1ra-1898/2021 — art. 42 alin. 3, 248 alin. 5 lit. b CP

1ra-1898/2021 — art. 42 alin. 3, 248 alin. 5 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1898/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

22 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit în componența:

președinte Nadejda Toma

judecători Liliana Catan

Iurie Diaconu

Ion Guzun

Victor Boico

a judecat, fără participarea părților, recursul ordinar, declarat împotriva deciziei

Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 14 iunie 2021 de către avocatul

Tabarcea Alexandr în comun cu inculpatul

Pavlenco Victor XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 18.06.2020 – 16.11.2020;

Instanța de apel: 01.12.2020 – 14.06.2021;

Instanța de recurs: 01.09.2021 – 22.11.2021.

Asupra recursului ordinar declarat, Colegiul Penal lărgit

c o n s t a t ă:

Pavlenco Victor a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

42 alin. (3), art. 248 alin. (5) lit. b) Cod penal și condamnat, cu aplicarea art. 3641

alin. (8) Cod de procedură penală, la închisoare pe un termen de 3 (trei) ani, în

penitenciar de tip semiînchis.

În conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal s-a dispus suspendarea

condiționată a executării pedepsei cu închisoare pe un termen de probațiune de 2

(doi) ani.

A fost respinsă cererea acuzatorului de stat privind încasarea din contul

inculpatului în beneficiul statului a contravalorii mijlocului de transport în valoare de

172 686 lei.

S-a dispus trecerea forțată și gratuită în proprietatea statului a 773 pandantive

confecționate din aur cu titlul 333; 761 inele confecționate din aur cu titlul 333; 529

perechi de cercei confecționați din aur cu titlul 333; 27 lănțișoare confecționate din

aur cu titlul 333 și 27 brățări confecționate din aur cu titlul 333 cu greutatea totală de

4132,34 grame, precum și 561 perechi de cercei confecționați din argint cu titlul 925;

321 inele confecționate din argint cu titlul 925; 884 lănțișoare confecționate din

argint cu titlul 925 și 103 brățări confecționate din argint cu titlul 925 cu greutatea

totală de 6186,59 grame.

1

S-a dispus încasarea din contul inculpatului în beneficiul statului a 16800 lei cu

titlu de cheltuielile judiciare.

S-a dispus ridicarea sechestrului aplicat prin încheierea Judecătoriei Chișinău nr.

12-481/2019 din 25 aprilie 2019 de pe bunurile care aparțin inculpatului și anume: 1)

autoturismul de model „Honda CRV”, verde, număr de înmatriculare XXXXX, anul

fabricării 1999, număr caroserie XXXXX; 2) autoturismului de model „Toyota RAV-

4”, alb, număr de înmatriculare XXXXX, anul fabricării 2009, număr caroserie

XXXXX; 3) cotei-părți de 813 500 lei (50,33%) în capitalul social al SRL „Auratus”,

cod fiscal XXXXX; 4) 1/2 cotă-parte din suma de 81 334, 14 lei pe contul XXXXX,

deținut de Osievscaia Minodora în BC „Victoriabank” SA și anume 40 667, 07 lei; 5)

1/2 cotă-parte din imobilul (încăpere nelocativă) din XXXXX, număr cadastral

XXXXX, cu valoarea estimată de 459 052 lei (valoarea a 1/2 cotă-parte de 229 526

lei).

Cod de procedură penală, în fapt, a constatat că inculpatul Pavlenco Victor pe

parcursul lunii decembrie 2018, acționând cu intenție directă, împreună și prin

înțelegere prealabilă cu persoane în privința cărora cauza a fost disjunsă, urmărind

scopul trecerii peste frontiera vamală a Republicii Moldova a bunurilor și anume a

articolelor din metale prețioase procurate din Turcia, fără a fi declarate în

documentele vamale, urmărind scopul obținerii unui profit, prin ulterioara

comercializare a bunurilor provenite din contrabandă, a elaborat și a pus în aplicare

un plan infracțional în acest sens.

