1ra-799/2020 — art.186 alin.2 lit.d CP

1ra-799/2020 — art.186 alin.2 lit.d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-799/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

20 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Zamfir Pavel în numele inculpatului Plașciuc Marius, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 16 iulie 2019 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 noiembrie 2019, în cauza penală

privindu-l pe

Plașciuc Marius xxxxx, născut la xxxxx, originar

din r-nul xxxxx, s. xxxxx și domiciliat în or.xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 02.11.2018 – 16.07.2019:

Instanța de apel: 06.08.2019 –19.11.2019;

Instanța de recurs: 20.01.2020 – 20.05.2020.

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal

C O N S T A T Ă:

Plașciuc Marius a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.186 alin.(2) lit. d)

Cod penal la - 1 an și 6 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

În baza art.85 alin.(l) Cod penal, la pedeapsa stabilită lui Plașciuc Marius prin

sentință a fost adăugată parțial pedeapsa aplicată prin decizia Curții de Apel Chișinău

din 17 octombrie 2018, sub formă de închisoare pe un termen de 1 an și 6 luni și

neexecutată, stabilindu-i-se o pedeapsă definitivă în cazul cumulului de sentințe sub

formă de închisoare pe un termen de 2 ani și 6 luni, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

Sentința Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central din 20 decembrie 2018, prin

care Plașciuc Marius a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

1

art.27, 186 alin.(2) lit. b), c) și d) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsa sub formă de

amendă în mărime de 700 u.c., echivalent 35 000 lei, menținută prin decizia Curții de

Apel Chișinău din 26 februarie 2019, a fost lăsată spre executare separată.

Marius, în perioada de timp de la 13 octombrie 2018, orele 19:00 până la 15

octombrie 2018, orele 21:00, aflându-se în ospeție la cet. Harea Mariana, pe adresa

mun. Xxxxx, sat. xxxxx, str. xxxxx și având scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor

altei persoane, folosindu-se de momentul că ultima se află în altă cameră a sustras pe

ascuns bani în sumă totală de 7 300 lei, după care cu banii sustrași a părăsit locul

comiterii infracțiunii într-o direcție necunoscută, cauzând părții vătămate Harea

Mariana o daună în proporții considerabile.

În ședința de judecată inculpatul Plașciuc Marius a depus cerere în scris în care a

indicat, că recunoaște săvârșirea faptei indicate în rechizitoriu și solicită ca judecata să

se facă pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, potrivit prevederilor

art. 3641 Cod de procedură penală (f.d.114).

Elisaveta în numele inculpatului Plașciuc Marius, care a solicitat casarea acesteia și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care lui Plașciuc Marius să-i fie aplicată o

pedeapsă mai blândă și anume pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității.

În argumentarea apelului declarat, apărătorul a invocat următoarele:

- pedeapsa aplicată de instanța de judecată este o pedeapsa prea aspră, ținând

cont de circumstanțele pricinii, de comportamentul inculpatului, de personalitatea

acestuia, de practica instanțelor de judecată pe cauze similar;

- instanța urma la individualizarea pedepsei să țină cont de faptul că inculpatul

Plașciuc Marius a recunoscut vina integral, se căiește sincer de cele întâmplate, s-a

împăcat cu partea vătămată, care nu mai are pretenții materiale sau morale la inculpat,

a manifestat dorința de a examina cauza în procedură simplificată;

- instanța urma a ține cont de căința sinceră a inculpatului, de vârsta fragedă a

acestuia, infracțiunea fiind comisă de el la vârsta de 20 ani, de faptul că la moment

inculpatul și-a corectat comportamentul, s-a angajat în câmpul muncii, a dorit și chiar

a înlăturat consecințele faptei infracționale prin împăcarea cu partea vătămată,

conștientizează gravitatea comiterii unor astfel de fapte pentru sine și pentru societate

în general;

- infracțiunea incriminată și recunoscută de Plașciuc Marius este una mai puțin

gravă, care prevede printre sancțiunile sale si unele alternative închisorii, respectiv

fapta prevăzută de art.186 alin.(2) lit. d) Cod penal, se pedepsește cu amendă în

mărime de la 650 la 1350 unități convenționali sau cu muncă neremunerată în folosul

comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 4 ani.

