1ra-124/2020 — art. 326 al. 2 lit. c CP

1ra-124/2020 — art. 326 al. 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1727/2019

(1ra-124/2020)

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

28 ianuarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan, Dumitru Mardari, Nicolae Craiu,

a judecat în ședință, fără participarea părților, recursurile ordinare, declarate

de procurorul în Procuratura de Circumscripție Chișinău, Cătălin Scutelnic, de

avocații Gafton Vasile și Ceban Victor în numele inculpatului Victor Tatarciuc și

ultimul, prin care solicită casarea sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul central din

10 aprilie 2017 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 aprilie

2019, în cauza penală, în privința lui

Tatarciuc Victor XXX, născut la XXX, originar

din r-nul XXX și domiciliat în mun. XXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 18.03.2014 pînă la 10.04.2017;

Instanța de apel de la 15.05.2017 pînă la 16.04.2019;

Instanța de recurs de la 23.07.2019 pînă la 28.01.2020.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală a

fost legal executată.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție asupra recursurilor ordinare

în cauză în baza actelor din dosar,

C O N S T A T Ă :

Victor Tatarciuc a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 326 alin. (2) lit. c) Cod penal și i s-a stabilit pedeapsa sub formă de închisoare pe

un termen de 3 ani și 6 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis, cu aplicarea art. 65 Cod penal cu privarea de dreptul de a exercita

activitatea de avocat pe o perioadă de 5 ani.

exercitând funcția de avocat al „Cabinetul avocatului Victor Tatarciuc” a comis

traficul de influență, cu primirea de bunuri sau avantaje în proporții mari, în

următoarele circumstanțe:

Astfel, în luna martie 2013, cet. Vasile Melnic fiind nemulțumit de decizia

emisă de Curtea de Apel Chișinău pe marginea unui litigiu civil referitor la

1

împrumutul unei sume de bani de la cet. Șcafari Vladimir, i-a propus avocatului

Victor Tatarciuc să-i reprezinte interesele într-un șir de litigii civile și cauze penale

aflate la examinare în instanțele naționale. Acceptând să-i acorde asistență juridică,

în martie 2013, Victor Tatarciuc, menționând că deține influență asupra

președintelui Curții Supreme de Justiție, XXX și poate favoriza emiterea unei

decizii favorabile pentru Vasile Melnic în cadrul acțiunii examinate, a pretins și a

primit de la Vasile Melnic suma de 3 000 euro, care conform cursului oficial al

Băncii Naționale a Moldovei constituie echivalentul sumei de 47 943,3 lei,

indicându-i totodată să scrie o recipisă conform căreia Vasile Melnic se obligă să-i

transmită acestuia în proprietate un lot de teren cu o construcție nefinisată

amplasat pe str. Florilor din or. Stăuceni, dacă Curtea Supremă de Justiție îi va da

câștig de cauză.

Tot el, pe parcursul lunii aprilie 2013, susținând că are influență asupra

judecătorilor din instanțele judecătorești și are nevoie de mijloace bănești pentru a

soluționa diverse probleme care apar pe parcursul examinării cauzelor, a extorcat și

a primit de la Vasile Melnic în 3 rate câte 350 euro și o rată de 250 euro, mijloace

bănești în sumă totală de 1 300 euro, care conform cursului oficial al Băncii

Naționale a Moldovei constituie echivalentul sumei de 20 877,09 lei.

La 25 iunie 2013, Victor Tatarciuc i-a fixat întâlnire lui Vasile Melnic în fața

Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău, susținând că a doua zi va fi pronunțarea

deciziei în cadrul unui dosarul civil și pentru a soluționa problemele apărute are

nevoie în mod de urgență de 2 500 de euro, pentru a le transmite judecătorilor în

vederea adoptării unei decizii favorabile. Prin urmare, ca urmare a acțiunilor de

extorcare comise de Victor Tatarciuc, în aceiași zi la ora 22:05, lângă „McDonald's”

situat pe bd. Decebal mun. Chișinău, Vasile Melnic i-a transmis lui Victor Tatarciuc

suma de bani pretinsă de 2 500 euro, care conform cursului oficial al Băncii

Naționale a Moldovei constituie echivalentul sumei de 40 746,75 lei.

Tot el, la sfârșitul lunii iunie 2013 a pretins de la Vasile Melnic transmiterea

sumei de 350 euro, susținând că această sumă a fost achitată de către el anterior

unor judecători din cadrul Curții Supreme de Justiție din banii proprii și insistând

asupra restituirii acestei sume de bani. În acest context, la 09.07.2013, Victor

Tatarciuc a extorcat și a primit de la Vasile Melnic, suma de 200 euro, care conform

cursului oficial al Băncii Naționale a Moldovei constituie echivalentul sumei de 3

248,76 lei, în contul mijloacelor bănești pe care se presupune că dânsul i-ar fi achitat

anterior din banii proprii.

