1ra-931/2019 — art. 290 alin. 1 CP

1ra-931/2019 — art. 290 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-931/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

06 august 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena,

judecând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursurile ordinare

declarate de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău Andronic

Natalia și de către inculpatul Cazaciuc Victor cu avocatul Ostavciuc Dinu, împotriva

sentinței Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani din 07 noiembrie 2018 și a deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 31 ianuarie 2019, în cauza penală în

privința lui

Cazaciuc Victor Xxxxx, născut la xxxxx, originar

din or. xxxxx, domiciliat mun. xxxxx str. xxxx ap.

xx

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 21.02.2018 – 07.11.2018

instanța de apel: 20.11.2019 – 31.01.2019

instanța de recurs ordinar: 27.03.2019 – 06.08.2019

C O N S T A T Ă :

Cazaciuc Victor Xxxxx, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 290 alin.

(1) Cod penal, la 1 an închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Conform art. 90 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei

aplicate lui Cazaciuc Victor, pe o perioadă de probațiune de 2 ani și nu se va executa

această pedeapsă, dacă în perioada de probațiune stabilită, nu va săvârși o nouă

infracțiune și prin comportare exemplară va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

A fost admisă cererea procurorului referitor la perceperea cheltuielilor judiciare,

fiind încasat de la Cazaciuc Victor în beneficiul statului, cheltuielile judiciare în sumă

de 2.100 lei, în legătură cu efectuarea expertizei judiciare.

În temeiul art. 106 alin. (2) lit. ”a” Cod penal, a fost supus confiscării speciale în

folosul statului și transmis Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova

pistolul cu nr. ”7376444” de calibrul 7.65x17 mm (7.65 Browning), cu lovitură centrală,

de model ”Walther PP”, confecționat industrial, la uzina ”MANURHIN”, ridicat de la

Cazaciuc Victor.

păstrării armei de foc letale și a munițiilor în lipsa autorizației pentru procurarea,

deținerea, portul și folosirea lor, încălcând prevederile Legii cu privire la regimul

1

armelor și al munițiilor cu destinație civilă nr. 130 din 08.06.2012, precum și a

Regulamentului cu privire la regimul armelor și al munițiilor cu destinație civilă,

aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 293 din 23.04.2014,

acționând prin intenție directă, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al

acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și admițând în mod conștient survenirea

acestora, ilegal a deținut și a păstrat pistolul cu numărul „7376444”, ce se referă la

categoria armelor de foc letale și este pistol cu țeava scurtă ghintuită, de calibrul

7.65x17mm (7.65 Browning), cu lovitură centrală, de model „Walther PP”,

confecționat industrial, la uzina „MANURHIN” (Manufacture de Machines du Haut-

Rhin), or Saint Bonnet Le Chateau, Franța, despre care a cunoscut că este în stare de

funcționare și util pentru trageri, până la momentul efectuării percheziției în locuința

lui, situată pe adresa mun. xxxxx, str. Xxxxx, ap. xxxxx, de către colaboratorii

Inspectoratului de Poliție Botanica al DP mun. Chișinău, pe marginea cercetării cauzei

penale nr. 2017421257.

Totodată, Cazaciuc Victor, urmărind scopul păstrării armei de foc letale și a

munițiilor în lipsa autorizației pentru procurarea, deținerea, portul și folosirea lor,

acționând prin intenție directă, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al

acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și admițând în mod conștient survenirea

acestora, ilegal a deținut și a păstrat treizeci și șapte cartușe, care se referă la categoria

munițiilor letale și sunt cartușe de calibrul 7.65x17mm (7.65 Browning) cu lovitură

centrală, cu miez din metal moale (aliaj din plumb), fiind confecționate industrial în

anul 2014 la întreprinderea „Sellier Bellot” în Republica Cehă.

În circumstanțele nominalizate, în cadrul percheziției efectuate la 18.08.2017,

orele 22:10-22:25, legalizată prin încheierea Judecătoriei Chișinău din 19.08.2017, de

către colaboratorii Inspectoratului de Poliție Botanica al DP mun. Chișinău au fost

depistate, ridicate și sigilate în modul stabilit de lege, pistolul de model „Walther PP”

și 37 cartușe supra-indicate, amplasate în patul dintr-o odaie a apartamentului nr.

xxxxx din blocul situat pe adresa mun. xxxxx, str. Xxxxx, unde au fost ascunse de către

Cazaciuc Victor.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, fapta

inculpatului Cazaciuc Victor, a fost calificată de drept în baza art. 290 alin. (1) Cod penal

– păstrarea armei de foc și a munițiilor fără autorizația corespunzătoare.

3.1 Procuror, la data de 15 noiembrie 2018, care a solicitat casarea acesteia, în partea

individualizării pedepsei penale, rejudecarea cauzei potrivit ordinii stabilite pentru

prima instanță, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care lui Cazaciuc Victor,

recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 alin. (1) Cod penal,

să-i fie stabilită pedeapsă de 1 an închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis. În rest, sentința să fie menținută.

În motivarea apelului a invocat că:

- infracțiunea de păstrare a armei de foc și a munițiilor fără autorizația

corespunzătoare, prezintă un pericol sporit pentru societate și pedeapsa penală pentru

astfel de categorii de infracțiuni trebuie să fie nu numai legală, în sensul respectării

2

cadrului legal de individualizare judiciară, dar în același timp, trebuie să fie justă,

adică să fie respectat criteriul proporționalității, ce presupune stabilirea cuantumului

pedepsei în funcție de gravitatea infracțiunilor și vinovăția autorului;

- analizând personalitatea inculpatului, pedeapsa sub formă de închisoare cu

suspendarea condiționată a executării, numită acestuia de prima instanță, este una

inechitabilă, instanța nu a ținut cont de faptul că, inculpatul anterior a fost în conflict

cu legea penală, faptul că acesta din start nu-și recunoaște vinovăția și nu s-a căit de

cele comise; că echitatea socială a pedepsei poate fi realizată doar atunci când față de

persoana care a încălcat legea penală se aplică sancțiunea penală ce corespunde

gradului prejudiciabil al infracțiunii comise, circumstanțelor acesteia și persoanei

vinovate; că prin aplicarea pedepsei se urmărește prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, atât din partea inculpatului, cât și a altor persoane;

- la stabilirea pedepsei cu aplicarea prevederilor 90 Cod penal, instanța de

judecată nu a identificat circumstanțele importante, ce ar permite condamnarea

acestuia la închisoare, cu suspendare condiționată a executării pedepsei.

3.2 Avocatul Ostavciuc Dinu în numele inculpatului, la data de 13 noiembrie

2018, care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei hotărâri de încetare a

procesului penal în privința lui Cazaciuc Victor.

