1ra-217/2020 — art. 186 alin. 2 lit. b, c, d, art. 313 CP

1ra-217/2020 — art. 186 alin. 2 lit. b, c, d, art. 313 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-217/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

11 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență :

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Boico Victor

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

avocatul Caragia Elisaveta în numele inculpatei Tutunaru Victoria, prin care solicită

casarea sentinței Judecătoriei Strășeni (sediul Central) din 26 decembrie 2018 și a

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 mai 2019, în cauza penală

privind-o pe

Tutunaru Victoria Xxxx, născută la xxxxxxxxxx,

originară și domiciliată în r-nul xxxxx, s. xxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului ordinar în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T:

Tutunaru Victoria a fost recunoscută vinovată de săvârșirea infracțiunilor prevăzute

de art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) și 313 Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa în baza:

- art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, amendă în mărime de 1000 unități

convenționale, ce constituie suma 20000 lei;

- art. 313 Cod penal, amendă în mărime de 650 unități convenționale ce

constituie suma de 32500 lei.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

absorbirea pedepsei mai ușoare de pedeapsa mai aspră, lui Tutunaru Victoria i s-a

stabilit pedeapsa definitivă cu amendă în mărime de 650 unități convenționale ce

constituie suma de 32500 lei.

Prin aceeași sentință au fost condamnate Caravaev Valentina și Iacomachi

Evdochia, însă în privința acestora hotărârile judecătorești nu se contestă cu recurs

ordinar.

1

1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a notat că Tutunaru Victoria se

învinuiește de către organul de urmărire penală că în noaptea de 31.05.2016

aproximativ la orele 22:30-23:30, împreună și prin înțelegere prealabilă cu minora

Caravaev Valentina, fiind instigate de către Iacomachi Evdochia de a pătrunde în

domiciliul lui Rebeja Tudor situat în r-nul xxxx, s. xxxxxx, str. xxxxx, și fiind

informate și sfătuite de către Iacomachi Evdochia, referitor la bunurile care urmează

a fi sustrase, având intenția directă îndreptată spre sustragerea pe ascuns a bunurilor

altei persoane, au pătruns în casa lui Rebeja Tudor, de unde au sustras pe ascuns un

telefon mobil în valoare de 800 lei, un telefon mobil de model „Nokia” în valoare de

1000 lei, un radiocasetofon în valoare de 300 lei, o lulea în valoare de 60 lei, bani în

sumă de 19600 lei și 500 euro, care conform cursului oficial al Băncii Naționale la

data comiterii, constituia suma de 11140 lei, după care cu bunurile sustrase, au

părăsit locul comiterii infracțiunii, astfel cauzându-i părții vătămate o daună

materială considerabilă în sumă totală de 32900 lei.

Prima instanță a încadrat acțiunile inculpatei Tutunaru Victoria în baza art.

186 alin. (2) lit. b), c) și d) Cod penal - furtul, adică, sustragerea pe ascuns a bunurilor

altei persoane, săvârșită de mai multe persoane, prin pătrundere în locuință, cu

cauzarea de daune în proporții considerabile.

Prima instanță a mai indicat că Tutunaru Victoria, a fost învinuită de organul

de urmărire penală că la 03.04.2018, aflându-se în incinta clădirii de pe str. Ștefan

cel Mare 181, or. Strășeni unde este amplasat Inspectoratul de Poliție Strășeni, în

cadrul audierii în calitate de martor în cauza penală nr. 2018330102 pornită în baza

art. 189 alin. (3), lit. b) Cod penal, de învinuire a lui Darie Nicolae și fiind

preîntâmpinată despre refuzul sau eschivarea martorului de a face declarații,

conform art. 313 Cod penal, având scopul de a denatura adevărul, știind cu

certitudine împrejurările de fapt, care aveau legătură cu cauza respectivă, acționând

cu intenție, a refuzat cu bună știință de a face declarații în cadrul urmăririi penale, și

anume: în procesul verbal de audiere a martorului din 03.04.2018, care a fost

întocmit de către ofițerul de urmărire penală Vornicu Sergiu, în cadrul cauzei penale

2018330102 a scris personal „cu prevederile art.313 CP, despre refuzul sau

eschivarea martorului de a face declarații, am fost preîntâmpinată, și refuzul de a

face declarații. Declarațiile sunt scrise de către mine personal, corect, pentru ce și

mă semnez”. Totodată, procesul verbal a fost semnat de către ultima.

2.1. Partea vătămată Rebeja Tudor, care a solicitat casarea sentinței, cu

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

criticând blândețea pedepsei.

