1ra-1160/20 — art. 187 al. 2 lit. b, c, f CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 187 al. 2 lit. b, c, f CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 8 CPP
1ra-1160/20 — art. 187 al. 2 lit. b, c, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr. 1ra-1160/2020
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
24 iunie 2020 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte – Iurie Diaconu,
Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de
avocatul Alexei Kebeș în numele inculpatului, prin care solicită casarea sentinței
Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 19 aprilie 2019 și deciziei Colegiului penal
al Curții de Apel Chișinău din 11 decembrie 2019, în cauza penală, în privința lui
Semenciuc Viorel XXX, născut la XXX,
originar din XXX, domiciliat în XXX.
Termenul examinării cauzei:
Instanța de fond de la 14.03.2019 pînă la 19.04.2019;
Instanța de apel de la 15.05.2019 pînă la 11.12.2019;
Instanța de recurs de la 04.03.2020 pînă la 24.06.2020.
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursului în ordinar în cauză
în baza actelor din dosar,
c o n s t a t ă :
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 19 aprilie 2019,
Semeniuc Viorel a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.
187 alin. (2) lit. b), e), f) Codul penal, stabilindu-i pedeapsa de 6 ani închisoare, cu
executare în penitenciar de tip semiînchis.
S-a admis cererea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare și s-a
dispus încasarea de la Semeniuc Viorel în folosul Statului a sumei de 448 lei.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, la 21.01.2019, în
perioada de timp de la ora 21:30, până la ora 21:40, Semeniuc Viorel, împreună și
prin înțelegere prealabilă cu persoane nestabilite de către organul de urmărire penală,
acționând intenționat și având scopul sustragerii deschise a bunurilor altei persoane,
aflându-se pe XXX, i-au aplicat d-lui Rotari Gheorghe lovituri cu pumnii și picioarele
în regiunea capului, cauzându-i părții vătămate, conform raportului de expertiză
judiciară nr. 201902P0244 din 25 ianuarie 2019, fractura oaselor nazale fără
deplasare, plăgi confuze multiple a capului, echimoze la nivelul feței, edem echimotic
și excoriații la nivelul piramidei nasului, hemoragie de focar în sclera ochiului stâng,
leziuni care se califică ca vătămări corporale ușoare și în mod deschis i-au sustras
ultimului o verighetă din aur cu masa de 4 gr, evaluat de partea vătămată la prețul de
4 000 lei, un telefon mobil de model ,,Samsung J5” de culoare neagră, în care activau
cartelele SIM cu nr. XXX și nr. XXX cu nr. IMEI1 XXX și nr. IMEI2 XXX, evaluat
de partea vătămată la prețul de 6 000 lei, mijloace bănești în mărime de 50 lei, un
rucsac din stofa de culoare neagră, evaluat de partea vătămată la prețul de 250 lei, în
care se afla o scurtă, evaluate de partea vătămată la prețul de 300 lei, pantaloni
sportive, evaluați de partea vătămată la prețul de 100 lei, buletin de identitate și polița
de asigurare, eliberate pe numele dlui Rotari Gheorghe, cauzându-i astfel părții
vătămate Rotari Gheorghe o daună materială în proporții considerabile. Astfel prin
acțiunile sale intenționate Semeniuc Viorel a comis infracțiunea prevăzută de art. 187
alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, după semnele - jaful, adică sustragerea deschisă a
bunurilor altei persoane, acțiune săvârșită de mai multe persoane, cu aplicarea
1
violenței nepericuloase pentru viața sau sănătate persoanei și cu cauzarea de daune în
proporții considerabile.
Nefiind de acord cu sentința, avocatul Kebeș Alexei, în numele inculpatului
Semeniuc Viorel, a declarat apel, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea
cauzei, cu pronunțarea unei hotărîri, prin care Semeniuc Viorel să fie achitat. În
motivarea apelului avocatul a indicat că, instanța și-a bazat concluziile pe depozițiile
părții vătămate care de fapt a declarat, că n-a văzut persoanele care deschis i-au
sustras bunurile materiale. La fel a declarat că, nu poate să purceadă la o recunoaștere
în acest sens. Reiese, că Semeniuc Viorel a fost condamnat în baza unor presupuneri.
Instanța a dat apreciere juridică greșită circumstanțelor de fapt care au avut loc iar în
cadrul cercetării judecătorești toate probele cercetate demonstrează nevinovăția
inculpatului în cele ce i-a fost încriminat de organul de urmărire penală ulterior
susținute de acuzatorul de stat. Sentința este în mod vădit neîntemeiată și ilegală, nu
are suport probatoriu și nici legală în sensul dat. Nu este bazată pe careva probe
concludente, utile și pertinente din care considerente urmează a fi achitat din lipsa în
acțiunile lui a elementelor constitutive ale infracțiunii. Or, a găsi și a preda un bun la
Lombard în baza buletinului chiar pe numele său), nu va constitui o infracțiune.
