1ra-1042/2019 — art. 287 alin. 2 lit. b CP

1ra-1042/2019 — art. 287 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1042/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

28 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun, Dumitru Mardari,

Maria Ghervas,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul

ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Djulieta

Devder, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21

februarie 2018, în privința inculpaților

Vlasiuc Veaceslav XXXXXX;

Calaicidi Eugeniu XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 27.04.2017 – 22.11.2017,

instanța de apel: 09.01.2018 – 21.02.2018,

instanța de recurs: 12.04.2019 – 28.05.2019.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Vlasiuc

Veaceslav a fost condamnat în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal la amendă în

mărime de 800 unități convenționale, ce constituie 40.000 lei.

Calaicidi Eugeniu a fost condamnat în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal

la amendă în mărime de 800 unități convenționale, ce constituie 40.000 lei.

1

inculpatul Vlasiuc V., aflându-se lângă localul amplasat în str. Dosoftei 89, mun.

Chișinău, fiind în înțelegere prealabilă și în comun acord cu o persoană în privința

căreia cauza penală a fost disjunsă într-o procedură separată și Calaicidi E.,

urmărind scopul comiterii unui act de huliganism, dându-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și admițând în mod conștient

survenirea acestor urmări, încălcând grosolan ordinea publică însoțită de aplicarea

violenței asupra persoanei, precum și acțiuni care prin conținutul lor se deosebesc

prin obrăznicie deosebită, fără nici un motiv a inițiat conflict cu Borceanu S.,

adresându-se acestuia cu cuvinte necenzurate, după ce intenționat i-a aplicat mai

multe lovituri peste diferite părți ale corpului, cauzându-i părții vătămate dureri

fizice și leziuni corporale.

Conform raportului de expertiză judiciară nr. 607/D din 15.03.2017, la

Borceanu S. s-au constatat fracturi multiple ale gleznei piciorului stâng, care au

fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice indirecte condiționate extensiei și

torsiunii cauzate poziționării incorecte a piciorului pe suprafața de suport, posibil

în perioada de timp indicată și diverse circumstanțe inclusiv și cele prezentate.

Aceste leziuni au condiționat dereglarea sănătății de lungă durată și în baza acestui

criteriu, se califică ca vătămare medie.

Instanța a reținut că inculpații au recunoscut integral vina și fapta

incriminată prin rechizitoriu, solicitând examinarea cauzei în procedură

simplificată.

Dat fiind că probele administrate au dovedit vinovăția inculpaților, acțiunile

acestora urmează a fi încadrate în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, ca

huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică,

însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei, precum și acțiuni care, prin

conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, săvârșite de mai multe

persoane.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod

penal, că inculpații au săvârșit o infracțiune mai puțin gravă, au recunoscut

vinovăția integral și s-au căit sincer, au solicitat examinarea cauzei în procedură

simplificată, anterior nu au fost condamnați, nu sunt angajați în câmpul muncii, nu

sunt căsătoriți, se caracterizează satisfăcător, concluzionând că restabilirea echității

sociale, corectarea inculpaților și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea lor, cât și a altor persoane, este posibilă cu aplicarea pedepsei cu amendă, în

condițiile beneficierii de reducere a pedepsei cu o pătrime din limitele sancțiunii

articolului incriminat, în corespundere cu prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală.

Totodată, instanța a conchis că este neîntemeiată cererea inculpatului

Calaicidi E. privind încetarea procesului penal în legătură cu împăcarea cu partea

vătămată, deoarece infracțiunea săvârșită nu cade sub incidența prevederilor art.

109 Cod penal.

Deoarece inculpații au săvârșit o infracțiune contra securității și ordinii

publice, având un caracter special, este neîntemeiată și solicitarea apărării privind

2

aplicarea art. 55 Cod penal în privința inculpatului Vlasiuc V., cu liberarea de

răspundere penală.

Or, în împrejurările stabilite, numai pedeapsa penală poate atinge scopul de

corectare a inculpaților și prevenire de săvârșirea de noi infracțiuni, atât din partea

acestora, cât și a altor persoane.

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie încetat procesul penal în privința

inculpatului Calaicidi E., cu tragerea lui la răspundere contravențională, stabilindu-

i o pedeapsă cu amendă în mărime de 500 unități convenționale.