În argumentarea apelului, apelantul a invocat că prima instanță nu a făcut

referire în sentință cu privire la prejudiciul material cauzat prin infracțiune, nu a ținut

2

cont că prejudiciul cauzat părții vătămate este unul considerabil, partea vătămată

fiind invalid de gradul II.

2.2. Avocatul Panuș Liliana în numele inculpatei Tutunaru Victoria, care a

solicitat casarea parțială a sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare a

inculpatei Tutunaru Victoria pe capătul de învinuire în baza art. 186 alin. (2) Cod

penal, din motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpată, și să fie modificată

pedeapsa cu amendă stabilită în baza art. 313 Cod penal, în închisoare cu aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal.

În argumentarea apelului, apelantul a invocat că:

- partea apărării pune la îndoială probele acuzării, și anume procesul-verbal

de verificare a declarațiilor bănuitei Caravaev Valentina și procesul-verbal de

confruntare dintre bănuitele Caravaev Valentina și Iacomachi Evdochia, - deoarece

inculpata fiind minoră, dintr-o familie vulnerabilă, intimidată de Calmîș, care este

polițist, ultima a depus declarații în defavoarea sa, însă în instanța de judecată a

depus declarații veridice, că nici una din ele nu a săvârșit furtul de la Rebeja Tudor;

- în concluzia raportului de expertiză nr. 34/12/1-R-3484 din 26.06.2016 prin

care urmele papilare ridicate de la fața locului s-au dovedit a fi nevalabile pentru

identificarea persoanelor, iar careva bunuri din lista celor sustrase la Tutunaru

Victoria nu s-au găsit, alte probe directe și indirecte nu s-au regăsit pe marginea

acestui dosar;

- prima instanță, analizând probele din dosar, greșit a concluzionat că acțiunile

inculpatei Tutunaru Victoria urmează a fi încadrate în baza art. 186 alin. (2) lit. b),

c), d) Cod penal;

- în declarațiile părții vătămate Rebeja Tudor sunt divergențe;

- Tutunaru Victoria a recunoscut vinovăția în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 313 Cod penal, însă nu e de acord cu pedeapsa sub formă de amendă stabilită,

deoarece se afla în imposibilitate de a o executa, nu are loc de muncă sau rude care

să o ajute, iar o pedeapsă cu aplicarea prevederilor art.90 Cod penal va fi mai efectiv

de executat.

2.3. Avocatul Gumeniuc Ion în numele inculpatei Caravaev Valentina, care a

solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare a inculpatei

de sub învinuirea înaintată, pe motiv că infracțiunea nu a fost săvârșită de inculpată.

2.4. Avocatul Zagaiciuc Victor în numele inculpatei Iacomachi Evdochia, care

a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie dispusă achitarea lui

Iacomachi Evdochia, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpată.

au fost admise din alte motive apelurile declarate, casată total sentința primei

instanțe și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

3

prin care Tutunaru Victoria a fost recunoscută vinovată de săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), c), d), 313 Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa

în baza:

- art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, cu amendă în mărime de 20000 lei;

- art. 313 Cod penal, cu amendă în mărime de 32500 lei.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

absorbția pedepsei mai ușoare de pedeapsa mai aspră, lui Tutunaru Victoria i s-a

stabilit pedeapsa definitivă de 32500 lei.

La fel, a fost dispusă încasarea în mod solidar de la Iacomachi Evdochia,

Tutunaru Victoria și Caravaev Valentina în beneficiul lui Rebeja Tudor, prejudiciul

material în sumă de 32900 lei.

De asemenea, prin decizia instanței de apel au fost condamnate Iacomachi

Evdochia și Caravaev Valentina, în privința cărora decizia instanței de apel nu se

contestă cu recurs ordinar.

3.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță, deși

în partea dispozitivă a sentinței o recunoaște vinovată pe Tutunaru Victoria de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), c) și d) Cod penal - furtul,

adică, sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșită de mai multe

persoane, prin pătrundere în locuință, cu cauzarea de daune în proporții considerabile

și de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 313 Cod penal- refuzul martorului de a

face declarații în cadrul urmăririi penale, în partea descriptivă a sentinței a omis să

constate faptele comise de inculpate, astfel încălcând prevederile art. 394 alin.(l)

Cod de procedură penală.