Motivele invocate în justificarea condamnării lui Semeniuc Viorel nu-și găsesc
confirmare ce denotă faptul, sunt pur declarative și nu pot pune la îndoială temeinicia
cerinței privind pronunțarea în privința Semeniuc Viorel, a unei hotărâri motivate de
achitare pe marginea acestui dosar. În sentință n-a fost invocat temeiuri al stării de
fapt și de drept în baza cărora, subsemnatului Semeniuc Viorel îi poate fi imputată
comiterea infracțiunii prevăzută de art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Codul penal,
deoarece potrivit art. 1 alin. (2) Codul de procedură penală, procesul penal are ca
scop protejarea persoanei, societății și statului de infracțiuni, precum și protejarea
societății de fapte ilegale, astfel ca orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie
pedepsită potrivit vinovăției sale, și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la
răspundere penală și condamnată. Instanța de judecată n-a ținut cont de aceste
prevederi și prin urmare a interpretat probele administrate invers celor ce exprimă
realitatea.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 decembrie
2019, a fost respins apelul avocatului Kebeș Alexei în numele inculpatului Semeniuc
Viorel, cu menținerea sentinței fără modificări.
4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, la pronunțarea
sentinței instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just
a ajuns la concluzia că inculpatul Semeniuc Viorel a săvârșit infracțiunea imputată
lui. Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza
penală sus-indicată și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art.
101 Codul de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,
utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al
coroborării lor
Necătînd la faptul că inculpatul Semeniuc Viorel vina nu a recunoscut-o,
instanța de apel a conchis că prima instanță motivat și întemeiat a concluzionat
referitor la vinovăția lui în comiterea infracțiunii imputate. Prima instanță s-a bazat pe
următoarele probe, care sunt pertinente, concludente, utile și veridice și coroborează
între ele, cum ar fi: declarațiile părții vătămate Rotari Gheorghe (Vol.I, f.d. 170-171,
Vol.I, f.d.14-15); procesul-verbal de cercetare la fața locului din 22 ianuarie 2019
(Vol.I, f.d.8-11); proces-verbal de examinare a obiectului din 22 februarie 2019
2
(Vol.I, f.d.33-35); ordonanța de recunoaște în calitate de mijloc material de probă și
anexare la materialele cauzei penale din 20 februarie 2019 (Vol.I, f.d.36); procesul-
verbal de ridicare din 22 februarie 2019 (Vol.I, f.d.39-40); procesul-verbal de
examinare a obiectului din 05 martie 2019 (Vol.I, f.d.41-44); ordonanța de recunoaște
și anexare a corpului delict la materialele cauzei penale din 05 martie 2019 (Vol.I,
f.d.45); procesul-verbal de confruntare între bănuitul Noroc Vitali și învinuitul
Semeniuc Viorel din 13 martie 2019 (Vol.I, f.d. 114-115); ordonanță de scoatere de
sub urmărire penală din 13 martie 2019 (Vol.I, f.d. 119-121); raportul de expertiză
judiciară nr. 201902P0244 din 25 ianuarie 2019 (Vol.I, f.d.21-22).
Astfel, instanța de apel a constatat că ele demonstrează cu certitudine vina
inculpatului Semeniuc Viorel în comiterea infracțiunii imputate.
Instanța de apel a menționat faptul că, argumentele invocate de partea
apărării au fost combătute prin sentința primei instanțe și probele administrate în
instanța de apel. Instanța de apel a reiterat că inculpatul în instanța de fond a declarat
că nu recunoaște toate cele imputate de partea acuzării în acest sens menționând că nu
este vinovat de comiterea infracțiunii imputate, susținînd că toate cele declarate
împotriva sa sunt niște născociri. Aceste declarații în colaborare cu tot spectru de
probe prezente la respectiva cauză cu certitudine dovedesc vina inculpatului iar
depozițiile inculpatului în instanță, se apreciază drept o versiune a acestuia de apărare
și o modalitate de eschivare de la răspunderea penală, care relevă – dincolo de orice
îndoială rezonabilă - împrejurarea că inculpatul a comis infracțiunea imputată. În
consecință, se constată că declarațiile inculpatului, în sensul că nu este vinovat de
comiterea infracțiunii imputate, nu sunt întemeiate și sunt supuse criticii.
