1ra-1443/21 — art.151 alin.4 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.151 alin.4 CP
- Temei legal
- articolul 427 alin.1 pct. 6 CPP
1ra-1443/21 — art.151 alin.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 1ra-1443/2021
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
07 iulie 2021 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Diaconu Iurie,
Judecători – Boico Victor, Catan Liliana,
examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,
admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către inculpatul
Ceban Veaceslav, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți
din 08 noiembrie 2017 și sentinței Judecătoriei Bălți, sediul Sîngerei din 11
august 2017, în cauza penală în privința lui,
Ceban Veaceslav X, născut XXXXX.
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 05.06.2017 – 11.08.2017
instanța de apel: 29.08.2017 – 08.11.2017
instanța de recurs: 01.02.2018 – 14.03.2018
26.05.2021 – 07.07.2021
A C O N S T A T A T:
Prin sentința Judecătoriei Bălți, sediul Sîngerei din 11 august 2017,
Ceban Veaceslav a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 151
alin.(4) Cod penal, la 13 ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar
de tip închis.
S-a dispus ca cheltuielile judiciare în mărime de 6746 lei, să fie trecute
în contul statului.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut că, Ceban
Veaceslav, la data de 04.12.2015, aproximativ la orele 19:40, fiind în stare de
ebrietate alcoolică, aflându-se în gospodăria lui Botnari Liuba, situată în
raionul XXXXX, satul XXXXX, în cadrul unui conflict inițiat între el și
Botnari Liuba, sub pretextul sustragerii unui telefon mobil de către ultima,
urmărind scopul vătămării grave a integrității corporale și a sănătății, care
este periculoasă pentru viață, a aplicat față de Botnari Liuba o lovitură cu un
cuțit de bucătărie în regiunea umărului stâng, în rezultat cauzându-i
acesteia, conform raportului de expertiză medico-legală nr.116 din
04.02.2016, vătămare corporală gravă, care a provocat decesul victimei
Botnari Liuba.
1
Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 151 alin.(4) Cod
penal, vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății,
care este periculoasă pentru viață, care au provocat decesul victimei.
Sentința primei instanțe a fost atacată cu apel de către:
- procurorul în procuratura raionului Sîngerei, Ceaica Dumitru, prin
care a solicitat casarea deciziei în partea ce ține de cheltuielile judiciare,
rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, cu
obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 6746 lei în
folosul statului;
- avocatul Ganușceac Larisa în numele inculpatului, prin care a
solicitat casarea parțială a sentinței, recalificarea acțiunilor inculpatului în
baza art. 157 Cod penal, cu stabilirea unei pedepse non privative de libertate,
cu menținerea sentinței în latura cheltuielilor judiciare;
- inculpatul Ceban Veaceslav, care a solicitat să-i fie încadrate acțiunile
în baza unui articol mai ușor, deoarece nu dorește să-și strice viața la
închisoare, părinții lui sunt bolnavi nu are cine să-i ajute.
3.1. În motivarea cererii de apel procurorul a invocat că:
- instanța de judecată la adoptarea sentinței nu a luat în considerație
faptul, că în cadrul cauzei penale de către stat au fost suportate cheltuieli, ce
urmau a fi încasate de la inculpat în beneficiul statului, conform prevederilor
art. 227-229 Cod de procedură penală, iar instanța, contrar acestor prevederi,
a dispus trecerea în contul statului.
3.2. În motivarea cererii de apel avocatul Ganușceac Larisa în numele
inculpatului a invocat că:
- fapta comisă de inculpat se încadrează în norma penală prevăzută de
art.157 Cod penal, or, în rezultatul acțiunilor părții vătămate, i-au fost
cauzate din imprudență vătămări corporale grave, în ce inculpatul
recunoaște vina parțial, se căiește de cele comise, starea familială - tata lui
este invalid, iar inculpatul este unicul întreținător a familiei, participarea lui
activă în cadrul anchetei, inculpatul personal a chemat salvarea;
- pedeapsa stabilită de prima instanță este prea aspră în raport cu
circumstanțele constatate în instanță, și anume faptul că, partea vătămată
era în stare de ebrietate, agresivă, și singură a luat cuțitul, cu care îl amenința
pe inculpat, folosind cuvinte necenzurate.
