1ra-1160/20 — Art. 187 al. 2 lit. b, c, f CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 19 aprilie 2019, Semeniuc Viorel a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Codul penal, stabilindu-i pedeapsa de 6 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. S-a admis cererea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare și s-a dispus încasarea de la Semeniuc Viorel în folosul Statului a sumei de 448 lei.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, la 21.01.2019, în perioada de timp de la ora 21:30, până la ora 21:40, Semeniuc Viorel, împreună și prin înțelegere prealabilă cu persoane nestabilite de către organul de urmărire penală, acționând intenționat și având scopul sustragerii deschise a bunurilor altei persoane, aflându-se pe XXX, i-au aplicat d-lui Rotari Gheorghe lovituri cu pumnii și picioarele în regiunea capului, cauzându-i părții vătămate, conform raportului de expertiză judiciară nr. 201902P0244 din 25 ianuarie 2019, fractura oaselor nazale fără deplasare, plăgi confuze multiple a capului, echimoze la nivelul feței, edem echimotic și excoriații la nivelul piramidei nasului, hemoragie de focar în sclera ochiului stâng, leziuni care se califică ca vătămări corporale ușoare și în mod deschis i-au sustras ultimului o verighetă din aur cu masa de 4 gr, evaluat de partea vătămată la prețul de 4 000 lei, un telefon mobil de model ,,Samsung J5” de culoare neagră, în care activau cartelele SIM cu nr. XXX și nr. XXX cu nr. IMEI1 XXX și nr. IMEI2 XXX, evaluat de partea vătămată la prețul de 6 000 lei, mijloace bănești în mărime de 50 lei, un rucsac din stofa de culoare neagră, evaluat de partea vătămată la prețul de 250 lei, în care se afla o scurtă, evaluate de partea vătămată la prețul de 300 lei, pantaloni sportive, evaluați de partea vătămată la prețul de 100 lei, buletin de identitate și polița de asigurare, eliberate pe numele dlui Rotari Gheorghe, cauzându-i astfel părții vătămate Rotari Gheorghe o daună materială în proporții considerabile. Astfel prin acțiunile sale intenționate Semeniuc Viorel a comis infracțiunea prevăzută de art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, după semnele - jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, acțiune săvârșită de mai multe persoane, cu aplicarea 1 violenței nepericuloase pentru viața sau sănătate persoanei și cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Nefiind de acord cu sentința, avocatul Kebeș Alexei, în numele inculpatului Semeniuc Viorel, a declarat apel, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei hotărîri, prin care Semeniuc Viorel să fie achitat. În motivarea apelului avocatul a indicat că, instanța și-a bazat concluziile pe depozițiile părții vătămate care de fapt a declarat, că n-a văzut persoanele care deschis i-au sustras bunurile materiale. La fel a declarat că, nu poate să purceadă la o recunoaștere în acest sens. Reiese, că Semeniuc Viorel a fost condamnat în baza unor presupuneri. Instanța a dat apreciere juridică greșită circumstanțelor de fapt care au avut loc iar în cadrul cercetării judecătorești toate probele cercetate demonstrează nevinovăția inculpatului în cele ce i-a fost încriminat de organul de urmărire penală ulterior susținute de acuzatorul de stat. Sentința este în mod vădit neîntemeiată și ilegală, nu are suport probatoriu și nici legală în sensul dat. Nu este bazată pe careva probe concludente, utile și pertinente din care considerente urmează a fi achitat din lipsa în acțiunile lui a elementelor constitutive ale infracțiunii. Or, a găsi și a preda un bun la Lombard în baza buletinului chiar pe numele său), nu va constitui o infracțiune. Motivele invocate în justificarea condamnării lui Semeniuc Viorel nu-și găsesc confirmare ce denotă faptul, sunt pur declarative și nu pot pune la îndoială temeinicia cerinței privind pronunțarea în privința Semeniuc Viorel, a unei hotărâri motivate de achitare pe marginea acestui dosar. În sentință n-a fost invocat temeiuri al stării de fapt și de drept în baza cărora, subsemnatului Semeniuc Viorel îi poate fi imputată comiterea infracțiunii prevăzută de art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Codul penal, deoarece potrivit art. 1 alin. (2) Codul de procedură penală, procesul penal are ca scop protejarea persoanei, societății și statului de infracțiuni, precum și protejarea societății de fapte ilegale, astfel ca orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale, și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală și condamnată. Instanța de judecată n-a ținut cont de aceste prevederi și prin urmare a interpretat probele administrate invers celor ce exprimă realitatea.