1ra-780/2021 — art. 287 alin. 1 CP

Dosarul nr. 1ra-780/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

24 februarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Boico Victor

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Druță Boris în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 05 noiembrie 2020, în cauza penală privindu-l pe

IPATI Ion XXXXX, născut la XXXXX, originar și

domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 31.01.2020– 27.03.2020;

Instanța de apel: 05.06.2020 – 05.11.2020;

Instanța de recurs: 21.01.2021 – 24.02.2021.

c o n s t a t ă:

fiind examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Ipati Ion

a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod

penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității cu o durată de 160 ore, și supus obligațiunii de a se prezenta la Biroul de

Probațiune în a cărui rază teritorială se află domiciliul său, în termen de 5 zile de la

momentul rămânerii definitive a sentinței în vederea executării pedepsei aplicate.

S-a dispus a încasa din contul lui Ipati Ion în folosul statului suma de 224 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare.

decembrie 2019, aproximativ la ora 00:42, Ipati Ion, conștientizând caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, încălcând în mod grosolan ordinea publică, exprimând

o vădită lipsă de respect față de societate, în timpul conflictului iscat cu persoane

neidentificate, în mod intenționat a deteriorat stația de transport public din XXXXX.

Fiind suspect în sesizarea dată, examinată de către subofițerul BPRO al Direcției de

Poliție Cocoș Ion, în timp ce se afla în incinta Inspectoratului de Poliție Ciocana al

Direcției de Poliție a mun. Chișinău, amplasat pe XXXXX, opunând rezistență violentă

colaboratorilor de Poliție care curmau actele huliganice ale acestuia, i-a amenințat cu

aplicarea violenței fizice, manifestând obrăznicie deosebită.

1

Organul de urmărire penală a calificat acțiunile lui Ipati Ion în baza art. 287 alin.

(1) Cod penal: huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea

publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de amenințarea cu

aplicarea unei asemenea violente, de opunerea de rezistență violentă reprezentanților

autorităților sau altor persoane care curmau actele huliganice, precum și acțiunile care,

prin conținutul lor, se deosebeau printr-un cinism sau obrăznicie deosebită.

avocatul Druță Boris în interesele inculpatului, care a solicitat casarea parțială a

sentinței cu numirea în privința inculpatului conform art. 287 alin. (1) Cod penal a unei

pedepse minime, conform unei fraude contravenționale.

În argumentarea apelului depus, avocatul Druță Boris a invocat următoarele:

- deși, la cererea inculpatului, cauza a fost examinată în baza art. 364 Cod de

procedură penală, ultimului i s-a aplicat o pedeapsă prea aspră, or instanța de fond

insuficient a constat posibilitățile materiale și reale ale inculpatului de a munci

neremunerat în folosul comunității;

- instanța de fond la numirea pedepsei insuficient a luat în calcul că Ipati Ion a

recunoscut în totalitate vina, și insuficient a apreciat solicitarea acestuia de a examina

cauza în procedură simplificată;

- prima instanță nu a luat în calcul faptul că inculpatul nu are antecedente penale

fiind caracterizat bine la locul de trai, motiv din care consideră că urma a i se aplica o

pedeapsă contravențională.

apelul avocatului Druță Boris în interesele inculpatului a fost respins ca nefondat cu

menținerea sentinței atacate fără modificări.

a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului care a fost dovedită cu

certitudine și fără echivoc, dând faptei săvârșite încadrarea juridică corespunzătoare

materialului probator administrat. Sentința primei instanțe a fost contestată numai în

partea stabilirii pedepsei penale, iar ce ține de încadrarea juridică și vinovăție, sentința

nu a fost atacată.

Privitor la numirea pedepsei penale, instanța de apel a conchis că instanța de fond

la stabilirea categoriei pedepsei, corect a aplicat prevederile legale, și, în conformitate

cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului.

La stabilirea și individualizarea pedepsei lui Ipati Ion în temeiul art. 76, 77 Cod

penal, instanța de fond a stabilit ca circumstanță atenuantă săvârșirea pentru prima dată

a unei infracțiuni ușoare sau mai puțin grave iar ca circumstanță agravant s-a stabilit

2

săvârșirea infracțiunii de către o persoană în stare de ebrietate, provocată de

consumarea substanțelor menționate la art. 24.