Privitor la solicitarea avocatului privind achitarea inculpatului, instanța de apel a
considerat că, nu poate fi admisă întrucât probele administrate și cercetate în cadrul
ședinței de judecată indică direct și incontestabil că, Semeniuc Viorel, la 21.01.2019,
în perioada de timp de la ora 21:30 până la ora 21:40, împreună și prin înțelegere
prealabilă cu persoane nestabilite de către organul de urmărire penală, acționând
intenționat și având scopul sustragerii deschise a bunurilor altei persoane, aflându-se
pe XXX, i-au aplicat dlui Rotari Gheorghe lovituri cu pumnii și picioarele în regiunea
capului, cauzându-i părții vătămate, conform raportului de expertiză judiciară nr.
201902P0244 din 25 ianuarie 2019, fractura oaselor nazale fără deplasare, plăgi
confuze multiple a capului, echimoze la nivelul feței, edem echimotic și excoriații la
nivelul piramidei nasului, hemoragie de focar în sclera ochiului stâng, leziuni care se
califică ca vătămări corporale ușoare și în mod deschis i-au sustras ultimului o
verighetă din aur cu masa de 4 g, evaluat de partea vătămată la prețul de 4 000 lei, un
telefon mobil de model ,,Samsung J5” de culoare neagră, în care activau cartelele
SIM cu nr. XXX și nr. XXX cu nr. IMEI1 XXX și nr. IMEI2 XXX, evaluat de partea
vătămată la prețul de 6000 lei, mijloace bănești în mărime de 50 lei, un rucsac din
stofa de culoare neagră, evaluat de partea vătămată la prețul de 250 lei, în care se afla
o scurtă, evaluate de partea vătămată la prețul de 300 lei, pantaloni sportive, evaluați
de partea vătămată la prețul de 100 lei, buletin de identitate și polița de asigurare,
eliberate pe numele dlui Rotari Gheorghe, cauzându-i astfel părții vătămate o daună
materială în proporții considerabile.
Referitor la argumentul inculpatului precum că el nu a fost la locul
comiterii fapte și a găsit telefonul mobil de model ,,Samsung J5”, instanța de apel a
apreciat critic și urmărește scopul de a se eschiva de răspunderea penală pentru fapta
comisă.
3
La individualizarea și stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului,
instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 7,61,75 Codul penal și anume de
gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat,
de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de condițiile de
viață ale familiei acestuia precum și de scopul pedepsei aplicate asupra corectării și
reeducării inculpatului.
La stabilirea categoriei și termenului de pedeapsă instanța de apel a ținut cont de
gravitatea infracțiunii comise, care se atribuie la categoria celor grave, de motivul
acesteia, de lipsa circumstanțelor ce atenuează răspunderea, de faptul că condamnatul
anterior a fost tras la răspundere pentru comiterea unei infracțiuni similare, de
influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de
condițiile de viață ale acestuia. Pedeapsa numită inculpatului este una echitabilă, fiind
numită cu respectarea strictă a prevederilor legislației în vigoare și careva temei de a
interveni în sentință, inclusiv, din oficiu lipsește.
Nefiind de acord cu hotărârile menționate, avocatul Alexei Kebeș în
numele inculpatului, făcând trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de
procedură penală, declară recurs ordinar, prin care solicită casarea acestora cu
pronunțarea unei hotărîri de achitare în privința lui Semeniuc Viorel. Recurentul
invocă că, instanțele de fond l-au condamnat pe Semeniuc Viorel bazându-se pe
presupuneri, or, partea vătămată nu a văzut persoanele care deschis i-ai sustras
bunurile. Astfel, condamnarea este bazată pe presupuneri, iar acestea urmează a fi
interpretate în favoarea lui Semeniuc Viorel.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de
către avocatul Alexei Kebeș în numele inculpatului și ținând cont de referința
procurorului, în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal
decide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.
Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii
instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia
în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.
Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs
examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de
procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art.
427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi
atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond
și de apel la judecarea cauzei.
Astfel, recurentul indică temei de casare a deciziei faptul că, în acțiunile
inculpatului nu au fost întrunite elementele infracțiunilor imputate, pretinsa încălcare
este prevăzută de pct. 8) din alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, nefiind
incident în prezenta cauză.
De remarcat este că, acest temei pentru recurs este aplicabil atunci când nu a fost
stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici
mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele infracțiunii, ori
când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale
infracțiunii.
Astfel, din textul recursului rezultă că, în viziunea recurentului probele
administrate nu confirmă vina inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.
4
187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal din lipsa elementelor de infracțiune, astfel
instanțele de judecată l-au condamnat doar în baza presupunerilor.
