1ra-532/2021 — art. 201-2 CP

1ra-532/2021 — art. 201-2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-532/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

02 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte –Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

avocatul Palade Rodica în numele inculpatei, și de către inculpată,

împotriva deciziei Colegiului judiciar penal al Curții de Apel Bălți din 08

septembrie 2020, în cauza penală în privința lui,

Șveț Lilia xxx, născută la xxxx,

domiciliată în xxxxx.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 05.04.2019 – 11.03.2020;

Instanța de apel: 19.05.2020 – 08.09.2020;

Instanța de recurs: 08.12.2020 – 02.06.2021.

A C O N S T A T A T :

Lilia a fost recunoscută vinovată în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art.2012 Cod penal și în temeiul acestei Legi i-a fost stabilită pedeapsa

sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității pentru o

perioadă de 100 (una sută) ore.

a reținut că, Șveț Lilia, în perioada cuprinsă între lunile iunie-octombrie

2018, acționând intenționat, cu scopul de a nu exercita obligațiile

părintești, cu rea-voință, de mai multe ori a lăsat copiii săi minori Bodiu

Xxxxxxx, și Șveț Xxxxxxx, singuri în gospodăria sa, situată în xxxxx, timp

în care ultimii nu frecventau instituția de învățământ și umblau cu

păscut vacile, a lipsit neîntemeiat de la domiciliu, venind acasă pe o zi

odată în două săptămâni, concomitent, refuzând să comunice

administrației publice locale locul aflării sale. La 10 octombrie 2018,

întorcându-se acasă, luând copilul Șveț Xxxxxxx, din nou a plecat într-o

direcție necunoscută, lăsând, în continuare, fiica Bodiu Xxxxxxx, fără

1

îngrijire și supraveghere. Ca urmare, la 12 octombrie 2018 copila Bodiu

Xxxxxxx, în baza Dispoziției primarului com. Pociumbeni, raionul

Rîșcani nr. 79 din 12/10.2018, fiind în situație de risc, deoarece era lipsită

de îngrijire și supraveghere din partea părinților din cauza absenței

acestora de la domiciliu din motive necunoscute, în conformitate cu

prevederile art. 6 alin.(1) lit. f) al Legii nr. 140 din 14 iunie 2013 privind

protecția specială a copiilor aflați în situație de risc și a copiilor separați

de părinți, a fost plasată în regim de urgență în Centrul multifuncțional

„Renaștere” al Direcției Asistență Socială și Protecția Familiei Rîșcani,

situat în or. Rîșcani, str. xxxxxxx, unde s-a aflat pînă la 15 octombrie

2018, apoi fiind luată din Centru de către Șveț Lilia.

Prima instanță a reținut că, în drept, fapta inculpatului Șveț Lilia

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la art.2012

Cod penal, după indicii calificativi: eschivarea cu rea voință a părinților

de la exercitarea obligațiilor părintești, dacă aceasta a determinat

plasamentul copilului în instituții rezidențiale.

numele inculpatei prin care a solicitat admiterea cererii de apel, casarea

sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpata să fie achitată din motivul lipsei în acțiunile ei a elementelor

constitutive a infracțiunii.

3.1 În motivarea cererii de apel avocatul Vangheli Vitalie a invocat că:

- Șveț Lilia nu a recunoscut vina în comiterea infracțiunii prevăzute

de art.2012 Cod penal și a menționat că la 01.08.2018 a plecat la lucru în

mun. Chișinău, deoarece are la întreținere trei copii minori și nu are loc

stabil de muncă în satul Druță, raionul Rîșcani, unde domiciliază cu

familia;

- copiii minori au rămas sub supravegherea vecinilor Salagor

Tudor și Ciobanu Veaceslav, fiind telefonați zilnic de inculpată;

- a remarcat că în luna octombrie 2018, cînd fiica minoră Bodiu

Xxxxxxx a fost plasată în centrul multifuncțional din or. Rîșcani

”Renaștere”, Șveț Lilia imediat a venit în or. Rîșcani și a luat fiica acasă;

