1ra-1767/2018 — art. 188 alin. 2 lit. b, c, d, e, f CP

1ra-1767/2018 — art. 188 alin. 2 lit. b, c, d, e, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1767/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

07 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Elena Covalenco,

Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 31 mai 2018, declarat de inculpatul

Zazuc Andrei XXXX, născut la

XX XXXXX XXXX, originar și locuitor al XXXXXX,

XXXXXX, cetățean al R. Moldova, fără antecedente

penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 17.11.2017 – 27.03.2018,

instanța de apel: 19.04.2018 – 31.05.2018,

instanța de recurs: 03.08.2018 – 07.11.2018.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

judecată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Zazuc

Andrei a fost condamnat în baza art. 188 alin. (2) lit. b), c), d), e), f) Cod penal la 5

ani și 4 luni închisoare.

Conform art. 901 alin. (1) Cod penal, prima parte a pedepsei sub formă de

închisoare pe un termen de 2 ani și 7 luni, urmând a fi executată în penitenciar de

timp semiînchis, începând din 28.03.2018, cu includerea duratei aflării în arest

preventiv de la 05.08.2017 până la 28.03.2018.

Potrivit art. 901 alin. (3) Cod penal, executarea părții de pedeapsă pe un

termen de 2 ani și 7 luni, i-a fost suspendată condiționat, pe o perioadă de

probațiune de 2 ani.

1

Zazuc I., acționând după un plan bine determinat din timp, împreună cu Jeleznîi

M., Jalba D., Bidiuc V. și Gaina A., prin repartizarea rolurilor, de comun acord și

împreună cu mai multe persoane, în privința cărora cauza penală a fost disjunsă

într-o procedură separată, în scopul săvârșirii atacului tâlhăresc, în urma

informației oferite de către Bidiuc V., precum că la domiciliul mătușii sale Volcov

N. și a lui Volcov V. din XXXXXX, XXXXXX se dețin sume mari de

bani, Zazuc A., împreună cu persoanele în privința cărora cauza penală a fost

disjunsă, s-au deplasat cu automobilul condus de una din persoanele, în privința

căreia cauza penală a fost disjunsă, în XXXXXX, XXXXXX. Acolo

Gaina A., împreună cu persoanele în privința cărora cauza penală a fost disjunsă, s-

au deplasat spre domiciliul părților vătămate. Ajungând la locul comiterii faptei

infracționale, Gaina A. și persoanele în privința cărora cauza penală a fost disjunsă,

folosind cagule, s-au mascat și au pătruns prin acces liber în domiciliu unde,

atacându-i pe soții Volcov, amenințându-i cu aplicarea violenței periculoase pentru

viața și sănătatea persoanei, folosind un cuțit, au pretins de la aceștia mijloace

bănești, sustrăgând în mod deschis suma de 2000 lei, cauzând părților vătămate un

prejudiciu material considerabil.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut integral vina și a solicitat

examinarea cauzei în baza probelor administrate în cadrul urmăririi penale.

Deoarece aceste probe i-au confirmat integral vinovăția, instanța a încadrat

acțiunile inculpatului în baza art. 188 alin. (2) lit. b), c), d), e), f) Cod penal, ca

tâlhăria, adică atacul săvârșit de mai multe persoane asupra unei persoane în scopul

sustragerii bunurilor, însoțit de amenințarea aplicării violenței periculoase pentru

viața sau sănătatea persoanei agresate, săvârșit de mai multe persoane mascate,

prin pătrunderea în locuință, cu aplicarea altor obiecte folosite în calitate de arme,

cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod

penal, de faptul că inculpatul a săvârșit o infracțiune gravă, sancțiunea cărei

prevede închisoare de la 8 la 10 ani, că lipsesc circumstanțe agravante, cele

atenuante fiind recunoașterea vinovăției, căința sinceră, lipsa antecedentelor

penale, caracteristica pozitivă, întreținerea un copil minor, concluzionând ca fiind

echitabilă și oportună aplicarea în privința lui a pedepsei cu închisoarea, în

condițiile beneficierii, în baza art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, de

reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzută de lege.

