1ra-1340/2021 — art. 361 alin. 1, 190 alin. 4 Cp

1ra-1340/2021 — art. 361 alin. 1, 190 alin. 4 Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1340/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

7 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun, Dumitru Mardari,

Maria Ghervas,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul ordinar,

declarat de procurorul în Procuratura de Circumscripție Chișinău, Țurcanu Svetlana,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 3 februarie 2021, în

privința inculpatului

Vatamaniuc Victor XXXXX, născut

la XXXXX, originar din s. XXXXX, r-nul XXXXX, locuitor

al mun. XXXXX, str. XXXXX, XXXXX, ap. XXXXX, cetățean

al R. Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 28.04.2017 - 15.12.2017,

instanța de apel: 10.01.2018 - 19.06.2018,

instanța de recurs: 22.08.2018 - 19.03.2019,

instanța de apel: 22.04.2019 - 25.11.2020,

instanța de recurs: 22.03.2021 - 17.05.2021,

Asupra recursurilor menționate, Colegiul Penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

fost achitat pe art. 361 alin. (1) Cod penal, pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii.

Vatamaniuc Victor a fost condamnat în baza art. 190 alin. (4) Cod penal la 7 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită

activitate ce ține de gestionarea bunurilor materiale pe un termen de 5 ani, cu executare

în penitenciar de tip semiînchis, de la reținere.

activând în calitate de director pe vânzări la SRL „Volta”, urmărind scopul însușirii

ilicite a bunurilor persoanei juridice date, prin înșelăciune, profitând de încrederea

acordată, în baza funcției deținute, ducând în eroare directorul SRL „Volta”, Crețu

G., căruia i-a prezentat o informație falsă și anume contractul de vânzare -

cumpărare cu plata la termen și plafon de credit nr. XXXXX din 16.06.2016, dintre

1

SRL „Volta” în calitate de vânzător și SRL ,,Velmgaz”, falsificat de către el, și în baza

contractului dat, manifestând un comportament dolosiv și viclean, a dobândit bunuri

de la SRL ,,Volta” cu sediul amplasat pe adresa mun. Chișinău, str. Pădurii, 19, în sumă

totală de 110.400,08 lei, pe care ulterior le-a însușit, prin ce i-a cauzat lui SRL „Volta”

un prejudiciu material în proporții mari.

De către organul de urmărire penală, Vatamaniuc V. mai este învinuit, în

perioada de timp 13.06.2016 - 16.06.2016, activând în calitate de director pe vânzări la

SRL „Volta”, urmărind scopul dobândirii prin înșelăciune a bunurilor persoanei

juridice date, prin falsificare, a întocmit contractul de vânzare - cumpărare cu plata la

termen plafon de credit nr. XXXXX din 16.06.2016, dintre SRL „Volta” în calitate de

vânzător și SRL ,,Velmgaz”, în calitate de cumpărător, unde în rubricile „în numele și

pentru cumpărător” și „Fidejusor”, a indicat numele lui Hajdeu E., despre care cunoștea

cu certitudine că a fost eliberată din funcția de administrator a SRL ,,Velmgaz”, iar

entitatea juridică a fost vândută lui Mitrofan M., în temeiul contractului de vânzare-

cumpărare a părții sociale nr. XXXXX din 13.06.2016, la încheierea căruia a participat

în calitate de reprezentant al cumpărătorului, după care, conform raportului de

expertiză nr. XXXXX din 30.12.2016, a falsificat semnăturile din numele lui Hajdeu

E.

Astfel, a fost pus sub învinuire pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

361 alin. (1) Cod penal - confecționarea, deținerea și folosirea unui document oficial

fals, care acordă drepturi.

Instanța a reținut că, inculpatul a declarat că la SRL ,,Volta” activa în calitate de

director pe vânzări. Prin intermediul site-ului de anunțuri www.999.md, a găsit un

anunț referitor la vânzarea SRL ,,Velmgaz”. În luna iunie 2016 s-a întâlnit cu fondatorul

SRL ,,Velmgaz”, Vasile H. și a negociat toate întrebările, a achitat suma necesară, a

mers la notar și au încheiat un contract de vânzare-cumpărare. Ulterior, trebuia să-l

înregistreze la Camera de înregistrări, însă, din lipsă de timp, nu a făcut acest lucru.

După, a încheiat un contract de vânzare-cumpărare a bunurilor între SRL ,,Volta” și

compania pe care o procurase SRL ,,Velmgaz”. Pe contract a aplicat ștampila

companiei și a falsificat semnătura administratorului Elena H. A transmis contractul

directorului SRL ,,Volta”, Crețu G. Timp de o lună, a procurat materiale de construcție

în sumă totală de 110.400,08 lei. Bunurile procurate le-a transmis spre realizare însă

nu a primit bani pentru și nu a putut achita facturai. Ulterior, SRL ,,Volta” a înaintat o

cerere de chemare în judecată către SRL ,,Velmgaz”. Fostul administrator, Hajdeu E.,

s-a prezentat la SRL ,,Volta” și a comunicat că a vândut compania și nu a semnat niciun

contract. Ulterior, el a fost citat în instanța de judecată din sec. Buiucani, în dosarul

civil, privind încasarea datoriei. În judecată, a recunoscut că a falsificat semnătura lui

Elena H. și a ridicat bunuri de la SRL ,,Volta” în valoare de 110.400,08. Instanța a decis

încasarea de la el a sumei de 110.400,80 lei plus penalitatea de 20.000 lei în beneficiul

SRL ,,Volta” și prejudiciul moral în folosul lui Elena H. în sumă de 50.000 lei. Intenția

lui nu a fost de a însuși bunurile dar să deschidă o mică afacere, din motivul că activând

în calitate de director de vânzări la SRL ,,Volta” avea posibilitatea de a obține reduceri

mari și ulterior bunurile să fie vândute cu alt preț. Nu a obținut până la moment bani

pe produsele vândute.