Instanța de fond just a individualizat pedeapsa și, totodată, corect a aplicat în

privința lui Ipati Ion pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității, care este una echitabilă și proporțională infracțiunii comise, ținând cont

de gradul de pericol al faptei prejudiciabile săvârșite, care se califică ca fiind mai puțin

gravă, de circumstanțele cauzei, de prezența circumstanțelor atenuante și

circumstanțelor agravante în privința lui Ipati Ion, de personalitatea inculpatului care

nu a fost anterior condamnat, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, astfel asigurând realizarea scopului pedepsei penale de

restabilire a echității sociale și a preveni săvârșirea de noi infracțiuni, atât de către

inculpat, cât și din partea altor persoane, care va constitui o garanție și o asigurare că

drepturile și libertățile consfințite în Constituția Republicii Moldova și alte legi ale

Republicii Moldova sunt apărate, iar violarea lor este contracarată și pedepsită.

Instanța de apel a menționat că, realizarea scopului pedepsei penale de restabilire

a echității sociale, corectarea și reeducarea inculpatului, precum și, prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea inculpatului, cât și a altor persoane, este

posibilă numindu-i o pedeapsă penală sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității în limitele prevăzute de norma legală, ne fiind posibila atingerea scopului

pedepsei în privința inculpatului prin liberarea acestuia de răspundere penală cu

atragerea la răspundere contravențională cu aplicarea prevederilor art. 55 Cod penal,

astfel, cum solicită apelantul.

În conformitate cu prevederile art. 55 alin. (1) Cod penal, persoana care a săvârșit

pentru prima oară o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă, cu excepția infracțiunilor

prevăzute la art. 1811, 256, 264 alin. (2), 2641, 303, 314, 326 alin. (1) și (11), 327 alin.

(1), 328 alin. (1), 332 alin. (1), 333 alin. (1), 334 alin. (1) și (2), 335 alin. (1) și 3351

alin. (1), poate fi liberată de răspundere penală și trasă la răspundere contravențională

în cazurile în care și-a recunoscut vina, a reparat prejudiciul cauzat prin infracțiune și

s-a constatat că corectarea ei este posibilă fără a fi supusă răspunderii penale.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că, nu este rațională și echitabilă solicitarea

avocatului privind aplicarea în privința inculpatului a reglementărilor art. 55 Cod penal,

prin care s-ar înceta procesul penal pornit în temeiul art. 287 alin. (1) Cod penal,

liberându-l pe inculpat de răspunderea penală cu tragerea la răspundere

contravențională, deoarece nu se va realiza scopul pedepsei, or, pedeapsa penală

reprezintă un remediu echitabil atunci când este capabilă de a contribui la realizarea

altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat, precum și de alte persoane.

Practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea blândă generează dispreț față de ea

și nu este suficientă nici pentru corectarea infractorului și nici prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni.

3

inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 2,

6 Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei, și aplicarea unei pedepse

minime de muncă neremunerată în folosul comunității.

În motivare recurentul a indicat că, inculpatul a solicitat aplicarea unei pedepse

minimal, deoarece în realitate a fost provocat de către părțile pătimite, inclusiv de către

colaboratorii de poliție, față de acțiunile cărora s-a adresat cu o plângere procurorului

de sector în seara reținerii lui.

Inculpatul consideră că foarte puțin s-a luat în calcul căința sa și este nedumirit

de faptul că a recunoscut total vina, i-a aplicat o pedeapsă sub formă de muncă

remunerată și nicidecum contravențională.

Recurentul prin cererea de recurs susține că instanțele nu au ținut cont de cerințele

art. 79 Cod penal și i-a fost ignorate drepturile la un proces echitabil, care conform art.

427 Cod de procedură penală, servesc temei de a înainta prezentul recurs ordinar. La

emiterea deciziei nu s-au respectat fată de el cerințele art. 5, art. 13 CEDO, pentru

întrunirea tuturor drepturilor constituționale, ceea ce servește suficiente temei de a

înainta prezentul recurs.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului,

menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide

inadmisibilitatea în principiu a recursului ordinar în cazul în care constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Cât privește incidența în speță a erorii de drept prevăzută de art. 427 alin. (1) pct.