Mai mult, instanța de apel a indicat că în partea descriptivă a sentinței primei

instanțe, se conține o descriere incompletă și neclară a faptei criminale, Tutunaru

Victoria fiind recunoscută vinovată și condamnată pentru sustragerea pe ascuns a

bunurilor altei persoane, săvârșită de mai multe persoane, prin pătrundere în

locuință, cu cauzarea de daune în proporții considerabile, circumstanțe care nu

rezultă ca fiind dovedite din descrierea faptei constatate de către prima instanță prin

hotărârea adoptată or, prima instanță în partea descriptivă a sentinței a indicat că

inculpata Tutunaru Victoria se învinuiește de comiterea faptei infracționale, deși în

situația pronunțării sentinței de condamnare urma să constate dacă a avut loc fapta

de săvârșirea căreia este învinuită inculpata și dacă această faptă a fost săvârșită de

aceasta.

În acest sens, instanța de apel a conchis că a ignorat prevederile alin. (1) al art.

384 Cod de procedură penală, care stipulează că instanța hotărăște asupra învinuirii

înaintate inculpatului prin adoptarea sentinței de condamnare, de achitare sau de

încetare a procesului penal.

4

3.1.1. Instanța de apel a constatat că Tutunaru Victoria în noaptea de

31.05.2016, aproximativ la orele 22:30-23:30, împreună și prin înțelegere prealabilă

cu minora Caravaev Valentina, fiind instigate de către Iacomachi Evdochia de a

pătrunde în domiciliul lui Rebeja Tudor situat în r-nul xxxxx, s. xxxxx, str. xxxxxxx,

și fiind informate și sfătuite de către Iacomachi Evdochia, referitor la bunurile care

urmează a fi sustrase, având intenția directă îndreptată spre sustragerea pe ascuns a

bunurilor altei persoane, au pătruns în casa lui Rebeja Tudor, de unde au sustras pe

ascuns un telefon mobil în valoare de 800 lei, un telefon mobil de model „Nokia” în

valoare de 1000 lei, un radiocasetofon în valoare de 300 lei, o lulea în valoare de 60

lei, bani în sumă de 19600 lei și 500 euro, care conform cursului oficial al Băncii

Naționale la data comiterii, constituia suma de 11140 lei, după care cu bunurile

sustrase, au părăsit locul comiterii infracțiunii, astfel cauzându-i părții vătămate o

daună materială considerabilă în suma totală de 32900 lei.

Instanța de apel a încadrat acțiunile inculpatei Tutunaru Victoria în baza art.

186 alin. (2) lit. b), c) și d) Cod penal - furtul, adică, sustragerea pe ascuns a bunurilor

altei persoane, săvârșită de mai multe persoane, prin pătrundere în locuință, cu

cauzarea de daune în proporții considerabile.

3.1.2. Instanța de apel a mai constatat că Tutunaru Victoria la 03.04.2018,

aflându-se în incinta clădirii de pe str. Ștefan cel Mare 181, or. Strășeni unde este

amplasat Inspectoratul de Poliție Strășeni, în cadrul audierii în calitate de martor în

cauza penală nr. 2018330102 pornită în baza art. 189 alin. (3), lit. b) Cod penal de

învinuire a lui Darie Nicolae și fiind preîntâmpinată despre refuzul sau eschivarea

martorului de a face declarații, conform art. 313 Cod penal, având scopul de a

denatura adevărul, știind cu certitudine împrejurările de fapt, care aveau legătură cu

cauza respectivă, acționând cu intenție, a refuzat cu bună știință de a face declarații

în cadrul urmăririi penale, și anume în procesul-verbal de audiere a martorului din

03.04.2018, care a fost întocmit de către ofițerul de urmărire penală Vornicu Sergiu,

în cadrul cauzei penale 2018330102 a scris personal „cu prevederile art.313 CP,

despre refuzul sau eschivarea martorului de a face declarații, am fost

preîntâmpinată, și refuzul de a face declarații. Declarațiile sunt scrise de către mine

personal, corect, pentru ce și mă semnez”. Totodată, procesul verbal a fost semnat

de către ultima.

Instanța de apel a calificat acțiunile inculpatei Tutunaru Victoria în baza art.