2

În rezultatul analizei probelor administrate, instanța a ajuns la concluzia că

acțiunile inculpatului au fost corect încadrate în prevederile art. 190 alin. (4) Cod penal,

ca dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a mai multor

persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, în privința naturii,

calităților substanțiale ale obiectului și părților, precum și încheierea acestuia a fost

determinată de comportamentul dolosiv și viclean, care a produs daune în proporții

mari.

Totodată, contractul de vânzare cumpărare cu plata la termen și plafon de credit

nr. XXXXX din 16.06.2016 dintre SRL ,,Volta” în calitate de vânzător și SRL

,,Velmgaz” în calitate de cumpărător, a cărui falsificare se incriminează inculpatului,

nu subscrie noțiunii de document oficial, odată ce acesta emană de la persoane juridice

private și care nu a fost pus la dispoziția organelor sau a persoanelor oficiale în

condițiile legii, respectiv nefiind convertit într-un document oficial.

Prin urmare, lipsește obiectul material al infracțiunii, ceea ce are ca consecință

adoptarea soluției prevăzute de art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală,

achitarea din motivul lipsei elementelor infracțiunii.

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul Vatamaniuc V. să fie

achitat și pe art. 190 alin. (4) Cod penal, din motiv că nu s-a constatat existența faptei

infracționale.

Apelantul a invocat că, sentința este lovită de nulitate absolută, lipsind integral

motivarea hotărârii, nu s-a făcut nicio referire la poziția apărării. Ori, o funcție

suplimentară a unei decizii motivate este de a dovedi părților că ele au fost auzite. Lipsa

motivării echivalează cu încălcare art. 6 CoEDO, respectiv garantarea pentru părți a

dreptului la un proces echitabil, echivalând cu nerezolvarea fondului cauzei și face

imposibilă exercitarea controlului judiciar al acesteia.

Prin declarațiile martorilor Hajdeu E., Hajdeu V., Crețu G. și Agapii I. a fost

constatat că, inculpatul a achiziționat în baza contractului de vânzare-cumpărare din

13.06.2016 capitalul social al întreprinderii SRL „Velmgaz” de la Hajdeu V. - unic

fondator al întreprinderii. Ulterior, fără a efectua modificările de rigoare în Registrul

de stat al persoanelor juridice și întreprinzătorilor individuali ținut de Agenția Servicii

Publice, prin falsificarea semnăturii administratorului SRL „Velmgaz” Hajdeu E., a

încheiat cu SRL „Volta” un contract de vânzare-cumpărare în temeiul căruia a

achiziționat bunuri în valoare totală de 117.451,52 lei dintre care au fost achitate

7.051,44 lei, iar datoria restantă este de 110.400.08 lei. Marfa recepționată în baza

contractului de vânzare-cumpărare semnat cu SRL „Volta” era transmisă unor

electricieni particulari cu care inculpatul conlucra de mai mult timp și care primeau

marfa, iar după executarea lucrărilor pe care le aveau în sarcină achitau prețul mărfii

inculpatului. Întrucât cumpărătorii SRL „Velmgaz” nu și-au onorat obligațiile de plată,

s-a format, respectiv, și obligația de plată a SRL „Velmgaz” față de SRL „Volta”.

La caz, Vatamaniuc V. într-adevăr a aplicat pe contractul de vânzare-cum parare

dintre SRL „Velmgaz” și SRL „Volta” semnătura sa, fapt confirmat de ultimul, doar că

probatoriul administrat nu demonstrează nicidecum că inculpatul intenționa să intre în

posesia bunurilor SRL „Volta” fără a le achita prețul.

La materialele cauzei este atașat actul de verificare care demonstrează cu

certitudine că intenția lui Vatamaniuc V. nu era de a-și însuși bunurile în posesia cărora

a intrat ci de a iniția o afacere or, funcția pe care o deținea în cadrul întreprinderii SRL

3

„Volta” îi permitea să beneficieze de reduceri substanțiale de la prețul de bază al mărfii

pentru ca ulterior să o înstrăineze mai scump și să obțină venit. Din același act de

verificare rezultă clar că în baza contractului de vânzare-cumpărare semnat între SRL

„Volta” și SRL „Velmgaz” au fost efectuate achitări și acestea sunt reflectate în

contabilitatea SRL „Volta”.

În susținerea aceleiași poziții cu privire la lipsa intenției infracționale în acțiunile

lui Vatamaniuc V. atragem atenția instanței de apel asupra faptului că după ce SRL

„Volta” a constatat faptul neexecutării obligațiilor de către SRL „Velmgaz”, prima s-a

adresat cu cerere de chemare în judecată față de SRL „Velmgaz” privind încasarea

datoriei. În cadrul ședințelor de judecată a participat inclusiv și inculpatul în calitate de

pârât, unde a recunoscut în totalitate acțiunea civilă și pretențiile pecuniare invocate

față de el și a menționat că nu a putut achita prețul produselor recepționate din

considerentul că persoanele cărora marfa le-a fost transmisă încă nu și-ar onorat

obligațiile

Deci, analizând aceste probe devine evident faptul că între SRL „Volta” și SRL

„Velmgaz” au fost stabilite relații cu caracter civil, iar acțiunile lui Vatamaniuc V. nu

manifestau nicio intenție criminală de obținere a profitului în detrimentul SRL „Volta”.

Or, pentru a califica ca infracțiune fapta lui Vatamaniuc V. acuzarea urma să

demonstreze intenția directă a acestuia la momentul semnării contractului de vânzare-

cumpărare de a se eschiva de la executarea obligațiilor de plată a produselor

recepționate. În contradictoriu însă, cele expuse mai sus demonstrează că Vatamaniuc

V. nu intenționa să se eschiveze și nici nu s-a eschivat de la executarea obligațiilor de

plată asumate, context în care acțiunile lui nu întrunesc elementele componenței de

infracțiune prevăzute de art. 190 alin. (4) din Codul penal.