2) Cod de procedură penală, recurentul nu a făcut o careva argumentare în acest sens

și nu a indicat careva motive de fapt și de drept ce ar justifica solicitarea sa că instanța

de apel nu a fost compusă potrivit legii ori au fost încălcate prevederile art. 30, 31 și

33 Cod de procedură penală, în prezenta speță. Instanța de recurs atestă că la

examinarea cauzei în apel încălcări ale legislației procesual-penale, nu au fost comise.

Recurentul invocă concomitent și temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 6) alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală. Deci, de remarcat este acel fapt că acest punct al

normei procesuale supra menționate, de fapt conține 5 temeiuri ce pot fi invocate pentru

recurs, însă autorul recursului nu a indicat concret în baza cărui temei din cele

menționate la pct. 6) al normei respective își întemeiază recursul său.

4

Totodată, Colegiul penal, analizând conținutul recursului declarat și decizia

atacată, consideră că alegațiile recurentului sunt neîntemeiate, or, instanța de apel la

judecarea apelului declarat a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală,

respectând prevederile art. 414 alin.(1), (5) și 417 alin. (8) Cod de procedură penală.

Ca urmare, Colegiul penal consideră că instanța de apel corect și motivat i-a

stabilit inculpatului categoria și măsura de pedeapsă. Astfel, relevând în cuprinsul

deciziei circumstanțele cauzei, și anume gradul prejudiciabil al faptelor comise,

persoana celui vinovat, circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea penală,

instanța de apel just a concluzionat că atingerea scopului pedepsei se va asigura prin

stabilirea acesteia sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității.

La stabilirea pedepsei inculpatului, atât prima instanță, cât și instanța de apel, care

a menținut soluția adoptată de prima, au ținut seama pe deplin de principiile de aplicare,

prevăzute de art. 7, 61 Cod penal și de criteriile generale de individualizare, de

caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, criterii stipulate în art. 75

Cod penal, de toate circumstanțele cauzei, de gravitatea infracțiunilor, care fac parte

din categoria celor ușoare, de motivul acestora, de persoana inculpatului, de condițiile

de viață, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, că și-a

recunoscut vina și s-a căit sincer pentru fapta comisă, solicitând examinarea cauzei în

procedură simplificată, precum și de influența pedepsei aplicate asupra corijării și

reeducării dânsului, anterior nejudecat și astfel, Colegiul reține că, corect s-a ajuns la

concluzia că corectarea inculpatului poate avea loc doar prin munca neremunerată în

folosul comunității cu o durată de 160 ore.

Prin urmare, Colegiul conchide că concluzia instanței de apel pe deplin

corespunde circumstanțelor cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta fiind

aplicată în limitele legii. Totodată, la numirea pedepsei inculpatului instanțele de fond

au ținut cont de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, care stipulează

că în caz de aplicare a pedepsei închisorii inculpatul beneficiază de reducerea cu 1/3

din maximul și din minimul prevăzut de sancțiune, fiind stabilite noi limite cu care

trebuie să opereze instanța de judecată la stabilirea pedepsei.

Prin urmare, criticile formulate de recurent nu conțin indicii unor erori de drept

concret și respectiv nu sunt motivate sub aspectul adoptării unei soluții de casare a

hotărârilor recurate, ca fiind ilegale, iar argumentele referitor la pedeapsa aplicată,

instanța de apel a dat răspuns motivat, soluție pe care o preia și instanța de recurs

ordinar.

Analizând materialele cauzei și decizia instanței de apel, care este bine

argumentată, motivată și în concordanță cu prevederile art. 394 Cod de procedură

penală, Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept ce ar afecta legalitatea hotărârii

judecătorești contestate, iar pedeapsa aplicată inculpatului este individualizată conform

5

prevederilor legale, de aceea Colegiul penal decide asupra inadmisibilității recursului

ordinar declarat ca fiind vădit neîntemeiat.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Druță Boris în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05

noiembrie 2020, în cauza penală privindu-l pe IPATI Ion XXXXX, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 23 martie 2021.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Boico Victor

6