În motivarea apelului a invocat că:

- prima instanță la emiterea sentinței de condamnare nu a tinut cont de practica

judiciară existentă. Totodată, instanța de fond nu și-a motivat sentința, implicit nu a

dat răspuns la toate argumentele apărării, limitându-se doar la faptul unor norme de

trimitere eronate;

- a fost început procesul penal nr. 20174201964, care a fost înregistrat în REI-1 a

IP Botanica. La 04.10.2017, organul de urmărire penală instituit în cadrul IP Botanica,

mun. Chișinău, a început urmărirea penală în baza art. 290 alin. (1) Cod penal, în cauza

penală nr. 2017421506;

- potrivit ordonanței de începere a urmăririi penale, s-a constatat că, la 18.08.2017,

în cadrul efectuării percheziției pe marginea cauzei penale nr. 2017421257, la

domiciliul lui Cazaciuc Victor, amplasat pe str. Xxxxx, ap. xxxxx, mun. Chișinău, au

fost depistate și ridicate 37 cartușe și un pistol de model „Walter” calibru 65, care

conform raportului de expertiză nr. 5220 din 27.09.2017, fac parte din categoria

armelor, munițiilor și sunt utile pentru trageri. Ulterior, după începerea urmăririi

penale, cauza respectivă a fost expediată după competență organului de urmărire

penală instituit în cadrul IP Buiucani. La 16.12.2017, Cazaciuc Victor a fost citat

telefonic de către reprezentantul organului de urmărire penală de a se prezenta la

sediul organului de urmărire penală instituit în cadrul IP Buiucani, mun. Chișinău și,

ca urmare, tot în aceiași zi, a fost recunoscut în calitate de bănuit în cauza penală nr.

2017421506;

- astfel, urmărirea penală în cauza nr. 2017421506, a fost pornită in personam, adică

în privința lui Cazaciuc Victor, care este direct vizat în ordonanța de începere a

urmăririi penale;

3

- pe lângă aceasta, la 18.08.2017, la domiciliul lui Cazaciuc Victor, amplasat pe

str. Xxxxx, ap. xxxxx, mun. xxxxx, a fost efectuată percheziție. Cu alte cuvinte, acțiunea

respectivă la vizat direct pe Cazaciuc Victor și a fost efectuată nemijlocit în privința

lui. Respectiv, din această zi, ultimul avea calitate procesuala de bănuit, care nu putea

fi continuu, mai mult de 3 luni, sau fără sfârsit;

- în cazurile în care urmărirea penală a fost pornită împotriva unei anumite

persoane, din momentul respectiv se va considera că, această persoană anumită,

deține calitatea de bănuit, indiferent de faptul dacă a fost sau nu dată ordonanța de

recunoaștere în calitate de bănuit. În consecință, deoarece organul de urmărire penală

a omis termenul de 3 luni, de punere sub învinuire a bănuitului, acesta aflându-se în

calitate de bănuit, mai mult decât termenul limită stabilit de art. 63 alin. (2), (5) Cod

procedură penală, fapt ce este încălcare esențială a legii procesuale penale, ce afectează

drepturile și interesele legitime ale persoanei;

- raportând prezenta speță la această stare de drept, precum și la prevederile art.

230 Cod procedură penală, se constată că percheziția a fost dispusă și efectuată

nemijlocit în privința lui Cazaciuc Victor, ca și persoană bănuita la 18 august 2017,

respectiv calitatea de bănuit, cel puțin curge de la această dată, deoarece în actele

procedurale menționate, el era direct vizat ca persoană, în privința căreia era efectuată

urmărirea penală. Prin urmare, termenul de menținere în calitate de bănuit putea fi

extins doar 3 luni, adică doar până la data de 18 noiembrie 2017;

- astfel, procurorul deja a omis posibilitatea de a desfășura procesul în condițiile

și în termenul stabilit de lege, inclusiv nu mai poate să-l pună pe Cazaciuc Victor sub

învinuire, deoarece contrariul generează nulitatea ordonanței de punere sub

învinuire, de altfel, conform alineatelor (1), (2) și (3) art. 251 Cod procedură penală,

încălcarea prevederilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal

atrage nulitatea actului procedural. Deoarece, procurorul deja a omis posibilitatea de

a desfășura procesul în condițiile și în termenul stabilit de lege, totodată legea nu

prevede o posibilitate de recuperare a acestor omisiuni ale procurorului, speței fiind

aplicabile sau să-l ignore. Totuși, în cazul în care el nu a fost informat și nu i s-a adus

la cunoștință dispunerea expertizei, Cazaciuc Victor a fost lipsit în general de a se

expune asupra dreptului său. În așa mod, au fost încălcate flagrant prevederile art.

145 Cod de procedură penală, în care se menționează faptul că, organul de urmărire

penală sau instanța de judecată, în cazul în care dispune efectuarea expertizei, citează

părțile și expertul desemnat pentru a li se aduce la cunoștință obiectul expertizei și

întrebările la care expertul trebuie să dea răspunsuri, pentru a li se explica dreptul de

a face observații cu privire la aceste întrebări și de a cere modificarea sau completarea

lor. Totodată, părților li se explică dreptul lor de a cere numirea a câte un expert

recomandat de fiecare dintre ele pentru a participa la efectuarea expertizei, în acest

caz, se întocmește un proces- verbal. După examinarea obiecțiilor și cererilor înaintate

de părți și expert, organul de urmărire penală sau instanța de judecată fixează

termenul efectuării expertizei, informându-l, totodată, pe expert dacă la efectuarea

acesteia urmează să participe părțile. Din cele ce preced, Cazaciuc Victor nu a fost

4

citat, nu i s-a adus la cunoștință obiectul expertizei, a fost lipsit de dreptul de a face

obiecții, organul de urmărire penală nu a întocmit procesul-verbal respectiv etc.;

- pistolul și munițiile depistate la domiciliul lui Cazaciuc Victor constituie corp

delict. Astfel, potrivit alin. (1) al art. 158 Cod de procedură penală, corpuri delicte sunt

recunoscute obiectele în cazul în care au păstrat asupra lor urmele acțiunilor criminale

sau au constituit obiectivul acestor acțiuni... În continuarea ideii, potrivit prevederilor

alin. (3) al aceleiași norme juridice, obiectul poate fi recunoscut drept corp delict dacă,

prin descrierea lui detaliată, prin sigilare, precum și prin alte acțiuni întreprinse

imediat după depistare, a fost exclusă posibilitatea substituirii sau modificării

esențiale a particularităților și semnelor sau a urmelor aflate pe obiect, ori dacă...