La 12 iulie 2013, Victor Tatarciuc suplimentar a extorcat și a primit de la Vasile

Melnic mijloace bănești în sumă de 150 euro, care conform cursului oficial al Băncii

Naționale a Moldovei constituie echivalentul sumei de 2 488,79 lei, în contul

2

presupuselor achitări efectuate de către acesta în folosul declarantului pentru

magistrați.

Continuându-și acțiunile criminale, în cadrul discuțiilor întreținute cu Vasile

Melnic, susținând că deține influență asupra experților din cadrul Centrului

Național de Expertiză Judiciară, cărora le-a fost dispusă efectuarea expertizei

tehnice a documentelor în cadrul cauzei civile examinate de către Judecătoria

Botanica, Victor Tatarciuc a mai solicitat transmiterea sumei de încă 3 000 de euro,

bani cu care susține că urmează să influențeze experții din cadrul Centrului

Național de Expertize Judiciare, pentru a întocmi o concluzie favorabilă lui Vasile

Melnic.

La 15 iulie 2013 Victor Tatarciuc a insistat asupra faptului ca Vasile Melnic să-i

transmită în mod de urgență, adică a doua zi la 16 iulie 2013, o parte din suma

destinată pentru influențarea experților din cadrul Centrului Național de Expertize

Judiciare, în sumă de aproximativ 1000 euro.

La 16 iulie 2013, în intervalul de timp 16:36-16:47, Victor Tatarciuc s-a întâlnit

cu Vasile Melnic în mun. Chișinău, în adiacentul „McDonald's”, situat la intersecția

bd. Dacia cu bd. Decebal. Ca urmare discuției întreținute referitor la modalitatea în

care urmează a fi soluționată problema cu expertiza și negocierii condițiilor și

termenilor în cadrul cărora Vasile Melnic urmează să-i achite restul sumei de 3 000

euro pretinse, Victor Tatarciuc a primit de la Vasile Melnic suma de 1 000 euro

extorcată anterior, care conform cursului oficial al Băncii Naționale a Moldovei

constituie echivalentul sumei de 16 444,8 lei în vederea favorizării adoptării unei

concluzii favorabile acestuia de către experții din cadrul Centrului Național de

Expertize Judiciară.

Acțiunile inculpatului Victor Tatarciuc instanța de fond le-a încadrat în baza

prevederilor art. 326 alin. (2) lit. c) Cod penal, după indicii calificativi, traficul de

influență, adică pretinderea, acceptarea și primirea personal de bani pentru sine

sau pentru o altă persoană, de către o persoană care are influență sau care susține

că are influență asupra unor persoane publice pentru a-i face să îndeplinească sau

nu ori să întârzie sau să grăbească îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției

sale, indiferent dacă asemenea acțiuni au fost sau nu săvârșite, cu primirea de

avantaje în proporții mari.

cât și inculpatul Victor Tatarciuc și apărătorul său, Istrati Anatolie.

În apelul procurorului, s-a solicitat casarea sentinței primei instanțe,

rejudecarea cauzei cu adoptarea unei noi decizii prin care Victor Tatarciuc să fie

recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (2), lit. c)

Cod penal și să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 5

3

ani cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul

de exercita profesiunea de avocat pe un termen de 5 ani.

Acuzarea a considerat că, instanța de fond a aplicat față de Victor Tatarciuc o

pedeapsă prea blândă or, inculpatul Victor Tatarciuc a comis infracțiunea

exercitând profesia de avocat și care, deținând această calitate potrivit art. 54 al

Legii cu privire la avocatură, Prin urmare, procurorul a menționat că pedeapsa

aplicată inculpatului este una prea blândă și neproporțională faptelor prejudiciabile

comise de inculpat.

În apelurile inculpatului Victor Tatarciuc și a apărătorului său Anatolie Istrati

s-a solicitat casarea sentinței primei instanțe, rejudecarea cauzei și pronunțarea a

unei hotărâri de achitare a inculpatului V. Tatarciuc, în temeiul faptului că în

acțiunile acestuia lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii imputate.

În motivarea apelurilor declarate, inculpatul și apărătorul său, au indicat

următoarele motive: timp de 2 ani, instanța de fond nu rezolva și nu s-a expus

asupra tuturor demersurilor cu privire la administrarea probelor și s-a expus

asupra vinovăției inculpatului; instanța de fond a respins timp de 3 ani și abia în

anul 2016 s-a expus asupra unor demersuri cu privire la administrarea probelor în

folosul inculpatului și de 4 ori a respins — reluarea cercetării judecătorești și odată

în condiții art. 322 alin. 6 Cod de procedură penală; instanța de judecată, timp de 3

ani a examinat dosarul in lipsa părții civil, de aceea solicită instanței de apel să

anuleze toate încheierile instanței de judecată prin care demersurile noastre cu

privire la administrarea probelor erau respinse, deoarece sunt neîntemeiate; în luna

aprilie 2016, în pofida faptului că au fost înaintate multiple demersuri cu privire la

efectuarea expertizei acestor stenograme montate și administrarea probelor din

anul 2013-2016, a declarat cercetarea judecătorească ca fiind finisată și s-a împotrivit

ilegal de 4 ori la reluarea cercetării judecătorești.

