1ra-1475/19 — art. 27, 186 alin. 2 lit. b,c,d CP

Prin sentința Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central din 20 decembrie 2018, cauza fiind examinată în baza art. 3641 Cod de procedură penală, Plașciuc Marius a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 27, 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 700 unități convenționale, echivalentul a 35 000 (treizeci și cinci mii) lei. Decizia Curții de Apel Chișinău din 17.10.2018, prin care Mogîldea Vladislav- Radu și Plașciuc Marius au fost recunoscuți vinovați și condamnați în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de 1 an 6 luni închisoare pentru fiecare și în baza art. 90 Cod penal, pedeapsa cu închisoarea a fost suspendată pe termen de probațiune de 2 ani la fiecare, s-a lăsat spre executare separată. Cheltuielile de judecată în sumă de 704, 98 lei, constituite din salariul procurorului, rechizite și benzină, solicitate de acuzarea de stat, s-au respins ca neîntemeiate. Prin aceiași sentință a fost condamnat și Mogîldea Vladislav-Radu, în privința căruia hotărârile nu se contestă cu recurs ordinar. 1

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut că Plașciuc Marius, la 16 mai 2018, aproximativ la orele 22:00, fiind în stare de ebrietate, având intenția sustragerii bunurilor altei persoane, în urma unei înțelegerii prealabile cu Mogîldea Vladislav-Radu, au pătruns în domiciliul Aureliei Pogreban din s. Xxxxx, r-ul Xxxxx, de unde pe ascuns au încercat să sustragă un televizor de model „LG” la prețul de 10 500 lei, ceia ce pentru partea vătămată constituie un prejudiciu material considerabil, însă din cauze independente de voința făptuitorului nu și-a produs efectul deoarece au fost observați de către victimă.

Fără a contesta vinovăția inculpatului, avocatul Negru Olesea în numele inculpatului Plașciuc Marius a înaintat cerere de apel prin care a solicitat, casarea sentinței în partea stabilirii pedepsei și aplicarea în privința acestuia a unei pedepse sub formă de amendă la limita minimă prevăzută de legea penală. În motivarea apelului, avocatul a indicat că Plașciuc Marius vina în comiterea faptei imputate a recunoscut-o și a comunicat că regretă mult cele săvârșite, cauza s-a examinat în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, cu partea vătămată s-a împăcat. Totodată, a comunicat că pedeapsa cu muncă neremunerată în folosul comunității este capabilă să o execute și a pledat pentru aplicarea unei astfel de măsură de pedeapsă. Instanța a aplicat pedeapsa amenzii, însă nu a ținut cont de starea sa materială și de faptul că este în imposibilitate de a o executa. Inculpatul este la o vârstă fragedă, la momentul comiterii faptei nu avea împlinită vârsta de 21 ani, careva economii nu are, unica sursă pentru a executa sancțiunea pecuniară, care pentru el evident că este împovărătoare, este susținerea părinților. Pentru a executa pedeapsa amenzii inculpatul actualmente este în căutarea unui loc de muncă.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 februarie 2019, apelul declarat a fost respins ca nefondat. 4.1. În susținerea soluției, Colegiul a menționat că la pronunțarea sentinței, instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a tras concluzia că Plașciuc Marius a comis infracțiunea prevăzută de art. 27, 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, stabilind acestuia o pedeapsă echitabilă și proporțională faptelor comise. Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor. Privitor la stabilirea pedepsei, Colegiul a considerat că instanța de fond a individualizat corect pedeapsa aplicată inculpatului, stabilind-o în limitele sancțiunii Legii în baza căreia inculpatul a fost condamnat, totodată ținând cont de prevederile art. 6, 7, 61, 75 - 78 Cod penal. 2 În conformitatea cu prevederile art. 76 Cod penal, drept circumstanțe atenuante în privința inculpatului au fost reținute căința sinceră și săvârșirea infracțiunii de către o persoană care a atins vârsta de 18 ani dar nu a atins vârsta de 21 de ani, iar potrivit art. 77 Cod penal, drept circumstanțe agravante au fost reținute săvârșirea infracțiunii în stare de ebrietate alcoolică, precum și săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiune similară sau pentru alte fapte care au relevanță pentru cauză. Totodată s-a luat în considerație și faptul că inculpatul Plașciuc Marius se caracterizează negativ. Prin Decizia Curții de Apel Chișinău din 17.10.2018, Mogîldea Vladislav-Radu și Plașciuc Marius au fost recunoscuți vinovați și condamnați în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, stabilindu-li-se pedeapsă de 1 an 6 luni închisoare pentru fiecare și în baza art. 90 Cod penal, pedeapsa cu închisoarea a fost suspendată pe termen de probațiune de 2 ani la fiecare. Astfel, ținând cont de circumstanțele atenuante, căința sinceră în coraport cu circumstanțele agravante, precum și comiterea unei infracțiuni neconsumate sub formă de tentativă, Colegiul a enunțat că corectarea și reeducarea lui Plașciuc Marius este posibilă fără izolarea de societate, în strictă conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală. Argumentele apelantei nu au fost reținute de către Colegiu, care a reiterat în acest sens că circumstanțele atenuante reținute în sarcina inculpatului au fost luate în calcul, iar recunoașterea vinovăției cade sub incidența art. 3641 Cod de procedură penală. Prin urmare, Colegiul a indicat că instanța de fond rezonabil și proporțional a aplicat în privința lui Plașciuc Marius pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 700 u.c., iar Decizia Curții de Apel Chișinău din 17.10.2018, a fost lăsată spre executare separată din motivul imposibilității cumulării pedepselor.