Astfel, legea indică direct la faptul că, sigilarea se face în mod imperativ pentru a

exclude posibilitatea substituirii sau modificării, în cazul de față a pistolului și

munițiilor, ceea ce nu s-a făcut;

- ținând cont de prevederile art. 160 alin. (1) Cod de procedură penală, prin

lipsirea de a semna Cazaciuc Victor și de a participa nemijlocit la sigilarea, și

desigilarea plicului, aspectele legale nu au avut și nici nu și-au atins efectul său juridic,

respectiv, așa-zisele probe sunt de fapt lovite de nulitate și, respectiv, urmează a fi

excluse ca probe.

au fost admise din alte motive, parțial apelul declarat de către procuror și apelul

avocatului Ostavciuc Dinu în numele inculpatului, fiind exclus din sentință încasarea

cheltuielilor judiciare. În rest, sentința a fost menținută.

primei instanțe, cu referință la vinovăția inculpatului Cazaciuc Victor este pe deplin

justificată, deoarece verificând din oficiu la acest capitol sentința pronunțată în cauza

dată, s-a considerat că vina ultimului la comiterea infracțiunii prevăzute de art. 290

alin. (1) Cod penal, a fost dovedită integral prin probele administrate și cercetate în

conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală și anume: declarațiile

martorului Țurcan Dorian (f.d. 172 v. 1); procesul-verbal de percheziție din 18 august

2017 (f.d. 5-12 v. 1); raportul de expertiză balistică nr. 34/12/1-R-5220 din 27.09.2017

(f.d. 15-17 v. 1); procesul-verbal de ridicare din 14.11.2017 (f.d. 28 v. 1); proces-verbal

de examinare din 19.11.2017 (f.d. 29 v. 1); răspunsul șefului adjunct, comisar șef Balan

V., cu nr. 34/4-24 din 04.01.2018.

Instanța de apel a reținut că, sentința la capitolul încadrării juridice nu a fost

contestată de către procuror și nici de apărător, ci doar la individualizarea pedepsei

penale.

Respectiv, la capitolul numirii pedepsei inculpatului, instanța de apel a

considerat concluzia primei instanțe corespunzătoare stării de drept și întemeiată din

punct de vedere al principiilor și criteriilor stabilirii pedepsei penale.

Astfel, instanța de apel a indicat că, la numirea tipului și măsurii de pedeapsă

inculpatului, prima instanță a respectat prevederile art. art. 6, 7, 61, 75-78 Cod penal

și a stabilit o pedeapsă echitabilă.

5

Instanța de apel a considerat justă aplicarea prevederile art. 90 Cod penal în

privința inculpatului Cazaciuc Victor suspendând condiționat pedeapsa principală

sub formă de închisoare pe o perioadă de probațiune de 2 ani, ținând cont de faptul,

că acesta vina nu a recunoscut-o în comiterea faptei, conform revendicării din

21.11.2017 nu este la primul conflict cu legea, prin sentința judecătoriei Chișinău sediul

Botanica din 06.11.2017 a fost condamnat în baza art. 217 alin. (2) Cod penal, la amendă

în mărime de 25.000 lei (f.d. 48-50), antecedentul penal fiind stins (f.d. 91), potrivit

răspunsului directorului interimar al IMSP-Spitalul raional Dondușeni Corneliu

Ștefăneț cu nr. 01/8-760 din 06.12.2017, la evidența dispanserică a medicului narcolog

nu se află (f.d. 44), iar prin răspunsul șefului IMSP Centrul de Sănătate Dondușeni

Adelina Celac cu nr. 01/8-755 din 06.12.2017, la evidența dispanserică a medicului

psihiatru nu se află (f.d. 45).

În opinia instanței de apel, modalitatea de executare a pedepsei penale sub formă

de închisoare de către inculpatul Cazaciuc Victor, în privința acestuia nu se impune în

mod imperativ ca executarea pedepsei să fie în regim real, deoarece nu trebuie pus

accentul în mod deosebit pe rolul punitiv al sancțiunii, în detrimentul celui educativ

și de reintegrare socială, interesul comunității fiind ca asemenea fapte să nu se mai

repete, iar inculpatul să se reintegreze în societate în spiritul respectării normelor

legale indiferent de orice tentații.

Prin urmare, instanța de apel a considerat că, este justă și legală concluzia primei

instanțe privind aplicarea față de Cazaciuc Victor, învinuit de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 290 alin. (1) Cod penal, pedeapsa sub formă de închisoare pe un

termen de 1 an, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, iar în conformitate cu

art. 90 Cod penal, fixându-i perioadă de probațiune de 2 ani.

De către instanța de apel au fost apreciate critic alegațiile apărătorului, prin care

a invocat că a fost depășit termenul de ținere a calității de bănuit în privința lui

Cazaciuc Victor, deoarece ordonanța prin care a fost pornită urmărirea penală a fost

emisă in personam. Reieșind din conținutul ordonanței din 04 octombrie 2017, rezultă

că urmărirea penală a fost pornită in rem în condițiile în care organul de urmărire

penală indică că, „există o bănuială rezonabilă că a fost săvîrșită infracțiunea de

purtarea, păstrarea, procurarea, fabricarea, repararea sau comercializarea armelor de

foc, precum și sustragerea lor, cu excepția armei de vânătoare cu țeavă lisă, sau a

munițiilor fără autorizația corespunzătoare, prevăzută de art. 290 alin. (1) Cod penal.

La caz, ordonanța din 04 octombrie 2017 vizează pornirea urmăririi asupra

faptului depistării și ridicării a 37 cartușe și un pistol de model „Walter” calibrul 7,65,

care conform raportului de expertiză nr. 5220 din 27 septembrie 2017 fac parte din

categoria armelor și munițiilor și sunt utile tragerii, în procesul efectuării percheziției

la 18 august 2017 pe marginea cauzei nr. 2017421257, la domiciliul lui Cazaciuc Victor,

astfel urmărirea penală a fost pornită in rem și nicidecum in personam, respectiv

circumstanțele elucidate de apărător, nicidecum nu vizează situația inculpatului.

Privitor la invocarea de către apărător a nulității actelor întocmite de OUP

Buiucani și a actelor întocmite de către procuratura Chișinău, oficiul Buiucani,

instanța de apel a reținut că, în cadrul investigării cauzei penale nr. 2017421257 ce îl

6

vizează pe Cazaciuc Victor a fost depistată o nouă faptă ilicită, care ulterior a fost

investigată de organul de urmărire penală. Actele a căror nulitate a solicitat

apărătorul, au fost dispuse în cadrul examinării urmăririi penale date, acte ce au fost

recunoscute în calitate de mijloace materiale de probă în prezenta cauză penală în baza

ordonanțelor din 27 decembrie 2017 și 10 ianuarie 2018 (f.d. 54-54b), astfel că pornind

de la prevederile art. 94, coroborat cu cele ale art. 99-101 Cod procedură penală sunt

perfect legale și nu sunt temeiuri de anularea a cestora.