Totodată, instanța a concluzionat că, odată ce inculpatul și-a recunoscut

integral vinovăția, se căiește sincer de cele comise, nu are antecedente penale, iar

părțile vătămate nu au pretenții de ordin material sau moral față de el, reeducarea și

corectarea lui este posibilă cu suspendarea parțială a executării pedepsei aplicate,

potrivit art. 901 alin. (1) și (3) Cod penal.

apel, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă de 5 ani și 8 luni închisoare, cu

executare.

Apelantul a invocat că, la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța a omis

gravitatea faptei săvârșite și impactul social al infracțiunii, comportamentul

2

acestuia la etapa judecării cauzei penale, care nu permit caracterizarea lui din punct

de vedere pozitiv și în privința căruia pot fi aplicate prevederile art. 901 alin. (1)

Cod penal.

Mai mult, instanța a aplicat inculpatului minimul admisibil al sancțiunii

normei incriminate, ce reprezintă o reducere esențială a pedepsei.

3.1. A declarat apel și inculpatul, solicitând casarea parțială a sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă,

nonprivativă de libertate.

Apelantul a indicat că recunoaște integral vina și se căiește sincer de cele

săvârșite.

2018, apelul inculpatului a fost respins ca nefondat, apelul procurorului a fost

admis, casată total sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Zazuc Andrei a fost condamnat în baza art. 188 alin. (2) lit. b), c), d), e), f)

Cod penal la 5 ani și 4 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, începând din 31.05.2018, cu includerea duratei aflării în arest preventiv

de la 05.08.2017 până la 31.05.2018.

Instanța de apel a statuat că la examinarea cauzei, instanța de fond a admis

erori de drept material și procesual, sentința urmând a fi casată pe motivul

nerespectării cerințelor de drept vizând limitele judecării cauzei, prevăzute la art.

325 Cod de procedură penală - judecarea cauzei în prima instanță se efectuează

numai în privința persoanei puse sub învinuire și numai în limitele învinuirii

formulate în rechizitoriu, prin constatarea eronată a faptelor comise de inculpați,

fiind admisă o eroare gravă.

Astfel, a fost intentat procesul penal, fiind remisă cauza penală în judecată în

privința a cinci persoane.

Ulterior, cauza penală în privința lui Zazuc A. a fost disjunsă într-o

procedură separată or, acesta a solicitat examinarea cauzei în procedură

simplificată, în privința celorlalți cauza fiind transmisă spre judecare în ordine

generală, în alt complet de judecată.

Deși, instanța de fond a examinat cauza penală numai în privința lui Zazuc

A. și l-a condamnat în baza art. 188 alin. (2) lit. b), c), d), e), f) Cod penal, dar în

partea descriptivă a sentinței a constatat comiterea faptei împreună cu Jeleznîi M.,

Jalba D., Bidiuc V. și Gaina A., încălcând principiul prezumției nevinovăției.

Totodată, instanța de fond eronat a aplicat în privința inculpatului

prevederile art. 901 Cod penal, ignorând gravitatea faptei comise, impactul social al

infracțiunii, comportamentul acestuia la etapa de judecare a cauzei, ce nu permit

caracterizarea lui din punct de vedere pozitiv.

Astfel, instanța de apel a constatat că, la 06 mai 2017, orele 03.30, Zazuc A.,

acționând după un plan bine determinat din timp împreună cu alte persoane, în

privința cărora cauza a fost disjunsă într-o procedură separată, prin repartizarea

rolurilor, de comun acord, în scopul săvârșirii atacului tâlhăresc, în urma

informației oferite de către altă persoană, în privința căreia cauza a fost disjunsă

într-o procedură separată, precum că la domiciliu mătușii sale Volcov N. și a lui

Volcov V. din XXXXXX XXXXX, se dețin sume mari de bani, Zazuc

A., împreună cu persoanele în privința cărora cauza a fost disjunsă s-au deplasat cu

3

automobilul condus de către una din persoanele în privința căreia cauza a fost

disjunsă în XXXXXX XXXXXX. Acolo, persoanele în privința cărora

cauza a fost disjunsă într-o procedură separată, s-au deplasat spre domiciliul lui

Volcov V. și Volcov N. Ajungând la locul comiterii faptei infracționale, persoanele

în privința cărora cauza a fost disjunsă într-o procedură separată, folosind cagule,

s-au mascat și au pătruns prin acces liber în domiciliu, unde atacându-i pe soții

Volcov, amenințându-i cu aplicarea violenței periculoase pentru viața și sănătatea

persoanei, folosind un cuțit, au pretins de la aceștia mijloace bănești, iar ca rezultat,

au sustras în mod deschis suma de 2000 lei, cauzând părților vătămate un

prejudiciu material considerabil.