3.1. A declarat apel și avocata Malai Tatiana, solicitând casarea parțială a

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Vatamaniuc V., învinuit în baza art.

190 alin. (4) Cod penal, să fie achitat, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii.

Apelanta a invocat că, sentința de condamnare pe art.190 alin. (4) Cod penal este

neîntemeiată, ilegală și neechitabilă în coraport cu probele existente la materialele

dosarului.

septembrie 2019, apelurile au fost respinse ca nefondate.

Instanța de apel a statuat că, instanța de fond a stabilit în mod corect situația de

fapt și vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (4)

Cod penal, care a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc, dând faptei săvârșite de

acesta încadrarea juridică corespunzătoare materialului probator administrat.

decizii, cu dispune rejudecării cauzei de către instanța de apel în alt complet de

judecată.

Recurenta a invocat că, instanța de fond și instanța de apel au dat o apreciere

eronată relațiilor contractuale între Vatamaniuc V. și părțile vătămate.

Prin verificarea contractului de vânzare - cumpărare, se constată că între părțile

contractante existau relații civile. Fiecare din parte are posibilitate să își revendice

drepturile în instanța de drept comun pe cale civilă.

Temeiul aplicării răspunderii penale pentru escrocherie aparte atunci când este

imposibilă aplicarea justiției civile pentru apărarea drepturilor subiective. Altfel spus,

4

atunci când este vorba despre două părți care sunt implicate într-o relație contractuală,

trebuie verificată mai întâi ipoteza egalității lor în drepturi.

În speță, partea vătămată s-a adresat în instanța civilă și a solicitat încasarea

datoriei rezultată din contractul de vânzare-cumpărare. La 17.02.2017 a fost emisă

hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, prin care pârâtul Vatamaniuc V. a fost

obligat să restituie suma de 110.400, 08 cu titlu de datorie. La materialele cauzei penale

există anexată prezenta hotărâre împreună cu dovada achitării sumei de către pârât către

reclamant.

De asemenea, partea vătămată, în prima instanță și în instanța de apel, a

menționat că nu are nicio pretenție față de inculpat.

2020, recursul a fost admis, casată total decizia instanței de apel și dispusă rejudecarea

cauzei de către aceeași instanță, în alt complet de judecată.

Instanța de recurs a statuat că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apelul apărării, și în special asupra argumentului dacă raporturile

dintre inculpat și partea vătămată sunt de natură civilă, iar primirea bunurilor cu

condiția îndeplinirii unui angajament poate fi calificată ca escrocherie.

Instanța de apel a evitat să verifice dacă inculpatul avea sau nu intenția de

însușire a bunurilor părții vătămate și existența în prezenta cauză a relațiilor de ordin

civil, nu a dat răspuns la argumentul apărării prin ce se confirmă intenția de însușire a

bunurilor părții vătămate.

Ori, conform materialelor cauzei penale, partea vătămată s-a adresat în instanța

de judecată și încă la data de 17.02.2017, a obținut o hotărâre judecătorească de

restituire a sumei datorate de inculpatul Vatamaniuc V. și abia după soluționarea

litigiului pe cale civilă, este pornită urmărirea penală pe faptele escrocheriei săvârșite

de către inculpat, la 04.04.2017.

Totodată, din lucrările dosarului se constată, că instanțele n-au examinat cauza

în raport cu învinuirea adusă inculpatului conform rechizitoriului, n-au clarificat unele

momente esențiale din învinuire, or, atât în rechizitoriu cât și în sentință s-a constatat

că inculpatul a dobândit bunuri în sumă totală de 110.400 lei, pe care le-a însușit, fără

a fi specificat ce bunuri anume au fost sustrase, nu s-a dat răspuns la argumentul

principal al apărării, că bunurile n-au fost sustrase, iar banii obținuți în rezultatul

înstrăinării bunurilor primite în baza contractului, ulterior au fost restituiți.

În acest sens, rechizitoriul trebuie să cuprindă, printre altele, informații despre

fapta incriminată persoanei în privința căreia s-a efectuat urmărirea penală, adică,

formularea învinuirii cu indicarea datei, locului, mijloacelor și modului de săvârșire a

infracțiunii și consecințele ei, caracterul vinovăției, motivelor și semnelor calificative

pentru încadrarea juridică a faptei. Rigurozitatea dispozițiilor legale privind sesizarea

instanței impune ca învinuirea să fie clară, concretă și previzibilă, deoarece instanța de

judecată are obligația să se pronunțe asupra faptei reținute în sarcina inculpatului în

limitele determinate prin rechizitoriu.

La fel, instanța de apel a evitat să argumenteze dacă este dovedită intenția

inculpatului de cupiditate, dacă inculpatul urmărea scopul sustragerii sumelor bănești

și nu intenția să nu-și execute obligațiile asumate prin contract.

Astfel, constatările instanțelor inferioare sunt contradictorii, or, rețin că

inculpatul imediat ce primea banii de la cumpărătorii terți, le transmitea vânzătorului,

adică SRL „Volta”, și doar atunci când terții cumpărători nu au executat obligațiile de

5

plată față de inculpat, atunci s-a acumulat o datorie, iar în concluzie, enumerând

probele materiale fără a le evalua conform art.101 Cod de procedură penală, ajung la

concluzia, că inculpatul a însușit bunurile primite conform contractului.

Pe de o parte instanța de apel în decizia sa scrie că inculpatul a avut intenția de

însușire a banilor, iar pe de altă parte scrie că inculpatul n-a avut intenția însușirii

banilor, ci a bunurilor.

Motivarea instanței de apel privind vinovăția inculpatului constă în trimiterea la

toate actele din dosar și enumerarea acestora fără a face o analiză a admisibilității lor,

fără a le aprecia în ansamblu.