Apelantul a indicat că la stabilirea pedepsei, instanța de fond nu a ținut cont

de circumstanțele atenuante constatate și lipsa circumstanțelor agravante, de

criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute la art. 75 Cod penal, că

inculpatul nu are antecedente penale, a săvârșit o infracțiune mai puțin gravă, este

student și face catedra militară, se caracterizează pozitiv, este unicul copil în

familie, participă la acțiuni de voluntariat, a reparat integral prejudiciul cauzat

părții vătămate, cu care s-a împăcat, pedeapsa penală aplicată urmând să-i creeze

impedimente la crearea unui viitor asigurat.

Mai mult, din acțiunile inculpatului manifestate prin recunoașterea faptei,

regretul față de săvârșirea faptei, colaborarea cu organele de urmărire penală și

contribuirea activă la descoperirea infracțiunii, cât și din comportamentul liniștit al

acestuia, se deduce lipsa pericolului din partea lui.

Deci, infracțiunea comisă este de o gravitate redusă, iar răspunderea penală

urmează a fi înlocuită cu răspunderea contravențională.

3.1. Avocata Natalia Lepilov și inculpatul Vlasiuc V., la fel, au declarat apel,

solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie încetat

procesul penal în privința ultimului, cu tragerea la răspundere contravențională.

Apelanții au invocat că au depus în instanța de fond cererea privind aplicarea

prevederilor art. 55 Cod penal, cu liberarea de pedeapsă penală și tragerea la

răspundere contravențională din motiv că inculpatul a recunoscut vina, s-a împăcat

din proprie inițiativă cu partea vătămată, care a confirmat că nu are pretenții față de

acesta, nu are antecedente penale, iar cele întâmplate au servit pentru el o lecție

importantă, circumstanțe care confirmă că corectarea lui este posibilă fără

atragerea la răspundere penală.

Instanța de fond a respins argumentele invocate, constatând că aplicarea art.

55 Cod penal este imposibilă din cauză că inculpatul a săvârșit infracțiunea

prevăzută la Capitolul XIII al Codului penal – infracțiuni contra securității și

ordinii publice, având un caracter special.

Însă, instanța de fond neîntemeiat a reținut caracterul special al

componenței de huliganism, având toate temeiurile și premisele legale de a aplica

în privința inculpatului prevederile art. 55 Cod penal, cu liberarea de răspundere

penală și tragere la răspunderea contravențională.

Totodată, aplicarea pedepsei cu amendă în mărime de 40.000 lei este

impunătoare și va avea un efect negativ asupra vieții inculpatului, condiționând

imposibilitate de aduna bani pentru studii și întreținere.

3

februarie 2018, ambele apeluri au fost admise, casată sentința și pronunțată o nouă

hotărâre.

Procesul penal intentat în privința lui Vlasiuc Veaceslav și Calaicidi Eugeniu

pe art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal a fost încetat, conform art. 55 Cod penal, cu

liberarea de răspundere penală și atragerea la răspundere contravențională, cu

aplicarea sancțiunii contravenționale sub formă de amendă în mărime de 500

unități convenționale, pentru fiecare.

Instanța de apel a constatat că instanța de fond, la stabilirea pedepsei

inculpaților nu a ținut cont de cumulul circumstanțelor atenuante, și anume căința

sinceră, vârsta inculpaților, conștientizarea în instanță a impactului faptei comise,

comiterea unei infracțiuni mai puțin grave pentru prima dată, precum și lipsa

circumstanțelor agravante.

Conform art. 55 alin. (1) Cod penal, în vigoare la momentul săvârșirii

infracțiunii, persoana care a comis pentru prima oară o infracțiune ușoară sau mai

puțin gravă, cu excepția infracțiunilor prevăzute la art. 1811, 256, 303, 314, 326

alin. (1) și (11), 327 alin. (1), 328 alin. (1), 332 alin. (1), 333 alin. (1), 334 alin. (1)

și (2), 335 alin.(1) și 3351 alin. (1), poate fi liberată de răspundere penală și trasă la

răspundere contravențională în cazurile în care și-a recunoscut vina, a reparat

prejudiciul cauzat prin infracțiune și s-a constatat că corectarea ei este posibilă fără

a fi supusă răspunderii penale.

Deci, este nefondată poziția instanței de fond că art. 55 Cod penal în cazul

dat este inaplicabil deoarece inculpații au săvârșit o infracțiune prevăzută de

Capitolul XIII a Codului Penal - infracțiuni contra securității și a ordinii publice

având un caracter special or, în art. 55 alin. (1) Cod penal sunt expuse în mod

expres componențele de infracțiuni care constituie excepția de liberare de

răspundere penală.