313 Cod penal, refuzul martorului de a face declarații în cadrul urmăririi penale.

În continuare, instanța de apel a notat că deși inculpata Tutunaru Victoria nu-

și recunoaște vinovăția în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b),

c), d) Cod penal, aceasta este demonstrată integral prin cumulul de probe care sunt

pertinente, concludente, utile și veridice, și care coroborează între ele, cum ar fi:

- declarațiile părții vătămate, Rebeja Tudor (f.d. 10-12, vol. IV);

5

- procesul-verbal de confruntare dintre bănuitele Caravaev Valentina și

Iacomachi Evdochia (f.d. 64-66, vol. I);

- raportul de expertiză nr. 34/12/1-R-3484 din 25.06.2016 prin care urmele

papilare ridicate de la fața locului sunt nevalabile pentru identificarea persoanelor

(f.d.225-230, vol.I);

Instanța de apel a menționat că circumstanțele relatate de partea vătămată

Rebeja Tudor la audierea în prima instanță, unde a declarat că în seara zilei de

31.05.2016, la invitația insistentă a inculpatei Iacomachi Evdochia, care l-a telefonat

pe mobil, apoi pe telefonul staționar, a mers la domiciliul acesteia, specificând că

lângă gardul acesteia erau două fete, iar când s-a întors acasă a observat pe cineva

prin gospodăria lui și a înțeles că cineva a pătruns și s-a comis furt, se confirmă prin

declarațiile inculpatei Caravaev Valentina date în cadrul urmăririi penale la data de

29.09.2016 (f.d.67, vol. II) în calitate de bănuită și inclusiv audiată inițial în prima

instanță, prin care ultima a relatat amănunțit despre acțiunile întreprinse de până și

în timpul comiterii furtului din locuința părții vătămate, indicând concret că

inculpata Iacomachi Evdochia l-a telefonat pe Rebeja Tudor și l-a chemat la ea, iar

ei și lui Tutunaru Victoria le-a spus să-1 pândească pe Rebeja Tudor până acesta

intră la ea, inclusiv a indicat ce bunuri au sustras împreună cu Tutunaru Victoria, și

anume menționând detalile de individualizare a bunurilor sustrase prin specificarea

culorilor, modelelor și alte semne distinctive ale acestora.

Totodată, instanța de apel a indicat că declarațiile inculpatei Caravaev

Valentina date în cadrul urmăririi penale în calitate de bănuită corespund

circumstanțelor de fapt constatate, deoarece aceasta a descris detaliat înțelegerea ce

a avut loc între ea, Tutunaru Victoria și Iacomachi Evdochia, referitor la comiterea

furtului din locuința lui Rebeja Tudor, că Iacomachi Evdochia le-a dat câte o pereche

de mănuși de cauciuc necesare pentru a nu lăsa urme, și după ce a chemat la ea partea

vătămată Rebeja Tudor, și s-au asigurat că acesta a intrat în domiciliul inculpatei

Iacomachi Evdochia, ea și Tutunaru Victoria au mers la domiciliul părții vătămate,

au pătruns în locuința acesteia prin geamul deschis din spatele casei, de unde au

sustras bunurile părții vătămate, inclusiv confirmând faptul că au deconectat lumina

de la contor ca să se asigure că nu vor fi văzute de cineva.

Instanța de apel a reținut și declarațiile inculpatei Tutunaru Victoria, audiată

în prima instanță, care a confirmat circumstanțele indicate de către partea vătămată

Rebeja Tudor cu referire la prezența celor două persoane de gen feminin lângă

gospodăria inculpatei Iacomachi Evdochia și inclusiv circumstanțele relatate de

inculpata Caravaev Valentina, și anume că împreună cu Caravaev Valentina, la data

de 31.05.2016 au fost la Iacomachi Evdochia, însă Tuntunaru Victoria a negat vina

în comiterea furtului din locuința părții vătămate.

6

Mai mult, instanța de apel a specificat că a apreciat declarațiile date la etapa

urmăririi penale de Caravaev Valentina în calitate de bănuită, ca fiind cele veridice,

aceasta fiind audiată în prezența reprezentantului legal, a pedagogului, inclusiv a

avocatului, fapt ce se confirmă prin contrasemnarea de către ultimii a procesului

verbal de audiere a bănuitei, iar careva obiecții din partea acestora nu au fost

înaintate și consemnate, inclusiv nefiind indicate careva încălcări procesuale în

privința audierii bănuitei minore. Mai mult, aceste declarații au fost confirmate prin

conținutul procesului-verbal de confruntare efectuat între bănuitele Caravaev

Valentina și Iacomachi Evdochia, prin care ambele au susținut poziția din

declarațiile date în calitate de bănuite (f.d. 64-66, vol. I). Instanța de apel a indicat

că inculpata Caravaev Valentina, în ședința instanței de apel a susținut declarațiile

date în cadrul urmăririi penale.