În prezenta speță, instanța de recurs ordinar consideră că, instanța de apel corect
a menținut sentința de condamnare a inculpatului prin care just au fost stabilite
circumstanțele de fapt și de drept, reproduse în pct. 2., 4.1 din prezenta decizie, relevă
în mod concludent că instanțele de fond și de apel au constatat și apreciat
circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului și
încadrarea juridică justă a acțiunilor infracționale ale acestuia, în strictă conformitate
cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin
prisma cumulului de probe anexate la dosar, inclusiv declarațiile părții vătămate
Rotari Gheorghe (Vol.I, f.d. 170-171, Vol.I, f.d.14-15); procesul-verbal de cercetare
la fața locului din 22 ianuarie 2019 (Vol.I, f.d.8-11); proces-verbal de examinare a
obiectului din 22 februarie 2019 (Vol.I, f.d.33-35); ordonanța de recunoaște în
calitate de mijloc material de probă și anexare la materialele cauzei penale din 20
februarie 2019 (Vol.I, f.d.36); procesul-verbal de ridicare din 22 februarie 2019
(Vol.I, f.d.39-40); procesul-verbal de examinare a obiectului din 05 martie 2019
(Vol.I, f.d.41-44); ordonanța de recunoaște și anexare a corpului delict la materialele
cauzei penale din 05 martie 2019 (Vol.I, f.d.45); procesul-verbal de confruntare între
bănuitul Noroc Vitali și învinuitul Semeniuc Viorel din 13 martie 2019 (Vol.I, f.d.
114-115); ordonanță de scoatere de sub urmărire penală din 13 martie 2019 (Vol.I,
f.d. 119-121); raportul de expertiză judiciară nr. 201902P0244 din 25 ianuarie 2019
(Vol.I, f.d.21-22), toate probele fiind apreciate în conformitate cu prevederile art. 101
alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,
utilității, veridicității și coroborării lor, instanțele indicând motivele pentru care au
respins dovezile și versiunile apărării, probele administrate pe caz demonstrând clar
și cert prezența în acțiunile inculpatei a elementelor infracțiunii prevăzute la art. 187
alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal.
Conform art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiuni
determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei
prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma
penală.
În scopul aplicării corecte a prevederilor legale enunțate vine practica judiciară
stabilită potrivit căreia erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și
erori de drept material sau substanțial.
Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin
hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de
drept formal și material.
Astfel, se relevă că, respectând prevederile art. 414 Cod de procedură penală,
instanța de apel, judecând apelul declarat de către avocatul Alexei Kebeș în numele
inculpatului, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor
examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, fiind cercetate
suplimentar probele administrate de instanța de fond, astfel ajungând la concluzia
corectă enunțată în pct. 4.1 al prezentei decizii.
Colegiul penal conchide că, instanța de apel menținând sentința de condamnare
a inculpatului a cercetat toate probele prezentate de părți și, în conformitate cu
prevederile art. 101 Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere obiectivă din punct
de vedere al pertinenții, concludenții, utilității și veridicității probelor adunate în
5
cauză și care în ansamblul lor au confirmat vinovăția inculpatului în săvârșirea
infracțiunilor imputate, iar încadrarea juridică a acțiunilor acestuia este justă.
Conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată în textul deciziei
instanței de apel. Temeiuri de a pune la îndoială legalitatea și veridicitatea acestora
nu s-au stabilit.
Așadar, temeiurile invocate de către recurent referitor la nevinovăția lui
Semeniuc Viorel sunt neîntemeiate și se resping, deoarece instanța de apel a motivat
condamnarea inculpatului prin faptul că învinuirea a prezentat suficiente probe
(descrise în pct. 4.1. al prezentei decizii).
Critica adusă de apărător referitor la procedura de apreciere a probelor, ține de
starea de fapt, care a fost efectuată de instanțele de fond și careva îndoieli privind
corectitudinea aprecierii lor, nu sunt, instanța de apel pe deplin le-a examinat,
apreciind toate probele din dosar în ansamblu și conform art. 414 alin. (2), 417 alin.
(1) pct. 8) Cod de procedură penală, s-a pronunțat detaliat asupra motivelor cererilor
de apel.
O nouă reapreciere a probelor în modul propus de autoarea recursului nu poate fi
efectuată de către instanța de recurs, deoarece aceasta judecă numai temeiurile de
drept.
Colegiul penal menționează că, la etapa recursului ordinar instanța de recurs nu
declanșează un control asupra fondului cauzei, ci verifică doar dacă s-au aplicat
corect normele de drept la faptele constatate de instanța de fond și, după caz, de
instanța de apel.
Astfel, împrejurările enunțate denotă în mod concludent că, instanța de apel nu a
comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea atacată
cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, în acțiunile inculpatului au fost
întrunite elementele infracțiunii incriminate prin rechizitoriu și că recursul ordinar
este vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal,
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de avocatul Alexei Kebeș în
numele inculpatului, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 19
aprilie 2019 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 decembrie
2019, în cauza penală, în privința lui Semenciuc Viorel XXX, ca fiind vădit
neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată integral la 24 iulie 2020.
Președinte: Iurie Diaconu
Judecători: Ion Guzun
Liliana Catan
6