Astfel, Pavlenco Victor, fiind cunoscut cu persoana în privința căreia cauza a

fost disjunsă și care este originar din R. Turcia și cetățean al acestei țări, a convenit

cu ultimul, ca acesta să procure diferite obiecte confecționate din metale prețioase din

R. Turcia, după care, prin intermediul unor persoane prestabilite care urmau să

transporte aceste obiecte peste frontiera vamală a R. Moldova fără a fi declarate, să le

transmită ulterior lui Pavlenco Victor, care la rândul său urma să le comercializeze pe

teritoriul Republicii Moldova. Întru realizarea planului criminal, după ce la începutul

lunii decembrie 2018, persoana în privința căreia cauza a fost disjunsă, în timp ce se

afla în or. Istanbul din R. Turcia și la indicația lui Pavlenco Victor, în circumstanțe

necunoscute, a procurat: 773 pandantive confecționate din aur cu titlul 333; 761 inele

confecționate din aur cu titlul 333; 529 perechi de cercei confecționați din aur cu

titlul 333; 27 lănțișoare confecționate din aur cu titlul 333 și 27 brățări confecționate

din aur cu titlul 333 cu greutatea totală de 4132,34 grame, precum și 561 perechi de

cercei confecționați din argint cu titlul 925; 321 inel confecționate din argint cu titlul

925; 884 lănțișoare confecționate din argint cu titlul 925 și 103 brățări confecționate

din argint cu titlul 925 cu greutatea totală de 6186,59 grame, le-a repartizat în două

loturi și le-a transmis cetățenilor în privința cărora cauza a fost disjunsă, în vederea

transportării acestor obiecte confecționate din metale prețioase peste frontiera vamală

Republica Moldova, fără a fi declarate la controlul vamal.

Prin urmare, la 16.12.2018, în jurul orelor 03:41, persoana în privința căreia

cauza a fost disjunsă, deplasându-se cu mijlocul de transport de model „Mercedes

Sprinter 313 CDI”, cu numărul de înmatriculare XXXXX s-a prezentat în zona de

control vamal a postului vamal Giurgiulești PVFI, la intrarea în țară, pe unde a trecut

peste frontiera vamală a Republicii Moldova, fără a declara controlului vamal: 884

2

lănțișoare confecționate din argint cu titlul 925 și 103 brățări confecționate din argint

cu titlul 925 cu greutatea totală de 3828 grame, cu valoarea în vamă în mărime de 80

005,2 lei, primite de la persoana în privința căreia cauza a fost disjunsă, pe care

ulterior, la 19.12.2018 le-a transmis lui Pavlenco Victor prin intermediul șoferului de

pe cursa Comrat-Chișinău, în privința căreia cauza a fost disjunsă.

În continuare, în vederea realizării aceluiași plan infracțional, la 18.12.2018, în

jurul orei 13:30, persoana în privința căreia cauza a fost disjunsă, deplasându-se cu

mijlocul de transport de model „MAN”, cu numărul de înmatriculare XXXXX dotat

cu semiremorca de model „KAESSBOHRER”, cu numărul de înmatriculare

XXXXX, s-a prezentat în zona de control vamal a postului vamal Leușeni PVFI, la

intrarea în țară, pe unde a trecut peste frontiera vamală a Republicii Moldova, fără a

declara controlului vamal: 773 pandantive confecționate din aur cu titlul 333; 761

inele confecționate din aur cu titlul 333; 529 perechi de cercei confecționați din aur

cu titlul 333; 27 lănțișoare confecționate din aur cu titlul 333 și 27 brățări

confecționate din aur cu titlul 333 cu greutatea totală de 4132,34 grame, precum și

561 perechi de cercei confecționați din argint cu titlul 925 și 321 inele confecționate

din argint cu titlul 925 cu greutatea totală de 2358,59 grame, primite de la persoana în

privința căreia cauza a fost disjunsă, cu valoarea în vamă în mărime de 1 466 908, 57

lei, valoare ce depășește 100 de salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite

prin Hotărârea de Guvern în vigoare la momentul săvârșirii faptei, care ulterior, la

data de 19.12.2018 au fost depistate și ridicate de către reprezentanții organului de

urmărire penală în momentul transmiterii acestora lui Pavlenco Victor.

În atare circumstanțe, Pavlenco Victor, împreună și prin înțelegere prealabilă cu

persoane în privința cărora cauza a fost disjunsă și alte persoane neidentificate la

moment de către organul de urmărire penală, în perioada de timp cuprinsă între

16.12.2018–18.12.2019, au trecut peste frontiera vamală a Republicii Moldova, la

intrarea în țară, fără a declara controlului vamal, un lot de 4132,34 grame de articole

din aur și 6186,59 grame de articole din argint, cu valoarea în vamă în mărime totală

de 1 546 913,77 lei.