În prima instanță, apărarea a solicitat aplicarea uneia din pedepsele alternative și

anume ore de muncă în folosul comunității iar prin prisma art.90 Cod penal să fie

2

menținută condamnarea stabilită prin Decizia Curții de Apel Chișinău din 17

octombrie 2018, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei;

- apărarea consideră că aplicarea pedepsei cu muncă neremunerată în folosul

comunității este în măsură să impună inculpatului lipsuri și restricții proporționale cu

gravitatea infracțiunilor săvârșite și este în măsură să stabilească echitatea socială,

poate contribui la corectarea comportamentului inculpatului și prevenirea comiterii de

noi infracțiuni, deoarece inculpatul Plașciuc Marius cunoaște despre faptul că în cazul

nerespectării interdicțiilor impuse de instanța de judecată și neexecutarea pedepsei

aplicate o altă șansă nu va primi, iar orele de muncă neremunerată pot fi schimbate în

pedeapsa cu închisoarea.

2019, apelul declarat de avocat în numele inculpatului a fost admis, casată sentința în

partea numirii pedepsei definitive, prin care inculpatului Plașciuc Marius în temeiul

art.84 alin.(4) Cod penal, prin cumularea parțială a pedepsei închisorii numită prin

sentința apelată cu pedeapsa închisorii stabilită prin decizia Curții de Apel Chișinău

din 17.10.2018 și cumularea pedepsei numite prin sentința Judecătoriei Anenii Noi,

sediul Central din 20 decembrie 2018, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă sub formă

de închisoare pe un termen de 2 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis și amendă în mărime de 700 (șapte sute) u.c. ce constituie 35 000 (treizeci

și cinci mii) lei, în contul statului.

În rest sentința atacată s-a menținut.

4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat, că prezenta

cauză a fost judecată de către prima instanță în procedura simplificată prevăzută de

art.3641 Cod de procedură penală, în baza probelor administrate la faza urmăririi

penale, acceptate de către inculpat, prin cererea depusă până la începerea cercetării

judecătorești pe caz.

Instanța de apel a menționat că la pronunțarea sentinței, instanța de judecată

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că

inculpatul Plașciuc Marius a săvârșit infracțiunea prevăzută de art.186 alin.(2) lit. d)

Cod penal, după indicii calificativi – furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor

altei persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Astfel, soluția instanței de fond, cu referire la vinovăția inculpatului este pe

deplin justificată, or, verificând la acest capitol sentința pronunțată, a constatat că

vina inculpatului Plașciuc Marius de comiterea infracțiunilor încriminate a fost

dovedită integral prin probele administrate și cercetate conform art.101 Cod

procedură penală cum ar fi; declarațiile părții vătămate Harea Mariana, declarațiile

martorului Zolotusca Doina xxxxx, procesul-verbal de verificare a declarațiilor la

locul comiterii infracțiunii din data de 24 octombrie 2018, cu planșă fotografică.

Totodată, instanța de apel a reținut că sentința adoptată a fost atacată de către

apelant doar în partea stabilirii și individualizării pedepsei penale inculpatului.

La capitolul numirii pedepsei inculpatului Plașciuc Marius, instanța de apel a

reținut că instanța de fond la individualizarea, stabilirea categoriei și termenului

3

pedepsei inculpatului a ținut cont de prevederile art.art.7, 75 Cod penal, de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum și scopul

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Astfel, instanța de apel a menționat că, infracțiunea săvârșita de către Plașciuc

Marius, conform art.16 Cod penal se atribuie la categoria infracțiunilor mai puțin

grave, au fost constatate prezența circumstanțelor atenuante contribuirea activă la

descoperirea infracțiunii, căința sinceră, săvârșirea infracțiunii în timp ce avea vârsta

sub 21 ani, iar ca circumstanțe agravate a fost reținut faptul comiterii infracțiunii de o

persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiune similară, inculpatul a

comis infracțiunea în cauză, în perioada de probă stabilită prin decizia Curții de Apel

Chișinău din 17 octombrie 2018, iar reeducarea acestuia precum și restabilirea

echității sociale perturbate prin infracțiune va putea fi realizată doar prin aplicarea

față de acesta a unei pedepse sub formă de închisoare.

În același timp, instanța de apel a menționat că instanța de fond a ținut cont de

vârsta inculpatului (21 ani), fapt ce a determinat aplicarea în privință acestuia a

prevederilor art.70 alin.(31) Cod penal, inculpatul Plașciuc Marius beneficiind de o

reducere a maximului pedepsei cu 1/3.