În instanța de fond inculpatul, asistat de avocat, prin înscris autentic, a

solicitat examinarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire

penală.

Deoarece aceste probe dovedesc vinovăția inculpatului, acțiunile lui au fost

încadrate în baza art. 188 alin. (2) lit. b), c), d), e), f) Cod penal, ca tâlhăria, adică

atacul săvârșit de mai multe persoane asupra unei persoane în scopul sustragerii

bunurilor, însoțit de amenințarea aplicării violenței periculoase pentru viața sau

sănătatea persoanei agresate, săvârșit de mai multe persoane mascate, prin

pătrunderea în locuință, cu aplicarea altor obiecte folosite în calitate de arme, cu

cauzarea de daune în proporții considerabile.

Sancțiunea art. 188 alin. (2) lit. b), c), d), e), f) Cod penal prevede pedeapsă

cu închisoarea de la 8 la 10 ani, iar prin prisma prevederilor art. 3641 Cod de

procedură penală, limitele noi vor fi de la 5 ani și 4 luni până la 6 ani și 8 luni

închisoare.

Totodată, solicitarea inculpatului privind aplicarea unei pedepse

nonprivative de libertate este nefondată or, sancțiunea art. 188 Cod penal nu

prevede alternative ale pedepsei cu închisoarea.

Nu este posibilă nici aplicarea prevederilor art. 901 Cod penal, inculpatului

fiindu-i redusă pedeapsa până la limita minimă, în temeiul art. 3641 Cod de

procedură.

Or, stabilindu-i inculpatului pedeapsa minimă admisibilă de norma penală de

5 ani și 4 luni închisoare, cu aplicarea prevederilor art. 901 Cod penal, instanța de

fond a omis gravitatea faptei săvârșite, impactul social al infracțiunii, precum și că

acesta anterior a fost condamnat în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, iar

comportamentul lui la momentul comiterii faptei nu permite caracterizarea acestuia

din punct de vedere pozitiv.

Mai mult, lipsesc condițiile ce ar favoriza suspendarea condiționată a

executării pedepsei numite inculpatului or, instanța de fond a diminuat pedeapsa

identificând anumite circumstanțe atenuante, ca ulterior, în baza acelorași

circumstanțe, să dispună aplicarea prevederilor art. 901 Cod penal, prin ce a admis

acordarea dublei valențe la interpretarea acelorași circumstanțe atenuante.

Totodată, nu au fost stabilite temeiuri de aplicare a unei pedepse alternative

inculpatului, personalitatea acestuia condiționând aplicarea pedepsei cu închisoare,

având în vedere că anterior a fost judecat în baza art. 287 alin. (1) Cod penal.

Prin urmare, apelul inculpatului este nefondat, nefiind atestate temeiuri de

aplicare în privința acestuia a unei pedepse nonprivative de libertate, dimpotrivă,

4

fiind întrunite condițiile ce determină necesitatea aplicării exclusiv a unei pedepse

cu închisoare.

La stabilirea pedepsei instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 6, 7,

16, 61, 75, 76, 77, 78, Cod penal, art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, că

inculpatul a săvârșit o infracțiune gravă, că nu se află la evidența medicului

narcolog și psihiatru, că anterior a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, procesul penal fiind clasat în baza art. 55

Cod penal, de comportamentul inculpatului în timpul și după comiterea

infracțiunii, de faptul că a recunoscut vinovăția și a solicitat examinarea cauzei în

procedură simplificată, că lipsesc circumstanțe agravante, ca circumstanță

atenuantă fiind reținută căința sinceră.

