1ra-1089/2021 — art. 157, art. 287 alin. 2 lit. b CP

1ra-1089/2021 — art. 157, art. 287 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1089/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

12 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Gromovenco Vladimir în numele inculpatului, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 decembrie 2020, în

cauza penală privindu-l pe

IGNAT Iurie XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 03.12.2019 – 17.12.2019;

Instanța de apel: 10.01.2020 – 15.12.2020;

Instanța de recurs: 11.03.2021 – 12.05.2021.

c o n s t a t ă:

2019, cauza fiind examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură

penală, Ignat Iurie a fost condamnat pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de:

- art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, la amendă în mărime de 800 u.c.,

echivalentul a 40.000 lei;

- art. 157 Cod penal, la amendă în mărime de 500 u.c., echivalentul a 25.000

lei.

În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, i s-a stabilit definitiv lui Ignat Iurie pedeapsa sub

formă de amendă în mărime de 1000 u.c., echivalentul a 50.000 lei.

S-a încasat de la inculpat în beneficiul statului cheltuielile judiciare legate de

efectuarea expertizelor judiciare în cuantum de 960 lei.

la 13 august 2017, aproximativ la orele 00.45, fiind în stare de ebrietate alcoolică,

acționând împreună cu Prilepa Maxim (în privința căruia există o sentință de

condamnare), aflându-se în stradă, în fața barului „Poliana”, amplasat pe XXXXX,

prin urmare un loc public, fără nici un motiv, din intenții huliganice, demonstrând

1

o obrăznicie deosebită și o lipsă vădită de respect față de societate, încâlcind

grosolan ordinea publică, văzând că Prilepa Maxim a apucat-o de mînă pe Lopatina

Nastasia și nu-i permitea acesteia să plece împreună cu soțul ei, Lopatin Anatolie, a

inițiat un conflict, cerându-i să-i dovedească că este soțul acesteia. După ce

Lopatina Nastassia cu forța și-a eliberat mîna, Prilepa Maxim i-a aplicat o lovitură

cu genunchiul în regiunea abdomenului acesteia și l-a doborât la pământ pe

Lopatin Anatolie, aplicându-i lovituri peste diferite părți ale corpului, iar Ignat

Iurie l-a atacat pe Zhukovsky Anton, care încerca să curme acțiunile huliganice

doborându-l la pământ și aplicându-i lovituri cu piciorul peste diferite părți ale

corpului, provocându-i vătămări corporale neînsemnate sub formă de echimoze în

regiunea ambilor genunchi, regiunea laterală a gambei drepte și stângi. În

continuare, Ignat Iurie a lovit-o peste mâini, în piept și pe Lopatina Nastassia, când

aceasta a intervenit în apărarea lui Zhukovsky Anton, provocându-i acesteia

vătămări corporale neînsemnate sub formă de echimoze la nivelul membrului

superior drept.

Tot el, la 13.08.2017, aproximativ la orele 01.00 fiind în stare de ebrietate

alcoolică, aflându-se în stradă, în fața barului „Poliana”, amplasat pe XXXXX,

după curmarea acțiunilor huliganice, a intrat în altercație cu aceleași persoane, în

special cu Zhukovsky Anton, care insista să caute lanțul din metal prețios pierdut

de către Lopatin Anatolie și fiind enervat de comportamentul acestuia, ca rezultat

al unei agresiuni verbale din partea acestuia, manifestând o încredere exagerată în

sine, fără a prevedea urmările acțiunilor sale, deși trebuia și putea să le prevadă, l-a

împins în piept pe Zhukovsky Anton, care fiind în stare de ebrietate alcoolică, s-a

dezechilibrat și a căzut pe spate, lovindu-se cu capul de asfalt și pierzându-și

cunoștința, fiindu-i provocate, conform raportului de expertiză medico-legală nr.

1933/D din 16.10.2017, vătămare corporală gravă periculoasă pentru viață sub

formă de traumă cranio-cerebrală manifestată prin contuzie cerebrală medie,

fractura liniară oblică a oaselor frontal și parietal pe dreapta, hematom epidural

masiv parietal pe dreapta, focare contuziv-hemoragice frontal bazal și temporal

bazal pe stânga, hemoragie subarahnoidiană difiză.

care a solicitat casarea acesteia în partea penală cu stabilirea inculpatului pedeapsă

sub formă de închisoare

În motivarea cererii de apel a invocat că, nu este de acord cu pedeapsa

stabilită inculpatului, a considerat-o prea blândă în raport cu faptele comise,

totodată considera că ultimul urmează a fi privat de libertate, mai mult ca atât, el

nu a conștientizat cele comise, nu a reparat prejudicial cauzat, nici nu și-a cerut

scuze pentru cele comise. Susținea că suferințele fizice și psihice ce i-au fost

cauzate în rezultatul acțiunilor condamnatului sunt irecuperabile, fiindu-i stabilit

grad de invaliditate pe viață.