De asemenea, apărarea a indicat dezacordul cu aprecierea probelor, susținând

că sentința de condamnare a inculpatului este bazată doar pe presupuneri.

2019, au fost respinse, ca nefondate, apelurile procurorului și apelurile de bază și

suplimentar ale inculpatului Victor Tatarciuc și a apărătorului său Anatolie Istrati,

declarate împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Central din 10 aprilie

2017, cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, prima instanță

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că

inculpatul Victor Tatarciuc a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 326 alin. (2) lit.

c) Cod penal.

4

Necătând la faptul că, inculpatul Victor Tatarciuc nu a recunoscut vina în

săvârșirea traficului de influență încriminat, vinovăția lui se dovedește integral de

următoarea sistemă de probe, cum ar fi: declarațiile martorilor Vasile Melnic (f. d.

54-61, vol. V); Palkina Svetlana (f. d. 67, 68, vol. V); Melnic Solomia (f. d. 62-64, vol.

V); Melnic Maxim (f. d. 69-71, vol. V); Ostapciuc Vladimir (f. d. 65, 66, vol. V),

precum și: procesul-verbal de consemnare a plângerii cet. Vasile Melnic, întocmit la

11.07.2013, (f. d. 2, Vol. I); raportul de expertiză nr. 241, întocmit la 12 iulie 2013,

(f.d.20-21, Vol. I); procesul-verbal privind controlul transmiterii banilor, întocmit la

12.07.2013 (f. d. 29-31, Vol. I); raportul de expertiză nr. 243, întocmit la 16 iulie 2013,

(f. d. 40-46, Vol. I); procesul-verbal privind controlul transmiterii banilor, întocmit

la 16.07.2013 (f. d. 256, vol. I); procesul-verbal de examinare și marcare a banilor,

întocmit la 16.07.2013 (f. d. 48-49, Vol. I); procesele-verbale privind înzestrarea lui

Vasile Melnic cu tehnica specială și predarea tehnicii speciale, întocmite la

16.07.2013 conform cărora a fost înzestrat Melnic cu tehnica special dictafon audio

de model ,,Edic Mini” și audio-video recorder „DS 51" (f. d. 50, 51, vol. I); procesul-

verbal de percheziție și examinare corporală a cet. Victor Tatarciuc și automobilului

acestuia de model „Hyunday Ghetz", întocmit la 16.07.2014 (f. d. 54-55,58-59, 60-61,

Vol. I); procesul-verbal privind consemnarea măsurii speciale de investigație

urmărirea vizuală, întocmit la 12.07.2013, prin care se confirmă faptul că Vasile

Melnic a transmis lui Victor Tatarciuc la 12.07.2013, sub controlul ofițerilo CNA

bani în sumă de 150 de euro. (f. d. 252, Vol. I); procesul-verbal privind interceptarea

și înregistrarea comunicărilor și înregistrării de imagini cu stenograma

convorbirilor dintre V. Tatarciuc și V. Melnic (f. d. 112-114,118, Vol. I); procesul-

verbal privind consemnarea măsurilor speciale de investigație, documentarea cu

ajutorul metodelor și mijloacelor tehnice, localizarea și urmărirea prin sistemul de

poziționare GPS și prin alte mijloace tehnice (f. d. 111,124-125, Vol. I); procesul-

verbal de examinare a discurilor cu descifrările convorbirilor telefonice ale

numerelor de telefonie mobilă folosite de către Victor Tatarciuc și Vasile Melnic. (f.

d. 17-18, Vol. II); raportul de expertiză nr. 245 întocmit la 29 iulie 2013, (f. d. 131-

140, vol. I); aportul de expertiză grafoscopică și tehnică nr. 292, 293 din 19

septembrie 2013, (f. d. 223-248, Vol. I); procesul-verbal de ridicare a documentelor

de la Victor Tatarciuc din 01.08.2013(f. d. 144, Vol. I); procesul-verbal de ridicare a

documentelor de la Vasile Melnic din 08.08.2013 (f. d. 201, vol. I).

Astfel, instanța de apel a considerat că, aceste materiale și documente

coroborează cu declarațiile martorilor Vasile Melnic, Svetlana Palkina, Solomia

Melnic, Maxim Melnic și Vladimir Ostapciuc și toate aceste probe, în ansamblu,

sunt pertinente, concludente, utile și veridice și combat argumentele apelanților a

inculpatului Victor Tatarciuc și a apărătorului său precum că fapta inculpatului nu

5

conține elementele infracțiunii încriminate, iar prin probele prezentate de partea

acuzării, nu s-a dovedit faptul precum că Victor Tatarciuc a pretins, a acceptat și a

primit personal careva bani pentru a influența vreo persoană publică, ci,

dimpotrivă, confirmă faptul că anume inculpatul Victor Tatarciuc a comis traficul

de influență în circumstanțele indicate.