Prin urmare instanța de apel a menționat că, instanța de fond ținând cont de

circumstanțele cauzei, de personalitatea inculpatului, care anterior a fost judecat,

conducându-se de principiile generale de stabilire a pedepsei, reieșind din conduita

inculpatului Plașciuc Marius, din noile limite ale pedepsei principale cu închisoare

determinate prin punerea în valoare a prevederilor art.70 alin.(31) Cod penal și

art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, coroborat cu art.186 alin.(2) lit. d) Cod

penal, corect a conchis că pentru comiterea infracțiunii inculpatului urmează a-i fi

individualizată pedeapsa reieșind din limitele: minimă 3 luni închisoare (art.70

alin.(2) Cod penal) și maximă 1 an 9 luni 10 zile (1/3 din 2 ani 8 luni), unde 2 ani și 8

luni reprezintă 1/3 din 4 ani închisoare stabiliți, prin aplicarea art.70 alin.(31) Cod

penal, coroborat cu art.186 alin.(2) Cod penal.

Apreciind gradul prejudiciabil al faptei comise, personalitatea lui Plașciuc

Marius și fiind în prezența circumstanțelor agravante prin săvârșirea infracțiunii în

perioada de probă de către o persoană, care anterior a mai fost condamnată pentru

infracțiuni similare, totodată având în vedere căința sinceră de fapta comisă, instanța

de judecată a conchis că, pentru a asigura realizarea scopului legal al pedepsei, în

privința acestuia corect a fost aplicată pedeapsa cu închisoare pe un termen de 1 (un)

an și 6 (șase) luni.

În continuare, instanța de apel a reținut că prin sentința Judecătoriei Chișinău,

sediul Central din 27 iulie 2018, Plașciuc Marius a fost condamnat pentru concurs de

infracțiuni (două episoade - art.186 alin.(2) lit. b), c) și d) Cod penal), pe un termen de

5 (cinci) luni închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, iar

prin aplicarea art.90 Cod penal, a fost suspendată executarea pedepsei pe un termen de

2 (doi) ani. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 17 octombrie 2018, a fost admis

4

apelul declarat de către procuror și a fost stabilită lui Plașciuc Marius o pedeapsa

penală prin aplicarea art.84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, stabilindu-i-se o

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 1 (un) și 6 (șase) luni, cu aplicarea

art.90 Cod penal, prin care s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe un

termen de 2 (doi) ani.

Prin sentința Judecătoriei Anenii Noi din 20 decembrie 2018, Plașciuc Marius a

fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.27, 186 alin.(2) lit.

b), c) Cod penal fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 700

unități convenționale, iar prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 februarie 2019,

sentința a fost menținută, fiind lăsată fără modificări.

Reieșind din circumstanțele constatate, instanța de apel a conchis că în

conformitate cu art.84 alin.(4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin

cumularea parțială a pedepsei închisorii numită prin sentința apelată cu pedeapsa

închisorii stabilită prin decizia Curții de Apel Chișinău din 17.10.2018, și cumularea

pedepsei numite prin sentința Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central din 20

decembrie 2018, lui Plașciuc Marius urmează a-i fi stabilită pedeapsa definitivă sub

formă de închisoare pe un termen de 2 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip semiînchis cu amendă în mărime de 700 (șapte sute) u.c., sau 35 000 (treizeci și

cinci mii) lei, în contul statului.

inculpatului, care invocând temeiul pentru recurs prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6),

10) Cod de procedură penală, a solicitat casarea acesteia în partea ce ține de stabilirea

pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care lui Plașciuc

Marius să-i fie aplicată pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității.

În motivarea recursului apărătorul a invocat următoarele argumente:

- instanța de fond și instanța de apel greșit au reținut că inculpatul Plașciuc

Marius a comis infracțiunea în interiorul termenului de probă, or, din materialele

cauzei, se constată că fapta pentru care Plașciuc Marius a fost condamnat pe prezenta

cauză, a fost comisă între 13-15 octombrie 2018, iar decizia Curții de Apel pe altă

cauză a devenit executorie la 17 octombrie 2018. Prin urmare, nu se poate afirma că

fapta a fost comisă în termenul de probă stabilit prin Decizia Curții de Apel din 17

octombrie 2018;