În drept, aceste acțiuni ale inculpatului, prima instanță le-a calificat în baza art.

42 alin. (3), 248 alin. (5), lit. b) Cod penal – organizator la trecerea peste frontiera

vamală a Republicii Moldova a bunurilor valoarea cărora depășește 100 de salarii

medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin Hotărârea de Guvern în vigoare

la momentul săvârșirii faptei, prin nedeclarare în documentele vamale, comisă de

mai multe persoane.

Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale, Dumitru Ștefîrță prin care a

solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care lui Pavlenco Victor, recunoscut culpabil de săvârșirea

infracțiunii prevăzute la art. 42 alin. (3), art. 248 alin. (5), lit. b) Cod penal, să-i fie

stabilită pedeapsa, cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, cu închisoare pe un termen de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare, în

penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea cerințelor apelantul a invocat că pedeapsa stabilită lui Pavelnco

Victor nu corespunde exigențelor criteriilor de individualizare a pedepsei, or

inculpatul este organizatorul activității de contrabandă, care a atras în activitate

3

infracțională ceilalți participanți, tot el fiind beneficiarul final al articolelor din aur și

argint trecute prin contrabandă peste frontiera vamală.

De asemenea, urmează a se ține cont și de faptul că, valoarea lotului de marfă

trecut prin contrabandă peste frontiera vamală este de 1546913,77 lei, iar prin

nedeclararea acestuia și eschivarea de la achitarea tuturor drepturilor de import, s-a

atentat direct la securitatea economică a țării.

Totodată, reieșind din circumstanțele concrete ale cauzei și modul cum a

acționat inculpatul, nu se constată careva temeiuri pentru suspendarea condiționată a

executării pedepsei, iar circumstanțele atenuante reținute în favoarea inculpatului, au

fost deja luate în considerație odată cu stabilirea pedepsei minime prevăzute de

sancțiunea art. 248 alin. (5) Cod penal.

Prin urmare, restabilirea echității sociale, corectarea și resocializarea

condamnatului precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnaților, cât și a altor persoane, pot fi atinse doar prin aplicarea pedepsei cu

închisoare cu executarea reală a acesteia.

2021 a fost admis apelul, casată parțial sentința și pronunță o nouă hotărâre, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Pavlenco Victor, recunoscut

vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (3), 248 alin. (5) lit. b) Cod

penal, i s-a stabilit pedeapsa cu închisoare pe termen de 2 (doi) ani, în penitenciar de

tip semiînchis, calculându-i-se termenul de executare a pedepsei din data reținerii, cu

includerea în acest termen a perioadei reținerii și arestului preventiv din 19.12.2018–

15.02.2019 și arestului la domiciliu din 15.02.2019–18.05.2019.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

4.1. Instanța de apel a statuat că starea de fapt reținută și de drept apreciată de

prima instanță concordă cu circumstanțele stabilite în baza probelor administrate în

cauză, acțiunile inculpatului corect fiind încadrate în baza art. 42 alin. (3), 248 alin.

(5), lit. b) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a conchis că, prima instanță nu și-a motivat soluția

referitor la modalitatea de executare a pedepsei aplicate lui Pavlenco Victor, în

sentința nefiind indicate circumstanțele sau caracteristicile personalității inculpatului

ce ar permite concluzionarea că scopul pedepsei penale poate fi realizat prin

dispunerea suspendării condiționate a executării pedepsei.

Argumentul primei instanței că Pavlenco Victor și-a făcut concluziile necesare,

pe perioada cât s-a aflat în custodia statului (19.12.2018 – 18.05.2019) nu poate

constitui drept temei în baza căreia să fie constatat faptul că, atingerea scopului

pedepsei penale poate avea loc prin suspendarea condiționată a executării pedepsei,

deoarece în privința inculpatului a fost aplicată măsura preventivă, arestul preventiv

și arestul la domiciliu, ca măsuri preventive în cadrul urmăririi penale.

În acest sens, instanța de apel a notat că raționamentul de aplicare a prevederilor

art. 90 Cod penal, are la origine persoana și comportamentul acestuia până la

săvârșirea infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele de

urmărire penală și de judecare a cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își

apreciază fapta social periculoasă încă de la momentul descoperirii ei cum ar fi:

conduita bună a infractorului, stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii

sau pentru a repara paguba pricinuită, comportarea sinceră în cursul procesului.