2021, apelurile au fost admise, casată sentința în partea în care Vatamaniuc Victor a

fost condamnat pe art. 190 alin. (4) Cod penal și pronunțată o nouă hotărâre.

Vatamaniuc Victor a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 196 alin. (1) Cod penal, cu liberarea de pedeapsă penală pe motivul expirării

termenului de prescripție pentru tragerea la răspundere penală.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a statuat că, instanța de fond a dat o încadrare juridică greșită

acțiunilor inculpatului în baza art. 190 alin. (4) Cod penal, nu a aplicat corect

prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală și a dat o apreciere improprie

probelor din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor.

Ori, probele administrate, confirmă vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii prevăzute de art.196 alin. (1) Cod penal, după semnele calificative -

cauzarea de daune materiale în proporții mari proprietarului prin înșelăciune sau abuz

de încredere, dacă fapta nu constituie o însușire.

Astfel, instanța de apel a constatat că, inculpatul Vatamaniuc V., la 16.06.2016

activând în calitate de director pe vânzări la SRL „Volta”, prin înșelăciune, profitând

de încrederea acordată, în baza funcției deținute, i-a prezentat directorului SRL „Volta”

Crețu G., contractul de vânzare - cumpărare cu plata la termen și plafon de credit nr.

XXXXX din 16.06.2016, dintre SRL „Volta” în calitate de vânzător și SRL „Velmgaz”,

falsificat de către inculpat, obținând astfel de la SRL „Volta”, cu sediul amplasat pe

adresa mun. Chișinău, str. Pădurii, 19, în baza contractului dat, bunuri în sumă totală

de 110.400,08 lei, prin ce a cauzat SRL „Volta” un prejudiciu material în proporții mari.

Instanța de apel a reținut că, inculpatul a declarat că nu este de acord cu sentința

instanței de fond, a achitat datoria. La firma „Velmgaz” este administrator și scopul

încheierii contractului a fost procurarea produselor de construcție pentru a le

comercializa mai departe. Bunurile sau banii nu au fost însușite, dar revândute altor

persoane fizice. Datoria de 110.400,08 lei a fost formată datorită faptului că produsele

se eliberau persoanelor pe un termen limitat, de 30 de zile și din incapacitatea lor de

achitare nu s-au putut achita cu el. Datoria către SRL „Volta” a fost achitată integral în

baza hotărârii instanței civile din sursele proprii, de către el personal.

Totodată, la dosar sunt administrate suficiente probe, care coroborând între ele,

în cumul confirmă pe deplin vina inculpatului pe art. 196 alin. (1) Codul penal.

Acțiunea principală din cadrul infracțiunilor specificate la art. 196 Cod penal,

nu poate presupune luarea din posesia victimei, deoarece astfel ar intra sub incidența

art. 190 Cod penal. În ipoteza infracțiunilor prevăzute la art.196 Cod penal, făptuitorul

nu obține în posesie bunuri concrete ale victimei. El se eschivează în mod fraudulos

să-i transmită victimei bunurile care i se cuvin ori se folosește de aceste bunuri în

6

detrimentul victimei. Altfel spus, sub aspectul laturii obiective, distincția principală

dintre infracțiunile specificate la art. 196 Cod penal și infracțiunile prevăzute la art.

190 Cod penal constă în mecanismul de cauzare a daunelor materiale: în cazul

infracțiunilor prevăzute la art.196 Cod penal, masa patrimonială a victimei este

diminuată în aceeași proporție în care sporește masa patrimonială a făptuitorului;

în cazul infracțiunilor specificate la art.196 Cod penal, masa patrimonială a victimei

nu sporește în proporția pe care o exprimă eschivarea făptuitorului de a-și executa

obligațiile pecuniare față de victimă; sau masa patrimonială a victimei este diminuată,

fără însă a spori masa patrimonială a făptuitorului.

Din actul de verificare a decontărilor reciproce între SRL „Volta” și SRL

„Velmgaz” rezultă că, la data de 05.06.2016 și 16.07.2016, SRL „Velmgaz” a achitat

parțial în contul SRL „Volta” sumele de 2551,44 și 4500,00 lei pentru marfa livrată.

Totodată, prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 17.02.2017, cu

privire la cererea de chemare în judecată înaintată de către „Volta” SRL împotriva SC

„Velmgaz” SRL și Vatamaniuc V. referitor la încasarea în mod solidar a datoriei,

dobânzii de întârziere, penalității și a cheltuielilor de judecată și cererea

reconvențională înaintată de Hajdeu E. și SC „Velmgaz” SRL împotriva „Volta” SRL,

Vatamaniuc V., intervenienți accesorii, notarul public Dumbrava M., Mitrofan M. cu

privire la declararea nulității absolute al contractului de vânzare-cumpărare și a

acordului de fidejusiune, încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată,

instanța a încasat solidar din contul SRL „Velmgaz” și Vatamaniuc V. în folosul SRL

„Velmgaz” suma de 110.400 lei, cu titlu de datorie, suma de 2395,26 lei cu titlu de

dobândă de întârziere, suma de 23.007,11 lei cu titlu de penalitate și 4.074,07 lei cu

titlu de taxă de stat.

Prin certificatului eliberat de executorul judecătoresc Sărătură N. la 03.07.2019,

se confirmă că Vatamaniuc V. a achitat datoria în mărime de 139.876,52 lei, hotărârea

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 17.02.2017 fiind executată integral.

Astfel, acțiunile inculpatului denotă evident că bunurile materiale nu au fost

luate de către Vatamaniuc Victor de la S.R.L. ”Volta” cu scopul însușirii acestora, dar

totodată aceste acțiuni au cauzat părții vătămate o daună materială în proporții mari,

prin înșelăciune și abuz de încredere.