De asemenea, este justă concluzia instanței de fond referitor la faptul că,

organele de drept nu au intervenit activ în realizarea etapelor infracționale, iar

efectuarea măsurilor speciale de investigații în vederea documentării și fixării

acțiunilor lui Victor Tatarciuc nu poate fi catalogată ca fiind o provocare.

În acest sens, este relevantă jurisprudența Curții Europene în cazul

Ramanauskas vs. Lituania, în care Curtea susține că, provocarea de către poliție

apare atunci când ofițerii implicați, - membri ai structurilor de forță sau persoane

care acționează la instrucțiunile acestora, nu se rezumă la investigarea activității

criminale într-o manieră pasivă, dar exercită o astfel de influență asupra

subiectului, astfel, încât să-1 determine la comiterea unei acțiuni care, altfel, nu ar fi

comisă pentru a face posibilă stabilirea unei infracțiuni și probarea ei în scopul

acuzării.

Tot așa a statuat și Curtea în cauza Teixeira vs. Portugalia făcând distincția

între situații când elementul intențional pentru comiterea unei infracțiuni nu exista

- prin urmare a fost determinată de activitatea de provocare - și situații când

infractorul a fost predispus la activitatea infracțională. Mai mult, ofițeri de poliție

au acționat din proprie inițiativă, fără supravegherea unei instanțe.

În coraport cu condiția invocată anterior, s-a constatat cu certitudine faptul că

Vasile Melnic, nu a avut calitatea de investigator sub acoperire în cadrul

prezentului proces penal.

Astfel, instanța de apel a conchis că organul de urmărire penală sesizat a avut

temeiuri de a presupune rezonabil că infracțiunea săvârșită de inculpat, în

alternativa laturii obiective exprimate prin pretinderea banilor este consumată, fapt

ce impune concluzia că această infracțiune a fost comisă fără concursul organelor

de drept.

Prin acțiunile sale intenționate, instanța de apel a conchis că, Victor Tatarciuc a

comis traficul de influență, adică pretinderea și acceptarea de bani, personal, pentru

sine și pentru o altă persoană, săvîrșite intenționat de către o persoană care susține

că are influență asupra unui funcționar, în scopul de a-1 face să nu îndeplinească

acțiuni în exercitarea funcției sale, acțiuni comise de către două persoane, fapte

încadrate corect de către instanța de fond în prevederile art. 326 alin. (2) lit. c) Cod

penal și combat argumentele apelanților, inculpatului Victor Tatarciuc și

apărătorului său, Istrati Anatolie precum că fapta inculpatului nu conține

6

elementele infracțiunii încriminate, iar prin probele prezentate de partea acuzării,

nu s-a dovedit faptul precum că Victor Tatarciuc a pretins, a acceptat și a primit

personal careva bani pentru a influența vreo persoană publică.

Prin urmare, instanța de apel a constata că, nu este întemeiată critica din

apelul declarat de inculpatul Victor Tatarciuc și apelul suplimentar al inculpatului

Tatarciuc Victor și al apărătorului său, Istrati Anatolie, ce ține de aprecierea și

interpretarea eronată în opinia acestora a probelor, ce a dus la stabilirea greșită a

faptelor, deoarece instanța de fond, ținând seama în plină măsură de prevederile

art. 99-101 Cod de procedură penală, a cercetat sub toate aspectele probele

prezentate de către părți, a audiat inculpatul și martorii, a cercetat probele

administrate la dosar, dând citire proceselor-verbale și altor documente,

verificându-le și apreciindu-le just prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității lor, iar în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor și ca urmare

corect au stabilit starea de fapt, încadrarea în drept și vinovăția inculpatului Victor

Tatarciuc.

Totodată, instanța de apel a statuat că, la aprecierea probelor judecătorii sunt

independenți, nefiind legați de opinia altor persoane, iar dezacordul unei părți în

acest sens nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a unei hotărâri de

condamnare sau de achitare.

Instanța de apel a constatat că, la caz nu este prezentă nici o discordanță între

cele reținute de instanța de fond și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor

aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decît cea pe

care materialul probator o susține.

Astfel, instanța de apel, cu referire la pretinsele încălcări procedurale admise la

efectuarea urmăririi penale invocate de multiple ori de către inculpat în cadrul

ședințelor de judecată, referitor la existența unor falsificări a materialelor cauzei și

provocări, a menționat faptul că, toate acțiunile de urmărire penală au fost efectuate

în corespundere cu normele procesual-penale, perchezițiile efectuate la 16.07.2013

în automobilul și asupra lui Victor Tatarciuc și rezultatele acestora au fost

recunoscute ca legale prin încheierile judecătorului de instrucție nr.11-1661/1 din

18.07.2013 și respectiv nr. 11-1664/13 din 18.07.2013, fiind respinse în acest context

și recursurile inculpatului asupra acestor încheieri, iar cu referire la măsurile

speciale de investigație efectuate la 16.07.2013, interceptarea și înregistrarea

comunicărilor și imaginilor, legalitatea căreia a fost confirmată prin încheierea

judecătorului de instrucție nr. 1662/13 din 18.07.2013, precum și documentarea cu

ajutorul mijloacelor tehnice, legalitatea căreia a fost confirmată prin încheierea

judecătorului de instrucție nr. 11-1663/13 din 18.07.2013, încheieri ce nu au fost

contestate de către inculpat.