Împotriva deciziei instanței de apel, recurs ordinar declară avocatul Gorencu Cornelia în numele inculpatului, care invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, solicită casarea hotărârilor emise la caz în partea stabilirii pedepsei lui Plașciuc Marius, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care a aplica inculpatului, cu aplicarea art. 79 Cod penal, o pedeapsă sub formă de amendă la limita minimă prevăzută de legea penală sau stabilirea unei pedepse sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității. În susținerea recursului avocatul indică că instanțele de judecată stabilind pedeapsa inculpatului, nu au dat deplină eficiență prevederilor prevăzute de art. 61,75 Cod penal. Pedeapsa stabilită nu este una echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei penale, instanțele aplicând nemotivat pedeapsa cu amenda în mărime de 700 u.c., aceasta fiind greu de executat pentru inculpat din cauza stării materiale dificile. 3 În ședința de judecată, inculpatul a comunicat că starea materială nu-i permite să execute amenda stabilită de către instanța de fond, are o vârstă tânără de 21 ani, iar singura susținere materială sunt părinții lui. La fel, inculpatul a comunicat că este capabil să execute pedeapsa cu muncă neremunerată în folosul comunității, însă instanța de apel nu a ținut cont de aceste mențiuni. 5.1. Pe marginea recursului ordinar declarat, procurorul depune referință prin care solicită inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, din următoarele considerente. Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Raportând aceste prevederi la speța examinată, Colegiul penal reține, că recursul depus are ca temeiuri pct. 6) și 10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală care stipulează că, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția sau instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, și când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Instanța de recurs menționează că, aceste prevederi la care se referă autorul recursului nu sunt aplicabile din punctul de vedere al prezenței erorii de drept, care ar servi ca temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel. Colegiul reține că, recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, dar critică decizia contestată doar în partea ce ține de pedeapsa stabilită, considerând-o prea aspră, solicitând aplicarea unei pedepse mai blânde, cu aplicarea art. 79 Cod penal. Privitor la pedeapsa stabilită inculpatului de către instanțele de fond, Colegiul consideră că acestea și-au motivat just soluția adoptată în acest sens, acordând deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75, Cod penal și art. 3641 Cod de procedură penală, la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei, stabilite conform sancțiunii articolului incriminat, iar în sprijinul statuării respective relevă următoarele. Așa cum se reține din doctrina penală, în cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de 4 individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei. Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul. De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârșite, care se măsoară după cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmând ca celelalte două criterii alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale săvârșite. La stabilirea categoriei și mărimii pedepsei inculpatului, instanțele de fond au ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia. Colegiul menționează că în spiritul art. 79 Cod penal, aplicabilitatea căruia se solicită de către recurent, se înțelege că trebuie să existe ori în împrejurările în care s- a derulat fapta infracțională, ori în datele privind personalitatea infractorului, circumstanțe, împrejurări, particularități, situații sau stări de lucruri, care constituie excepție de la starea obișnuită a lor ori a personalității inculpatului. Ca excepționale, o instanță de judecată urmează să stabilească astfel de împrejurări care micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei precum și date privind personalitatea inculpatului – grad de invaliditate (I, II), persoana cu dizabilități severe și accentuate, merite deosebite față de societate, alte circumstanțe de importanță majoră. Așadar, solicitarea avocatului privind aplicarea în privința lui Plașciuc Marius a prevederilor art. 79 Cod penal, solicitare care de fapt nici nu a fost motivată de către recurent, este neîntemeiată, or din materialele cauzei nu rezultă existența cărorva circumstanțe excepționale în privința inculpatului care ar determina instanța de judecată să-i aplice acestuia o pedeapsă mai blândă decât cea prevăzută de lege. Prin urmare se conchide că, de fapt în cauză nu s-au comis erorile de drept prevăzute în pct. 6) și 10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală la care se face referință de către recurent, deci, nu persistă temeiul de casare a soluției adoptate, pedeapsa stabilită inculpatului fiind aplicată de către instanțele de fond în conformitate cu legea și în limitele acesteia, din care considerente se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat. 5

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Gorencu Cornelia în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 februarie 2019, în cauza penală în privința lui Plașciuc Marius, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 19 iulie 2019. Președinte: Iurie Diaconu Judecători: Liliana Catan Ion Guzun 6