a fost în conflict cu legea contravențională și cea penală, or acesta a ispășit

pedeapsa penală pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 186 alin. (2), 217

alin. (2), 171 alin. (2) lit. c), 172 alin. (2) lit. c) și 175 Cod penal.

Concluziile instanței de apel sunt bazate pe faptul că, infracțiunea comisă face

parte din categoria infracțiunilor contra vieții și sănătății persoanei, care conform

prevederilor art. 16 alin. (4) Cod penal, se califică ca mai puțin grave. Respectiv, s-a

reținut că inculpatul poate fi corectat și reeducat numai prin executarea reală a

pedepsei închisorii, care va corespunde scopului restabilirii echității sociale, corectării

condamnatului, precum și prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

inculpatului, cât și a altor persoane.

În această ordine de idei, instanța de apel a exclus prevederile art. 90 Cod penal,

cu dispunerea executării reale pe un termen de 3 ani închisoare în penitenciar de tip

semiînchis.

La fel, s-a constatat ca instanța de fond a dispus încasarea din contul inculpatului

a cheltuielilor judiciare în mărime de 448 lei, însă a evitat să-și motiveze soluția.

Instanța de apel prin prisma art. 227 alin. (2), pct. 4) Cod de procedură penală a

conchis asupra temeiniciei încasării acestor cheltuieli din contul inculpatului.

Diana și Dănoi Ion în interesele inculpatului au atacat-o cu recurs ordinar.

6.1 Inculpatul invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 5), 6), 8), 10) Cod de

procedură penală, a solicitat casarea deciziei și rejudecarea cauzei, deoarece nu este

de acord cu decizia instanței de apel, invocând încălcarea dreptului său și ne audierea

martorilor în cauză.

6.2 Avocata Sanduleac Diana fără a invoca prevederile art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, a solicitat casarea deciziei și pronunțarea unei noi hotărârii prin

care inculpatul să fie achitat, din motiv că nu a comis fapta încriminată.

A indicat că, instanța de apel greșit a ajuns la concluzia că în privința lui

Mîndrescu Mihail urmează să fie aplicată cea mai aspră pedeapsă. La examinarea

cauzei, nu s-a luat în considerație faptul că inculpatul este învinuit de o infracțiune

mai puțin gravă, are la întreținere trei copii minori și familia sa a rămas fără unicul

întreținător.

4

În situația în care Curtea Supremă de Justiție va ajunge la concluzia că

Mîndrescu Mihail este vinovat de comiterea infracțiunii încriminate, recurenta

consideră că scopul pedepsei penale va fi atins și fără privarea acestuia de libertate,

oferindu-i posibilitate să-și întrețină familie și să crească copii minori.

Recurenta consideră că careva probe directe ce ar dovedi că inculpatul a comis

infracțiunea nu sunt și nu numai că a aplicat o pedeapsă privativă de libertate, dar a

aplicat și pedeapsa cea mai aspră, neținând cont de faptul că careva circumstanțe

agravante nu au fost stabilite.

Mai mult ca atât, martorii apărării au declarat că Mîndrescu Mihail la momentul

comiterii faptei încriminate lui nici nu era în localitate, dar era în alt sat la părinții lui

unde îi ajuta la reparație, iar instanța de judecată le-a apreciat critic, iar declarațiile

martorilor care au comunicat instanței fapte care le-au auzit de la partea vătămată au

fost puse la baza condamnării.

6.3 Avocatul Dănoi Ion fără a invoca prevederile art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, a solicitat casarea deciziei, rejudecarea cauzei și pronunțarea în

această parte a unei noi hotărâri prin care inculpatul să fie achitat pe motiv că nu au

fost întrunite elementele infracțiunii prevăzute de art. 179 alin. (2) Cod penal.

În motivare recurentul a indicat că, inculpatul nu a recunoscut vina în comiterea

infracțiunii imputate și nici în instanța de judecată acuzarea nu a prezentat probe

concludente, pertinente și suficiente pentru a demonstra vina lui Mîndrescu Mihail.

Instanțele de judecată au apreciat critic declarațiile făcute de inculpat și de către

martorii Mîndrescu Raisa, Ferari Nona și Mîndrescu Mihaela deoarece aceste sunt

rude cu el. Concluzia despre vinovăția lui Mîndrescu Mihail este bazată exclusiv pe

declarațiile părții vătămate, cu care se afla în relații ostile de mai mult timp.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursurilor înaintate,

menționând că acestea urmează a fi declarate inadmisibile, ca fiind vădit neîntemeiate

și lipsite de temeiuri legale.

pe baza materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel.

Sub acest aspect se reține că, recursul inculpatului este fondat pe temeiurile din

art. 427 alin. (1) pct. 5), 6), 8), 10) Cod de procedură penală, însă, în pofida normelor

de drept enunțate, nu este specificat, în raport cu relevanțele conținute în partea

5

descriptivă a hotărârilor contestate, care ar fi erorile de drept concrete ce ar indica că

cauza a fost judecată în primă instanță sau în apel fără citarea legală a unei părți sau

care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța

despre această imposibilitate, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau instanța a

pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care

condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a

acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde, că s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

În privința avocaților Sanduleac Diana și Dănoi Ion, Colegiul penal menționează

că ultimii în motivarea recursurilor ordinare nu au făcut trimitere la prevederile legale

ce ar fi servit temei pentru recurs ordinar, dar au solicitat achitarea inculpatului.