7

În acest context, nu poate fi invocată ilegalitatea acțiunilor de urmărire penală

sau măsuri speciale de investigație precum și rezultatelor acestora, pe motiv că pe

caz există hotărâri de judecată definitive și irevocabile prin care este constatată

legalitatea acestor acțiuni și măsuri procedurale. Nu există nici o decizie adoptată

în ordinea art. 299/1-299/2 sau art. 313 Cod de procedură penală, privind anularea

unui act procedural sau declararea ilegalității acestuia. Astfel, poziția apărării, în

ceea ce privește pretinsele falsificări a rezultatelor măsurilor speciale de investigație

nominalizate, instanța de apel le-a apreciat critic, constituind niște afirmații lipsite

de suport probatoriu, având un caracter neîntemeiat și care sunt înaintate în scopul

eschivării inculpatului de la răspunderea penală pentru faptele săvârșite, or,

persoanele responsabile de consemnarea acțiunilor de urmărire penală și măsurilor

speciale de investigație, cum ar fi ofițerul de urmărire penală, ofițerul de

investigații și specialistul poartă răspundere pentru corectitudinea întocmirii

actelor procedurale, acțiunile acestora fiind supuse controlului ierarhic superior din

partea procurorului și controlului judiciar din partea judecătorului de instrucție,

acțiuni ce infirmă în totalitate pretențiile înaintate în acest sens de către inculpat.

Ce ține de solicitările inculpatului referitor la excluderea din lista probelor a

unui șir de probe și mijloace materiale de probă, instanța de apel a considerat de

asemenea că acestea urmează a fi apreciate ca nefondate, pe motiv că probele

incluse în lista probelor și cercetate în instanța de judecată au fost acumulate în

corespundere cu prevederile legislației procesual-penale, or, atât în cadrul instanței

de fond, cât și a celei de apel nu a fost stabilite careva încălcări procedurale care ar

întemeia nulitatea cărui va act procedural.

Subsidiar, cu referire la stenograma din 12.07.2013, instanța de apel a reiterat

că acuzatorul de stat nu a inclus-o în lista probelor pe care își întemeiază învinuirea

și totodată este un document distinct de rezultatele măsurilor speciale de

investigație din 16.07.2013 consemnate în procesul-verbal și stenograma

convorbirilor din 17.07.2013, legalitatea căreia a fost confirmată prin încheierea

judecătorului de instrucție nr. 1662/13 din 18.07.2013. Prin urmare nu poate fi

exclusă în calitate de probă a stenogramei din 16.07.2013, iar cu referire la

argumentul inculpatului precum că la dosar ar fi lipsă ordonanța de dispunere a

măsurii speciale de investigații privind controlul transmiterii banilor din

11.07.2013, urmează a fi menționat faptul că acest act procedural a fost prezentat în

cadrul ședinței de judecată cu explicațiile de rigoare a acuzatorului de stat, care a

menționat că actul corespunzător din greșeală era păstrat în dosarul de control, nu

au fost admise careva încălcări în speță, or în cazul în care acest act ar fi fost lipsă,

realizarea acestei măsuri de către ofițerii de investigații ar fi fost imposibilă la

12.07.2013, pe caz la dosar fiind anexat procesul-verbal de consemnare a măsurii

8

speciale de investigație și ordonanța de apreciere a pertinenței rezultatelor acestei

măsuri Referitor la legalitatea percheziției efectuată în automobilul de model

Huyndai Getz , n/î XXX din 16.07.2013, instanța de apel a reiterat că, Curtea de

Apel Chișinău prin decizia din 05.11.2013 s-a expus asupra legalității acestei acțiuni

procesuale.

De asemenea, apelanții au invocat că specialistul DAO CNA, O. Baurciulu nu

a fost inclus în grupul de lucru pe prezenta cauză penală, astfel, instanța de apel a

constatat că acțiunile acestuia sunt efectuate în conformitate cu art. 87 Cod de

procedură penală.

Cu referirea la procesele-verbale privind consemnarea măsurilor speciale de

investigație, documentarea cu ajutorul metodelor și mijloacelor tehnice din

17.07.2013, instanța de apel a menționat că acestea sunt întocmite cu respectarea

revederilor art. 132 Cod de procedură penală. Este de menționat faptul că procesul-

verbal (f. d. 111, vol. I) se referă la înregistrarea video, nefiind astfel necesară

întocmirea cărei-va stenograme, iar referitor la procesul-verbal privind

interceptarea și înregistrarea comunicărilor din 17.07.2013 (f. d. 112, vol. I), a fost

stenografiată convorbirea (f. d. 113-114, vol. I) și a fost anexată la procesul-verbal

respectiv despre care fapt există mențiunea corespunzătoare în procesul-verbal.

