1ra-862/2021 — art.192-1 alin.2 lit. c CP

1ra-862/2021 — art.192-1 alin.2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-862/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

30 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Diaconu Iurie,

Judecători – Boico Victor, Catan Liliana,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Movilă Corina în numele inculpatului, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18 noiembrie 2020, în cauza

penală în privința lui,

Paiziuc Adrian XXXXX, născut la

XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 02.06.2020 – 14.07.2020;

Instanța de apel: 03.08.2020 – 18.11.2020;

Instanța de recurs: 01.02.2021 – 30.06.2021.

A C O N S T A T A T :

Paiziuc Adrian a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.1921

alin.(2) lit. c) Cod penal, la 1 an 8 luni închisoare, iar în temeiul art.90

Cod penal, i-a fost suspendată condiționat executarea acestei pedepse

pentru o perioadă de probațiune de 3 ani.

S-a dispus încasarea de la Paiziuc Adrian și Paiziuc Mariana, în

mod solidar, în beneficiul părții vătămate Hiznicencu Victor, a

prejudiciului material cauzat prin infracțiune estimat la 5000 lei.

la ora 02:00, minorul Paiziuc Adrian, în vederea realizării intenției de

răpire a mijlocului de transport fără scop de însușire, fiind în stare de

ebrietate, a pătruns în gospodăria lui Hiznicencu Alexandru, amplasată

în satul Hancăuți, raionul Edineț de unde, prin intenție directă, dându-și

seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările

lor și admițând în mod conștient survenirea acestora, în lipsa acordului

proprietarului, intenționat a răpit din curtea casei motocicleta de model

„Viper EX 150 T”, fără numere de înmatriculare, cu care s-a deplasat în

1

satul Gordinești, raionul Edineț și revenind în satul Hancăuți, a

abandonat-o în gospodăria Minei Bobuțac.

Prima instanță a concluzionat, că vinovăția lui Paiziuc Adrian este

dovedită prin probele din materialele cauzei, administrate la etapa

urmăririi penale, ulterior cercetate în ședința de judecată, pe care ultimul

le-a acceptat la înaintarea cererii în baza art.3641 Cod de procedură

penală, acțiunile ultimului fiind calificate conform semnelor infracțiunii

prevăzute de art.1921 alin.(2) lit. c) Cod penal - răpirea mijlocului de

transport fără scop de însușire, săvîrșită prin pătrundere în spații

îngrădite.

Natalia Ciumac în numele inculpatului Paiziuc Adrian, prin care a

solicitat casarea sentinței în latura pedepsei, cu pronunțarea în această

parte a unei noi hotărâri, prin care în privința lui Paiziuc Adrian să fie

încetat procesul penal de învinuire în comiterea infracțiunii prevăzute de

art.1921 alin.(2) lit. c) Cod penal, cu liberarea lui de răspunderea penală

conform art.54 și art.104 Cod penal.

3.1 În susținerea cererii de apel avocatul Natalia Ciumac în numele

inculpatului Paiziuc Adrian, a invocat că:

- la stabilirea pedepsei inculpatului Paiziuc Adrian instanța de

judecată nu în deplină măsură a ținut cont de prevederile art.54, art.75 și

3 art.104 Cod penal, astfel aplicându-i o măsură de pedeapsă prea aspră,

sub formă de închisoare pe un termen de 1 an 8 luni și în conformitate cu

art.90 Cod penal, s-a dispus neexecutarea pedepsei sub formă de

închisoare aplicate lui Paiziuc Adrian dacă el, în termenul de probațiune

de 3 ani, nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin respectarea condițiilor

probațiunii, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat- pedeapsă care în

viziunea apărării, va periclita starea psihoemoțională a minorului

Paiziuc Adrian de mai departe, ținând cont că se află la o vârstă fragedă -

când se dezvoltă caracterul, de care va depinde viitorul acestuia;

- vârsta fragedă a minorului Paiziuc Adrian, lipsa condamnărilor

anterioare, căința sinceră, recunoașterea vinovăției, dorința de a repara

prejudiciul cauzat, sunt împrejurări care dau temei de liberare de

răspundere penală, cu aplicarea față de acesta a măsurilor de

constrângere cu caracter educativ;

- la stabilirea tipului și măsurii de pedeapsă inculpatului minor,

instanța de judecată, cu referire la solicitarea părții apărării de a aplica în

privința minorului Paiziuc Adrian a prevederilor art.104 Cod penal nu s-

a expus.