Referitot la criticile părții apărării asupra lipsei de competență a Procuraturii

mun. Chișinău oficiul Buiucani de a efectua urmărirea penală, instanța de apel a

menționat că, ținând cont de prevederile art. 271 alin. (1) și (2) Cod de procedură

penală, procurorul adjunct al procurorului-șef al Procuraturii mun. Chișinău, șef al

Oficiului Botanica, Cimbir Marcel, prin ordonanța din 09 octombrie 2017, întemeiat a

dispus de a retrage cauza penală nr. 2017421506 din gestiunea organului de urmărire

penală al IP Botanica al DP Chișinău, cu transmiterea acesteia organului de urmărire

penală al IP Buiucani al DP Chișinău pentru efectuarea urmăririi penale în continuare,

în condițiile în care competentă de a investiga cauza este Procuratura mun. Chișinău

oficiului Buiucani.

Cu privire la încasarea cheltuielilor judiciare, instanța de apel a conchis că, prima

instanță greșit a admis încasarea cheltuielilor judiciare din contul inculpatului în sumă

de 2.100 lei, pentru efectuarea raportului de expertiză balistică nr. 34/12/1-R-5220 din

27.09.2017.

La acest capitol, instanța de apel a notat că, raportul de expertiză balistică nr.

34/12/1-R-5220 a fost efectuat la solicitarea organului de urmărire penală până la

intrarea în vigoare a Legii sus menționate prin care a fost exclus alin. (2) a art. 143 Cod

de procedură penală (f.d. 15-17).

Drept urmare, instanța de apel a menționat că, în cazurile când expertiza a fost

dispusă de către organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată la

solicitarea acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea expertizei vor fi

achitate din contul mijloacelor bănești a bugetului de stat, dar nu a inculpatului.

În cele din urmă, instanța de apel a dispus ca cheltuielile judiciare în sumă de

2.100 lei, urmează a fi încasate din bugetul de stat.

6.1 Procuror, la data de 14 martie 2019, care solicită casarea deciziei instanței de

apel, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului ordinar invocă:

- la stabilirea pedepsei în privința inculpatului, în vederea corectării, reeducării

ultimului, instanțele de fond i-au stabilit o pedeapsă prea blândă, aplicând prevederile

art. 90 Cod penal;

- argumentele invocate la adoptarea soluției prin care instanțele invocă, că

inculpatul Cazaciuc Victor se poate corecta fără executarea pedepsei ce i s-a aplicat,

suspendându-i condiționat executarea acesteia, conform art. 90 Cod penal, este

absolut nefondată, deoarece ultimul anterior a fost în conflict cu legea, nu și-a revizuit

atitudinea față de valorile sociale și comportamentul față de membrii societății;

7

- inculpatul, neagă cu vehemență comiterea infracțiunii, ce denotă lipsa de

conștientizare a gravității faptei ilicite și impactul acesteia asupra societății în

condițiile realităților sociale aflate în desfășurare;

- instanța de apel nu a reținut că, infracțiunea de păstrarea armei de foc și a

munițiilor fără autorizația corespunzătoare, prezintă un pericol sporit pentru societate

și pedeapsa penală pentru astfel de categorii de infracțiuni trebuie să fie nu numai

legală, în sensul respectării cadrului legal de individualizare judiciară, dar în același

timp, trebuie să fie justă, adică să fie respectat principiul proporționalității, care

presupune stabilirea cuantumului pedepsei în funcție de gravitatea infracțiunilor și

vinovăția autorului;

- instanțele de judecată nu au efectuat o analiză amplă a personalității

inculpatului Cazaciuc Victor, care evident și-a educat un sistem degradat de valori

sociale, fiind anterior tras la răspundere penală pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal, a demonstrat faptul neconștientizării

gradului de pericol social al faptelor săvârșite;

- unica și indiscutabila metodă de reeducare și corijare, este condamnarea

inculpatului, la pedeapsa cu executare în penitenciar;

- este critică soluția adoptată de către instanța de apel și în partea ce ține de

respingerea solicitării procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare, suportate

în legătură cu efectuarea raportului de expertiză balistică, costul căreia constituie

suma de 2.100 lei;

- soluția instanței de apel, prin care a fost respinsă solicitarea procurorului

referitor la neîncasarea cheltuielilor judiciare contravine normelor procesual-penale în

vigoare;

- în situația când art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală, stipulează direct că

inculpatul suportă cheltuielile judiciare, soluția instanțelor de fond de a respinge

încasarea acestor cheltuieli este neîntemeiată, deoarece procurorul în apelul declarat

a făcut dovada cheltuielilor suportate de stat la efectuarea expertizei judiciare;

- efectuarea cheltuielilor judiciare într-o cauză penală este provocată de

săvârșirea unei infracțiuni, care impune desfășurarea urmăririi penale și a judecării

cauzei pentru aplicarea legii penale celui ce a comis-o, ca urmare cheltuielile judiciare

fiind imputabile inculpatului, condamnat pentru săvârșirea infracțiunii, temeiul

juridic fiind vinovăția sa infracțională, deoarece fără săvârșirea infracțiunii, astfel de

cheltuieli nu s-ar fi efectuat;

- obligația inculpatului de a suporta cheltuielile judiciare este principală și

integrală, întrucât săvârșirea unei infracțiuni atrage în mod inevitabil desfășurarea

urmăririi penale și a judecării cauzei, pentru a i se aplica pedeapsă infractorului de a

suporta cheltuielile judiciare ce-i revin acestuia în principal;

- se constată inegalitatea părților în proces și punerea proprietății publice,

garantate de art. 127 alin. (2) din Constituție, într-o situație defavorizată față de

condamnat, care a acționat ilicit față de bugetul public, ceea ce, conform legislației în

vigoare și jurisprudenței CEDO, nu poate fi admis;

În drept, recursul este întemeiat în baza art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de

8

procedură penală.

6.2 Avocatul Ostavciuc Dinu, în numele inculpatului, la data de 15.03.2019, care

a solicitat casarea acestora și adoptarea unei noi hotărâri de încetare a procesului penal

în privința lui Cazaciuc Victor.

În motivarea recursului, apărătorul invocă argumente identice cu cele indicate în

apel și menționate în pct. 3.2 al prezentei decizii, subsidiar menționând că:

- decizia instanței de apel nu este una motivată, este formală, fiind de fapt copiată

sentința și nu s-a răspuns la toate argumentele apărării, nu s-a ținut cont de

prevederile jurisprudenței CtEDO, de prevederile procesuale naționale, pe care

apărarea le-a invocat în prima instanță și în instanța de apel;

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, totodată, norma

de drept aplicată în hotărârea atacată contravine unei hotărâri de aplicare a aceleeași

norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiției în cauza Luchian Andrei,

Cojocaru Alexei și Gorceag Octavian, cauza nr. 1ra-357/08, precum și în deciziile

Colegiului penal lărgit al CSJ din 26.11.2013, cauza nr. 1ra-903/13, din 14.03.2018,

cauza nr. 1ra-530/2018.