Totodată, împrejurările în care a fost comisă infracțiunea, vârsta tânără a

inculpatului, recunoașterea vinovăției și căința sinceră, examinarea cauzei în

procedură simplificată, lipsa circumstanțelor agravante, gravitatea infracțiunii

comise, condiționează aplicarea în privința acestuia a pedepsei minime stabilite de

lege.

Astfel, pedeapsa de 5 ani 4 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, va fi una echitabilă și capabilă de a contribui la realizarea scopurilor

pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât de către el, precum și de alte persoane.

și menținerea sentinței primei instanțe.

Recurentul a invocat că la stabilirea pedepsei, instanța de fond corect a ținut

cont de faptul că el a recunoscut integral vina, că nu a aplicat violență fizică și

morală în privința părții vătămate, că i-a achitat acesteia prejudiciul cauzat, ultima

neavând careva pretenții față de el.

Deci, în circumstanțele în care și-a recunoscut integral vina și s-a căit sincer,

este angajat oficial în câmpul muncii, se caracterizează pozitiv la locul de trai și în

penitenciar, are la întreținere un copil minor, născut recent, iar concubina lui nu

este încadrată în câmpul muncii, precum și faptul că mama sa este bolnavă și are

nevoie de ajutorul și susținerea lui, față de el urmează a fi aplicate prevederile art.

901 Cod penal.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1)

Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art.

430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină

indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii

atacate în acest sens.

5

Sub acest aspect se reține că în recursul ordinar declarat, în pofida

prevederilor enunțate, nu este indicat nici un temei din cele nominalizate în art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, fiind omisă totalmente specificarea unor

concrete erori de drept și argumentarea ilegalității deciziei contestate în acest sens

(pct. 5. din decizie).

Rezultă că, recursul ordinar nu îndeplinește cerințele legale de conținut, iar

instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al

inculpatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica, și să se expună,

apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurent.

Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură

penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de această instanță, inclusiv și în temeiul când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5.

din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a deciziei

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanța de apel legal și întemeiat a constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată inculpatului în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept

material, just și argumentat a ținut cont că de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal,

3641 Cod de procedură penală, conform căror la aplicarea legii penale se ține cont

de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea

penală. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă

conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia. Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor

indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare.

În consecutivitatea enunțată, instanța de apel just a concluzionat că în cazul

comiterii de către inculpat a unei infracțiuni grave, asupra persoanei în scopul

sustragerii bunurilor, însoțită de violență periculoasă pentru viața și sănătatea ei, de

mai multe persoane mascate și prin pătrundere în locuință, cu aplicarea armei și cu

6

cauzarea de daune în proporții considerabile, tâlhăria imputată prevăzând în

exclusivitate pedeapsa închisorii de la 8 la 10 ani, chiar și în prezența

circumstanțelor invocate de inculpat (pct. 5. din decizie), atenuarea pedepsei stabilite

de instanța de apel, prin aplicarea prevederilor art. 901 Cod penal, ar reprezenta o

soluție de pedeapsă penală prea blândă, inechitabilă, inadecvată și disproporțională

în raport cu gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite și a scopului pedepsei

penale sub aspectul restabilirii echității sociale, corectării inculpatului, prevenirii

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane.

Or, soluția instanțelor de fond și de apel este conformă și jurisprudenței

naționale, potrivit cărei, instanțele urmează să asigure aplicarea măsurilor aspre de

pedeapsă față de persoanele adulte care au săvârșit infracțiuni grave (pct. 17 din

Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție, nr. 8 din 11.11.2013, Cu privire la unele

chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei penale).

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale (pct. 4. din decizie).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în

care instanța de apel a apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea circumstanțelor cauzei în latura pedepsei în alt sens decât cel pe care îl

propune inculpatul este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care

nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de

procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar la fel este

lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul de pe rol au constituit deja obiect de

examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens

(pct. 4., 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii

care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO,

nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct.

20, cazul Bujnița c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că s-au aplicat

inculpatului pedepse individualizate conform prevederilor legale, și că recursul

ordinar este unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, el urmează a

fi declarat inadmisibil.

7

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Zazuc Andrei

XXXX, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 31 mai

2018, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 29 noiembrie 2018.

Președinte Elena Covalenco

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

8