2

noiembrie 2020, apelul avocatului Natalia Ciumac în numele

inculpatului Paiziuc Adrian a fost respins ca nefondat, și menținută

sentința, fără modificări.

4.1 În motivarea soluției instanța de apel a menționat că, prima

instanță justificat i-a aplicat inculpatului Paiziuc Adrian pedeapsa sub

formă de închisoare cu suspendarea executării.

Instanța de apel a considerat, că pedeapsa aplicată inculpatului

Paiziuc Adrian este în coraport cu gravitatea faptei comise, ce se atribuie

categoriei de infracțiuni mai puțin grave, în coraport cu categoria

infracțiunii, infracțiuni contra patrimoniului, ținându-se cont și de faptul

că la data comiterii infracțiunii inculpatul era minor și nu a atins vârsta

de 18 ani.

Instanța de apel a ținut cont de specificul infracțiunii comise, de

faptul că deși Paiziuc Adrian anterior nu a fost condamnat, însă la

12.11.2019 prin ordonanța procurorului în procuratura Edineț, Ion

Pascari, s-a încetat urmărirea penală în privința acestuia pe art.1921

alin.(2) lit. c) Cod penal, pe motivul retragerii plângerii (nereabilitare),

adică inculpatul nu a comis infracțiunea ce i se impută pentru prima oară

(f.d.36-38), la locul de trai se caracterizează negativ (f.d.40-41), iar

potrivit referatului presentențial inculpatul are perspective mici de

reintegrare în societate, și a apreciat că scopurile pedepsei în cazul din

speță vor putea fi atinse doar prin stabilirea sancțiunii penale sub formă

de închisoare cu suspendarea executării, or, măsurile educative expres

stipulate de legislator în textul art.104 Cod penal, nu vor fi capabile să-l

reeduce și să-l corecteze pe Paiziuc Adrian, care în scurt timp, la

17.01.2021, va atinge majoratul.

Instanța de apel a apreciat, că măsura de constrângere cu caracter

educativ, nu este oportună, respectiva nu va contribui la reeducarea

acestuia, în cazul eventualei liberări de pedeapsă penală, Paiziuc Adrian

nu-și va forma o atitudine corespunzătoare față de ordinea de drept și

principiile morale.

avocatul Movilă Corina în numele inculpatului, prin care invocând ca

temei de drept prevederile art. 427 Cod de procedură penală, a solicitat

casarea parțială a deciziei, cu emiterea unei noi decizii de încetare a

cauzei penale și liberarea de răspundere penală a lui Paiziuc Adrian, în

conformitate cu prevederile art.54 și 104 Cod penal.

5.1 În susținerea cererii de recurs ordinar avocatul Corina Movilă

în numele inculpatului a invocat că:

3

- la stabilirea tipului și măsurii de pedeapsă inculpatului minor

Paiziuc Adrian instanța de judecată, în conformitate cu art.75 Cod penal,

nu a ținut cont de gravitatea infracțiunilor săvîrșite care

conform legii penale, face parte din categoria infracțiunilor mai puțin

grave, vârsta fragedă a acestuia, care la momentul comiterii infracțiunii

era minor, de personalitatea inculpatului minor, căința sinceră,

recunoașterea vinei, dorința de a recupera prejudiciul cauzat părții

vătămate, lipsa antecedentelor penale.

procurorul a prezentat referință pe marginea recursului declarat,

pledând pentru netemeinicia recursului ca fiind vădit neîntemeiat,

considerând că pedeapsa stabilită de instanța de apel corespunde

criteriilor prevăzute de art. 76-77 Cod de procedură penală precum și

efectelor prescrise de art. 78 Cod penal.

raport cu materialele cauzei, Colegiul Penal concluzionează asupra

inadmisibilității acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în

drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că

argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel. Astfel, instanța de recurs verifică

dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și

dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept

formal și/sau material.