Instanța de apel a considerat că, argumentele apelanților precum că concluzia

expusă de instanța de fond în sentința adoptată este eronată și contradictorie,

contrară probatoriului administrat sunt neîntemeiate, or, instanța ierarhic inferioară

corect a ținut cont de probele administrate la materialele cauzei și prezentate de

părți și just a ajuns la concluzia privind vinovăția inculpatului Victor Tatarciuc,

motiv din care apelurile urmează a fi respinse ca nefondate.

Ținând cont de cele menționate, instanța de apel a menționat că, acțiunile

inculpatului întrunesc elementele infracțiunii în baza cărora acesta a fost

condamnat or, argumentele invocate de apelanți, nu au suport probatoriu și

contravine probelor administrate, iar nerecunoașterea vinovăției de către inculpatul

nu echivalează cu achitarea lui de vreme ce există probe pertinente și concludente

care, în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor, dovedesc cu certitudine

vinovăția inculpatului Victor Tatarciuc în săvârșirea infracțiunii imputate.

Reieșind din cele expuse, instanța de apel a conchis că, instanța de fond a

pronunțat o sentință întemeiată. Astfel, în scopul demonstrării vinovăției

inculpatului au fost acumulate și cercetate suficiente probe, cercetate în modul

prevăzut de lege, ce confirmă cu certitudine vinovăția inculpatului, conform

calificării stabilite de către acuzatorul de stat, de aceea sentința urmează a fi

menținută, cu respingerea, apelului inculpatului Victor Tatarciuc și apelului

9

suplimentar al inculpatului și al apărătorului său Istrati Anatolie, declarate

împotriva sentinței, ca fiind nefondate.

De asemenea, instanța a indicat că, prima instanță corect a ajuns la concluzia

de a reîncadra și califica acțiunile inculpatului conform art. 326 alin. (2) lit. (c) Cod

penal, dat fiind faptul că prin Legea nr.207 din 29.07.2016, în vigoare 07.11.2016 au

fost efectuate modificări la art. 126 Cod penal, fiind modificate modalitatea de

calcul și unitatea de la care urmează a se calcula proporția daunei. Astfel, suma

totală pretinsă și primită de la Vasile Melnic de către inculpatul Victor Tatarciuc

constituie 8 150 euro, care conform cursului oficial al BNM constituie echivalentul

sumei de 131 749,49 lei, suma dată încadrându-se în limitele „proporțiilor mari".

Referitor la apelul acuzatorului de stat, instanța de apel a conchis că la

numirea felului și măsurii de pedeapsă inculpatului Victor Tatarciuc, instanța de

fond a ținut cont de prevederile art. 7, 75 Cod penal și anume, de gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de faptul săvârșirii pentru prima dată a unei

infracțiuni grave de către inculpat, de motivul infracțiunii săvârșite, de persoana

celui vinovat. Circumstanțe atenuante și agravante, nu au fost stabilite.

Reieșind din circumstanțele cazului, că infracțiunea comisă de către Victor

Tatarciuc face parte din categoria celor grave, comisă cu intenție, de faptul că

dânsul anterior n-a fost judecat, nu și-a conștientizat vina, la nivelul de înțelegere a

situației în care s-a pomenit, prin urmare nu se căiește și astfel, instanța de apel a

considerat că inculpatul Victor Tatarciuc trebuie să poarte răspundere penală

pentru faptele săvârșite în condițiile indicate și a considerat că prima instanță corect

a ajuns la concluzia că corectarea și reeducarea lui Victor Tatarciuc nu este posibilă

fără izolarea lui de societate, considerând că este rațional de aplicat față de inculpat

pedeapsa închisorii pe un termen de 3 ani și 6 luni cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis, cu aplicarea art. 65 Cod penal cu privarea de dreptul

de a exercita activitatea de avocat pe o perioadă de 5 ani, fiind în limitele fixate de

norma art. 326 alin. (2) Cod penal.

Astfel, instanța de apel a considerat că pedeapsa numită lui Victor Tatarciuc

este legală și întemeiată, proporțională faptelor comise, cât și circumstanțelor reale

și personale, corect constatate de către instanța de fond.

la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, declară recurs

ordinar, prin care solicită casarea acesteia, cu transmiterea cauzei la rejudecare în

instanța de apel. Recurentul invocă dezacordul cu aplicarea pedepsei prea blânde

inculpatului, or, potrivit art. 61, 75 Cod penal, nu s-a ținut cont de circumstanțele

invocate de procuror.

10

5.1. Nefiind de acord cu hotărârile menționate, avocații Vasile Gafton și

Victor Ceban în numele inculpatului Victor Tatarciuc și ultimul, făcând trimitere la

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 2), 6), 8), 10), 12) Cod de procedură penală, declară

recursuri ordinare, prin care solicită, casarea acestora cu transmiterea cauzei la

rejudecare în instanța de apel. Recurenții invocă aceleași motive declarate în cererea

de apel. Completul care examina cauza nu era în drept să respingă cererea de

recuzare, or, această cerere se examinează de un alt complet de judecată. Totodată,

susțin dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor. De asemenea, martorii

acuzării au schimbat de mai multe ori depozițiile în sala de judecată, rechizitoriul

conține expresii neclare și vagi; a fost organizată o provocare în privința

inculpatului, însă instanțele de judecată nu dau răspuns la acest argument; nu se

înțelege în prezenta cauză, V. Melnic este martor pe cauză sau partea vătămată.