- la 15.08.2018, a luat copiii minori Șveț Xxxxxxx și Bodiu Xxxxxxx,

Cravcenco Silviu în mun. Chișinău unde inculpata Șveț Lilia avea loc

stabil de muncă și avea posibilitatea să întrețină în mod corespunzător

familia, Bodiu Xxxxxxx a început a frecventa școala peste un an, iar Șveț

Xxxxxxx în anul 2019 nu a frecventat școala, deoarece era bolnav;

- consideră că copiii minori Șveț Xxxxxxx și Bodiu Xxxxxxx nu se

aflau în situația de risc, deoarece au fost supravegheați de către vecinii

Salagor Tudor și Ciobanu Veaceslav, fiul matur Cravcenco Tudor, iar

2

inculpata timp de câteva luni se afla la lucru în mun. Chișinău, pentru a

asigura familia cu toate cele necesare, permanent interesându-se de

problemele familiei. Atrage atenție asupra faptului că inculpata se

caracterizează pozitiv, nu duce un mod de viață imoral, nu face abuz de

băuturi spirtoase, nu are dereglări psihice, copiii tot timpul au fost

hrăniți și îmbrăcați;

- consideră că dispoziția primarului sat. Pociumbeni, raionul

Rîșcani nr.79 din 12.10.2018 privind plasarea copilului minor Bodiu

Xxxxxxx la centrul multifuncțional din or. Rîșcani ”Renaștere” a fost

neîntemeiată și prematură, deoarece n-au fost încălcate prevederile Legii

nr.140 din 14.06.2013 privind protecția specială a copiilor aflați în situația

și a copiilor separați de părinți. Or, mama acestora nu i-a abandonat și

nici nu refuza să-și exercite obligațiunile părintești.

septembrie 2020, apelul avocatului Vangheli Vitalie în numele inculpatei

a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1 Instanța de apel a statuat că: prima instanță examinând cauza

penală în privința lui Șveț Lilia a verificat complet, sub toate aspectele și

în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate pe

caz o apreciere justă din punct de vedere a pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității lor.

Instanța de apel a conchis că, prima instanță întemeiat și legal a

ajuns la concluzia privind confirmarea vinovăției lui Șveț Lilia în

comiterea infracțiunii prevăzute de art.2012 Cod penal, după indicii

calificativi: eschivarea cu rea voință a părinților de la exercitarea

obligațiilor părintești, dacă aceasta a determinat plasamentul copilului în

instituții rezidențiale.

Referitor la alegațiile apărătorului inculpatului, instanța de apel a

concluzionat că motivele invocate poartă un caracter declarativ care nu

au vre-un suport probatoriu sau factologic. Or, din totalitatea

probatoriului administrat pe parcursul examinării prezentei cauze

penale s-a stabilit cu certitudine întrunirea elementelor componenței de

infracțiune, incriminată în baza art.2012 Cod penal, în fapta imputată lui

Șveț Lilia.

Cu referire la pedeapsa penală aplicată inculpatei Șveț Lilia, a

menționat că, prin prisma prevederilor art.7, art.61 și art.75 Cod Penal, la

stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, s-a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de caracterul și gradul

pericolului social deosebit al infracțiunii comise, de personalitatea

inculpatei, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează

3

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, de condițiile de viață ale familiei acestuia,

precum și de comportamentul inculpatei.

avocatul Palade Rodica în numele inculpatei prin care invocând

incidența pct. 6, 8, 12 a dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală a solicitat casarea deciziei și achitarea lui Șveț Lilia.