4

Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de judecată, într-

un caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu

periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea

de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs sau

a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit,

conduita după săvârșirea faptei și în cursul procesului penal, nivelul de educație,

vârsta, starea de sănătatea, situația familială și socială etc.

Suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoare depinde de

întrunirea cumulativă a mai multor condiții, expres și limitative prevăzute de lege,

care privesc, pe de o parte, pedeapsa aplicată și natura infracțiunii – condiții

obiective, iar pe de altă parte, situația și persoana infractorului – condiții subiective.

În cadrul condițiilor suspendării, persoana inculpatului interesează sub raportul

periculozității sale, decurgând, în primul rând, din faptă și din împrejurările în care

aceasta a fost săvârșită, iar în al doilea rând, din persoana infractorului, care trebuie

studiată pentru a se putea constata dacă aceasta se poate corecta fără executarea

pedepsei.

Aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal nu reprezintă o categorie aparte de

pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin lege de a demonstra că infracțiunea

comisă de ea este un incident în viața acesteia. În afară de motivele care au servit

temei pentru stabilirea pedepsei principale, instanța de fond trebuia să motiveze

suplimentar, din care considerente a concluzionat că, nu este rațional ca inculpatul să

execute real termenul de pedeapsă stabilit. Analizând condițiile în care poate fi

acordată suspendarea executării pedepsei rezultă că aceasta nu este un drept al

inculpatului, ci o facultate a instanței de judecată, care este liberă să aprecieze dacă

este cazul să o acorde.

Astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță, în procesul de individualizare

a pedepsei, sub aspectul modalității de executare a acesteia, nu a supus aprecierii

acele circumstanțe ce țin de faptul că, anume inculpatul Pavlenco Victor este

organizatorul activității de contrabandă imputate, atrăgând în activitatea infracțională

alte persoane precum și este beneficiarul final al articolelor din aur și argint trecute

prin contrabandă peste frontiera vamală, el urmând să realizeze bunurile trecute prin

contrabandă pe teritoriul Republicii Moldova, prin intermediul rețelei de magazine

SRL „Articole din Aur” al cărui administrator este și, în consecință, să beneficieze pe

deplin de avantajele materiale obținute în rezultatul comiterii infracțiunii.

De asemenea, prima instanță nu a ținut cont de faptul că, valoarea lotului de

marfă trecut prin contrabandă peste frontiera vamală este de 1546913,77 lei, iar prin

nedeclararea acestuia și eschivarea de la achitarea tuturor drepturilor de import, s-a

atentat direct la securitatea economică a țării, iar săvârșirea faptelor penale nu se

datorează unui concurs accidental de împrejurări din viața sa, ci inculpatul Pavlenco

Victor a comis cu intenție directă o infracțiune care se califică ca fiind gravă.

Tot în acest context, instanța de apel a considerat relevant de a menționa faptul

că, prin sentința Judecătoriei Hâncești, sediul Central din 22.01.2020, Fratea Ivan a

fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (2), art.

248 alin. (5), lit. b) Cod Penal și i s-a stabilit pedeapsa sub formă de închisoare pe un

termen de 4 ani, în penitenciar de tip semiînchis. Iar, în conformitate cu art. 4 Cod

5

penal, întreaga reglementare juridică are menirea să apere, în mod prioritar, persoana

ca valoare supremă a societății, drepturile și libertățile acesteia. Legea penală nu

urmărește scopul de a cauza suferințe fizice sau de a leza demnitatea omului. Nimeni

nu poate fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau

degradante. Potrivit art. 5 Cod penal, persoanele care au săvîrșit infracțiuni sînt egale

în fața legii și sînt supuse răspunderii penale fără deosebire de sex, rasă, culoare,

limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială,

apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.

Deci, la caz, nu este oportun de a menține soluția primei instanțe privind

suspendarea condiționată a executării pedepsei în conformitate cu art. 90 Cod penal,

or, condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei nu va duce la

atingerea scopului stabilit prin pedeapsa aplicată.