Reieșind din conținutul recursului declarat de către avocatul

Corina Movilă în numele inculpatului, se reține că acesta nu este de

acord cu pedeapsa stabilită inculpatului, temei de casare a hotărârii

deciziei instanței de apel, conținute la pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală - aplicarea pedepsei individualizată contrar prevederilor

legale.

Colegiul Penal constată din recursul declarat că, apărarea nu

contestă starea de fapt stabilită de instanțele de judecată și nici

încadrarea juridică a acțiunilor săvârșite, invocând dezacordul cu

hotărârea instanței de apel prin care în privința inculpatului a fost

stabilită pedeapsa cu închisoare, aplicând prevederile art. 90 Cod penal,

4

acesta pledând pentru liberarea de răspundere penală a inculaptului, în

conformitate cu prevederile art.54 și 104 Cod penal pe cauza penală de

acuzare a lui Paiziuc Adrian.

Referitor la temeiul de casare, invocat de recurent și stipulat la pct.

10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, precum că instanța de apel

a aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, Colegiul

Penal statuează că, acest temei pentru recurs, în prezenta cauză nu și-au

găsit confirmarea.

Prin apelul declarat de către avocatul Corina Movilă în numele

inculpatului, au fost invocate ca argumente de bază, dezacordul cu

aplicarea în privința inculpatului a prevederilor art. 90 Cod penal, adică

suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoare,

considerând că la stabilirea pedepsei inculpatului Paiziuc Adrian prima

instanță nu în deplină măsură a ținut cont de prevederile art.54, art.75 și

art.104 Cod penal, chestiunile asupra cărora urma să se expună instanța

de apel.

Verificând soluția instanței asupra considerentelor apărătorului din

apel, în viziunea Colegiului, instanța de apel nu a neglijat prevederile

alin. (5) art. 414 Cod de procedură penală, fiind oferite răspunsuri la

argumentele esențiale, care au și constituit fondul apelului,

argumentându-și complet și obiectiv soluția cu privire la pedeapsa

aplicată.

De asemenea, instanța de recurs constată că, hotărârea contestată

corespunde cerințelor prevăzute la alin. (8) art. 417 Cod de procedură

penală, cuprinzând temeiuri de fapt și de drept, ce au dus la respingerea

apelului declarat de către apărător și motivarea concluziilor privind

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, acordând deplină eficiență

prevederilor art. 61, 75 Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire la

individualizarea pedepsei inculpatului, fără a fi admise careva erori în

acest sens, stabilind în privința acestuia o pedeapsă echitabilă sub formă

de închisoare, cu suspendare condiționată, pe o perioadă de probațiune.

Opozant celor invocate de recurent la capitolul efectuării unei

individualizări eronate a pedepsei aplicate în privința inculpatului, care

nu va atinge scopul pedepsei penale, instanța de recurs relevă, că în

cazul săvârșirii unei infracțiuni, instanța de judecată este singura în

măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei

pentru infractorul care a comis infracțiunea, având deplina libertate de

acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de

regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului,

duratei ori a cuantumului pedepsei.

5

Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și

individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze

scopurile legii penale și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în

strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal și

stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială.

În același rând, instanța de recurs menționează că, conform alin. (1)

art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei

infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea

specială și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a

prezentului Cod. Așadar, persoanei declarate vinovate trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza

căruia persoana se declară vinovată, iar după caz, instanța este în drept

să aplice și prevederile părții generale a Codului penal, în special a

dispozițiilor art. 90 Cod penal.

În cauza suspusă judecării, prima instanță, la cererea inculpatului

Paiziuc Adrian a judecat cauza în procedura prevăzută de art. 3641 alin.