5.1 În susținerea recursului avocatul a invocat că:

- soluția instanței de apel este lipsită de caracter obiectiv și

argumentare în ce privește constatarea cu certitudine a faptelor comise

de inculpat, ori la baza unei sentințe de condamnare, cu aplicarea unei

pedepse urmează a ține cont de toate circumstanțele cauzei, de

totalitatea probelor acumulate la dosar, nu doar in baza declarațiilor

unor persoane;

- instanța de apel nu a dat apreciere și nu a argumentat declarațiile

inculpatei care a menționat că nu intenționat și nici nu s-a eschivat

niciodată de la exercitarea obligațiilor părintești, ci dimpotrivă

permanent își căuta loc de muncă pentru a avea posibilitate să-și

întrețină familia;

- instanța a ignorat faptul că copiii, erau permanent supravegheați

la solicitarea inculpatei de către vecinii Salagor T., și Ciobanu V;

- din declarațiile martorului Gurău Luminița, Țolinca Livia reiese

că primăria era la curent cu situația materială dificilă a inculpatei

cunoșteau ca aceasta este plecata la muncă și venea în toată săptămâna

acasă, trimitea colete la copii, minorul Xxxxxxx era cu ea copii erau

școlarizați;

- conform notei informative eliberate de Primăria Porumbeni din

dosar familia a beneficiat de ajutor material pentru anii 2014 - 2017 pe

cînd în perioada 2018-2020 aceasta nu a primit nici un ajutor social, deși a

solicitat de nenumărate ori, la fel a solicitat să fie angajată în localitate,

cum ar fi posibil ca aceasta cu copii să supraviețuiască fără un loc de

muncă;

- consideră calificarea acțiunilor lui Șveț Lilia incorectă, aceasta nu

s-a eschivat de la executarea obligațiilor părintești, nu a avut un

comportament pasiv, din contra se adresa autorităților după ajutor, și-a

găsit de lucru, permanent întreținea legătura cu copii, venea acasă,

aducea produse, minorul Xxxxxxx a fost luat cu ea, când i s-a comunicat

că fiica Xxxxxxx a fost plasată în Centrul multi funcțional ,,Renaștere”,

imediat a venit și a luat-o acasă. Niciodată nu a lipsit neîntemeiat de la

domiciliu cum afirmă autoritățile și reține instanța, ori însuși martorii

4

confirmă că cunoșteau ca ea este plecată la muncă la Chișinău, venea

permanent acasă iar copii sunt supravegheați de vecini la solicitarea

mamei. La fel aceasta nu interzicea copiilor să frecventeze școala doar că

era nevoie de bani pe care aceasta dacă nu lucra nu avea de unde

procura îmbrăcăminte pentru sezonul rece ( octombrie - noiembrie 2018);

- consideră ca inculpata nu a comis infracțiunea care i se

impută, ori răspunderii penale este supusă numai persoana vinovată de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de legea penală.

împotriva deciziei instanței de apel prin care neinvocând incidența

dispozițiilor art. 427 Cod de procedură penală a solicitat stabilirea unei

pedepse non privative de libertate.

În susținerea recursului inculpata a invocat că duce o viață grea,

crește de una singură copii, nu are nici un sprijin și în cazul reținerii sale

nu are în grija cui să lase copii.

inadmisibilității recursului, ca fiind vădit neîntemeiat, menționând că

instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor apelantului, iar

motivarea soluției corespunde dispozitivului hotărîrii contestate și

probelor administrate pe caz.

în raport cu materialele cauzei, Colegiul Penal concluzionează

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Palade

Rodica în numele inculpatei, ca fiind vădit neîntemeiat și

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpată, ca fiind

declarat peste termen, din următoarele considerente.

8.1 Cu referire la recursul avocatului Palade Rodica în numele inculpatei

se reține următoarele.

Potrivit prevederilor art.427 alin.(1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile

stipulate în textul normei vizate.

Potrivit art.432 alin.(1), (2) pct.4) Cod de procedură penală instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să

decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este

vădit neîntemeiat.