În contextul celor indicate supra, instanța de apel a conchis de a-i aplica lui

Pavlenco Victor, recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 42

alin. (3), 248 alin. (5) lit. lit. b), d) Cod penal, pedeapsa sub formă de închisoare pe

un termen de 2 (doi) ani, în penitenciar de tip semiînchis, or personalitatea

inculpatului dar și împrejurările și modalitatea de comiterea a faptei prejudiciabile

atestă că, scopul pedepsei poate fi realizat doar prin izolarea acestuia de societate,

această măsură de pedeapsă va contribui la neadmiterea pe viitor a încălcărilor ordinii

de drept din partea acestuia și va avea un impact pozitiv asupra conștientizării de

către inculpat a pericolului social al faptelor comise.

inculpatul Pavlenco Victor.

Recurenții indică la prezența erorilor de drept prevăzute de pct. 6), 10) și 16)

alin. (1) ar. 427 Cod de procedură penală și motivează că hotărârea instanței de apel,

cât privește modalitatea de executare a pedepsei stabilite lui Pavlenco Victor, nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; că a fost aplicată o pedeapsă

individualizată contrar prevederilor legale și că norma aplicată în hotărâre contravine

unei hotărâri de aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de

Justiție.

Astfel, în viziunea titularilor, instanța de apel nu a pus în balanță personalitatea

inculpatului și comportamentul pozitiv al acestuia până la și după săvârșirea

infracțiunii precum și pe perioada examinării cauzei penale.

Mai mult, instanța de apel a indicat la lipsa circumstanțelor atenuante, cu toate

că Pavlenco Victor a recunoscut vina și sincer s-a căit.

Totodată, instanța de apel a lăsat fără apreciere faptul că inculpatul anterior nu

este judecat și că autorul infracțiunii de contrabandă a fost condamnat la o pedeapsă

privativă de libertate a cărei executare a fost suspendată condiționat pe un termen de

probă, deci, în cazul lui Pavlenco Victor nu a fost respectat principiul egalității în fața

legii.

Subsidiar, recurenții au indicat și că infracțiunea săvârșită de inculpat este una

fără aplicarea violenței și fără de cauzare de prejudicii terțelor persoane. Prin

confiscarea bunurilor s-a plătit un preț mult mai mare decât costurile vamale și

dreptul de import, iar Curtea Supremă de Justiție, de regulă, aplică pedepse non-

privative de libertate în cazuri similare.

6

În baza celor expuse, se solicită casare deciziei și menținerea sentinței, or apelul

procurorului a fost greșit admis.

procedură penală, depune procurorul prin care se solicită inadmisibilitatea recursului,

pe motiv că este vădit neîntemeiat.

integrală a deciziei având loc la 21 iulie 2021, iar recursul datează cu 11 august 2021.

ajunge la concluzia că acesta urmează a fi admis, cu casarea totală a deciziei instanței

de apel și menținerea hotărârii primei instanțe, apelul fiind greșit admis.

La caz, se relevă că obiectul cenzurii instanței de recurs este limitat doar la

examinarea chestiunilor de drept, cât privește individualizarea pedepsei (cuantumul și

modalitatea de executare a pedepsei), or procurorul nu a fost de acord cu sentința cât

privește cuantumul pedepsei aplicate lui Pavlenco Victor și modalitatea de executare

a acesteia, solicitând aplicarea a 3 ani și 6 luni închisoare cu executare în penitenciar

de tip semiînchis.

În lumina practicii constante a CtEDO și a instanțelor naționale, în cazul în care

se constată încălcări ale prevederilor legale, hotărârea instanței de apel urmează a fi

desființată, cu trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată, de vreme ce viciul fundamental admis în cadrul unei proceduri

precedente, care afectează hotărârea pronunțată, este o ignorare esențială a drepturilor

și libertăților garantate de CoEDO, de alte tratate internaționale, de Constituția

Republicii Moldova și de alte legi naționale, instanțele de recurs sunt obligate de a

rectifica eroarea de procedură comisă de instanțele ierarhic inferioare, în caz contrar

art. 6 CoEDO este încălcat, or se afectează echitatea procedurii (hotărârea CtEDO Leoni

versus Italia).

Rezultând din conținutul cererii de recurs, se constată că recurentul, invocând

temeiurile de casare prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) și 16) Cod de

procedură penală, pledează pentru desființarea deciziei instanței de apel, motivând că

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, au fost aplicate

pedepse individualizare contrar legii și norma de drept aplicată în hotărârea atacată

contravine unei hotărîri de aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea

Supremă de Justiție.

Potrivit prevederilor expuse de legislator în art. 434 Cod de procedură penală,

judecând recursul împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din

dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.