Totodată, din aceste considerente instanța de apel a apreciat critic declarațiile

inculpatei Caravaev Valentina din prima instanță, menționând că aceasta încearcă să

disimuleze acțiunile pe care le-a întreprins și efectele acestora în vederea excluderii

caracterului penal al acțiunilor comise, explicând într-un mod neconcordant

circumstanțele petrecute, iar întregul sistem de probe cercetate și analizate supra

combat declarațiile ulterioare ale acesteia.

Ce ține de învinuirea pe art. 313 Cod penal, instanța de apel a notat că deși

inculpata Tutunaru Victoria și-a recunoscut vinovăția în comiterea acestei

infracțiuni, vinovăția acesteia se mai confirmă și prin:

- ordonanța de ridicare din 25.04.2018 a actelor procedurale de la OUP IP

Strășeni, din cauza penală nr. 2018330102, unde s-au constatat circumstanțele de

fapt și împrejurările care au avut loc în prezența martorului Tutunaru Victoria, ultima

refuzând de a da declarații pe acest caz (f.d. 6, vol. III);

- procesul verbal de ridicare din 25.04.2018 a actelor procedurale de la OUP

IP Strășeni, din cadrul cauzei penale 2018330102, unde s-a constatat circumstanțele

de fapt și împrejurările care au avut loc în prezența martorului Tutunaru Victoria,

ultima refuzând de a da declarații pe cest caz (f.d. 7, vol. III);

- procesul verbal de audiere a martorului Tutunaru Victoria ridicat prin

ordonanța din 25.04.2018, unde sunt identificate semnăturile la rubrica

preîntâmpinări de către OUP a răspunderii ce o poartă conform art. 313 Cod penal,

la fel și la faptul că cu bănuitul nu sunt în relații de rudenie, totodată în audiere a

menționat că cu prevederile art. 313 Cod penal despre refuzul sau eschivarea

martorului de a face declarații a fost preîntâmpinată și refuză de a face declarații (f.d.

21, vol. III);

- procesul verbal de examinare a obiectului din 14.05.2018, în care s-au

constatat circumstanțele de fapt și împrejurările care au avut loc în prezența

7

martorului Tutunaru Victoria, ultima refuzând de a da declarații pe cest caz (f.d. 22,

vol. III).

Cu referire la pedeapsa cu amendă stabilită, instanța de apel a notat că ține

cont de faptul că inculpata Tutunaru Victoria a săvârșit o infracțiune mai puțin gravă,

lipsa circumstanțe agravante și atenuante, nu a recunoscut vina, anterior nu a fost

judecată, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, este caracterizată

negativ.

Mai mult, instanța de apel a menționat că la stabilirea pedepsei cu amendă a

ținut cont de prevederile art. 64 alin. (2) Cod penal, care la momentul comiterii faptei

infracționale, și anume la 31 mai 2016, prevedea că unitatea convențională de

amendă era egală cu 20 de lei.

Ce ține de prejudiciul material cauzat, instanța de apel a invocat că din

materialele cauzei rezultă că părții vătămate i-a fost cauzată o daună materială

considerabilă în mărime de 32900 lei, care urmează a fi încasată în mod solidar de

la inculpate.

Caragia Elisaveta în numele inculpatei Tutunaru Victoria, care indică temeiul de

recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și solicită casarea

sentinței primei instanțe și a deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri de achitare a inculpatei se sub învinuirea de comitere

a infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) Cod penal, iar în baza art. 313 Cod penal

să-i fie aplicată o pedeapsă cu amendă la limita minimă.

În argumentarea recursului, recurentul invocă că:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;

- instanța de apel a descris învinuirile fără a menționa care probe confirmă

vinovăția, iar probele enumerate nu au fost apreciate;

- declarațiile părții vătămate, fără a fi coroborate cu alte probe nu pot fi puse

la baza învinuirii, deoarece acestea nu indică nici direct, nici indirect la săvârșirea

faptei de inculpată;

- procesul-verbal de confruntare dintre bănuita Caravaev Valentina și

Iacomachi Evdochia - este o probă doar enumerată în cadrul judecării cauzei în apel,

însă nu a fost cercetată, astfel instanța nu a putut constata dacă Caravaev Valentina

mai susține declarațiile date în calitate de bănuită, iar declarațiile acesteia de la

urmărirea penală nu au fost cercetate în instanța de apel;

- probele din decizia instanței de apel, nu demonstrează vinovăția inculpatei;

8

- instanța de apel, neîntemeiat a motivat că declarațiile inculpatei Caravaev

Valentina date în cadrul primei instanțe și din apel urmează a fi apreciate critic și a

apreciat ca veridice declarațiile date la urmărire penală, și le-a redat în conținutul

deciziei instanei de apel, contrar prevederilor art. 389 alin. (1) Cod de procedură

penală;

- în partea ce ține de învinuirea adusă în temeiul art. 313 Cod penal, Tutunaru

Victoria a recunoscut vinovăția și a relatat instanței circumstanțele în care a refuzat

să facă careva declarații pe cauza penală 2018330102, că atunci când a fost

interogată în calitate de martor pe această cauză penală ea a comunicat de fapt că nu

poate da declarații din motiv că nu are ce spune referitor la circumstanțele la care se

solicita să dea declarații, deoarece nu a văzut nimic și nu poate învinovăți pe nimeni.