Infracțiunea comisă de inculpat, face parte din categoria celor ușoare, iar din

momentul comiterii faptei - 16.06.2016, până la adoptarea deciziei instanței de apel, au

expirat mai mult de 2 ani. Prin urmare, în privința inculpatului sunt aplicabile

prevederile art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal în coroborare cu prevederile art. 389 alin.

(4) pct. 3) Cod de procedură penală.

declarat recurs ordinar, solicitând casarea deciziei instanței de apel și menținerea

sentinței, din motiv că apelul a fost greșit admis.

Recurenta a invocat că, instanța de apel nu s-a expus, nu a cercetat și nu a apreciat

la justa valoare probele examinate în instanța de fond, care dovedesc cu certitudine

vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate și prevăzute de art. 190 alin.

(4) Cod penal.

Motivarea instanței de apel reprezintă doar niște versiuni din oficiu înaintate de

către instanță în favoarea inculpatului, care nu au niciun suport probatoriu.

Sferele de aplicare a art. 190 și 196 Codul penal nu se intersectează. Asta

deoarece, sub aspectul laturii obiective, infracțiunea de cauzare de daune prin

7

înșelăciune sau abuz de încredere nu poate constitui o însușire. Adică, nu poate

constitui o sustragere.

În cazul infracțiunii specificate la art. 196 Codul penal, acțiunea sau inacțiunea

principală constă în cauzarea de daune materiale. Important este ca acțiunea sau

inacțiunea principală să nu constea în luarea din posesia altuia, deoarece altfel ar ajunge

sub incidența art. 190 Codul penal. Cauzarea de daune prin înșelăciune sau abuz de

încredere nu trebuie să conțină semnele constitutive ale sustragerii. Semnul definitoriu

al sustragerii este ieșirea bunurilor luate din stăpânirea victimei și trecerea acestora în

stăpânirea făptuitorului. Astfel, se produce reducerea masei patrimoniale în detrimentul

victimei și, respectiv, sporirea masei patrimoniale a făptuitorului.

În ipoteza infracțiunii prevăzute de art. 196 Codul penal, făptuitorul nu obține în

posesie bunuri concrete ale victimei. El se eschivează în mod fraudulos să-i transmită

victimei bunurile care i se cuvin ori se folosește de aceste bunuri în detrimentul

victimei. Altfel spus, sub aspectul laturii obiective, distincția principală dintre

escrocherie și infracțiunea specificată la art. 196 Codul penal constă în mecanismul de

cauzare a daunelor materiale.

Infracțiunea specificată la art. 190 Cod penal este o infracțiune materială. Ea se

consider consumată din momentul în care făptuitorul obține posibilitatea reală de a se

folosi sau a dispune de bunurile altuia la propria sa dorință.

Latura subiectivă a infracțiunii prevăzute la art. 190 Cod penal se caracterizează,

în primul rând, prin vinovăție sub formă de intenție directă.

De asemenea, la calificarea faptei este obligatorie stabilirea scopului special - a

scopului de cupiditate.

Primirea bunurilor cu condiția îndeplinirii unui angajament poate fi calificată

conform art. 190 Cod penal doar în cazul în care făptuitorul, încă la momentul intrării

în stăpânire asupra acestor bunuri, urmărea scopul de a le sustrase si nu avea intenția

să-și onoreze angajamentul asumat.

Prin urmare, instanța de fond și-a motivat pe deplin soluția, sentința, urmând a

fi menținută fără modificări.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12)

Cod de procedură penală - hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, faptei săvârșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde

motive legale pe care se întemeiază soluția, când faptei săvârșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită. Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

este în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

inculpatului.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

8

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel au

comis următoarele erori de drept.

În primul rând, conform potrivit art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală,

judecarea cauzei se efectuează numai în limitele învinuirii formulate. Potrivit art. 8

Cod penal, caracterul infracțional al faptei și pedeapsa pentru aceasta se stabilesc de

legea penală în vigoare la momentul săvârșirii faptei. Conform art. 10 alin. (1) și (2)

Cod penal, legea penală care înlătură caracterul infracțional al faptei, care ușurează

pedeapsa ori, în alt mod, ameliorează situația persoanei ce a comis infracțiunea are

efect retroactiv, adică se extinde asupra persoanelor care au săvârșit faptele respective

până la intrarea în vigoare a acestei legi. Legea penală care înăsprește pedeapsa sau

înrăutățește situația persoanei vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni nu are efect

retroactiv. Potrivit art. 385 alin. (1) pct. 1) - 4) Cod de procedură penală, la adoptarea

sentinței, instanța de judecată soluționează chestiunile dacă a avut loc fapta de

săvârșirea căreia este învinuit inculpatul, dacă această faptă a fost săvârșită de inculpat,

dacă fapta întrunește elementele infracțiunii și de care anume lege penală este

prevăzută ea, dacă inculpatul este vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni. Conform

art. 394 alin. (1) pct. 1), 2), alin. (3) pct. 2) Cod de procedură penală, partea descriptivă

a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă descrierea faptei criminale, considerată

ca fiind dovedită, indicându-se locul, timpul, modul săvârșirii ei, încadrarea juridică a

acțiunilor inculpatului.