2

2020, apelul părții vătămate Zhukovscky Anton a fost admis, cu casarea parțială a

sentinței în partea stabilirii pedepsei și laturii civile și s-a pronunțat în acest sens o

nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță.

Ignat Iurie a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de:

- art. 157 Cod penal la închisoare pe termen de 1an;

- art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal la închisoare pe termen de 1 an.

Confort art. 84 alin. (1) Cod Penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, i s-a stabilit definitiv pedeapsa sub formă de

închisoare pe termen de 1 an și 6 luni cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Acțiunea civilă privind încasarea prejudiciului material înaintată de

Zhukovscky Anton s-a admis în principiu, s-a încasat de la inculpat prejudiciul

moral în mărime de 100.000 lei.

S-a menținut celelalte dispoziții ale sentinței .

fond a stabilit în mod corect situația de fapt și de drept, vinovăția inculpatului care

a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc, apreciind faptele săvârșite de acesta,

încadrarea juridică corespunzătoare materialului probator administrat. Cercetarea

judecătorească s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor procesual-penale privind

administrarea probelor.

Prin urmare, nici procurorul, nici inculpatul și avocatul, nici un alt participant

la proces nu au atacat sentința în partea încadrării juridice a acțiunilor inculpatului,

motiv pentru care instanța de apel s-a expus doar în partea stabilirii și

individualizării pedepsei precum și în privința acțiunii civile.

La stabilirea și individualizarea pedepsei aplicate lui Ignat Iurie, instanța de

fond a luat în considerație faptul că infracțiunile săvârșite de către aceasta fac parte

din categoria celor ușoare și mai puțin grave. S-a specificat că inculpatului la locul

de trai se caracterizează pozitiv (f.d. 1, Vol. II), la evidența medicului narcolog sau

psihiatru nu se afla, circumstanțele atenuante au fost reținute recunoașterea

vinovăției și căința sinceră iar circumstanțele agravante nu au fost stabilite.

Totodată, instanța de fond incorect a aplicat prevederile legale și în

conformitate cu prevederile art. 61, 75 Cod penal, nu a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, stabilindu-i pedeapsă sub formă de amendă

pe care instanța de apel o consideră prea blândă în raport cu faptele comise.

Pedeapsa aplicată de prima instanță este prea blândă, din care motiv conchide de a

admite apelul părții vătămate Zhukovsky Anton.

Instanța de apel a considerat că instanța de fond greșit și-a motivat soluția de

individualizare a pedepsei în privința inculpatului și nu a pătruns în esența

problemei de fapt și de drept, numind o pedeapsă prea blândă inculpatului în baza

art. 287 alin. (2) lit. b) și 157 Cod penal, coroborat cu art. 3641 Cod de procedură

penală. Instanța de apel a conchis că anume pedeapsa cu închisoare va atinge

3

scopul pedepsei penale de restabilire a echității sociale, corectare și reeducare a

inculpatului și prevenirea comiterii de noi infracțiuni, atât din partea

condamnatului, cât și din partea altor persoane.

De asemenea, analizând cerințele părții vătămate și anume în privința

admiterii acțiunii civile cu dispunerea încasării din contul inculpatului a

prejudiciului material precum și prejudiciul moral cauzat, s-a constatat că acestea

parțial și-au găsit confirmare la judecarea apelului declarat. Instanța de fond nu s-a

expus asupra acțiunii civile nici în partea ce ține de încasarea prejudiciului

material, din care considerente instanța de apel a admis apelul părții vătămate și în

partea acțiunii civile ce ține de încasarea prejudiciului moral, cu admiterea în parte

a pretenției privind încasarea de la Ignat Iurie în beneficiul părții vătămate a

prejudiciului moral în sumă de 100.000 lei.

Nu s-a acceptat soluția instanței de fond prin care aceasta nu s-a expus asupra

acțiunii civile, invocând că partea vătămată nu s-a prezentat în ședința de judecată

pentru a-și expune poziția în privința pretențiilor, or, s-a reținut că, examinarea

cauzei a avut loc în procedură simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură

penală, iar din conținutul materialelor cauzei rezultă că partea vătămată nici nu a

fost înștiințat corespunzător despre ședința de judecată.

Astfel, acțiunea civilă privind încasarea prejudiciului material a fost admisă în

principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască

instanța în ordinea procedurii civile, iar referitor la pretențiile privind încasarea

prejudiciului moral în cuantumul solicitat, s-a reținut că suma solicitată de 850.000

lei este, una exagerată suferințelor psihice și fizice a părții vătămate, de impactul

asupra sănătății, din care considerente suma de 100.000 lei este una proporțională

suferințelor cauzate.