În drept, recursul este întemeiat în baza art. 427 alin. (1) pct. 6), 11), 16) Cod de

procedură penală.

penală, avocatul Ostavciuc Dinu a depus referință privind opinia sa asupra recursului

declarat de procuror și a solicitat de a fi respins ca neîntemeiat, deoarece nu a fost

menționat concret prin ce decizia atacată nu corespunde motivelor pe care se

întemeiază soluția în partea individualizării pedepsei, ci doar declarativ a menționat

acest fapt, făcând în mod formal trimitere la unele norme juridice.

lărgit concluzionează că, acestea urmează a fi respinse, din următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța

de recurs judecând recursul, este în drept de al respinge ca inadmisibil, cu menținerea

hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu a fost declarat cu

respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este întemeiat legal

(este nefondat). Recursul este nefondat în cazul când hotărârea atacată este legală,

întemeiată și motivată.

Reieșind din prevederile alin. (2) art. 424 Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 aceluiași

Cod.

În conformitate cu art. 427 Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel

poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și apel în baza temeiurilor stipulate expres în acest articol.

8.1 Cu referire la recursul declarat de către procuror

Recursul declarat de procuror este întemeiat în baza pct. 6) și 10) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, potrivit cărora, hotărârile instanței de apel pot fi supuse

9

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel,

invocând cazurile de casare incidente, în opinia acestuia, în prezenta cauză și anume:

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, precum și s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Totodată, Colegiul penal constată din recursul declarat, că recurentul nu contestă

starea de fapt stabilită de instanțele de judecată și nici încadrarea juridică a acțiunilor

săvârșite, invocând dezacordul cu soluția instanței de apel în partea individualizării

pedepsei în privința inculpatului, pe motiv că nefondat s-a ajuns la concluzia că scopul

pedepsei penale poate fi atins prin aplicarea dispozițiilor art. 90 Cod penal, criticând

în același timp și respingerea solicitării de încasare a cheltuielilor judiciare pentru

efectuarea expertizei judiciare (balistice) din contul vinovatului.

Referitor la temeiul de casare, invocat de procuror și stipulat la pct. 6) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală, precum că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, Colegiul penal statuează, că acest temei pentru recurs, în

prezenta speță nu s-a confirmat. La acest capitol, instanța de recurs menționează că,

prin apelul declarat de către procuror, acesta a invocat ca argumente de bază

dezacordul cu aplicarea în privința inculpatului a prevederilor art. 90 Cod penal, fără

a se ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite de inculpat și personalitatea acestuia,

considerând că scopul pedepsei penale nu va fi atins, precum și dezacordul respingerii

solicitării de a încasa cheltuielile pentru efectuarea expertizei judiciare la caz, adică

chestiuni asupra cărora urma să se expună instanța de apel. În cele din urmă,

verificând dacă instanța de apel s-a pronunțat asupra criticilor invocate de apelant și

dacă hotărârea adoptată conține concluzii întemeiate asupra considerentelor expuse,

Colegiul constată respectarea de care instanța de apel a prevederilor alin. (5) art. 414

Cod de procedură penală, fiind oferite răspunsuri la argumentele esențiale, care au și

constituit fondul apelului.

Totodată, Colegiul remarcă din textul deciziei atacate, că se constată faptul

motivării de către instanța de apel a hotărârii adoptate, în conformitate cu prevederile

art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, respectiv decizia atacată cuprinde

temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz, la casarea parțială a sentinței, în

partea cheltuielilor judiciare, expunându-se argumentat și asupra posibilității aplicării

prevederilor art. 90 Cod penal în privința lui Cazaciuc Victor.

Prin urmare, instanța de recurs conchide că, temeiurile pentru recurs invocate de

procuror prin prisma pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală nu și-au găsit

incidența în prezenta speță.

În urma studiului lucrărilor dosarului, în opinia Colegiului, nu și-a găsit

confirmarea nici temeiul pentru recurs invocat prin prisma pct. 10) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, în prezenta speță, deoarece instanța de apel și-a motivat

întemeiat soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod

penal, la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei inculpatului

și nu a admis careva erori, stabilind justificat, în privința acestuia, suspendarea

condiționată a executării pedepsei cu închisoare, conform art. 90 Cod penal.

10

Contrar celor invocate de recurent, precum că a fost efectuată o individualizare

injustă a pedepsei în privința inculpatului, aplicându-i neîntemeiat dispozițiile art. 90

Cod penal, instanța de recurs relevă că, în cazul săvârșirii unei infracțiuni, instanța de

judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare

a pedepsei pentru infractorul care a comis infracțiunea, având deplina libertate de

acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și

principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului

pedepsei.

Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată,

capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și

pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile părții

generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială.

În același rând, instanța de recurs notează că, conform art. 75 Cod penal,

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele fixate în Partea specială și în strictă conformitate cu dispozițiile

Părții generale a prezentului Cod. Așadar, persoanei declarate vinovate trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana

se declară vinovată, iar după caz, instanța este în drept să aplice și prevederile Părții

generale a Codului penal, în special a dispozițiilor art. 90 Cod penal.

Reieșind din prevederile art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului ce se aplică

de instanțele de judecată, în numele legii, persoanelor care au săvârșit infracțiuni,

cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor, având drept scop restabilirea

echității sociale, corectarea și resocializarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și din partea altor

persoane. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să

înjosească demnitatea persoanei condamnate.

Prin urmare, instanța de judecată trebuie să aleagă și să aplice acel tip, și acea

mărime a pedepsei care vor fi cele mai eficiente pentru atingerea scopului legii penale.

O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea

infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blânda, din numărul

celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei. Caracterul excepțional

la aplicarea pedepsei cu închisoare urmează a fi argumentat de către instanța de

judecată.

Sancțiunea art. 290 alin. (1) Cod penal, în baza căruia inculpatul Cazaciuc Victor,

a fost condamnat, prevede pedeapsă cu amendă în mărime de la 650 la 950 unități

convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de

ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani. Această infracțiune, clasificându-se ca una mai

puțin gravă, potrivit art. 16 alin. (3) Cod penal.

Conform art. 90 alin. (1) Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un

termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru

infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele

cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să

11

execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei

aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare

condiționată a executării pedepsei și perioada de probațiune, sau după caz termenul de probă,

iar aceste prevederi potrivit dispoziției alin. (4) al aceleiași norme nu se aplică în cazul

persoanelor care au săvârșit infracțiuni deosebit de grave și excepțional de grave,

precum și în cazul recidivei periculoase sau deosebit de periculoase.