Verificând argumentele recurenților, în sensul că inculpatul nu este vinovat de

comiterea infracțiunii incriminate, Colegiul penal le consideră neîntemeiate, or

instanțele de judecată, judecând cauza și verificând probele cu respectarea

prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă,

potrivit art. 101 Cod de procedură penală din punct de vedere al pertinenței, utilității,

concludenții, veridicității și coroborării lor, stabilind cu certitudine toate aspectele de

fapt și de drept, ajungând la concluzia corectă cu privire la vinovăția lui Mîndrescu

Mihail în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 179 alin. (2) Cod penal, concluzie

pe care instanța de recurs o însușește.

Nerecunoașterea vinovăției de către inculpat în comiterea infracțiunii

incriminate nu poate servi temei pentru achitarea acestuia, dat fiind faptul că, în cursul

judecării cauzei au fost administrate probe care au confirmat cu certitudine vina lui,

iar cele invocate de recurenți sub acest aspect sunt apreciate de către instanța de recurs

drept o modalitate de exercitare a dreptului la apărare, urmărindu-se scopul evitării

răspunderii penale.

De asemenea, Colegiul penal reține că argumentul precum că, nu au fost întrunite

elementele infracțiunii este neîntemeiat și constituie o interpretare subiectivă a

recurentului, or, instanța ierarhic inferioară corect a constatat că în acțiunile lui

Mîndrescu Mihail sunt prezente toate elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 179 alin. (2) Cod penal, argumente pe care instanța de recurs le

acceptă și pentru a evita repetări inutile le însușește, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din

16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze

deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare

argument, cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă,

fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi

examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Totodată, se notează că obiectul cenzurii instanței de recurs este limitat la analiza

chestiunilor de drept, pe când recursurile declarate de inculpat și avocații săi se

6

bazează în mod primordial pe argumente deja examinate minuțios și respinse în cadrul

procedurii precedente ce țin de aprecierea probatoriului, iar în prezent nu există

„circumstanțe cu caracter substanțial și convingător”, care să justifice intervenția

instanței de recurs în hotărârea instanței de apel, cu dispunerea achitării inculpatului.

Instanța de apel a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în

prezenta decizie la pct. 4-5, soluție, pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin

și a cărei reluare nu se mai impune, având în vedere și faptul că verificând hotărârea

judecătorească în raport și cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

nu se identifică existența și a altor motive care, analizate din oficiu, să ducă la casarea

deciziei recurate. Astfel, Colegiul nu consideră ca fiind necesar de a motiva diferit

răspunsul la aceleași argumente invocate în cererea de apel, în contextul oferirii

răspunsurilor plauzibile de către instanța de apel.

Simplul fapt că pot exista două puncte de vedere distincte cu privire la modul de

apreciere a probelor nu este un motiv suficient și plauzibil pentru a dispune

rejudecarea unei cauze penale, după cum solicită recurenții.

Referitor la argumentele apărătoarei Sanduleac Diana care solicită rejudecarea

cauzei, dar cu posibila aplicare a pedepsei non privative de libertate, Colegiul le

consideră nefondate, deoarece instanța de apel întemeiat și-a motivat soluția de

excludere a aplicării art. 90 Cod penal prin faptul că inculpatul se caracterizează

negativ, anterior a fost în conflict cu legea contravențională și cea penală, or acesta a

ispășit pedeapsa penală pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 186 alin. (2),

217 alin. (2), 171 alin. (2) lit. c), 172 alin. (2) lit. c) și 175 Cod penal și nu a mers pe

calea corijării.

Față de lucrul judecat de către instanța de apel, Colegiul consideră că o atare

modalitate de individualizare a pedepsei corespunde exigenților legii penale, iar

pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 3 ani, este echitabilă, raportată la

scopul urmărit de legislator în art. 61 Cod penal, care îl va descuraja de a comite pe

viitor alte fapte infracționale.

Pe cale de consecință, instanța de recurs reiterează că intervenția în soluția

instanței de apel este lipsită de temei juridic, întrucât soluția instanței de apel este în

conformitate cu prevederile legii, iar motivele de achitarea a inculpatului din lipsa

elementelor infracțiunii sunt neîntemeiate.

Având în vedere considerentele arătate în partea descriptivă a prezentei decizii

și raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură

penală, Colegiul penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel,

instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de

procedură penală, iar argumentele din recursurile ordinare declarate sunt vădit

neîntemeiate.

Penal

d e c i d e :

7

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de inculpatul Mîndrescu Mihail

și avocații Sanduleac Diana și Dănoi Ion în interesele inculpatului, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 25 mai 2021, în cauza penală privindu-l

pe MÎNDRESCU Mihail XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 17 decembrie 2021.

Președinte Iurie DIACONU

Judecător Liliana CATAN

Judecător Victor BOICO

8