Legea penală reglementează instituția liberării de răspundere penală, cu

tragerea la răspundere contravențională a făptuitorului în cazul în care sunt

întrunite cumulativ următoarele condiții prevăzute la art. 55 Cod penal, și anume:

gravă; 2. recunoașterea vinovăției; 3. repararea prejudiciului cauzat prin

infracțiune; 4. să se constate că corectarea persoanei este posibilă fără a fi supusă

răspunderii penale.

Or, au fost întrunite cumulativ toate condițiile prevăzute de art. 55 Cod penal

în baza cărora poate fi justificată legalitatea adoptării unei sentințe de încetare a

procesului penal în privința inculpaților și tragerea lor la răspundere

contravențională, fiind stabilit că inculpaților Vlasiuc V. și Calaicidi E. le-a fost

incriminată săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal,

care în conformitate cu prevederile art. 16 Cod penal, este o infracțiune mai puțin

gravă, potrivit revendicării, inculpații anterior nu au fost atrași la răspundere

penală, astfel, fiind la prima abatere infracțională - 1. persoana să fi săvârșit pentru

prima oară o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă.

Totodată, inculpații în instanța de fond au recunoscut vina în comiterea

infracțiunii imputate și, prin cererile formulate, au solicitat judecarea cauzei penale

4

în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, dat fiind că recunosc

săvârșirea faptelor imputate și recunosc probele administrate la faza de urmărire

penală. - 2. recunoașterea vinovăției.

La fel, în instanța de apel partea vătămată a confirmat că nu are careva

pretenții față de inculpați - 3. repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune.

Astfel, în timp ce primele trei condiții ce țin de liberarea de răspundere

penală au o conotație obiectivă, care urmează a fi susținute prin probele

administrate la faza de urmărire penală sau la faza judecării cauzei penale în

instanța de judecată, atunci condiția privind constatarea faptului că corectarea

persoanei este posibilă fără a fi supusă răspunderii penale este o condiție

subiectivă, iar în lipsa unor criterii definitorii reglementate printr-o bază legală,

aceasta urmează a fi apreciată de către instanța de judecată, în mod individual,

reieșind din fapta infracțională imputată, personalitatea inculpatului și

comportamentul acestuia.

În aceste condiții, constatarea faptului că corectarea persoanei este posibilă

fără a fi supusă răspunderii penale urmează a fi interpretată în combinație cu

celelalte condiții, urmând de a fi reținut că inculpații au conștientizat gradul

prejudiciabil al acțiunii imputate prin faptul că și-au recunoscut vina, nu s-au

eschivat cu rea-credință de la răspundere penală, s-au căit de cele comise, sunt

studenți, au o vârstă tânără, nu au un comportament antisocial, fiind prezentată

caracteristica pozitivă a inculpatului Calaicidi E. - 4. să se constate că corectarea

persoanei este posibilă fără a fi supusă răspunderii penale.

În același timp, nu au fost constate careva circumstanțe agravante care să

influențeze la refuzul liberării de răspundere penală, potrivit art. 55 Cod penal,

fiind prezente circumstanțe atenuante prevăzute de art. 76 Cod penal și întrunirea

condițiilor obligatorii pentru aplicarea prevederilor art. 55 Cod penal.

Prin urmare, inculpații Vlasiuc V. și Calaicidi E. se liberează de răspundere

penală, cu încetarea procesului penal în temeiul art. 332 alin. (1), 391 alin. (1) pct.

7) Cod procedură penală și aplicarea sancțiunii contravențională sub formă de

amendă în mărime de 500 unități convenționale, pentru fiecare, ce constituie

25.000 lei, în corespundere cu prevederile art. 55 alin. (2) Cod penal, în vigoare la

momentul săvârșirii infracțiunii.

declarat recurs ordinar, în care solicită casarea acestei decizii și menținerea

sentinței instanței de fond.

Recurenta a invocat că instanța de apel a considerat ca fiind oportună

aplicarea sancțiunii contravenționale, conform art. 55 Cod penal, sub formă de

amendă în mărime de 500 unități convenționale, în vigoare la momentul săvârșirii

infracțiunii, însă, a omis că Legea nr. 207 din 29.07.2016, în vigoare din

07.11.2016, prin care la art. 55 alin. (2) Cod penal, textul de până la 150 unități

convenționale se substituie cu textul de până la 500 unități convenționale, nu se

extindea asupra inculpaților or, prin modificările operate ulterior prin Legea nr. 163

din 20.07.2017, publicată în Monitorul Oficial din 20.10.2017, art. 55 alin. (2) lit.

a) Cod penal prevedea sancțiunea contravențională sub formă de amendă în

mărime de 150 unități convenționale.