- a solicitat aplicarea pedepsei alternative și anume ore de muncă în folosul

comunității, iar prin prisme art.85 Cod penal, să fie menținută condamnarea stabilită

prin Decizia Curții de Apel Chișinău din 17 octombrie 2018, cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei, însă instanța de apel a pronunțat o alta soluție prin

care a cumulat toate pedepsele (pe prezenta cauză, cea stabilită prin Decizia Curții de

Apel din 17 octombrie 2018 și pedeapsa amenzii, stabilită prin sentința Judecătoriei

Anenii Noi, sediul Central din 20 decembrie 2018);

- instanța de apel a dispus reducerea pedepsei stabilită de instanța de fond lui

Plașciuc Marius cu 6 luni, în lipsa sintagmei "casează, inclusiv și din oficiu” și nu s-a

5

expus asupra solicitării cuprinse în textul apelului - stabilirea unei pedepse sub formă

de muncă neremunerată, cu menținerea condamnării cu suspendarea pe cauza

precedentă și executarea separată a pedepsei cu amenda, stabilită prin sentința

Judecătoriei Anenii Noi.

Astfel, consideră, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra fondului apelului,

fapt ce contravine pct.22.2 din Hotărâre Plenului Curții Supreme de Justiție.

5.1 În conformitate cu prevederile art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură

penală, procurorul a depus referință asupra recursului declarat de partea apărării, prin

care solicită ca acesta să fie declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

cu materialele cauzei și ținând cont de opinia procurorului expusă în referință,

Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat, or, în

vederea acestei soluții se expun următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art.432 alin. (2) pct.4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sunt vădit neîntemeiate.

Conform art.424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art.427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de

recurent.

La caz, Colegiul penal reține că, recurentul indică drept temeiuri pentru

declararea recursului ordinar prevederile art.427 alin.(1) pct.6) și 10) Cod de

procedură penală, în sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține

că temeiurile și motivele invocate de recurent nu s-au confirmat în urma cercetării

materialelor, or, la judecarea apelului declarat, instanța de recurs a constatat că

instanța de apel a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o

soluție corectă în partea individualizării pedepsei în privința lui Plașciuc Marius.

Prin urmare, Colegiul penal menționează că potrivit art.75 Cod penal, persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă

în limitele fixate în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu

dispozițiile Părții generale a acestuia.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele atenuante și agravante, de influența pedepsei aplicate asupra corectării

și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana

6

se declară vinovată.

Totodată, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor aplicate

persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate: de la

cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră - detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o pedeapsă

mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se

stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor

menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Respectiv, în cazul săvârșirii unei infracțiuni doar instanța de judecată este

singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei

pentru infractorul care a comis acea infracțiune, având deplina libertate de acțiune în

vederea realizării acestei operațiuni, ținând cont de regulile și principiile prevăzute de

Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei în cadrul

operațiunii de individualizare a acesteia.

Astfel, Colegiul penal menționează că instanța de apel respingând cerințele

părții apărării în partea aplicării inculpatului a pedepsei sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității, a ținut cont de caracterul și gradul de pericol

social al infracțiunii comise de Plașciuc Marius, care anterior a mai fost condamnat

pentru infracțiuni similare, a comis o infracțiune în termen de probă, fapt ce denotă

că pedepsele anterioare nu au atins scopul prevăzut la art.61 Cod penal, astfel

pedeapsa aplicată de prima instanță corect a fost individualizată.

Motivele la care a făcut referire recurentul în vederea susținerii oportunității

aplicării unei pedepse mai blânde, au fost examinate și apreciate de către instanțele

de fond, fapt care a generat aplicarea unei pedepse legale, întemeiate și care este în

interiorul noilor limite stabilite prin aplicarea prevederilor art.70 alin.(31) Cod penal,

art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, careva erori în acest sens nefiind

constatate.

În privința criticilor aduse de către recurent precum că, instanța de fond și

instanța de apel greșit au reținut că inculpatul Plașciuc Marius a comis infracțiunea în

termenul de probă, or, din materialele cauzei, se constată că fapta pentru care

Plașciuc Marius a fost condamnat pe prezenta cauză, a fost comisă între 13-15

octombrie 2018, iar Decizia Curții de Apel pe altă cauză a devenit executorie la 17

octombrie 2018, Colegiul penal menționează că acestea nu sunt incidente cauzei, or

potrivit materialele cauzei s-a constatat cu certitudine că prin decizia Curții de Apel

Chișinău din 17 octombrie 2018, Plașciuc Marius a fost condamnat în baza art.186

alin.(2) lit. b), c) și d) Cod Penal, (pentru 2 episoade similare) la 1 ani și 6 luni

privațiune de libertate cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu

suspendarea executării pedepsei cu închisoare pe un termen de probă de 2 ani.

