1ra-1486/2021 — art. 151 alin. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 151 alin. 1 CP
- Temei legal
- art. 427 CPP
1ra-1486/2021 — art. 151 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 1ra-1486/2021
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
08 septembrie 2021 mun. Chișinău
Colegiul Penal în următoarea componență:
președinte Iurie DIACONU
judecători Liliana CATAN
Victor BOICO
a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de inculpatul
Catană Nicanor, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 09 martie 2021, în cauza penală privindu-l pe
CATANĂ Nicanor XXXXX, născut la
XXXXX, originar și domiciliat în XXXXX.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 26.05.2020 – 03.11.2020;
Instanța de apel: 07.12.2020 – 09.03.2021;
Instanța de recurs: 03.06.2021 – 08.09.2021.
c o n s t a t ă:
Prin sentința Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași, din 03 noiembrie 2020,
Catană Nicanor a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.
151 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un
termen de 6 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.
S-a încasat din contul lui Catană Nicanor în beneficiul statului cheltuielile
judiciare în mărime de 748 lei.
S-a încasat din contul lui Catană Nicanor în beneficiului lui Ciobanu Ion suma de
4079, 30 lei cu titlu de prejudiciul material și suma de 60.000 lei cu titlu de prejudiciu
moral. În rest, acțiunea civilă a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță, în fapt, a constatat că, Catană
Nicanor la data de 19 ianuarie 2020, aproximativ pe la ora 19.00, aflându-se la
domiciliul său din XXXXX, împreună cu consăteanul său Ciobanu Ion și fiind sub
influența alcoolului, a inițiat un conflict cu ultimul, în rezultatul la ce, acționând
intenționat, a aplicat violența fizică asupra lui Ciobanu Ion și anume i-a aplicat multiple
lovituri cu tăișul unui topor în regiunea capului și peste alte părți ale corpului,
1
cauzându-i astfel leziuni corporale sub formă de traumă cranio - cerebrală cu cinci plăgi
pe partea piloasă a capului, fractura bolții craniului și contuzie cerebrală, patru plăgi
pe membrul superior drept cu luxația osului piramidal și o plagă pe gamba dreaptă,
care conform raportului de expertiză judiciară nr. 202012D0027 din 05.03.2020 se
califică ca vătămări corporale grave periculoase pentru viață.
Legalitatea și temeinicia sentinței de condamnare, a fost atacată cu apel de către
inculpat, care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi
hotărâri, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, de achitare a sa în temeiul art.
151 alin. (l) Cod penal, pe motivul că în acțiunile sale lipsesc elementele constitutive
ale componenței de infracțiune incriminată.
În motivarea apelului, inculpatul a invocat că sentința adoptată și pronunțată de
instanța de judecată o consideră neîntemeiată și posibilă casării, or, atât la urmărirea
penală, cât și în instanța de judecată a pledat nevinovat, deoarece nu a comis acțiunile
descrise în ordonanța de punere sub învinuire, precum și în rechizitoriu. Din probele
administrate de partea acuzării la faza de urmărire penală, precum și în ședințele
judiciare a primei instanțe, nu a fost cert stabilită vinovăția sa în cele incriminate.
Sentința instanței de judecată, în viziunea sa, are la bază declarațiile pretinsei părți
vătămate și civile Ciobanu Ion, căruia i s-a dat credibilitate în cele povestite, nefiind
verificate atât la urmărirea penală cât și în instanța de judecată.
Prin decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 09 martie 2021,
apelul inculpatului a fost respins ca nefondat și s-a menținut sentința fără modificări.
În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat că, instanța de fond
a analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod procedură penală, din
punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării și just a adoptat
o sentință de condamnare în privința inculpatului în baza art. 151 alin. (1) Cod penal.
Instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului,
cercetarea judecătorească s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor procesual-penale
privind administrarea probelor. Corect a constatat că, prin acțiunile sale, inculpatul
Catană Nicanor a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 151 alin. (1) Cod penal.
Prin urmare, nu s-au reținut argumentele inculpatului invocate în apel precum că,
din probele administrate de partea acuzării la faza de urmărire penală, cât și în ședințele
de judecată, nu a fost cert stabilită vinovăția lui în cele incriminate, or, instanța de fond
a reținut că, potrivit raportului de expertiză judiciară nr. 202012D0027 din 05 martie
2020, lui Ciobanu Ion i-au fost cauzate leziuni corporale sub formă de traumă cranio-
cerebrală cu cinci plăgi pe partea piloasă a capului, fractura bolții craniului și contuzie
cerebrală, patru plăgi pe membrul superior drept cu luxația osului piramidal și o plagă
pe gamba dreaptă. Ele au fost produse prin acțiunea obiectului despicător, care putea
2
fi și tăișul toporului, posibil în timpul indicat și circumstanțele indicate și ca periculoase
pentru viață și se califică ca vătămări corporale grave.
S-a reținut că, partea apărării critică probele prezentate de către acuzatorul de stat
și reținute de către instanța de fond, fără a prezenta careva acte care ar confirma
argumentele invocate, astfel, în lipsa unor probe care ar combate sau ar confirma
alegațiile înaintate în cererea de apel, instanța a respins apelul, ca fiind nefondat.