3.3. În motivarea cererii de apel inculpatul Ceban Veaceslav a invocat
că:
- nu este de acord cu calificarea acțiunilor sale în baza art. 151 alin. (4)
Cod penal, considerând că, acuzarea și instanța de judecată nu au luat în
considerație cele declarate de martorii Cazacu Maria și Mihail, care au fost
la fața locului, declarațiile acestora fiind schimbate cu alte cuvinte.
2
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08
noiembrie 2017, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate, cu
menținerea hotărârii atacate.
4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut, că prima
instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând
obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod de procedură penală din
punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor,
corect concluzionând asupra vinovăției inculpatului Ceban Veaceslav de
săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin.(4) Cod penal, deoarece în
acțiunile acestuia sunt întrunite elementele fracțiunii imputate.
Instanța de apel a indicat, că vinovăția acestuia este dovedită pe deplin
prin mulul de probe administrate de către organul de urmărire penală,
examinate de către prima instanță și verificate de către instanța de apel,
astfel, reținând că, instanța de fond a făcut o analiză amplă a probelor
cercetate, iar concluziile făcute de instanța de fond privind vinovăția
inculpatului în săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina lui rezultă din
probele administrate, cărora le-a fost dată a apreciere legală sub toate
aspectele, complet și obiectiv.
Astfel că, argumentele părții apărării precum că, partea vătămată
singură a luat cuțitul și îl amenința pe inculpat, și din imprudență i-au fost
cauzate leziunile corporale grave, nu au fost reținute de instanța de apel, or,
conform raportului de expertiză medico-legală nr.116 din 07.12.2015,
efectuat de expertul V. Cojocaru, preîntâmpinat de răspunderea penală în
conformitate cu art. 312 Cod penal, urmează că, decesul cet. Botnari L. a
survenit de la șocul hemoragie ca urmare a plăgii penetrante de cuțit a
hemitoracelui stâng cu lezarea plămânului stâng, hemotorace (2000,0) pe
stânga.
La fel, conform raportului de expertiză medico-legală în comisie nr.
121 din 16.09.2016, efectuată de experți, care au fost preîntâmpinați de
răspunderea penală în conformitate cu art.312 Cod penal urmează că,
conform datelor din raportul de expertiză medico-legală Nr. 116 din
07.12.2015, decesul cet. Botnari Liuba, a.n. X, a survenit în rezultatul șocului
hemoragie consecință a plăgii înțepat-tăiate a umărului stâng, penetrante
cavitatea toracică stângă, manifestată prin lezarea țesuturilor moi a
umărului stâng, lobului superior a pulmonului stâng, hemotorace în volum
de 2000 ml. Canalul de rănire are o direcție superior-inferior, posterior-
anterior, de la stânga spre dreapta și a fost produs cu o putere suficientă ca
să cauzeze lezarea țesuturilor moi a umărului stâng, țesuturile moi a
hemitoracelui stâng și lobul superior a pulmonului stâng.
3
În momentul cauzării leziunilor corporale victima putea să se afle în
orice poziție anatomică față de agresor, cu excepția decubitului posterior
(culcată pe spate) și decubitului lateral stânga (culcată pe fața laterală stângă
a corpului).
Regiunea anatomică în care a fost depistată plaga, înțepat-tăiată nu
este o zonă accesibilă mâinilor proprii (nu a putut fi produsă cu nici o mână
a victimei).
Totodată, instanța de apel a menționat că, din motivul lipsei
secvențelor video pe CD-ul prezentat, de la procesul verbal de reconstituirea
faptei, nu este posibil de apreciat în ce moment a fost produsă victimei plaga
înțepat-tăiată (f.d.39-42, vol. II).
De asemenea, instanța de apel a considerat că sunt neîntemeiate
argumentele inculpatului, precum că declarațiile martorilor Cazacu Maria și
Cazacu Mihai au fost interpretate eronat de procuror, deoarece aprecierea
declarațiilor martorilor la etapa examinării cauzei în instanță, ține doar de
competența instanței de judecată și nu a procurorului.