În drept, soluția instanței de recurs se fundamentează pe prevederile art. 435

alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală potrivit cărora, judecând recursul,

instanța este în drept să-l admită, cu casarea hotărârii atacate și cu menținerea

sentinței, dacă apelul a fost greșit admis.

Într-un prim aspect, Colegiul menționează că eroarea de drept prevăzută la pct.

6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și-a găsit confirmare, or instanța de apel

la adoptarea soluției asupra apelurilor declarate nu a respectat întocmai prevederile

legale, ignorând exigențele legii procesual-penale în partea motivării hotărârii.

7

Potrivit jurisprudenței constante a CtEDO, dispozițiile art. 6 § 1 CoEDO impun

instanțelor naționale să-și motiveze deciziile, în considerentele hotărârii trebuind să

se regăsească argumentele care au stat la baza pronunțării acesteia.

În continuarea aceluiași gând, CtEDO a consemnat în repetate rânduri că, la

judecarea cauzei de către instanța de apel și la adoptarea deciziei, trebuie să se

analizeze din nou cauza, în fapt și în drept, și să se răspundă argumentat la criticile și

mijloacele invocate de părți, or, doar astfel se demonstrează că părțile au fost auzite

în cadrul examinării acestei cauze penale (hotărârea Fomin versus R. Moldova).

Totodată, în corespundere cu jurisprudența națională, hotărârea judecătorească

trebuie să fie legală și motivată.

Astfel, hotărârea trebuie să corespundă, atât după formă cât și după conținut,

cerințelor Codului de procedură penală. Ea se expune în mod consecvent, astfel ca

noua situație să decurgă din cea anterioară și să aibă legătură logică cu ea,

excluzându-se folosirea formulărilor inexacte, generale și contradictorii.

Motivarea unei hotărâri trebuie înțeleasă ca un silogism logic, de natură a

explica inteligibil hotărârea luată, fapt ce presupune, o expunere a argumentelor

fundamentale, care, prin conținutul lor sunt susceptibile să influențeze soluția.

Considerentele hotărârii, reprezentând explicitarea soluției din dispozitiv, sprijinul

necesar al acestuia, fac corp comun cu dispozitivul și intră deopotrivă în autoritate de

lucru judecat, raportat la părțile din dosar și obiectul cauzei.

Deci, motivarea unei hotărâri trebuie să fie clară și precisă, să se refere la

probele administrate în cauză și să fie în concordanță cu acestea, să răspundă în fapt

și în drept la toate aspectele incidente în cauză, să conducă în mod logic și

convingător la soluția din dispozitiv.

Față de cele ce preced, Colegiul reiterează că, declanșând o continuare a

judecării cauzei în fond, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept,

întrucât odată exercitat, produce un efect devolutiv complet, în sensul că provoacă un

control integral atât în fapt, cât și în drept, în privința persoanelor care l-au declarat și

vizavi de problemele ce le ridică aceștia.

Cu alte cuvinte, fiind investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a

efectuării cercetării judecătorești, în decizia adoptată trebuia să expună concluzia

generală pe marginea apelului, precum și temeiurile de fapt și de drept care au dus la

respingerea criticilor invocate de inculpat, analizând probele și indicând expres care

sunt motivele respingerii unora și aprecierii critice a altora.

Conform practicii constante CtEDO, dreptul la un proces echitabil nu poate fi

considerat efectiv decât dacă susținerile parților sunt examinate de către instanță,

aceasta având obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor,

argumentelor și elementelor de proba sau cel puțin de a le aprecia (hotărârea Achina

versus Romania).

Din lecturarea textului deciziei, rezultă că instanța de apel în pct. 5.7.2. a

deciziei recurate a indicat că analizează doar soluția primei instanțe cât privește

individualizarea pedepsei, sub aspectul executării acesteia și în pct. 5.7.3. – 5.7.7 a

deciziei face referire la art. 90 Cod penal (cazuri de aplicare), a conchis că nu este

oportun de a menține soluția primei instanțe privind suspendarea condiționată a

executării pedepsei pe un termen de probațiune. O altă motivare decât enunțarea

conținutului art. 4, 5 și 90 Cod penal decizia instanței de apel și referirea că și autorul

8

infracțiunii (Fratea Ivan) a fost de asemenea condamnat la pedeapsă cu închisoare cu

executare în penitenciar (fapt eronat), decizia nu conține.