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 decembrie 2019, a fost respins apelul avocatului Kebeș Alexei în numele inculpatului Semeniuc Viorel, cu menținerea sentinței fără modificări. 4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, la pronunțarea sentinței instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că inculpatul Semeniuc Viorel a săvârșit infracțiunea imputată lui. Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală sus-indicată și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Codul de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor Necătînd la faptul că inculpatul Semeniuc Viorel vina nu a recunoscut-o, instanța de apel a conchis că prima instanță motivat și întemeiat a concluzionat referitor la vinovăția lui în comiterea infracțiunii imputate. Prima instanță s-a bazat pe următoarele probe, care sunt pertinente, concludente, utile și veridice și coroborează între ele, cum ar fi: declarațiile părții vătămate Rotari Gheorghe (Vol.I, f.d. 170-171, Vol.I, f.d.14-15); procesul-verbal de cercetare la fața locului din 22 ianuarie 2019 (Vol.I, f.d.8-11); proces-verbal de examinare a obiectului din 22 februarie 2019 2 (Vol.I, f.d.33-35); ordonanța de recunoaște în calitate de mijloc material de probă și anexare la materialele cauzei penale din 20 februarie 2019 (Vol.I, f.d.36); procesul- verbal de ridicare din 22 februarie 2019 (Vol.I, f.d.39-40); procesul-verbal de examinare a obiectului din 05 martie 2019 (Vol.I, f.d.41-44); ordonanța de recunoaște și anexare a corpului delict la materialele cauzei penale din 05 martie 2019 (Vol.I, f.d.45); procesul-verbal de confruntare între bănuitul Noroc Vitali și învinuitul Semeniuc Viorel din 13 martie 2019 (Vol.I, f.d. 114-115); ordonanță de scoatere de sub urmărire penală din 13 martie 2019 (Vol.I, f.d. 119-121); raportul de expertiză judiciară nr. 201902P0244 din 25 ianuarie 2019 (Vol.I, f.d.21-22). Astfel, instanța de apel a constatat că ele demonstrează cu certitudine vina inculpatului Semeniuc Viorel în comiterea infracțiunii imputate. Instanța de apel a menționat faptul că, argumentele invocate de partea apărării au fost combătute prin sentința primei instanțe și probele administrate în instanța de apel. Instanța de apel a reiterat că inculpatul în instanța de fond a declarat că nu recunoaște toate cele imputate de partea acuzării în acest sens menționând că nu este vinovat de comiterea infracțiunii imputate, susținînd că toate cele declarate împotriva sa sunt niște născociri. Aceste declarații în colaborare cu tot spectru de probe prezente la respectiva cauză cu certitudine dovedesc vina inculpatului iar depozițiile inculpatului în instanță, se apreciază drept o versiune a acestuia de apărare și o modalitate de eschivare de la răspunderea penală, care relevă – dincolo de orice îndoială rezonabilă - împrejurarea că inculpatul a comis infracțiunea imputată. În consecință, se constată că declarațiile inculpatului, în sensul că nu este vinovat de comiterea infracțiunii imputate, nu sunt întemeiate și sunt supuse criticii. Privitor la solicitarea avocatului privind achitarea inculpatului, instanța de apel a considerat că, nu poate fi admisă întrucât probele administrate și cercetate în cadrul ședinței de judecată indică direct și incontestabil că, Semeniuc Viorel, la 21.01.2019, în perioada de timp de la ora 21:30 până la ora 21:40, împreună și prin înțelegere prealabilă cu persoane nestabilite de către organul de urmărire penală, acționând intenționat și având scopul sustragerii deschise a bunurilor altei persoane, aflându-se pe XXX, i-au aplicat dlui Rotari Gheorghe lovituri cu pumnii și picioarele în regiunea capului, cauzându-i părții vătămate, conform raportului de expertiză judiciară nr. 201902P0244 din 25 ianuarie 2019, fractura oaselor nazale fără deplasare, plăgi confuze multiple a capului, echimoze la nivelul feței, edem echimotic și excoriații la nivelul piramidei nasului, hemoragie de focar în sclera ochiului stâng, leziuni care se califică ca vătămări corporale