Colegiul penal de asemenea menționează că, temeiurile pentru

recurs pot fi invocate doar în cazul în care au fost invocate în apel sau

încălcarea a avut loc în instanța de apel, fapt stipulat de alin.(2) art.427

5

Cod de procedură penală. Instanța de recurs subliniază că, potrivit

practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept formal

sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de

recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit conținutului recursului, recurentul invocă temei de drept

pct.6),8),12), din dispozițiile alin.(1) art.427 Cod de procedură penală,

care prevede, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

atunci când: instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este

expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței, nu au fost întrunite elementele infracțiunii, faptei săvîrșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită.

Colegiul penal raportând temeiurile invocate de recurent în recurs

cu textul deciziei instanței de apel consideră că în speța examinată de

către instanța de apel n-au fost admise erorile de drept sub aspectele

invocate de recurent, care ar servi drept temei de implicare a instanței de

recurs în sensul casării deciziei contestate, deoarece decizia instanței de

apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind

legală și întemeiată, decizia atacată cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, motivarea soluției instanței de apel fiind în

corespundere cu dispozitivul hotărîrii, acesta fiind expus clar, instanța

de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, instanța

de apel nu a admis nici o eroare care să afecteze soluția instanței, fără a fi

identificate careva neclarități, în legătură cu ce nu se constată prezența

temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6),8),12) Cod de procedură

penală.

Din textul recursului se reține că recurentul nu este de acord cu

încadrarea juridică a acțiunilor inculpatei Șveț Lilia în baza art. 2012 Cod

penal, consideră calificarea acțiunilor lui Șveț Lilia incorectă, și că

inculpata nu a comis infracțiunea care i se impută.

Colegiul penal constată din lucrările dosarului că aceste alegații nu

și-au găsit confirmare, la examinarea cauzei, nefiind stabilite presupusele

erori de drept invocate de către recurent.

Colegiul penal remarcă, sub aspectul situației de „neîntrunire a

elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri cînd s-a produs

condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele

6

constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei

infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală

dintre acestea).

La caz, se constată că instanța de apel a cercetat toate probele

administrate în cauză și le-a dat o apreciere obiectivă, care în ansamblul,

au confirmat vinovăția inculpatei, s-a stabilit cu certitudine întrunirea

elementelor componenței de infracțiune, incriminată în baza art.2012 Cod

penal, în fapta imputată lui Șveț Lilia. (pct. 4 din decizie).

În continuare, avocatul Palade Rodica referitor la temeiul că,

acțiunile inculpatei nu întrunesc elementele infracțiunii incriminate, susține că

inculpata nu s-a eschivat de la executarea obligațiilor părintești, nu a

avut un comportament pasiv, din contra se adresa autorităților după

ajutor, și-a găsit de lucru, permanent întreținea legătura cu copiii, venea

acasă, aducea produse, minorul Xxxxxxx a fost luat cu ea, când i s-a

comunicat că fiica Xxxxxxx a fost plasată în Centrul multi funcțional

,,Renaștere”, imediat a venit și a luat-o acasă. Niciodată nu a lipsit

neîntemeiat de la domiciliu cum afirmă autoritățile și reține instanța, ori

însuși martorii confirmă că cunoșteau ca ea este plecată la muncă la

Chișinău, venea permanent acasă iar copii sunt supravegheați de vecini

la solicitarea mamei. La fel aceasta nu interzicea copiilor să frecventeze

școala doar că era nevoie de bani pe care aceasta dacă nu lucra nu avea

de unde procura îmbrăcăminte pentru sezonul rece ( octombrie -

noiembrie 2018).

Colegiul respinge argumentele invocate deoarece, la caz, motivele

ce caracterizează intenția inculpatei Șveț Lilia sunt exprimate de

indiferență și comportament pasiv de părinte, or în speță s-a constatat

existența laturii obiective a infracțiunii de exercitare necorespunzătoare a

obligațiilor părintești prin faptul că, inculpata cunoscând despre faptul

că minorii Șveț Xxxxxxx și Bodiu Xxxxxxx nu frecventează școala, nu a

manifestat prin comportament activ cel puțin intenția de a remedia o

atare stare de fapt, mai mult, comportamentul inculpatei a continuat să

rămână același, prin absența sa de la domiciliu lipsind copiii de îngrijire

și supraveghere.