Instanța de apel nu s-a expus privind demersul de reluarea cercetării judecătorești.

Din cumulul de probe administrat în respectiva cauză penală nu s-a demonstrat

vinovăția inculpatului, decizia fiind bazată doar pe presupuneri. Nici prima

instanță, nici instanța de apel nu face referire la hotărârea civilă de încasare de la

Vasile Melnic în folosul lui Victor Tatarciuc a sumei de 15 000 euro, însă din contra

motivează că recipisa nu este legală, cu toate că hotărârea civilă este definitivă și

irevocabilă, iar Vasile Melnic, prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani

din 28 iunie 2019, este declarat vinovat pe art. 190 alin. (5) Cod penal.

și motivele invocate, ținând cont de opinia inculpatului expusă în referință, care a

solicitat admiterea recursurilor, Colegiul penal lărgit constată că acestea urmează a

fi admise din următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul, să caseze,

parțial sau total, hotărârea atacată, să rejudece cauza și să pronunțe o nouă

hotărâre.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres în art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de către

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

În sensul prevederilor din art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de

procedură penală și a jurisprudenței naționale, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi

11

prezentate instanței de apel. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

În același context, Colegiul penal lărgit menționează că, hotărârile pronunțate

de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în

corespundere cu prevederile legislației în vigoare. Necesită a se avea în vedere că

nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea în termeni vagi, reprezintă motiv

de casare.

Colegiul penal lărgit indică că, recurenții în recursurile sale, drept temeiuri

pentru declararea recursului au indicat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, și anume cazurile când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivului hotărârii

sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal lărgit

reține că, temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală și-a găsit confirmarea în cauza dată.

Colegiul penal lărgit susține că, instanța de apel neîntemeiat a respins

argumentul părții apărării precum că, între Victor Tatarciuc și Vasile Melnic există

relații civile fapt demonstrat prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău

din 06 octombrie 2016, prin care s-a dispus încasarea sumei de 15 000 euro din

contul lui Vasile Melnic în beneficiul Victor Tatarciuc, ulterior fiind menținută de

instanța de apel și de recurs, fără a indica probele care au stat la baza acestei

convingeri.

Astfel, Colegiul penal lărgit remarcă că, instanța de apel ajungând la soluția

precum că suma de 8 150 euro indicată în rechizitoriu nu este o parte a datoriei lui

Vasile Melnic de 15 000 euro către Victor Tatarciuc, nu a verificat sub toate

aspectele dacă suntem sau nu în prezența principiului puterii lucrului judecat, or,

acest fapt ar împiedica nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având

același obiect, aceeași cauza și fiind purtat între aceleași părți, ci și contrazicerea

între două hotărâri judecătorești, adică infirmarea constatărilor făcute într-o

hotărâre judecătorească definitivă printr-o altă hotărâre judecătorească posterioară,

dată în alt proces.

Așadar, de vreme ce aceeași problema dedusă judecății într-un litigiu dintre

aceleași părți a fost soluționată irevocabil pe cale incidentală sau pe fond într-un

anumit sens, rezultă că acest aspect reținut de instanțe, care a stat la baza soluțiilor

din dispozitivul hotărârilor, a dobândit putere de lucru judecat și, în mod corect,

trebuie avut în vedere de instanța sesizată ulterior.

12

Aceste susțineri sunt sprijinite și de Hotărârea din 06.12.2007 a Curții

Europene a Drepturilor Omului (cauza Beian împotriva României) prin care a fost

constatată încălcarea art. 6 alin. (1) din Convenția Europeana a Drepturilor Omului.

Prin Hotărârea pronunțată în cauza Beian contra României, Curtea de la

Strasbourg a statuat că, ,,sistemul judiciar nu asigură stabilitatea circuitului juridic prin

faptul că permite pronunțarea în cauze identice a unor soluții contradictorii și diametral

opuse”.

În concluzie, Curtea Europeană a stabilit că, instanțele sunt obligate să țină

cont de constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare, repunerea în

discuție a situației soluționate definitiv prin alte hotărâri constituind o încălcare a

art. 6 din Convenție.

Mai mult decât atât, Colegiul penal lărgit studiind materialele cauzei a ajuns la

concluzia că, instanța de fond în partea descriptivă a sentinței de condamnare a

inculpatului, descrie fapta și enumeră probele fără a face o corelație distinctă în

raport cu fiecare episod încriminat inculpatului.

Subsecvent, instanța de recurs ordinar remarcă că, instanța de apel a menținut

sentința primei instanțe fără a se expune asupra acestor probleme indicate și în

cererile de apel declarate de către partea apărării, or, instanța de apel la judecarea

apelurilor se conduce de regulile generale pentru judecarea cauzelor în primă

instanță, verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță conform materialelor din cauza penală, și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel (vezi art. 414 Cod de procedură penală).