Potrivit jurisprudenței naționale, sentința trebuie să corespundă atât după formă,

cât și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură penală. Sentința se

expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea anterioară și să

aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor inexacte. În cazul în

care apare necesitatea de a reîncadra juridic fapta, pentru săvârșirea căreia inculpatul

nu a fost pus sub învinuire, instanța trebuie să țină cont că o astfel de modificare a

încadrării juridice este posibilă numai când acțiunile inculpatului, ce urmează a fi

încadrate în baza altei legi, i-au fost imputate, nu conțin semnele unei infracțiuni mai

grave și învinuirea pentru acestea nu se deosebește în mare măsură după circumstanțele

reale ale cauzei de învinuirea înaintată definitiv, susținută de procuror în cadrul

judecării cauzei, iar modificarea învinuirii nu înrăutățește situația inculpatului și nu

afectează dreptul lui la apărare. Învinuirea se consideră mai gravă când în învinuire

se introduc fapte și episoade adăugătoare, care nu au fost puse la baza învinuirii

inculpatului inițial, semne calificative care majorează volumul învinuirii, deși nu

modifică estimația juridică a celor săvârșite. Drept învinuire care esențial, după

circumstanțele reale, diferă de cea de la început urmează de considerat orice altă

modificare a învinuirii (imputarea altor acțiuni în locul celor imputate anterior,

imputarea infracțiunii care diferă de cea imputată după obiectul atentat, caracterul

faptei și acțiunii), care afectează dreptul inculpatului la apărare (Hotărârea Plenului CSJ nr.

22 din 12.12.2005 privind sentința judecătorească, pct. 3., 23., 39., 41.).

În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului și dispozitivului

sentinței, instanța de fond (pct. 1., 2. din decizie):

a) nu a judecat cauza în raport cu circumstanțele concrete în fapt și în drept,

imputate inculpatului prin ordonanță de punere sub învinuire din 30.11.2018, iar

constatând că: „...ducând în eroare directorul SRL „Volta”, Crețu G., căruia i-a prezentat o

informație falsă și anume contractul de vânzare – cumpărare...”, a depășit limitele învinuirii

9

formulate, ori asemenea circumstanțe în fapt nu au fost imputate ultimului prin

ordonanța respectivă (v.1, f.d. 240).

În același timp, constatarea în fapt că inculpatul: „i-a prezentat o informație falsă și

anume contractul de vânzare - cumpărare cu plata la termen și plafon de credit nr. XXXXX din

16.06.2016, dintre SRL „Volta” în calitate de vânzător și SRL ,,Velmgaz”, falsificat de către el”, în

situația în care pe art. 361 alin. (1) Cod penal a fost achitat, pe motiv că fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii, nu a fost coroborată cu prevederile

art. 8 alin. (1) Cod de procedură penală, că persoana acuzată de săvârșirea unei

infracțiuni este prezumată nevinovată atâta timp cât vinovăția sa nu-i va fi dovedită și

constatată printr-o hotărâre judecătorească de condamnare definitivă.

b) nu a coroborat recalificarea acțiunilor inculpatului, prin ordonanță de punere

sub învinuire din 30.11.2018, pe art. 190 alin. (4) Cod penal conform calificativelor:

„prin inducerea în eroare a mai multor persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte

mincinoase, în privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului și părților, precum și încheierea

acestuia a fost determinată de comportamentul dolosiv și viclean” cu prescripțiile din art. 8, 10

Cod penal și jurisprudența națională (Hotărârea Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința

judecătorească, pct. 23., 39., 41.), sub aspectul că, în cazul în care infracțiunea de escrocherie

nu a fost decriminalizată după modificările operate în art. 190 Cod penal prin Legea

nr.179 din 26.07.2018, în vigoare din 17.08.2018, iar redacția nouă a normei în cauză

nu înlătură caracterul infracțional al faptei, nu ușurează pedeapsa și nu ameliorează în

alt mod situația persoanei ce a comis infracțiunea, adică nu are efect retroactiv,

acțiunile făptuitorului urmau a fi încadrate conform legii penale în vigoare la momentul

săvârșirii faptei.

Ori, reîncadrând acțiunile inculpatului în baza art. 190 alin. (4), în redacția nouă,

în vigoare din 17.08.2018, conform indicelor: „prin inducerea în eroare a mai multor

persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, în privința naturii, calităților

substanțiale ale obiectului și părților, precum și încheierea acestuia a fost determinată de

comportamentul dolosiv și viclean”, a încălcat prevederile art. 66 alin. (1), (2) pct. 1), 325

alin. (1) Cod de procedură penală, art. 10 Cod penal, deoarece aceste calificative, care

majorează volumul învinuirii inițiale, nu existau la momentul săvârșirii faptei, iar

asemenea împrejurări de fapt și de drept, care nu au fost puse la baza învinuirii

inculpatului inițial, prin rechizitoriu (pct. 7. din decizie).

Mai mult, calificativul „ în privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului și

părților,” este unul incomplet, deci absolut neclar, deoarece reprezintă doar o parte din

cel prevăzut în dispoziția normei vizate, lipsind restul: „…(în cazul în care identitatea

acestora este motivul determinant al încheierii actului juridic) actului juridic nul sau anulabil…”.

Pe lângă aceasta, nu a fost elucidată, în niciun fel, esența elementelor „prezentarea

ca adevărată a unei fapte mincinoase, în privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului și

părților, precum și încheierea acestuia a fost determinată de comportamentul dolosiv și viclean”,

inclusiv coroborată cu acțiunile infracționale concrete și împrejurările de fapt

incriminate inculpatului prin ordonanță de punere sub învinuire din 30.11.2018;

c) nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării lor, cât și în raport cu circumstanțele concrete în fapt și în drept

invocate în ordonanța de punere sub învinuire din 30.11.2018, neindicând clar motivele

pentru care a respins versiunile și probele apărării.

Ori, instanța nu a apreciat în niciun fel hotărârea irevocabilă a Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani nr. XXXXX din 17.02.2017, prin care s-a dispus: ”Se

10

încasează în mod solidar de la SC „Velmgaz” SRL și Vatamaniuc V. în folosul „Volta” SRL, suma de

110.400,08 lei, cu titlu de datorie, suma de 2.395,26 lei, cu titlu de dobândă de întârziere, suma de

23.007,11 lei, cu titlu de penalitate și suma de 4.074,07 lei, cu titlu de taxă de stat.