Prin urmare, Colegiul Penal referitor la învinuirea imputată lui

Șveț Lilia în baza art. 2012 Cod penal, reține că, instanța de apel corect a

constatat că inculpata prin comportamentul său omisiv, care având

îndatorirea legală și morală de a participa activ la îngrijirea copiilor

minori Șveț Xxxxxxx și Bodiu Xxxxxxx, intenționat s-a eschivat de la

obligațiile care-i revin, fapt care a determinat crearea stării de aflare a

minorilor în situație de risc. Plasarea copiilor minori în situație de risc

7

este confirmată de dispozițiile primarului comunei Porumbeni nr.57 din

19.07.2018, nr.55 din 16.07.2018, nr.58 din 19.07.2018, prin care s-a

constatat această împrejurare în privința ambilor minori Șveț Xxxxxxx și

Bodiu Xxxxxxx.

Pe lângă aceasta, Colegiul Penal evidențiază și faptul că, motivele

invocate în recurs au constituit deja obiect de examinare în instanța de

apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 4.1. din

decizie).

Colegiul Penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale nu

se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita

repetări inutile, le acceptă și le însușește, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs.

România din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din CEDO, deși obligă

instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca

impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de 9 Hurk

vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces

echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor

furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de

apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent,

că hotărârea contestată conține motive clare și legale pe care se

întemeiază soluția pe capătul de acuzare în baza art. 149 alin. (1) Cod

penal, și că recursul ordinar este unul vădit neîntemeiat.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, temeiurile

invocate de recurent prevăzute la art.427 alin.(1) pct.6), 8), 12) Cod de

procedură penală, nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului.

Astfel de erori de drept în speța examinată nu s-au comis, prin

urmare, hotărârea atacată este legală și întemeiată, iar recursul urmează

a fi declarat inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat.

8.2 Cu referire la recursul inculpatei Șveț Lilia se reține următoarele.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel. Însă, conform art. 422 Cod de

procedură penală, termenul de recurs este de 30 de zile de la data

pronunțării deciziei.

Conform art. 231 alin. (3) Cod de procedură penală, la calcularea

termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care începe să curgă

termenul, nici ziua în care acesta se împlinește.

8

În corespundere cu art. 418 alin. (1), 338 alin. (2)-(4), 340 alin. (1)

Cod de procedură penală, instanța de apel pronunță public dispozitivul

hotărârii, fapt despre care se consemnează în procesul-verbal. Hotărârea

motivată se pronunță la fel public, în termen de până la 30 de zile. Copia

de pe hotărârea motivată se înmânează participanților prezenți la ședința

de judecată. Participanților care nu s-au prezentat în ședința de judecată

li se expediază, în termen de 3 zile, copia de pe hotărârea motivată.

Sub acest aspect se atestă că, potrivit materialelor dosarului,

dispozitivul deciziei adoptate de către instanța de apel a fost pronunțat

la data 08 septembrie 2020, în prezența procurorului, avocatului

inculpatei, Palade Rodica și a inculpatei Șveț Lilia, fapt confirmat prin

procesul-verbal al ședinței de judecată în instanța de apel și dispozitivul

deciziei adoptate (f.d. 166), din care rezultă că aceștia au fost înștiințați

despre ziua și ora pronunțării deciziei integrale.

Din materialele dosarului se constată că copia deciziei motivate, a

fost primită de avocatul inculpatei, Palade Rodica(f.d.176) iar inculpatei

Șveț Lilia i-a fost expediată prin poștă, fapt confirmat prin scrisoarea de

expediere nr. 16873 din 09.10.2020 (f.d. 177).