Tutunaru Victoria a declarat și în prima instanță și în instanța de apel că deși nu a

conștientizat la acel moment consecințele care le va avea refuzul său de a face

declarații, își asumă răspunderea pentru aceste fapte și respectiv a recunoscut

vinovăția la acest capăt de acuzare;

- deși instanțele de judecată la stabilirea pedepsei, au invocat prevederile art.

61, 75 Cod penal, nu le-au raportat la circumstanțele speței și la fiecare inculpată în

parte

- instanța de apel nu a ținut cont de faptul că infracțiunea incriminată lui

Tutunaru Victoria în baza art. 313 Cod penal, este una ușoară, anterior aceasta nu a

fost condamnată, vina a recunoscut pe acest capăt de acuzare, nu dispune de mijloace

financiare, deși este la o vârstă fragedă se întreține singură, provine dintr-o familie

vulnerabilă, iar instanțele de judecată nu au argumentat de ce au considerat echitabil

să fie aplicată pedeapsa cu amenda la limita maximă, dat fiind circumstanțele

indicate;

- inculpata a solicitat aplicarea unei alte categorii de pedeapsă, mai aspre decât

cea aplicată, deoarece aceasta este în imposibilitate să o execute, pe motiv că nu are

resurse financiare să achite o amendă de 32500 lei, nu are un loc de muncă, fiind o

pedeapsă neechitabilă, iar neexecutarea ei o va trimite la închisoare și nu este în

măsură să atingă scopul pedepsei penale prevăzute de legiuitor.

pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul care pledează pentru

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, și menționează că rejudecând

cauza, instanța de apel în strictă conformitate cu prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, a verificat, s-a pronunțat și a apreciat fiecare probă din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Subsidiar, notează că instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel și motivarea soluției corespunde dispozitivului hotărârii contestate.

9

Mai mult, indică că din conținutul recursului se evidențiază că recurentul, de

fapt își motivează contestația, exclusiv, prin dezacordul cu modalitatea de apreciere

a probelor, însă motivele de reapreciere a materialului probator, nu se conțin în

temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.

Cât privește pedeapsa, procurorul a indicat că instanța de apel judecând cauza

și-a întemeiat soluția pe prevederile art. 6, 7, 61, 75, 76, 77 Cod penal și astfel

instanța de apel și-a argumentat soluția, ținând cont în deplină măsură de principiile

generale de aplicare a pedepsei, precum și de criteriile generale de individualizare a

pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală,

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestora, în final stabilindu-i o pedeapsă echitabilă.

constată că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

judecând recursul, îl respinge ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz se reține, că potrivit textului recursului, recurentul invocă temeiul de

recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, sub aspectele

că: „instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța

a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței”, precum și critică

decizia instanței de apel sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatei

Tutunaru Victoria pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 313 Cod penal,

critici ce cad sub incidența temeiului de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10)

Cod de procedură penală.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

lărgit reține că motivele invocate de recurent în susținerea acestor temeiuri de recurs

nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei.

Astfel, ce ține de temeiul de recurs invocat, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală, prin prisma cazurilor specificate de recurent, Colegiul

penal lărgit constată că acest temei nu este incident în speță, dat fiind faptul că,

instanța de apel, la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5),

10

417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de procedură penală și prin hotărârea adoptată s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor relevante invocate în apelul declarat de avocatul

Panuș Liliana în numele inculpatei Tutunaru Victoria, descrise și în pct. 2.2 a

prezentei decizii, întemeindu-și soluția în baza probelor verificate și apreciate corect

de instanța de apel prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, descrise și analizate

în decizie (f.d. 93-101, vol. IV), decizia instanței de apel cuprinde motivele pe care

își întemeiază soluția corectă de casare totală a sentinței primei instanțe și pronunțare

a unei noi hotărîri de condamnare a inculpatei Tutunaru Victoria pentru comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), c), d), 313 Cod penal, motivarea

soluției corespunde dispozitivului deciziei, care este expus clar, or în speță instanța

de apel corect a constatat că au fost administrate suficiente probe care confirmă

prezența elementelor infracțiunilor incriminate în acțiunile inculpatei Tutunaru

Victoria, fără ca instanța de apel să admită omisiuni sau erori de drept sau de fapt ce

ar afecta legalitatea și corectitudinea deciziei contestate.