ușoare și în mod deschis i-au sustras ultimului o verighetă din aur cu masa de 4 g, evaluat de partea vătămată la prețul de 4 000 lei, un telefon mobil de model ,,Samsung J5” de culoare neagră, în care activau cartelele SIM cu nr. XXX și nr. XXX cu nr. IMEI1 XXX și nr. IMEI2 XXX, evaluat de partea vătămată la prețul de 6000 lei, mijloace bănești în mărime de 50 lei, un rucsac din stofa de culoare neagră, evaluat de partea vătămată la prețul de 250 lei, în care se afla o scurtă, evaluate de partea vătămată la prețul de 300 lei, pantaloni sportive, evaluați de partea vătămată la prețul de 100 lei, buletin de identitate și polița de asigurare, eliberate pe numele dlui Rotari Gheorghe, cauzându-i astfel părții vătămate o daună materială în proporții considerabile. Referitor la argumentul inculpatului precum că el nu a fost la locul comiterii fapte și a găsit telefonul mobil de model ,,Samsung J5”, instanța de apel a apreciat critic și urmărește scopul de a se eschiva de răspunderea penală pentru fapta comisă. 3 La individualizarea și stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului, instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 7,61,75 Codul penal și anume de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de condițiile de viață ale familiei acestuia precum și de scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului. La stabilirea categoriei și termenului de pedeapsă instanța de apel a ținut cont de gravitatea infracțiunii comise, care se atribuie la categoria celor grave, de motivul acesteia, de lipsa circumstanțelor ce atenuează răspunderea, de faptul că condamnatul anterior a fost tras la răspundere pentru comiterea unei infracțiuni similare, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia. Pedeapsa numită inculpatului este una echitabilă, fiind numită cu respectarea strictă a prevederilor legislației în vigoare și careva temei de a interveni în sentință, inclusiv, din oficiu lipsește.

Nefiind de acord cu hotărârile menționate, avocatul Alexei Kebeș în numele inculpatului, făcând trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, declară recurs ordinar, prin care solicită casarea acestora cu pronunțarea unei hotărîri de achitare în privința lui Semeniuc Viorel. Recurentul invocă că, instanțele de fond l-au condamnat pe Semeniuc Viorel bazându-se pe presupuneri, or, partea vătămată nu a văzut persoanele care deschis i-ai sustras bunurile. Astfel, condamnarea este bazată pe presupuneri, iar acestea urmează a fi interpretate în favoarea lui Semeniuc Viorel.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul Alexei Kebeș în numele inculpatului și ținând cont de referința procurorului, în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente. Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. Astfel, recurentul indică temei de casare a deciziei faptul că, în acțiunile inculpatului nu au fost întrunite elementele infracțiunilor imputate, pretinsa încălcare este prevăzută de pct. 8) din alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, nefiind incident în prezenta cauză. De remarcat este că, acest temei pentru recurs este aplicabil atunci când nu a fost stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele infracțiunii, ori când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii. Astfel, din textul recursului rezultă că, în viziunea recurentului probele administrate nu confirmă vina inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal din lipsa elementelor de infracțiune, astfel instanțele de judecată l-au condamnat doar în baza presupunerilor. În prezenta speță, instanța de recurs ordinar consideră că, instanța de apel corect a menținut sentința de condamnare a inculpatului prin care just au fost stabilite circumstanțele de fapt și de drept, reproduse în pct. 2., 4.1 din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanțele de fond și de apel au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului și încadrarea juridică justă a acțiunilor infracționale ale acestuia, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, inclusiv declarațiile părții vătămate Rotari Gheorghe (Vol.I, f.d. 170-171, Vol.I, f.d.14-15); procesul-verbal de cercetare la fața locului din 22 ianuarie 2019 (Vol.I, f.d.8-11); proces-verbal de examinare a obiectului din 22 februarie 2019 (Vol.I, f.d.33-35); ordonanța de recunoaște în