Prin urmare, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii și hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Totodată, la caz, se atestă și prezența erorii de drept prevăzută de art. 427 alin.

(1) pct. 10) Cod de procedură penală.

Astfel, supunând verificării alegațiile recurentului referitoare la modalitatea de

executare a pedepsei aplicate lui Pavlenco Victor de către instanța de apel, raportate

la actele cauzei, se constată că acestea sunt întemeiate.

Pentru a statua asupra acestei concluzii, instanța de recurs, pornește de la aceea

că, rolul punitiv și de coerciție în privința infractorilor este exercitat de stat prin

sistemul de pedepse reglementate de legea penală. Eficiența acestor pedepse se

apreciază în dependență de gradul în care a fost atins scopul pedepsei și în funcție de

impactul exercitat asupra infractorului, în particular, și a întregii societății, în general.

Orice pedeapsă are drept obiectiv aplicarea unui tratament sancționator infractorului,

pentru prevenirea săvârșirii unor noi infracțiuni, ceea ce presupune o individualizare

adecvată a reacției sociale la faptele prejudiciabile prescrise de legea penală.

Scopul aplicării pedepsei penale exclamat de legislator în art. 61 Cod penal,

urmărește restabilirea echității sociale, corectarea infractorilor, prevenirea săvârșirii

de noi infracțiuni, atât din partea acestora, cât și a altor persoane. Așadar, ca măsură

de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de

exemplaritate, în ceea ce privește comportamentul făptuitorului.

Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării

legii penale și de evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte infracționale.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului incriminat prin rechizitoriu

inculpatului, la caz, fiind incident art. 42 alin. (3), 248 alin. (5) lit. lit. b), d) Cod

penal. Mai concret, termenul pedepsei și modalitatea de executare a acesteia, în afară

de gravitatea infracțiunii săvârșite, se stabilește având în vedere persoana celui

vinovat, care include date privind gradul de dezvoltare psihică, situația materială,

familială sau socială, prezența sau lipsa antecedentelor penale, comportamentul

inculpatului până și după săvârșirea infracțiunii, toate acestea țin de personalitatea

infractorului. Totodată, categoria și termenul (limita) de pedeapsă ce urmează a fi

stabilit inculpatului se apreciază în dependență de circumstanțele atenuante și

agravante existente în dosar, prevăzute de art. 76 – 77 Cod penal, precum și, efectele

acestora prescrise în art.78 Cod penal.

Altfel spus, instanțele judecătorești, la adoptarea hotărârii trebuie să nu

subestimeze principiul obligativității coroborării dintre criteriile generale și cele

speciale de individualizare a pedepsei, având în vedere că criteriile generale au

caracter obligatoriu la individualizarea oricărei pedepsei, la alegerea categoriei și

termenului acesteia, la stabilirea atât a pedepsei principale, cât și a celei

complementare. Aceste criterii nu pot fi utilizate separat, ci numai în ansamblu, iar

neglijarea unuia din aceste criterii la aplicarea pedepsei înseamnă că pedeapsa

9

aplicată a fost individualizată contrar prevederilor legale, temei pentru casarea

hotărârii judecătorești – art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală.

Revenind la circumstanțele concrete ale cauzei, Colegiul evidențiază că,

Pavlenco Victor, prin acțiunile sale infracționale, a comis din intenție, o infracțiune

gravă. Inculpatul este pentru prima oară pe banca de acuzare, se caracterizaeză

pozitiv la locul de trai, este încadrat în câmpul muncii și nu se află la evidența

medicului narcolog. De asemenea, el recunoaște vina în cele ce i se incriminează și

sincer se căiește de cele săvârșite, fiind prezente circumstanțe ce atenuează

răspunderea penală și lipsesc cele ce o agravează.

După verificarea legalității și temeiniciei sentinței, la sesizarea acuzării, instanța

de apel a intervenit în sentință și a exclus aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal,

având în vedere personalitatea inculpatului, dar și împrejurările și modalitatea de

comitere a faptei, făcând referire și că autorul infracțiunii (Fratea Ivan) a fost de

asemenea condamnat la pedeapsă cu închisoare cu executare în penitenciar (fapt ce

contravine deciziei 1a-351/2020) cât și că inculpatul, prin nedeclararea bunurilor, s-a

eschivat de la achitarea drepturilor de import (circumstanță ce depășește limitele

învinuirii aduse).