De asemenea, ce ține de argumentele recurentului descrise la pct. 4, se atestă

că acesta primordial își manifestă dezacordul cu aprecierea probelor de către instanța

de apel pe episodul comiterii furtului încadrat în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d)

Cod penal, și în special a declarațiilor părții vătămate Rebeja Tudor, a procesului-

verbal de confruntare dintre bănuita Caravaev Valentina și Iacomachi Evdoschia,

declarațiile inculpatei Caravaeev Valentina de la urmărirea penală, care în opinia lui

nu confirmă vinovăția inculpatei Tutunaru Victoria în comiterea infracțiunii de furt

și că probele respective nu au fost apreciate corect conform prevederilor art. 101

Cod de procedură penală, Colegiul penal reține că nu pot fi acceptate, din

considerentul că aceste probe au fost apreciate de instanța de apel prin coroborare

între ele, astfel fiind demonstrată pe deplin vinovăția inculpatei Tutunaru Victoria,

iar obiecțiile recurentului reprezintă doar opinia subiectivă greșită a acestuia, or

instanța de recurs ordinar nu identifică vreun temei de a interveni prin prisma

argumentelor invocate de rcurent, în decizia instanței de apel, care este legală și

întemeiată.

Mai mult, se conchide că instanța de apel a apreciat probele prin prisma

cerințelor stipulate în art. 101 Cod de procedură penală, expunându-se în decizie cu

privire la motivele respingerii argumentelor părții apărării și acceptării probelor

prezentate de partea acuzării, respectând rigorile dictate de principiul

contradictorialității stipulat în art. 24 Cod de procedură penală.

La fel, din conținutul recursului ordinar declarat, reiese că recurentul face o

proprie apreciere a probelor în temeiul cărora instanța de apel și-a întemeiat soluția,

argumentându-și astfel propria versiune privind circumstanțele cauzei, susținând că

probele administrate nu demonstrează vinovăția inculpatei Tutunaru Victoria în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, iar

11

instanța de recurs ordinar la acest capitol invocă că nu poate fi acceptată această

versiune, or contravine constatărilor corecte a instanței de apel în prezenta speță,

prin care au fost respinse argumentele apelantului, concluzii ce au fost întemeiate

just pe cumulul de probe descris și apreciat de instanța de apel în decizia sa.

În privința motivelor invocate de recurent ce cad sub incidența temeiului de

recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, în sensul că

au fost aplicate pedepse individualizate contrar prevederilor legale, fiind menționat

că: „infracțiunea incriminată lui Tutunaru Victoria în baza art. 313 Cod penal, este

una ușoară, anterior aceasta nu a fost condamnată, vina a recunoscut pe acest capăt

de acuzare, nu dispune de mijloace financiare, deși este la o vârstă fragedă se

întreține singură, provine dintr-o familie vulnerabilă, iar instanțele de judecată nu

au argumentat de ce au considerat echitabil să fie aplicată pedeapsa cu amenda la

limita maximă dat fiind circumstanțele indicate, inculpata a solicitat aplicarea unei

alte categorii de pedeapsă, mai aspre decât cea aplicată, deoarece aceasta este în

imposibilitate să o execute, pe motiv că nu are resurse financiare să achite o amendă

de 32500 lei, nu are un loc de muncă, fiind o pedeapsă neechitabilă, iar

neexecutarea ei o va trimite la închisoare și nu este în măsură să atingă scopul

pedepsei penale prevăzute de legiuitor", Colegiul penal lărgit atestă că reprezintă

opinia subiectivă a recurentului ce nu poate fi acceptată, or circumstanțele

menționate au fost luate în considerare de instanța de apel la adoptarea soluției

privind pedeapsa au amenda stabilită (f.d. 102, vol. IV), în coraport cu gravitatea

infracțiunii săvârșite – una ușoară, precum și de persoana inculpatei, care se

caracterizează negativ, este nedesciplinată, la locul de trai creează situații de conflict,

s-a aflat la evidența polițistului de sector (f.d. 244, vol. I), precum și de criteriile

generale de individualizare a pedepsei penale prescrise în art. 75 Cod penal,

stabilindu-i inculpatei o pedeapsă echitabilă și proporțională cu gravitatea faptei

comise, or doar prin executarea pedepsei cu amendă (pedeapsă mai blândă decât

pedeapsa cu închisoarea) în speța dată, inculpata Tutunaru Victoria va conștientiza

gravitatea acțiunilor sale, și vor fi atinse scopurile pedepsei penale, de restabilire a

echității sociale, corectare și reeducare a inculpatei Tutunaru Victoria, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acesteia, cât și a altor persoane.