În contextul celor expuse supra, instanța de apel a ajuns la concluzia
că nu poate fi reținută solicitarea apelanților privind reîncadrarea acțiunilor
inculpatului în baza art. 157 Cod penal.
Verificând legalitatea pedepsei stabilite, instanța de apel a conchis, că
prima instanță a ținut cont de prevederile art.7, 61, 75 Cod penal, de
gravitatea infracțiunii săvârșite, care potrivit art.16 Cod penal se califică ca
infracțiune deosebit de gravă, de persoana celui vinovat, care anterior a fost
condamnat, nu s-a căit de cele comise, precum și prezența circumstanței
agravante - comiterea infracțiunii de către o persoană aflată în stare de
ebrietate alcoolică, iar circumstanțe atenuante în speță nu au fost reținute,
astfel, fiindu-i corect aplicată pedeapsa sub formă de închisoare, care este
echitabilă și va duce la corectarea și reeducarea inculpatului.
Cu privire la solicitarea acuzatorului de stat de a încasa cheltuielile de
judecată compuse din plățile pentru efectuarea expertizelor din contul
inculpatului, instanța de apel a considerat-o nefondată, și notificând
prevederile art. 227 Cod de procedură penală a subliniat că, aceste cheltuieli
au fost suportate pentru efectuarea expertizei în vederea acumulării
probelor necesare, ce demonstrează vinovăția și identifică persoana
vinovată în comiterea unei infracțiuni. Astfel că, concluzia primei instanțe
privind trecerea cheltuielilor judiciare în contul statului este întemeiată și
legală.
Decizia instanța de apel a fost atacată cu recurs ordinar de către
procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Dubăsari Valeriu, care a
solicitat casarea parțială a deciziei, cu dispunerea rejudecării cauzei în
4
instanța de apel, invocând prevederile de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de
procedură penală - hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază
soluția, considerând că soluția instanței de apel contravine normelor
procesual penale în vigoare, deoarece în opinia acestuia, în conformitate cu
art. 229 alin. (2) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare urmau a fi
încasate din contul inculpatului și nicidecum să fie trecute în contul statului.
Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 14
martie 2018, s-a dispus inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de
procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Dubăsari Valeriu,
împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 08 noiembrie
2017, în cauza penală în privința lui Ceban Veaceslav, ca fiind vădit
neîntemeiat.
La 24 martie 2021, inculpatul Ceban Veaceslav a depus cerere de
recurs ordinar împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 08 noiembrie 2017, prin care fără a invoca vreun temei din cele
statuate de art.427 alin. (1) Cod de procedură penală, solicită repunerea în
termen a recursului, casarea totală a deciziei și a sentinței, rejudecarea cauzei
și pronunțarea unei noi decizii prin care să-i fie redusă pedeapsa cu
închisoarea.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar
declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal constată că acesta
este inadmisibil, din următoarele considerente.
Potrivit dispoziției art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,
hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile
de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în
acest articol.
Conform art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de
recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat
împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea pârților, în camera de
consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care
constată că recursul declarat este declarat peste termen.
În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, termenul de atac
cu recurs a deciziei instanței de apel este de 30 de zile de la data pronunțării
deciziei.
Sub acest aspect se atestă că, potrivit materialelor dosarului,
dispozitivul deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți a fost pronunțat
la 08 noiembrie 2017, în prezența procurorului, avocatului și inculpatului
Ceban Veaceslav, fapt confirmat prin procesul-verbal al ședinței de judecată
din instanța de apel (f.d.152-154, vol. II), fiind menționat că pronunțarea
integrală a deciziei va avea loc la data de 06 decembrie 2017.
5
Tot din procesul-verbal al ședinței de judecată a instanței de apel din
06 decembrie 2017 (f.d.153 verso-154, vol. II) se constată că, la data stabilită,
în prezența procurorului și a inculpatului Ceban Veaceslav, a fost
pronunțată decizia motivată, fiindu-le înmânată copia deciziei motivate,
fapt confirmat prin recipisa anexată la materialele cauzei(f.d.163, vol. II).