Față de lucrul judecat de către instanța de apel, Colegiul consideră că o atare

modalitate de individualizare a pedepsei nu corespunde exigențelor legii penale, iar

pedeapsa aplicată infractorului este vădit disproporționată față de scopurile urmărite

de legislator în art. 61 alin. (2) Cod penal, or executarea pedepsei nu trebuie să

cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea persoanei condamnate și o

pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire

și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit.

Mai mult, cele reținute de instanța de apel cu referire la autorul infracțiunii (Fratea

Ivan) nu și au găsit confirmare, or la f.d. 57-78, vol. IX este anexată decizia ce

vizează persoana dată, și potrivit dispozitivului autorul infracțiuni de contrabandă a

fost condamnat la pedeapsă cu închisoare, a cărei executare a fost suspendată

condiționat pe termen de probațiune.

Prin urmare, prima instanță a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei

aplicate lui Pavlenco Victor, atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de

executare. De altfel, pentru justa efectuare a operațiunii de individualizare a pedepsei

în privința inculpatului au fost avute în vedere și prevederile din alin. (8) al art. 3641

din Codul de procedură penală, potrivit cărora inculpatul care a recunoscut săvârșirea

faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei pe baza probelor

administrate în faza urmăririi penale, solicitare care a fost admisă de către instanță

prin încheiere, beneficiază de o reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoarea ori cu muncă neremunerată în

folosul comunității și de o reducere cu ⅓ a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în

cazul pedepsei cu închisoare.

Având în vedere cele expuse, Colegiul accentuează că reeducarea inculpatului în

spiritul respectării valorilor apărate de legea penală nu este posibilă decât prin

menținerea pedepsei aplicate prin sentință, atât sub aspectul cuantumului cât și al

modalității de executare a acesteia.

Mai mult ca atât, instanța de recurs consideră că anume prima instanță a efectuat

o analiză complexă a circumstanțelor cauzei și nemijlocit a personalității inculpatului

10

urmărind în acest sens comportamentul lui înainte și după săvârșirea infracțiunii,

precum și ținând seama de consecințele survenite în urma comiterii acestei

infracțiuni, de scopul prevăzut de lege prin aplicarea sancțiunii, stabilindu-i în acest

sens o pedeapsă proporțională faptei comise și echitabilă.

În atare situație, reieșind din cele relevate Colegiul penal lărgit statuează asupra

faptului că, în cauza supusă judecării, la etapa examinării apelului instanța a admis

eroarile de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) și 16) Cod de procedură

penală și a individualizat eronat pedeapsa stabilită lui Pavlenco Victor, motiv pentru

care recursul ordinar se admite ad integrum, iar decizia recurată urmează a fi casată și

menținută sentința.

8.1. Reieșind din faptul că decizia instanței de apel este desființată și că prin

sentință inculpatului nu i-a fost aplicată măsură preventivă, se dispune eliberarea lui

Pavlenco Victor din arest preventiv, dacă a fost reținut în baza deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 14 iunie 2021și dacă în privința acestuia nu este

aplicată măsură preventivă sub formă de arest sau acesta nu execută pedeapsă penală

în baza altor hotărâri judecătorești.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Tabarcea Alexandr în comun

cu inculpatul Pavlenco Victor, casează total decizia Colegiului Penal al Curții de

Apel Chișinău din 14 iunie 2021, pe motiv că apelul a fost greșit admis, și menține

sentința Judecătoriei Hâncești, sediul central, din 16 noiembrie 2020, potrivit căreia

Pavlenco Victor XXXXX a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 42 alin. (3), 248 alin. (5) lit. b) Cod penal și condamnat, cu aplicarea

art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, la închisoare pe un termen de 3 (trei) ani,

în penitenciar de tip semiînchis, a cărei executare a fost suspendată condiționat pe un

termen de probațiune de 2 ani.

Pavlenco Victor XXXXX urmează a fi eliberat imediat din penitenciar dacă a

fost reținut în baza deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 iunie

2021 și dacă în privința acestuia nu este aplicată măsură preventivă sub formă de

arest sau acesta nu execută pedeapsă penală în baza altor hotărâri judecătorești.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la 22 decembrie 2021.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Liliana Catan

Iurie Diaconu

Ion Guzun

Victor Boico

11