5

Instanța de apel a omis modificările operate prin Legea nr. 163 la art. 55

alin. (2) lit. a) Cod penal, precum și prevederile art. 10 alin. (1) Cod penal, potrivit

cărora legea penală care înlătură caracterul infracțional al faptei, care ușurează

pedeapsa ori, în alt mod, ameliorează situația persoanei ce a comis infracțiunea are

efect retroactiv, adică se extinde asupra persoanelor care au săvârșit faptele

respective până la intrarea în vigoare a acestei legi.

Or, urma să se raporteze situația de fapt și de drept constatată la

împrejurările cauzei, cu dezvăluirea concluziei de aplicare a institutului liberării de

răspundere penală.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10)

Cod de procedură penală – hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit face următoarele concluzii.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) și 13) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de această instanță, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale, a intervenit o lege penală mai favorabilă condamnatului.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs este în drept

să judece cauza și în baza temeiurilor neinvocate, dar fără a agrava situația

condamnatului.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar (pct. 5. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă

a hotărârii contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă

în mod concludent că instanța de apel, legal și întemeiat a aplicat față de inculpați

prevederile art. 55 Cod penal, art. 391 alin. (1) pct. 7) Cod de procedură penală,

conform căror, persoana care a săvârșit pentru prima oară o infracțiune mai puțin

gravă, poate fi liberată de răspundere penală și trasă la răspundere contravențională

în cazurile în care și-a recunoscut vina, a reparat prejudiciul cauzat prin infracțiune

și s-a constatat că corectarea ei este posibilă fără a fi supusă răspunderii penale. În

asemenea caz se adoptă o sentință de încetare a procesului penal.

Astfel, în aspectul vizat, recursul ordinar este neîntemeiat.

Totodată, potrivit art. 10 alin. (1) Cod penal, legea penală care înlătură

caracterul infracțional al faptei, care ușurează pedeapsa, ori în alt mod, ameliorează

situația persoanei ce a comis infracțiunea are efect retroactiv, adică se extinde

asupra persoanelor care au săvârșit faptele respective până la intrarea în vigoare a

acestei legi.

Astfel, la data săvârșirii infracțiunii de către inculpați – 19.02.2017, art. 55

alin. (2) lit. a) Cod penal prevedea sancțiunea amenzii în mărime de până la 500

unități convenționale.

6

Însă, prin Legea nr. 163 din 20.07.2017, în vigoare de la 20.12.2017, a fost

modificat art. 55 alin. (2) lit. a) Cod penal, cu următorul text: „Persoanelor liberate

de răspundere penală în conformitate cu alin. (1) li se aplică următoarele sancțiuni

contravenționale: a) amendă în mărime de până la 150 de unități convenționale”.

Prin urmare, legea penală nouă, în vigoare la data adoptării deciziei atacate

– 21.02.2018, este mai favorabilă pentru inculpați, deoarece le ameliorează situația,

urmând a le fi aplicată pedeapsa în baza art. 55 alin. (2) lit. a) Cod penal sub formă

de amendă în mărime de 150 unități convenționale, ce constituie 7500 lei.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărâre, dacă nu se agravează

situația inculpatului.

În temeiul împrejurărilor enunțate, dat fiind că instanța de apel a comis erori

de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) și 13) Cod de procedură penală,

se impune admiterea recursului, casarea parțială a deciziei contestate, cu

rejudecarea cauzei și adoptarea unei noi hotărâri în aspectul enunțat supra.

În rest, decizia atacată urmează a fi menținută.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Djulieta Devder, casează în latura pedepsei decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 februarie 2018, în privința

inculpaților Vlasiuc Veaceslav XXXXXX și Calaicidi Eugeniu XXXXX, rejudecă

cauza și pronunță o nouă hotărâre.

Lui Vlasiuc Veaceslav XXXXXX, a-i aplica pedeapsa în baza art. 55 alin.

(2) lit. a) Cod penal sub formă de amendă în mărime de 150 unități convenționale,

ce constituie 7500 lei.

Lui Calaicidi Eugeniu XXX, a-i aplica pedeapsa în baza art. 55 alin. (2) lit.

a) Cod penal sub formă de amendă în mărime de 150 unități convenționale, ce

constituie 7500 lei.

În rest, decizia contestată se menține.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 21 iunie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

Dumitru Mardari

Maria Ghervas

7