În prezenta speță, Colegiul atestă că, deși sancțiunea infracțiunii imputate

inculpatului Cazaciuc Victor, prevede alternativ trei tipuri de pedeapsă, acestuia i-a

fost stabilită cea mai aspră categorie de pedeapsă și anume cu închisoare pe un termen

de 1 an.

Respectiv, după ce a stabilit pedeapsa potrivit tuturor criteriilor generale de

individualizare a pedepsei, continuând operațiunea de individualizare cu privire la

săvârșirea infracțiunii, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui

vinovat, instanța de judecată poate dispune neexecutarea pedepsei aplicate

vinovatului. Astfel, suspendarea condiționată, ca mijloc de individualizare a pedepsei,

conferă instanței de judecată posibilitatea ca, pe lângă stabilirea cuantumului

pedepsei, să se pronunțe și asupra modului de executare.

În cauza suspusă judecării, instanțele de fond au conchis că, în privința

inculpatului, pot fi aplicate prevederile art. 90 Cod penal și a-i suspenda condiționat

executarea pedepsei cu închisoare, menționată mai sus, pe o perioadă de probațiune

de 2 ani.

Condițiile privind acordarea suspendării condiționate a executării pedepsei

prevăzute de art. 90 Cod penal se referă la: pedeapsa aplicată și natura infracțiunii,

circumstanțele cauzei și persoana infractorului, aprecierea instanței că scopul poate fi

atins și fără executarea acesteia.

Derivând din condițiile ce vizează pedeapsa aplicată și natura infracțiunii

prevăzute în alin. (1) și alin. (4) art. 90 Cod penal, se atestă faptul incidenței acestora

la prezenta speță și anume că este stabilită o pedeapsă cu închisoare pentru o

infracțiune săvârșită din intenție ce nu depășește 5 ani, și nu este una ce se atribuie la

infracțiuni deosebit de grave sau excepțional de grave, precum nu este prezentă și nici

recidiva periculoasă sau deosebit de periculoasă.

La circumstanțele cauzei, Colegiul penal menționează că, instanțele de fond nu

au reținut careva circumstanțe atenuante și agravante din cele prevăzute la art. art. 76

și 77 Cod penal.

Cât privește persoana celui vinovat, din materialele cauzei se atestă că

inculpatul, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, anterior a fost atras

la răspundere penală potrivit cazierului judiciar anexat la dosar (f.d. 61, v. 1), fiind

condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni ușoare prevăzute de art. 217 alin. (2)

Cod penal, la pedeapsă sub formă de amendă, pe care a achitat-o, potrivit informației

anexate la dosar (f.d. 91, v. 1).

O altă condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 Cod penal, este aprecierea

instanței că scopul poate fi atins și fără executarea acesteia. Astfel, este prerogativa

instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea

12

efectivă a acesteia, ținând cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege la

formarea unei astfel de convingeri.

Reieșind din conținutul hotărârii contestate, Colegiul penal consideră că, atât

prima instanță, cât și instanța de apel întemeiat au concluzionat despre posibilitatea

aplicării prevederilor art. 90 Cod penal față de inculpat, învederând faptul că anterior

a fost condamnat pentru comiterea unei infracțiuni ușoare, antecedentul penal fiind

stins, deoarece a achitat amenda stabilită. Toate împrejurările menționate au permis

instanțelor de fond de a da dovadă de clemență față de inculpat și a-i acorda o șansă

pentru resocializare, evitându-se neajunsurile pe care le poate atrage contactul cu

mediul din penitenciar, stabilindu-i în cele din urmă o perioadă de probațiune pe un

termen de 2 ani, astfel încât vinovatul să-și facă concluziile respective și să fie atins

scopul legii penale.

Având în vedere toate circumstanțele cauzei în cumul, ținând cont de principiul

umanismului, prevăzut de art. 4 Cod penal, cât și de prevederile art. 61 alin. (2) Cod

penal, instanța de recurs consideră că, nu este rațională executarea pedepsei reale cu

închisoarea de către inculpatul Cazaciuc Victor pentru comiterea unei infracțiuni mai

puțin grave, iar instanța de apel just a conchis de a menține aplicarea în privința

acestuia a prevederilor art. 90 Cod penal, fiindu-i suspendată condiționat executarea

pedepsei pe o perioadă de probațiune de 2 ani, deoarece careva interdicții la aplicarea

acestei norme nu se atestă, în cauza deferită judecării.

Astfel, instanța de recurs apreciază că, la individualizarea pedepsei și îndeosebi

a modalității de executare a acesteia, instanțele de fond au acordat deplină eficiență

prevederilor art. 61, 75 Cod penal, constatând că pedeapsa aplicată va fi echitabilă

faptei infracționale comise, ce corespunde normelor legale și va atinge scopul de

corectare și resocializare a inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, ca urmare, sunt nejustificate alegațiile recurentului privind efectuarea

contrară prevederilor legale de către instanțele de fond a unei individualizări a

pedepsei în privința lui Cazaciuc Victor.

Criticile procurorului în partea ce se referă la dezacordul cu respingerea încasării

cheltuielilor judiciare din contul inculpatului, pentru efectuarea expertizei judiciare

balistice nr. 34/12/1-R-5220 din 27.09.2017, în sumă de 2.100 lei, Colegiul penal lărgit

consideră că, acestea sunt neîntemeiate, deoarece instanța de apel corect au ajuns la

concluzia că cheltuielile date urmează a fi puse în sarcina statului.

Instanța de recurs notează că, normele procedural penale, în vigoare la

momentul efectuării expertizei menționate mai sus, nu prevedeau expres achitarea

din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare pentru efectuarea expertizelor

obligatorii, cheltuieli ce se făceau din contul statului.

Argumentele procurorului în susținerea solicitării de a încasa cheltuielile pentru

efectuarea expertizei judiciare din contul inculpatului, nu pot fi reținute, deoarece

modificările în dispoziția alin. (2) din art. 143 Cod de procedură penală sunt în vigoare

din data de 09.02.2018, iar legea procedural penală nu are efect retroactiv, ținând cont

de prevederile art. 3 Cod de procedură penală, care stipulează că, în desfășurarea

13

procesului penal se aplică legea care este în vigoare în timpul urmăririi penale sau al

judecării cauzei în instanța judecătorească.

Așadar, se relevă că efectuarea expertizei la caz, sunt acțiuni procesuale ce țin de

administrarea probatoriului și formularea învinuirii, care sunt puse în sarcina părții

acuzării, fiind achitate din bugetul statutului în cadrul urmăririi penale în vederea

demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii imputate, iar prin

numirea efectuării expertizei balistice, cheltuielile judiciare respective, odată cu

modificarea legii procesuale nu pot fi încasate de la inculpat.