Cererea reconvențională a E. Hajdeu și SC „Velmgaz” SRL împotriva SC „Volta” SRL,

Vatamaniuc V., intervenienți accesorii, notarul public Dumbrava M. Mitrofan M. cu privire la

declararea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare și a acordului de fidejusiune,

încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată, se admite parțial .

Se declară nul parțial și fără efecte juridice contractul de vânzare-cumpărare cu plata la

termen și plafon nr. XXXXX din 16.06.2016 încheiat între „Volta” SRL, „Velmgaz” SRL și Hajdeu

E., în partea ce ține de fidejusorul Hajdeu E.

Se declară nul și fără efecte juridice Acordul de fidejusiune la contractul de vânzare-

cumpărare cu plata la termen și plafon nr. XXXXX din 16.06.20l6 încheiat între „Volta” SRL și

Hajdeu E.

Se încasează de la Vatamaniuc V. în folosul Elenei H. suma de 50.000 lei, cu titlu de prejudiciu

moral, suma de 6. 000 lei, cheltuieli de asistență juridică și suma de 1.600 lei, cu titlu de taxă de

stat”, cât și certificatul executorului judecătoresc din 03.07.2019 că Vatamaniuc V. a

achitat datoria în mărime de 139.876,52 lei, hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani din 17.02.2017 fiind executată integral.

Relevant este că, acestea urmau a fi apreciată în raport cu prescripția de drept

că o hotărâre civilă irevocabilă, are putere de lucru judecat, cât și a jurisprudenței

CtEDO privind art. 6§1 al Convenției, că puterea de lucru judecat (res judicata)

presupune că hotărârea beneficiază de o prezumție irefragabilă ce exprimă adevărul și

că nu trebuie contrazisă de o alta hotărâre (obligativitatea) (cauza Caracas c. României, cererea

nr. 78037/01), că instanțele sunt obligate să țină cont de constatările din procedurile

judiciare anterioare, repunerea în discuție a situației soluționate definitiv prin alte

hotărâri constituind o încălcare a art. 6§1 al CEDO, dezlegarea asupra unei probleme

de drept date printr-o hotărâre irevocabilă este de natură să clarifice din acel moment

acea problemă, creând speranța legitimă că ea nu va mai fi negată de o altă instanță de

judecată într-o procedură ulterioară, statuarea în sens contrar fiind posibilă, prin prisma

respectării prevederilor art. 6 din CEDO, numai în măsura în care ar fi posibil un

reviriment jurisprudențial justificat de o nouă interpretare a Legii (cauzele Tudor Tudor c.

României, Stefall și Stef c. României, Unedic c. Franței), că respectarea principiului securității

raporturilor juridice nu permite de a reveni asupra soluției ce are un caracter final și

irevocabil, or, adoptarea unei soluții contrare celei expuse prin hotărârile judecătorești

irevocabile ar echivala cu revenirea asupra unui punct al litigiului, ce a fost deja tranșat

și care a făcut obiectul unei hotărâri judecătorești irevocabile, nefiind identificat niciun

motiv plauzibil ce ar permite de a proceda astfel și de a goli de substanță hotărârea

judecătorească irevocabilă (cauza Lungu și alții c. României).

În aspectul vizat, Curtea Constituțională a R. Moldova, în Hotărârea nr. 4 din

01.03.2016, a relevat că unul din aspectele fundamentale ale preeminenței dreptului

este principiul securității raporturilor juridice, care cere, inter alia, ca atunci când

instanțele judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai

poată fi pusă în discuție. Securitatea raporturilor juridice presupune respectarea

principiului res judecata, adică principiul caracterului irevocabil al hotărârilor

judecătorești. Conturat astfel, principiul securității juridice presupune ca statul să

depună diligență pentru a putea fi identificate procedurile judiciare conexe și să

interzică redeschiderea unor noi proceduri judiciare referitoare la aceeași problemă.

Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția.

11

În al doilea rând, potrivit art. 414 alin. (1), (2) și (6) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și

în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, verifică declarațiile și probele

materiale examinate de prima instanță prin citirea lor în ședința de judecată, cu

consemnarea în procesul-verbal, nefiind în drept să-și întemeieze concluziile pe

probele cercetate de prima instanță dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată

a instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal. Conform art. 419 Cod

de procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit

regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod

corespunzător. Potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvîrșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma

penală. În corespundere cu art. 325 alin. (1), (2) Cod de procedură penală, judecarea

cauzei se efectuează în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu. Modificarea

învinuirii în instanța de judecată se admite dacă prin aceasta nu se lezează dreptul

inculpatului la apărare. Potrivit cu art. 66 alin. (1), (2) pct. 1) Cod de procedură penală,

inculpatul are dreptul la apărare și dreptul să știe pentru ce faptă este învinuit. Conform

art. 394 alin. (1) pct. 1) și 2), (4) și (5) Cod de procedură penală, partea descriptivă a

sentinței de condamnare trebuie să cuprindă descrierea faptei criminale, considerată ca

fiind dovedită, indicându-se locul, timpul, modul săvârșirii ei, forma și gradul de

vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii, în cazul când o parte a acuzației este

considerată neîntemeiată - temeiurile pentru aceasta, încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, motivele pentru modificarea învinuirii dacă la judecată s-a efectuat așa

ceva. În corespundere cu art. 436 alin. (2) Cod de procedură penală, pentru instanța de

rejudecare, indicațiile instanței de recurs sunt obligatorii. Conform art. 417 alin. (1)

pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile

de fapt și de drept care au dus la admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

Potrivit jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să se

pronunțe instanța de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost săvârșită

ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări, Chestiunile de drept pe

care urmează să le soluționeze instanța de apel sunt: dacă fapta întrunește elementele

infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă normele de drept procesual

și penal au fost corect aplicate (Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu privire

la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel).

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate, deoarece,

rejudecând cauza potrivit regulilor generale, conform descriptivului și dispozitivului

deciziei contestate (pct. 7. din decizie):

a) nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise de

instanța de fond, enunțate mai sus, și, repetându-le întocmai.