Instanța de apel nu a reținut ca întemeiate declarațiile inculpatului, precum că, nu
recunoaște vinovăția deoarece nu a comis infracțiunea incriminată prevăzută de art.
151 alin. (1) Cod penal, acestea fiind considerate ca o metodă de apărare și ascundere
a realității, deoarece aceste declarații vin în contradicție cu starea lucrurilor de fapt cât
și probele existente la dosar, inclusiv cu depozițiile martorilor audiați la caz,
apreciindu-le ca fiind veridice, deoarece sunt consecvente, se completează reciproc,
date sub jurământ, fiind avertizați de răspundere penală pentru declarații false, iar temei
de a nu crede acestor declarații instanța de judecată nu are, mai mult ca atât, declarațiile
lor fiind confirmate prin probelele materiale cum ar fi procesele-verbale de cercetare
la fața locului și rapoartele de expertiză potrivit cărora s-a constatat că victimei Ciobanu
Ion i-au fost cauzate leziuni corporale produse prin acțiunea obiectului despicător, care
putea fi și tăișul toporului, posibil în timpul indicat și circumstanțele indicate și ca
periculoase pentru viață și se califică ca vătămări corporale grave.
De asemenea, pe parcursul judecării cauzei penale nu s-au constatat circumstanțe,
care ar putea provoca dubii în veridicitatea declarațiilor martorilor audiați, deoarece în
cadrul urmăririi penale și în cadrul cercetării judecătorești acestea au dat aceleași
declarații, din care motiv instanța de apel nu a reținut ca plauzibile argumentele
invocate de inculpat, precum că, el urmează a fi achitat.
În sensul vizat, instanța de apel a reținut, că potrivit procesului verbal de
confruntare, din 24 martie 2020, Catană Nicanor a susținut că l-a lovit pe Ciobanu Ion
cu tăișul toporului, deoarece ultimul a vrut să-l gâtuie. Ciobanu Ion a negat cele spuse
de Catană Nicanor și a susținut că nu a încercat să-l gâtuie pe acesta.
Verificând sentința instanței de fond sub aspectul stabilirii pedepsei inculpatului,
Colegiul penal a notat, că la aplicarea pedepsei instanța de fond legal și întemeiat a
aplicat în privința inculpatului o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 6
ani cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, pedeapsă pe care instanța de
apel a considerat-o ca fiind una echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei.
Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, inculpatul a atacat-o cu recurs
ordinar, cu invocarea formală a prevederilor art. 427 Cod de procedură penală,
solicitând casarea deciziei.
3
În motivarea recursului, a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de apel
și nu recunoaște vinovăția în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod
penal.
În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură
penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului inculpatului,
menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și
lipsit de temeiuri legale.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar pe baza materialului
din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi
declarat inadmisibil din următoarele considerente.
Potrivit dispoziției art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței
de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise, în baza
temeiurilor expres prevăzute de acest articol.
În corespundere cu art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de
recurs decide asupra inadmisibilității recursului ordinar în cazul în care constată că
acesta nu corespunde după conținut prevederilor art. 430 Cod de procedură penală.
Reieșind din dispoziția art. 430 Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie
să corespundă anumitor cerințe, în special, textul recursului trebuie să conțină
argumentarea ilegalității hotărârii atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute expres de
art. 427 Cod de procedură penală (unul sau mai multe din acestea) și cu invocarea
problemelor de drept ce persistă în cauza deferită judecății și care au afectat echitatea
procedurilor desfășurate de instanța de apel împotriva inculpatului.
În speță, recurentul critică hotărârea solicitând rejudecarea cauzei, însă nu invocă
prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală și nu indică la presupusele erori
depistate în decizie.
De principiu, instanța de recurs preia spre examinare doar acele critici, care sunt
corespunzător argumentate de recurenți, cu indicarea legăturii cauzale dintre eroarea
de drept pretinsă că a fost admisă de instanța inferioară și circumstanțele de fapt ale
cauzei cărora acestea se circumscriu.
Pe aceiași linie de considerente, Colegiul evidențiază că, invocarea formală a unor
temeiuri de casare, care nu sunt urmate de o motivare corespunzătoare, nu poate face
obiect de examinare în procedura de recurs, având în acest sens în vedere că, potrivit
art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de
urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte
interese decât interesele legii. Completarea cererii de recurs cu argumente ce ar suplini-
o din oficiu, este contrară principiului contradictorialității ce guvernează întreg
procesul penal.
4
Având în vedere cele consemnate supra, Colegiul Penal statuează asupra soluției
de inadmisibilitate a recursului ordinar declarat de inculpat, deoarece acesta nu
întrunește condițiile legale de conținut.
În temeiul art. 432 alin. (1) – (2) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul
Penal
d e c i d e :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul CATANĂ Nicanor
XXXXX, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 martie
2021, în propria cauză penală, deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 13 octombrie 2021.
Președinte Iurie DIACONU
Judecător Liliana CATAN
Judecător Victor BOICO
5