Ținând cont de cele expuse mai sus, Colegiul statuează că în prezenta speță nu

și-au găsit confirmarea temeiurile pentru recurs invocate de către procuror, prin

prisma pct. 6) și 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, iar criticile invocate

sunt neîntemeiate, respectiv recursul ordinar declarat urmează a fi respins ca

inadmisibil.

8.2 Cu referire la recursul declarat de către inculpat și avocatul său Ostavciuc Dinu

Din conținutul recursului declarat în cauza deferită judecării, autorii invocă ca

temeiuri de drept pentru casarea hotărârii contestate pct. 6) din alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală și anume că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel și hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția; pct. 11) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, invocând că există o cauză de

înlăturare a răspunderii penale; precum și pct. 16) al aceleiași norme și anume, norma de

drept aplicată în hotărârea atacată contravine unei hotărâri de aplicare a aceleiași norme date

anterior de către Curtea Supremă de Justiție.

Colegiul penal menționează că, temeiurile pentru recurs invocate de către partea

apărării prin prisma pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, în cauza supusă

judecării sunt aplicabile atunci când instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor

motivelor invocate în apel și nu s-a motivat întemeiat hotărârea judecătorească. Adică,

este necesar ca hotărârea pronunțată să fie motivată atât în fapt, cât și în drept.

Verificând hotărârea atacată, instanța de recurs apreciază că aceasta cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, în sensul că argumentele pe care instanța de

apel le-a expus în hotărârea adoptată, echivalează cu o motivare conformă rigorilor și

exigențelor impuse de art. 6 CEDO.

De asemenea, instanța de recurs în prezenta speță nu acceptă criticile

inculpatului și avocatului acestuia, precum că hotărârea instanței de apel nu conține

motivele ce au stat la baza adoptării soluției. Tot aici, urmează de menționat, că

motivarea hotărârii este un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului

care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor amănunțit, atât

timp cât sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și

sunt menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale de

condamnare, adică așa cum s-a procedat, de altfel, în cauza dată. Instanța de apel fiind

investită cu o situație de fapt, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, a expus

situația de fapt reținută în cauză și a concluzionat corect de a menține sentința în

partea condamnării inculpatului pentru infracțiunea comisă, deoarece fapta acestuia

14

întrunește elementele faptei prejudiciabile prevăzute de legea penală, imputată lui,

concluzii ce au rezultat în urma analizei coroborate a cumulului de probe administrat

la dosar.

Prin urmare, contrar celor invocate de către recurenți, Colegiul penal verificând

suplimentar lucrările dosarului remarcă, că judecând apelul declarat, la caz, instanța

a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, audiind suplimentar

inculpatul și a cercetat suplimentar materialele cauzei în ședința instanței de apel, cu

consemnarea lor în procesul verbal al ședinței de judecată, adoptând în consecință o

soluție corectă de menținere a sentinței în partea condamnării inculpatului, pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 290 alin. (1) Cod penal.

Tot la acest capitol, instanța de recurs reține că, așa cum rezultă din textul deciziei

atacate, instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu prevederile art. 417

alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, respectiv hotărârea cuprinde temeiurile de

fapt și de drept ce au dus, la caz, la respingerea apelului și menținerea sentinței în

partea condamnării lui Cazaciuc Victor pentru fapta săvârșită.

În acest context, dat fiind faptul că prima instanță just a stabilit circumstanțele de

fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod de

procedură penală, astfel corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului,

în săvârșirea infracțiunii menționate mai sus, atât instanța de apel, cât și cea de recurs

ordinar nu au avut temeiuri de a devia de la concluziile expuse în sentință în partea

stabilirii vinovăției inculpatului la comiterea faptei prejudiciabile imputate acestuia.

Respectiv, deoarece chestiunile invocate atât în apel, cât și recurs, au constituit obiect

de analiză și în sentința adoptată de către prima instanță, iar potrivit jurisprudenței

CtEDO, în situația în care instanța de fond și-a motivat decizia luată, arătând în mod

concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite

părților să utilizeze eficient orice drept de apel/recurs eventual, o curte de apel poate

în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă instanță

(hotărâri CEDO Garcia Ruis contra Spaniei, Heile contra Finlandei) din care motiv,

Colegiul va respinge ca nefondate alegațiile recurenților invocate în acest sens,

precum că instanța de apel a preluat în bună parte argumentele expuse în sentință de

către prima instanță.

Totodată, Colegiul penal atestă că, instanța de apel a respectat și prevederile art.

414 Cod de procedură penală, expunându-se asupra tuturor motivelor esențiale

invocate în apel și prin hotărârea sa a oferit răspunsuri plauzibile și argumentate

asupra acestora, în coraport cu circumstanțele stabilite în prezenta speță, ce au fost

verificate în ședință de judecată. La acest capitol instanța de recurs notează că, reieșind

din apelul declarat de către apărător în numele inculpatului se reține că, acesta a

invocat critici sub trei aspecte distincte și anume:

- partea apărării a considerat că, în prezenta cauză, în privința lui Cazaciuc Victor

statutul de bănuit a fost mai mult de trei luni, urmând a fi calculat de la data efectuării

percheziției la domiciliul său, adică la 18.08.2017, acest statut expirând chiar și de la

data pornirii urmăririi penale, adică de la 04.10.2017, respectiv exista motiv de a fi scos

ultimul de sub urmărire penală;

15

- a fost încălcată competența organului de urmărire penală, adică Procuratura

Chișinău, oficiul Botanica ilegal a expediat cauza pentru efectuarea urmăririi penale

Procuraturii Chișinău, oficiul Buiucani;

- au fost admise încălcări a prevederilor art. 142 alin. (1) Cod de procedură

penală, la efectuarea expertizei balistice, adică urmau a fi efectuate acțiuni, cu

concursul sau cu participarea inculpatului și apărătorului său.