calitate de mijloc material de probă și anexare la materialele cauzei penale din 20 februarie 2019 (Vol.I, f.d.36); procesul-verbal de ridicare din 22 februarie 2019 (Vol.I, f.d.39-40); procesul-verbal de examinare a obiectului din 05 martie 2019 (Vol.I, f.d.41-44); ordonanța de recunoaște și anexare a corpului delict la materialele cauzei penale din 05 martie 2019 (Vol.I, f.d.45); procesul-verbal de confruntare între bănuitul Noroc Vitali și învinuitul Semeniuc Viorel din 13 martie 2019 (Vol.I, f.d. 114-115); ordonanță de scoatere de sub urmărire penală din 13 martie 2019 (Vol.I, f.d. 119-121); raportul de expertiză judiciară nr. 201902P0244 din 25 ianuarie 2019 (Vol.I, f.d.21-22), toate probele fiind apreciate în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării lor, instanțele indicând motivele pentru care au respins dovezile și versiunile apărării, probele administrate pe caz demonstrând clar și cert prezența în acțiunile inculpatei a elementelor infracțiunii prevăzute la art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal. Conform art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiuni determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală. În scopul aplicării corecte a prevederilor legale enunțate vine practica judiciară stabilită potrivit căreia erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Astfel, se relevă că, respectând prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul declarat de către avocatul Alexei Kebeș în numele inculpatului, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, fiind cercetate suplimentar probele administrate de instanța de fond, astfel ajungând la concluzia corectă enunțată în pct. 4.1 al prezentei decizii. Colegiul penal conchide că, instanța de apel menținând sentința de condamnare a inculpatului a cercetat toate probele prezentate de părți și, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere obiectivă din punct de vedere al pertinenții, concludenții, utilității și veridicității probelor adunate în 5 cauză și care în ansamblul lor au confirmat vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor imputate, iar încadrarea juridică a acțiunilor acestuia este justă. Conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată în textul deciziei instanței de apel. Temeiuri de a pune la îndoială legalitatea și veridicitatea acestora nu s-au stabilit. Așadar, temeiurile invocate de către recurent referitor la nevinovăția lui Semeniuc Viorel sunt neîntemeiate și se resping, deoarece instanța de apel a motivat condamnarea inculpatului prin faptul că învinuirea a prezentat suficiente probe (descrise în pct. 4.1. al prezentei decizii). Critica adusă de apărător referitor la procedura de apreciere a probelor, ține de starea de fapt, care a fost efectuată de instanțele de fond și careva îndoieli privind corectitudinea aprecierii lor, nu sunt, instanța de apel pe deplin le-a examinat, apreciind toate probele din dosar în ansamblu și conform art. 414 alin. (2), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, s-a pronunțat detaliat asupra motivelor cererilor de apel. O nouă reapreciere a probelor în modul propus de autoarea recursului nu poate fi efectuată de către instanța de recurs, deoarece aceasta judecă numai temeiurile de drept. Colegiul penal menționează că, la etapa recursului ordinar instanța de recurs nu declanșează un control asupra fondului cauzei, ci verifică doar dacă s-au aplicat corect normele de drept la faptele constatate de instanța de fond și, după caz, de instanța de apel. Astfel, împrejurările enunțate denotă în mod concludent că, instanța de apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea atacată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, în acțiunile inculpatului au fost întrunite elementele infracțiunii incriminate prin rechizitoriu și că recursul ordinar este vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE: Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de avocatul Alexei Kebeș în numele inculpatului, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 19 aprilie 2019 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 decembrie 2019, în cauza penală, în privința lui Semenciuc Viorel XXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Pronunțată integral la 24 iulie 2020. Președinte: Iurie Diaconu Judecători: Ion Guzun Liliana Catan 6