Deci, decizia atacată a fost pronunțată în condițiile legii la 08

septembrie 2020, ședință despre care atât avocatul inculpatei Palade

Rodica cât și inculpata au cunoscut, fiindu-le cunoscută și soluția pe caz.

În continuare, Colegiul penal menționează că, inculpata Șveț Lilia a

declarat recurs ordinar la data de 14 martie 2021, fapt confirmat prin

mențiunea despre dată de pe amprenta ștampilei Poșta Moldovei.

Așadar, în cauza deferită judecării Colegiul Penal specifică faptul

că pentru, inculpată termenul de atac prevăzut de art. 422 Cod de

procedură penală, se calculează începând cu data de 07 octombrie 2020,

adică a doua zi după pronunțarea deciziei motivate, ținând cont de

dispozițiile art. 231 alin. (3), (5) Cod de procedură penală și expiră la

sfârșitul zilei de 05 noiembrie 2020.

Prin urmare, recursul inculpatei declarat la 14 martie 2021 nu se

încadrează în termenul limită prevăzut de art. 422 Cod de procedură

penală.

La acest capitol este de menționat că art. 422 Cod de procedură

penală, nu prevede repunerea în termen a recursului ordinar, nici o altă

procedură legală de a calcula termenul de recurs decât de la data

pronunțării deciziei motivate.

Totodată, Colegiul Penal menționează, că art. 230 alin. (2) Cod de

procedură penală prescrie expres că în cazul în care pentru exercitarea

unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea

9

acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului

efectuat peste termen. Prin urmare, durata termenului de recurs este

stabilită prin lege. Acest termen nu poate fi prelungit sau scurtat de

instanța de judecată. El este absolut și are un caracter imperativ, în

sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea

de atac.

Mai mult, Colegiul Penal notează că, o astfel de soluție este

compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul

articolului 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale, având în vedere că prelungirea

nejustificată a termenului pentru exercitarea apelului/recursului ar

împiedica rămânerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de

atac, a hotărârii judecătorești emise în instanța de fond și ar leza, în acest

mod, principiul securității raporturilor juridice.

În hotărârea CtEDO pronunțată în cauza Ponomariov vs Ucraina

(03 aprilie 2008) Curtea Europeană a notat că, deși în speță nu era vorba

despre desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în

urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor

circumstanțe noi descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin

repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuși,

reînoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o

decizie care ar putea înfrânge principiul securității raporturilor juridice

într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

De asemenea, Colegiul penal reține și jurisprudența CtEDO în

hotărârea pronunțată în cauza Bodiu vs. Republica Moldova din 18 iunie

2019 (cererea nr. 7516/10), în care Curtea a statuat că admiterea cererii de

recurs după o perioadă de timp considerabilă și în absența oricărei

explicații plauzibile cu privire la motivul pentru care partea s-a aflat în

imposibilitate de a se adresa mai devreme, s-a soldat cu ignorarea unui

întreg proces judiciar, și în consecință s-a constatat încălcarea

principiului securității raporturilor juridice și a dreptului la un proces

echitabil garantat de art. 6§1 CEDO.

Prin urmare, în conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de

procedură penală, instanța de recurs decide inadmisibilitatea recursului

înaintat în cazul în care se constată că acesta este declarat peste termen.

Astfel, odată ce recursul declarat de inculpata Șveț Lilia este

declarat peste termen, urmează a fi dispusă inadmisibilitatea acestuia.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

10

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Palade Rodica în numele inculpatei, împotriva deciziei Colegiului

judiciar penal al Curții de Apel Bălți din 08 septembrie 2020, în cauza

penală în privința lui Șveț Lilia xxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpată,

împotriva deciziei Colegiului judiciar penal al Curții de Apel Bălți din 08

septembrie 2020, în cauza penală în privința lui Șveț Lilia xxxxxxx, ca

fiind declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 08 iulie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

11