În așa fel, rezultă că inculpatul a comis prezenta infracțiune în perioada 13-15

octombrie 2018, în termenul de probă de 2 ani, acordat acestuia prin decizia Curții de

Apel Chișinău din 17 octombrie 2018, or după cum rezultă din conținutul deciziei,

Plașciuc Marius, inițial a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul

7

Central din 27 iulie 2018 (sentința a fost casată doar în partea numirii pedepsei prin

decizia Curții de Apel Chișinău din 17 octombrie 2018), iar fapta pentru care a fost

recunoscut vinovat în prezentul dosar a fost comisă în perioada de 13 octombrie 2018

- 15 octombrie 2018, adică după pronunțarea sentinței.

Prin urmare, se constată că instanța de judecată corect a conchis că inculpatul a

comis prezenta infracțiune în termenul de probă, astfel că antecedentul penal nu era

stins, acesta fiind condamnat prin sentința anterioară pentru o infracțiune similară.

Referitor la argumentul recurentului precum că „apelantul a solicitat aplicarea

pedepsei alternative și anume ore de muncă în folosul comunității, iar prin prisma

art.85 Cod penal, să fie menținută condamnarea stabilită prin Decizia Curții de Apel

Chișinău din 17 octombrie 2018, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei,

însă instanța de apel a pronunțat o alta soluție prin care a cumulat toate pedepsele ”,

Colegiul penal îl consideră neîntemeiat, or analizând textul deciziei contestate

(f.d.181-185 vol. I) se atestă indubitabil că de către instanța de apel la stabilirea

pedepsei s-a ținut cont în deplină măsură de criteriile generale de individualizare a

pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana inculpatului, de

comportamentul său în viața socială, precum și cel din înaintea și după săvârșirea

infracțiunii incriminate, de faptul că acesta a săvârșit o infracțiune mai puțin gravă,

vârsta tânără a acestuia, s-a ținut cont de faptul că pedeapsa este echitabilă atunci

când este capabilă de a contribui la corectarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni, atât de condamnat cât și de alte persoane, ajungând corect la

concluzia că corijarea și reeducarea inculpatului Plașciuc Roman va fi posibilă prin

aplicarea pedepsei sub formă de închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip semiînchis,

Așadar, în opinia Colegiului penal, instanța de apel a aplicat inculpatului o

pedeapsă în limita prevăzută de sancțiunea legii de comiterea căreia a fost recunoscut

vinovat, ținând cont de prevederile art.art.70 alin.(31), 3641 alin.(8) Cod de procedură

penală și prevederile art.84 Cod penal, iar motive pentru atenuarea pedepsei nu sau

stabilit.

Subsecvent, instanța de recurs susține că, pedeapsa aplicată inculpatului trebuie

să fie echitabilă, legală și individualizată corect, capabilă să restabilească echitatea

socială și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei penale, potrivit art.61 Cod

penal, și să fie în strictă conformitate cu dispozițiile Părții speciale a Codului penal,

ținându-se cont de limitele fixate în sancțiunea infracțiunii incriminate.

Totodată, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate

în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și

evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de lege.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că, instanța de apel s-a expus argumentat

și corect asupra motivelor relevante din cererea de apel și pentru a evita repetări

8

inutile, instanța de recurs acceptă și însușește aceste argumente, fapt ce vine în

corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 al hotărârii sale în cauza Albert

vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6§1 din CEDO, obligă instanțele să își

motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat

pentru fiecare argument, cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o

instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin

alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În concluzie, Colegiul penal statuează că, temeiurile invocate de către recurent

prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6) și 10) Cod de procedură penală, nu s-au confirmat

în cauza dată, iar decizia atacată este legală și întemeiată, ceea ce impune soluția

inadmisibilității recursului ordinar depus de către avocatul Zamfir Pavel în numele

inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat.

penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Zamfir Pavel în

numele inculpatului Plașciuc Marius, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 19 noiembrie 2019, în cauza penală privindu-l pe Plașciuc Marius

xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 23 iulie 2020.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

9