În acest sens, Colegiul penal lărgit subliniază că, aprecierea probelor este unul

din cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul volum de

muncă depusă de către organele de urmărire, instanțele judecătorești, cât și de

părțile din proces, se concretizează pe soluția ce va fi dată în urma acestei activități.

Aprecierea probelor după intima convingere trebuie să se bazeze pe prevederile

legale. Intima convingere se întemeiază pe examinarea tuturor probelor în

ansamblu, sub toate aspectele complet și obiectiv.

De asemenea, Colegiul penal lărgit apreciază argumentele instanței de apel cu

referire la alegațiile apărării privind provocarea inculpatului la comiterea traficului

de influență, ca fiind lipsite de claritate și precizie, or, indicarea a două cauze

pronunțate de către Curtea de la Strasbourg în acest sens, fără a face o corelație cu

starea de fapt reținută în speță ceia ce echivalează cu nerezolvarea fondului

apelului, fapt ce atrage după sine casarea deciziei instanței de apel.

Mai mult decât atât, instanța de recurs ordinar indică că, instanțele de fond la

cercetarea infracțiunii imputate inculpatului, urma să țină cont de prevederile art.

30 alin. (6) al Legii privind activitatea specială de investigații, nr.59 din 29.03.2012,

13

și să indice cu precizie constatările acestora în urma verificării atente a materialului

probator administrat, astfel încât să prevină o condamnare a inculpatului care a

acționat ca efect al provocării din partea agenților statului sau, după caz, din partea

persoanelor private care acționează sub supravegherea agenților statului, întrucât

ar exista riscul ca acuzatul să fie lipsit din start de dreptul la un proces echitabil,

prin aceasta încâlcindu-se art.6 §1 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului

Subsecvent, Colegiul penal reamintește că, orice declarație că acuzatul a fost

provocat la săvârșirea actelor de corupție urmează a fi analizată de către instanțele

de judecată în hotărârile sale și este sarcina acuzării să demonstreze că nu a fost o

provocare.

În această ordine de idei, Colegiul penal constată că, instanța de fond la

pronunțarea sentinței nu s-a expus asupra acestui fapt, astfel obligația revenindu-i

instanței de apel, care în partea descriptivă a deciziei urma să evalueze dacă

acțiunile provocatorului privat au avut efectul provocării și dacă infracțiunea putea

fi comisă fără intervenția provocatorului.

Așadar, în sentința instanței de judecată, urma să se regăsească următoarele:

motivarea de ce au fost preferate anumite probe în detrimentul altora și motivarea faptului

respingerii cererii de administrare a altor probe, or, partea apărării a invocat faptul că

inculpatul a fost provocat la comiterea infracțiunii.

Astfel, Colegiul penal lărgit susține că, instanța de apel a pronunțat o decizie

lipsită de o motivare clară, contrară garanțiilor dreptului la un proces echitabil

stabilite la art. 6 al Convenției europene a drepturilor omului, or, jurisprudența

CtEDO indică faptul că, „… rolul unei decizii motivate este să demonstreze părților că ele

au fost auzite. Mai mult, o decizie motivată oferă părții posibilitatea de a o contesta, precum

și posibilitatea ca decizia să fie revizuită de către o instanță de recurs. Doar prin adoptarea

unei decizii motivate poate avea loc un control public al administrării justiției. Dreptul de a

fi auzit, prin urmare, include nu doar posibilitatea de a prezenta argumente instanței, dar

de asemenea obligația corespunzătoare a instanței de a arăta, în motivarea sa, motivele

pentru care anumite argumente au fost acceptate sau respinse.”(cauza Fomin vs

Moldovei din 11 octombrie 2011, nr. 36755/06).

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal lărgit

reține că, temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală și-a găsit confirmarea în cauza dată.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit conchide că, nemotivarea clară și concisă a

soluției pronunțate de către instanța de apel reprezintă prin sine neexaminarea

fondului apelului de către instanța de apel, ce se consideră eroare de drept și este

temei pentru recurs.

14

Colegiul penal lărgit indică că eroarea comisă de către instanța de apel nu

poate fi corectată în ordinea procedurii de recurs, deoarece instanța de recurs nu

este abilitată cu atribuții de a judeca cauza și a se pronunța asupra legalității

hotărârii, substituind instanța care a judecat apelul cu încălcarea prevederilor

legale.

procedură penală, Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

admite recursurile ordinare declarate de procurorul în Procuratura de

Circumscripție Chișinău, Cătălin Scutelnic, de avocații Vasile Gafton și Victor

Ceban în numele inculpatului Victor Tatarciuc și ultimul, casează total decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 aprilie 2019, în privința lui

Tatarciuc Victor XXX și dispune rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de

apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă căilor de atac, pronunțată integral la 27 februarie

2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Ion Guzun

Liliana Catan

Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

15