Vladimir în numele inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile

art. 427 alin. (1) pct. 6, 10 Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei cu

menținerea sentinței instanței de fond.

În motivare recurentul a indicat că, nu este rațională izolarea inculpatului de

societate iar privarea de libertate pe o perioadă îndelungată are efecte contrare

scopului pedepsei.

La stabilirea pedepsei instanța de apel nu a acordat deplină eficiență și nu s-a

condus de principiile generale de aplicare a pedepsei în conformitatea cu

prevederile art. 61, 75 Cod penal.

Problema de drept de importantă este faptul că, instanța de apel nu a întreprins

toate acțiunile pozitive care se impuneau pentru judecarea legală și imparțială a

apelului declarat, pentru a putea repara toate erorilor de fapt și de drept admise de

prima instanță, la rândul său nu a contribuit la atingerea scopului procesului penal.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului

4

avocatului, menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că

acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Raționamentele instanței privind inadmisibilitatea recursului declarat, se

întemeiază în drept pe dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

potrivit căreia instanța, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu,

este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că

este vădit neîntemeiat.

Potrivit textului recursului declarat, recurentul a indicat ca erori de drept pct.

6) și 10) alin. (1) al art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală cu solicitarea de a se

dispune desființarea deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței.

Conform art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârea

instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii

sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței, însă instanța de recurs precizează că recurentul

referindu-se la pct. 6 din norma menționată, a indicat că hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, fără a-și argumenta motivul

arătat, ceea ce rezultă că acesta este introdus cu titlu declarativ și urmează a fi

respins ca neîntemeiat.

În ce privește argumentul care reprezintă temeiul prevăzut la pct. 10), alin (1)

art. 427 Cod de procedură penală conform căruia hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale, Colegiul constată că, motivele invocate nu sunt aplicabile din punct de

vedere al prezenței erorii de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de

recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.

Instanța de recurs reține că, la solicitarea inculpatului, care a recunoscut

săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu, cauza a fost examinată în procedură

simplificată. În conformitate cu prevederile art. 75 Cod penal, prin criterii generale

de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele stabilite de lege, de care este

obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru

fiecare persoană vinovată în parte.

Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnaților, cât și a altor persoane. La stabilirea categoriei și termenului

5

pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

În acest context, instanța de apel ținând cont de toate circumstanțele cauzei

precum și de persoana inculpatului, corect i-a stabilit acestuia o pedeapsă sub

formă de închisoare, cu aplicarea prevederilor art. 84 Cod penal, pe termen de 1 an

și 6 luni în penitenciar de tip semiînchis, luîndu-se în considerație și prevederile

art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală și încasarea de la inculpat a prejudiciul

moral în mărime de 100.000 lei.

De asemenea s-a luat în considerație și faptul că una din infracțiunile comise

de inculpat este cu intenție, căința sinceră, că infracțiunile săvârșite de către

aceasta fac parte din categoria celor ușoare și mai puțin grave și că circumstanțe

agravante nu au fost stabilite. Colegiul menționează că, pedeapsa este echitabilă

când ea impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui proporționale cu

gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității

sociale, adică a drepturilor și intereselor părții vătămate, a statului și întregii

societăți, perturbate prin infracțiune, astfel că corectarea și reeducarea inculpatului

va avea loc numai în condiții privative de libertate.

În speță, pedeapsa este motivată, individualizată și aplicată inculpatului în

corespundere cu prevederile legale, corespunde principiului proporționalității și

scopului de restabilire a echității sociale, corectare a inculpatului, precum și

prevenirii de săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor

persoane. Hotărârea recurată corespunde tuturor prevederilor legii de procedură

penală, este întemeiată, iar temeiurile invocate nu persistă în cauză, fapt ce permit

instanței de recurs să concluzioneze asupra inadmisibilității recursului declarat, pe

motiv că acesta este vădit neîntemeiat.

În acest punct de analiză, Colegiul consideră necesar de a face trimitere și la

jurisprudența constantă a Curții Europene, prin care s-a statuat cu titlul de principiu

că, în cazul în care instanța supremă refuză să admită o cauză din motivul că nu

sunt întrunite temeiurile legale pentru această cauză, o motivare foarte succintă

poate satisface cerințele art. 6 din Convenție. (cauza Bachowski v. Polonia din

02.11.2010).

Pe cale de consecință, având în vedere cele consemnate supra, Colegiul Penal

statuează asupra soluției de inadmisibilitate a recursului ordinar declarat de

avocatul Gromovenco Vladimir în numele inculpatului, deoarece acesta este vădit

neîntemeiat.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Gromovenco

6

Vladimir în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 15 decembrie 2020, în cauza penală privindu-l pe IGNAT Iurie

XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 11 iunie 2021.

Președinte: Diaconu Iurie

Judecători: Catan Liliana

Guzun Ion

7