Conform materialelor cauzei, copia deciziei motivate a fost expediată
avocatului Ganușceac Larisa la data de 07 decembrie 2017, fapt confirmat
prin scrisoare de expediere a deciziei motivate cu nr. de ieșire 25045 (f.d.164,
vol. II), ordine în care, se prezumă că inculpatul Ceban Veaceslav și avocatul
acestuia au cunoscut despre data pronunțării deciziei, fiindu-le cunoscută și
soluția pe caz.
În continuare, Colegiul penal menționează că, inculpatul Ceban
Veaceslav a declarat recurs ordinar împotriva deciziei adoptate de către
instanța de apel, la data de 24 martie 2021, fapt confirmat prin ștampila
oficiului poștal aplicată pe plic.
Așadar, Colegiul penal specifică faptul că, pentru inculpatul Ceban
Veaceslav termenul de atac prevăzut de art. 422 Cod de procedură penală,
urmează a fi calculat începând cu data de 07 decembrie 2017, adică a doua zi
după pronunțarea deciziei motivate, ținând cont de dispozițiile art. 231 alin.
(3), (5) Cod de procedură penală și expiră la 06 ianuarie 2018.
Prin urmare, recursul inculpatului Ceban Veacslav declarat la 24
martie 2021, nu se încadrează în termenul limită prevăzut de art. 422 Cod de
procedură penală, fiind depus peste 3 ani.
La acest capitol este de menționat că art. 422 Cod de procedură penală,
nu prevede repunerea în termen a recursului ordinar, nici o altă procedură
legală de a calcula termenul de recurs decât de la data pronunțării deciziei
motivate.
Totodată, Colegiul penal menționează, că art. 230 alin. (2) Cod de
procedură penală prescrie expres că în cazul în care pentru exercitarea unui
drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia
impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste
termen. Prin urmare, durata termenului de recurs este stabilită prin lege.
Acest termen nu poate fi prelungit sau scurtat de instanța de judecată. El
este absolut și are un caracter imperativ, în sensul că depășirea lui atrage
decăderea din dreptul de a exercita calea de atac.
Mai mult, Colegiul penal notează că, o astfel de soluție este
compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul
articolului 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului
și a Libertăților Fundamentale, având în vedere că prelungirea nejustificată
a termenului pentru exercitarea apelului/recursului ar împiedica rămânerea
6
irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărârii
judecătorești emise în prima instanță și ar leza, în acest mod, principiul
securității raporturilor juridice.
În hotărârea CtEDO pronunțată în cauza Ponomariov vs Ucraina (03
aprilie 2008) Curtea Europeană a notat că, deși în speță nu era vorba despre
desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în urma
admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe noi
descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de
introducere a unei căi ordinare de atac, totuși, reînnoirea acestui termen
pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrânge
principiul securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale
extraordinară de atac.
De asemenea, Colegiul penal reține și jurisprudența CtEDO în
hotărârea pronunțată în cauza Bodiu vs. Republica Moldova din 18 iunie 2019
(cererea nr. 7516/10), în care Curtea a statuat că admiterea cererii de recurs
după o perioadă de timp considerabilă și în absența oricărei explicații
plauzibile cu privire la motivul pentru care partea s-a aflat în imposibilitate
de a se adresa mai devreme, s-a soldat cu ignorarea unui întreg proces
judiciar, și în consecință s-a constatat încălcarea principiului securității
raporturilor juridice și a dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6§1
CEDO.
Astfel, odată ce recursul ordinar al inculpatului Ceban Veaceslav este
declarat peste termen, urmează a fi dispusă inadmisibilitatea acestuia.
În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 2) Cod de procedură penală,
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Ceban
Veaceslav, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 08
noiembrie 2017, în cauza penală în privința lui Ceban Veaceslav X, ca fiind
declarat peste termen.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 29 iulie 2021.
Președinte Diaconu Iurie
Judecători Boico Victor
Catan Liliana
7