Mai mult, Colegiul penal lărgit conchide că temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe aceste

aspecte contestate și în prezentul recurs, nu se identifică, or instanța de apel s-a expus

în decizia sa, detaliat și argumentat asupra fiecărei chestiuni esențiale invocate în

apelul declarat de avocat în numele inculpatei Tutunaru Victoria, iar motivarea din

decizia acesteia, în virtutea corectitudinii ei și pentru a evita repetări inutile, instanța

de recurs ordinar o acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România

12

din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își

motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat

pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate

acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către avocatul Caragia

Elisaveta în numele inculpatei Tutunaru Victoria, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 23 mai 2019, în cauza penală privind-o pe

Tutunaru Victoria Xxxxx, cu menținerea deciziei atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 12 martie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

13

11 februarie 2020 Dosar Nr. 1ra-217/2020

O p i n i e s e p a r a t ă

a judecătorului Timofti Vladimir

Conform art. 339 alin (7), 340 alin (3) Cod de procedură penală în cauza penală

privind-o pe Tutunaru Victoria xxxxx.

februarie 2020, s-a respins ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către avocatul

Caragia Elisaveta în numele inculpatei Tutunaru Victoria, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 mai 2019, în cauza penală

privind-o pe Tutunaru Victoria xxxxx, cu menținerea deciziei atacate.

invocate, nu am susținut această soluție și am considerat că recursul ordinar urmează

a fi admis, cu casarea totală a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 23 mai 2019, în cauza penală menționată, cu dispunerea rejudecării cauzei de

către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. În legătură cu ce expun

opinie separată în scris, invocând următoarele motive.

introductivă și descriptivă a deciziei Colegiului penal lărgit a Curții Supreme de

Justiție din 11 februarie 2020 în pct. 1-5.

recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, sub aspectele

că „instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în ape sau

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța

a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței”.

Menționez, că hotărârile pronunțate de instanțele ierarhic inferioare trebuie să

fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu prevederile legislației în

vigoare, pentru a permite instanței ierarhic superioare de a verifica corespunderea

hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se avea în vedere că nu numai nemotivarea

hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea în termeni generali-vagi,

reprezintă motiv de casare.

Astfel, notez că instanța de apel face referire în partea descriptivă a deciziei

sale (f.d. 97-98, vol. IV), la declarațiile inculpatei Caravaev Valentina din

29.09.2016 de la faza de urmărire penală și a declarațiilor inițiale depuse în prima

instanță, ulterior întemeindu-și concluziile din decizia de condamnare pe aceste

14

probe ca decisive de condamnare pe episodul incriminat în baza art. 186 alin. (2) lit.

b), c), d) Cod penal, însă din conținutul procesului-verbal al ședinței de judecată din

instanța de apel (f.d. 78, vol. IV), se atestă că lipsesc careva consemnări care ar

confirma că aceste probe cercetate de prima instanță ar fi fost verificate prin citire

de către instanța de apel în ședința de judecată, fapt ce contravine cerințelor stipulate

în art. 414 alin. (2), (6) Cod de procedură penală, în care se stipulează că: „instanța

de apel verifică declarațiile și probele materiale examinate de prima instanță prin

citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal și că instanța

de apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima

instanță dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel și

nu au fost consemnate în procesul-verbal”.

Totodată, mai consider că instanța de apel nu a motivat clar, care argumente au

dus la concluzia de a aplica pedeapsa maximă, sub formă de amendă pe art. 313 Cod

penal, astfel nu s-a răspuns la motivele invocate în apel, prin ce se confirmă temeiul

pentru recurs ordinar, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală

Pentru aceste motive am propus soluția de admitere a recursului ordinar

declarat, cu casarea totală a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

23 mai 2019, în cauza penală menționată, cu dispunerea rejudecării cauzei de către

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, pentru a adopta o hotărâre

motivată la modul cuvenit, cu respectarea cerințelor Codului de procedură penală.

Judecătorul Timofti Vladimir

15