(8) Cod de procedură penală.

Respectiv, după ce a stabilit pedeapsa potrivit tuturor criteriilor

generale de individualizare a pedepsei, continuând operațiunea de

individualizare cu privire la săvârșirea infracțiunii, ținând cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, instanța de judecată

poate dispune suspendarea executării pedepsei aplicate vinovatului.

Astfel, dezacordul părții apărării în acest sens exprimat prin

recursul ordinar declarat cu invocarea prezenței erorii prevăzute la art.

427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, nu este întemeiat, întrucât

din analiza procedurii de stabilire a pedepsei și modului de executare

efectuat de către instanțele inferioare, Colegiul Penal a stabilit că această

procedură a fost efectuată fără careva derogări de la normele legale,

motivele apărătorului din recursul declarat fiind vădit neîntemeiate.

Reieșind din conținutul hotărârii contestate, Colegiul Penal

consideră că, prima instanță întemeiat a concluzionat despre posibilitatea

aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, în privința inculpatului,

evidențiind faptul că a contribuit activ la descoperirea infracțiunii, s-a

căit de cele comise, iar circumstanțe agravante nu au fost stabilite la caz.

Precum și faptul că, Paiziuc Adrian anterior nu a fost condamnat, însă la

12.11.2019 prin ordonanța procurorului în procuratura Edineț, Pascari

Ion, s-a încetat urmărirea penală în privința acestuia pe art.1921 alin.(2)

lit. c) Cod penal, pe motivul retragerii plângerii (nereabilitare), adică

inculpatul nu a comis infracțiunea ce i se impută pentru prima oară

(f.d.36-38), la locul de trai se caracterizează negativ (f.d.40-41), iar

6

potrivit referatului presentențial inculpatul are perspective mici de

reintegrare în societate. Aceste împrejurări au permis instanțelor de fond

de a da dovadă de îngăduință față de inculpat, considerând că acesta a

fost un incident în viața lui. Totodată, prin aplicarea la caz a dispozițiilor

art. 90 Cod penal, se vor evita neajunsurile pe care le poate atrage

contactul cu mediul din penitenciar, iar instanța de fond stabilindu-i

inculpatului o perioadă de probațiune în limitele prevăzute de lege, a

avut intenția pentru ca acesta să-și facă concluziile respective și astfel să

fie atins scopul legii penale.

Colegiul Penal mai reține că criticile formulate de recurent au

format obiect de discuție la judecarea cauzei penale în instanța de apel și

i-a fost dată o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă

în prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe

deplin și a cărei reluare nu se mai impune, având în vedere și faptul că

verificând hotărârea atacată în raport cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod

de procedură penală, temeiuri de casare a hotărârii atacate nu s-au

stabilit.

Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale nu

se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita

repetări inutile, le acceptă și le însușește, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs.

România din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din CEDO, deși obligă

instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca

impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de 9 Hurk

vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces

echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor

furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Având în vedere toate circumstanțele cauzei în cumul, ținând cont

de principiul umanismului, prevăzut de art. 4 Cod penal, cât și de

prevederile art. 61 alin. (2) Cod penal, instanța de recurs consideră că, nu

este rațională executarea pedepsei reale cu închisoarea de către

inculpatul Paiziuc Adrian, iar instanța de apel just a conchis de a

menține aplicarea în privința acestuia a prevederilor art. 90 Cod penal,

iar careva impedimente legale în acest sens nefiind stabilite.

Prin urmare, Colegiul penal apreciază că argumentele apărării din

recursul ordinar declarat nu pot întruni necesitarea casării deciziei

instanței de apel sub aspectul contestat, neregăsindu-se incident speței

7

temeiul de drept invocat, astfel recursul urmând a fi declarat inadmisibil,

ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Movilă Corina în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 18 noiembrie 2020, în cauza penală în

privința lui Paiziuc Adrian X, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 28 iulie 2021.

Președinte Diaconu Iurie

Judecători Boico Victor

Catan Liliana

8