Analizând decizia instanței de apel, Colegiul penal lărgit atestă că, instanța

ierarhic inferioară în hotărârea adoptată a expus raționamente și a dezbătut criticile

părții apărării invocate în apel în ce privește primele două aspecte esențiale, care au

constat fondul apelului, iar concluziile făcute sub acest aspect instanța de recurs le

consideră întemeiate și nu se va îndepărta de la acestea. Cât privește criticile invocate

sub al treilea aspect și anume opinia că, au fost admise încălcări de către organul de

urmărire penală, adică a prevederilor art. 142 Cod de procedură penală, la numirea

efectuării expertizei balistice, Colegiul constată că asupra acestora, atât prima instanță,

cât și instanța de apel nu au formulat expuneri în hotărârile adoptate. Însă, în opinia

Colegiului penal, motivele invocate de recurent în această parte sunt nefondate și nu

pot răsturna hotărârile judecătorești adoptate, deoarece la momentul numirii și

efectuării expertizei judiciare balistice la data de 27.09.2017, Cazaciuc Victor nu avea

careva statut procesual în prezenta cauză penală, de altfel, la acea dată nu a fost

intentată cauza penală pe faptul păstrării armei de foc și munițiilor fără autorizație

corespunzătoare. Adică, această expertiză a fost numită în urma depistării armei și

munițiilor în cadrul percheziției la domiciliului inculpatului în altă cauză penală,

respectiv colaboratorii de poliție au efectuat acțiuni de verificare și confirmare a

statutului armei de foc, până a sesiza organul de urmărire penală pe faptul

componenței de infracțiune prevăzute de art. 290 alin. (1) Cod penal. Totodată,

Colegiul penal lărgit relevă că, expertiza judiciară balistică din 27.09.2017 i-a fost

adusă la cunoștință lui Cazaciuc Victor și apărătorului său, în aceiași zi când i-a fost

adus la cunoștință despre recunoașterea în calitate de bănuit, adică la 16.12.2017 (f.d.

67). În aceiași zi, apărătorul bănuitului - Ostavciuc Dinu, a solicitat numirea unei

expertize repetate, pentru a fi stabilit faptul dacă în ultima perioadă a fost tras din

arma depistată, însă prin ordonanța din 19.12.2017 organul de urmărire penală a

respins cererea dată, deoarece faptele solicitate a fi elucidate prin expertiza balistică

repetată, nu au nici o relevanță la încadrarea juridică în contextul bănuielii rezonabile

de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 290 alin. (1) Cod penal. Colegiul penal

lărgit reține acel fapt că, fiind audiat în ședința instanței de apel inculpatul, deși nu a

recunoscut vina, în cele din urmă acesta a confirmat că, pistolul și cartușele depistate

au aparținut tatălui său și care i-au rămas moștenire, însă nu a reușit să le legalizeze,

menționând că le-a găsit în garajul acestuia într-un safeu (f.d. 20 v. 2).

Astfel, temeiurile pentru recurs invocate de inculpat și avocatul acestuia prin

prisma pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală nu și-au găsit incidența în

prezenta speță.

Privitor la criticile expuse prin prisma temeiului de recurs stipulat la pct. 11) alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală, precum că există o cauză de înlăturare a

16

răspunderii penale, deoarece în privința lui Cazaciuc Victor a fost încălcat termenul

de deținere în calitate de bănuit mai mult de 3 luni, precum este prevăzut în pct. 3)

alin. (2) art. 63 Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit le consideră nefondate.

Aceste motive invocate au fost obiect de discuție atât la faza de urmărire penală, cât și

la judecarea cauzei în prima instanță și instanța de apel, respectiv considerentele

expuse de instanțele de fond, la alegațiile invocate de apărător și menționate mai sus,

Colegiul le consideră întemeiate și corecte, lipsind temeiuri de a interveni în acest sens.

Astfel, instanța de recurs relevă că, instanțele de fond corect au statuat că prin

percheziția efectuată la domiciliul lui Cazaciuc Victor la data de 18.08.2017, nu au fost

stabilite repercusiuni în drepturile ultimului, în contextul învinuirii înaintate în baza

art. 290 alin. (1) Cod penal, deoarece acea percheziție a fost efectuată în cadrul altei

cauze penale, cu bănuială rezonabilă de comitere a unei alte componențe de

infracțiune, respectiv de datoria colaboratorilor de poliție era să depisteze toate

obiectele și lucrurile interzise în circuitul civil. Depistând arma de foc și cartușele

nominalizate la caz, organele poliției urmau să investigheze toate circumstanțele în

vederea stabilirii dacă obiectele găsite urmează să formeze obiectul unei urmăriri

penale în baza art. 290 alin. (1) Cod penal, în vederea stabilirii persoanei vinovate de

comiterea acestei infracțiuni. În continuare, în urma autosesizării organului de

urmărire penală, la data de 04.10.2017 a fost intentată cauza penală pe faptul păstrării

armei de foc și munițiilor fără autorizație corespunzătoare, adică a fost intentată cauză

penală pe fapt (in rem) și nu pe persoană, precum afirmă partea apărării, iar în calitate

de bănuit Cazaciuc Victor a fost recunoscut abia prin ordonanța din 16.12.2017,

existând o bănuială rezonabilă în temeiul anumitor probe (f.d. 65, v. 1). Astfel,

Colegiul penal lărgit consideră că, termenul deținerii în calitate de bănuit în privința

lui Cazaciuc Victor nu a fost depășit, deoarece acestuia la data de 23.01.2018 i-a fost

înaintată învinuire în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 290 alin. (1) Cod penal,

respectiv calitatea de bănuit a ultimului a încetat în condițiile art. 63 alin. (5) Cod de

procedură penală, fiind respectate prevederile legale.

În partea ce se referă la argumentele recurenților precum că, în prezenta speță

este incident și cazul de casare prevăzut de pct. 16) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, pe motiv că în norma de drept aplicată în hotărârea atacată contravine

hotărârii de aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de

Justiție la data de 25.04.2008 în cauza 1ra-357/2008 în privința lui Luchian A., Cojocaru

A. și Gorceag O., Colegiul penal lărgit le consideră nefondate. La aceste critici, instanța

de recurs remarcă, că apărătorul greșit face trimitere la practica judiciară în cauza

menționată mai sus, deoarece în acea speță, într-adevăr organul de urmărire penală a

dispus expres începerea urmăririi penale în privința persoanelor indicate, fapt ce

diferă în mod substanțial de cauza deferită judecării, aceasta în condițiile în care

organul de urmărire penală, la momentul începerii urmăririi penale nu cunoștea cu

exactitate cine este persoana care a adus în apartamentul unde locuia inculpatul arma

de foc și cartușele depistate, câte persoane locuiesc la acea locație și cine exact a păstrat

obiectele prohibite circuitului civil, fără o autorizație corespunzătoare.

17

În concluzie, Colegiul penal lărgit statuează, că în cauza dată criticile inculpatului

și apărătorului său sub aspectul temeiurilor de casare, invocate în recursul ordinar

declarat, sunt nefondate, respectiv nu sunt argumentate astfel încât ar convinge

instanța de recurs de a interveni în hotărârile atacate.

Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit concluzionează că recursurile

declarate în cauza deferită judecării sânt neîntemeiate și urmează a fi respinse ca

inadmisibile.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Se resping ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău Andronic Natalia și de către inculpatul

Cazaciuc Victor cu avocatul Ostavciuc Dinu, cu menținerea deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 31 ianuarie 2019, în cauza penală în privința lui

Cazaciuc Victor Xxxxx.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 29 august 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

18