Mai mult, a condamnat inculpatul pe art. 196 alin. (1) Cod penal, după semnele

calificative - cauzarea de daune materiale în proporții mari proprietarului prin

înșelăciune sau abuz de încredere, dacă fapta nu constituie o însușire, constatând că

acesta: „în baza funcției deținute, i-a prezentat directorului SRL „Volta” Crețu G., contractul de

vânzare - cumpărare cu plata la termen și plafon de credit nr. XXXXX din 16.06.2016, dintre SRL

„Volta” în calitate de vânzător și SRL „Velmgaz”, falsificat de către inculpat, obținând astfel de

la SRL „Volta”, cu sediul amplasat pe adresa mun. Chișinău, str. Pădurii, 19, în baza contractului

12

dat, bunuri în sumă totală de 110.400,08 lei, prin ce a cauzat SRL „Volta” un prejudiciu material

în proporții mari”.

Însă în descriptiv s-a contrazis totalmente, concluzionând că: „acțiunea principală

din cadrul infracțiunilor specificate la art. 196 Cod penal, nu poate presupune luarea din

posesia victimei, deoarece astfel ar intra sub incidența art. 190 Cod penal. În ipoteza infracțiunilor

prevăzute la art.196 Cod penal, făptuitorul nu obține în posesie bunuri concrete ale victimei..., în

cazul infracțiunilor prevăzute la art. 196 Cod penal, masa patrimonială a victimei este

diminuată în aceeași proporție în care sporește masa patrimonială a făptuitorului; în

cazul infracțiunilor specificate la art. 196 Cod penal, masa patrimonială a victimei nu sporește

în proporția pe care o exprimă eschivarea făptuitorului de a-și executa obligațiile pecuniare față

de victimă...”.

Prin urmare, a constatat în fapta comisă elemente calificative proprii infracțiunii

prescrise în art. 190 Cod penal - obținând astfel de la SRL „Volta”, cu sediul amplasat pe

adresa mun. Chișinău, str. Pădurii, 19, în baza contractului dat, bunuri în sumă totală de 110.400,08

lei, prin ce a cauzat SRL „Volta” un prejudiciu material în proporții mari, dar a calificat fapta

în baza art. 196 alin. (1) Cod penal, deci absolut greșit și neîntemeiat.

În același timp, constatarea în fapt că inculpatul: „i-a prezentat directorului SRL

„Volta” Crețu G., contractul de vânzare - cumpărare cu plata la termen și plafon de credit nr.

XXXXX din 16.06.2016, dintre SRL „Volta” în calitate de vânzător și SRL „Velmgaz”, falsificat de

către inculpat...”, în situația în care pe art. 361 alin. (1) Cod penal a fost achitat, pe motiv

că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii, nu a fost coroborată cu

prevederile art. 8 alin. (1) Cod de procedură penală, că persoana acuzată de săvârșirea

unei infracțiuni este prezumată nevinovată atâta timp cât vinovăția sa nu-i va fi

dovedită și constatată printr-o hotărâre judecătorească de condamnare definitivă;

b) nu a pus în discuția părților noua învinuire pe 196 alin. (1) Cod penal, nu a

informat inculpatul în mod detaliat cu privire la natura și cauza acuzației aduse

împotriva sa, precum și dreptul de a dispune de timpul și facilitățile necesare pregătirii

apărării sale, încălcând, astfel, și prescripțiile art. 6. §1., §3. lit. a) și b) CEDO -

dreptului la un proces echitabil (Hotărârea CtEDO din 12.04.2011, Adrian Constantin vs.

România);

c) nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele concrete și esențiale, de fapt și de

drept invocate în ordonanța de punere sub învinuire din 30.11.2018, neindicând

motivele pentru care a respins versiunile și probele acuzării (pct. 8. din decizie).

Ori, nu a apreciat în niciun fel hotărârea irevocabilă a Judecătoriei Chișinău,

sediul Buiucani nr. XXXXX din 17.02.2017, cât și certificatul executorului

judecătoresc din 03.07.2019 că Vatamaniuc V. a achitat datoria în mărime de

139.876,52 lei, hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 17.02.2017 fiind

executată integral, în raport cu prescripția de drept că o hotărâre civilă irevocabilă, are

putere de lucru judecat, cât și a jurisprudenței CtEDO privind art. 6§1 al Convenției,

că puterea de lucru judecat (res judicata) presupune că hotărârea beneficiază de o

prezumție irefragabilă ce exprimă adevărul și că nu trebuie contrazisă de o alta hotărâre

(obligativitatea) (cauza Caracas c. României, cererea nr. 78037/01).

În aspectul vizat, instanța a omis și indicațiile obligatorii ale instanței de recurs,

relevate în decizia din 09.05.2020 (pct. 6. din decizie).

d) și-a întemeiat concluziile pe probe neverificate în ședința de judecată a

instanței de apel și neconsemnate în procesul-verbal, inclusiv declarațiile inculpatului

13

date în instanța de fond și în cadrul urmării penale, contractul de vânzare-cumpărare

nr. XXXXX din16.06.2016 - f.d. 64-67 - vol. I.

Circumstanțele expuse atestă în mod lucid că instanțele de fond și de apel nu au

judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind

motive legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând

dispozitivul hotărârii, faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, și că recursul

de pe rol este întemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de

apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanța de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se impune

soluția admiterii recursului ordinar, casării totale a deciziei contestate, și dispunerea

rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu legea,

să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul Penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de Circumscripție

Chișinău, Țurcanu Svetlana, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 3 februarie 2021, în privința inculpatului Vatamaniuc Victor XXXXX și

dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, fiind pronunțată integral la 2 iulie

2021.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

Dumitru Mardari

Maria Ghervas

14