1ra-1141/2021 — art.175 CP

1ra-1141/2021 — art.175 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1141/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

02 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Diaconu Iurie,

Judecători – Boico Victor, Catan Liliana,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, admisibilitatea

în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul Palade Rodica în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

20 ianuarie 2021, în cauza penală în privința lui,

Mereuța Iurii xxxx, născut la xxxx, originar și domiciliat

în satul xxxxx.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 03.09.2020- 13.10.2020;

Instanța de apel: 06.11.2020– 20.01.2021;

Instanța de recurs: 22.03.2021 –02.06.2021.

A C O N S T A T A T:

Mereuța Iurii a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art.175 Cod penal.

Mereuța Iurii a fost absolvit de răspunderea penală pentru fapta comisă, pe

motiv că fapta a fost comisă în stare de iresponsabilitate și față de el s-au aplicat

măsuri de constrângere cu caracter medical, cu internare la tratament prin

constrângere în spital de psihiatrie cu supraveghere obișnuită de la locul de trai -

în cadrul IMSP Spitalul de Psihiatrie Bălți.

Medicul-șef al organului de ocrotire a sănătății, căruia îi este subordonată

instituția medicală unde va fi deținut bolnavul Mereruța Iurii, periodic, dar nu mai

rar de o dată la 6 (șase) luni, va aduce la cunoștința instanței de judecată informația

despre necesitatea continuării aplicării măsurii de constrângere cu caracter

medical.

A fost respins demersul acuzatorului de stat privind încasarea din contul

reprezentantului legal al persoanei în privința căreia se judecă cauza, Mereuța

Galina, a cheltuielilor judiciare pentru efectuarea expertizei medico-legale.

data de 19 mai 2020, în intervalul de timp 18:00 – 19:00, fiind în stare de

iresponsabilitate, aflându-se în s. xxxx, r. xxxxx, văzând pe pat copii minori Xxxxx

1

xxxxx, a.n. xxxx și Xxxxx xxxxx, a.n.xxxx și știind cu certitudine că acestea nu au

împlinit vârsta de 16 ani, le-a comunicat să se dezbrace, fapt ce ultimele au și făcut.

La rândul său, Mereuța Iurii s-a dezbrăcat de pantaloni și chiloți,

demonstrându-și organul genital copiilor minori, strigând în adresa lor, la ce

ultimele au început a plânge, iar Mereuța Iurii s-a îmbrăcat și a ieșit din locuință.

În ședința de judecată, prezența lui Mereruța Iurii nu a fost asigurată,

deoarece în baza încheierii judecătorului de instrucție al Judecătoriei Soroca, sediul

Florești din 24 august 2020, Mereuța Iurii a fost internat în IMSP Spitalul de

Psihiatrie Bălți pentru tratament, iar potrivit raportului de expertiză judiciară nr.

xxxxxxxxx din xxxxxxx, acesta prezintă pericol pentru societate, astfel încât, în

temeiul art.496 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de judecată a dispus

examinarea aplicării măsurilor de constrângere cu caracter medical în privința lui

Mereruța Iurii, în lipsa lui, însă cu participarea apărătorului și a reprezentantului

său legal.

Buracicovschi Ludmila în interesele inculpatului Mereuța Iurii, care a solicitat

casarea sentinței nominalizate și dispunerea rejudecării cauzei într-un alt complet

de judecată.

3.1 În motivarea cerințelor sale apelanta a invocat că:

- organul de urmărire penală și procuratura au înaintat în privința

inculpatului o învinuire neîntemeiată care a fost pe deplin combătută prin probele

administrate în instanța de judecată;

- aprecierea tuturor probelor urmează să fie efectuate cu luarea în

considerare a dispozițiilor art. 8 Cod de procedură penală;

- acuzatorul de stat nu a prezentat probe concludente și pertinente care să

dovedească vinovăția inculpatului Mereuța Iurii în comiterea infracțiunii

prevăzute de art.175 Cod penal, iar din considerentele respective nu poate fi drept

dovedită vinovăția ultimului în comiterea celor imputate;

- nu există nici o probă directă, inclusiv și declarațiile părților vătămate

minore care au fost audiate în condiții speciale privind audierea minorilor, care ar

indica asupra faptului că Mereuța Iurii a comis infracțiune în modul indicat de

partea acuzării;

- la examinarea cauzei penale, prima instanță s-a limitat la audierea

reprezentantului legal a inculpatului și reprezentantului legal al parților - vătămate

minore. Astfel, întru stabilirea adevărului în cauza respectivă era absolut necesară

vizionarea (ascultarea) discului cu audierea părților vătămate minore efectuate în

condiții speciale sau cel puțin citirea proceselor - penale de audierea a părților

vătămate în instanța de judecată, chestiune esențială pentru ca instanța de judecată

să ajungă la o concluzie legală referitor la vinovăția inculpatului de comiterea

infracțiunii imputate;

2

- fiind audiată în instanța de judecată, reprezentantul legal al inculpatului,

Mereuța Galina a declarat instanței, că în seara comiterii infracțiunii inculpatul

Mereuța Iurii a fost chemat în gospodăria părților vătămate de către Țurcan

Valentina, care l-a rugat să stea cu fetele și să le adoarmă. Acest fapt poate fi

confirmat de către însuși Țurcan Valentina, însă la demersul reprezentantului legal

al inculpatului de a fi audiată Țurcanu Valentina în calitate de martor instanța de

judecată nu a reacționat, prin ce l-a lipsit pe inculpat de posibilitatea dovedirii

nevinovăției sale;

- potrivit art.497 alin. (2) Cod de procedură penală, la ședința de judecată

trebuie să fie verificate probele care dovedesc că persoana în cauză a săvârșit sau

nu fapta prejudiciabilă prevăzută de legea penală, ascultate concluziile experților

asupra stării psihice a inculpatului și controlate alte circumstanțe care au

importanța esențială pentru soluționarea chestiunii privind aplicarea măsurilor de

constrângere cu caracter medical. însă în cadrul cercetării judecătorești nu au fost

ascultate nici concluziile experților asupra stării de psihice a inculpatului Mereuța

Iurii, față de care la data de 24 august 2020 au fost aplicate măsuri de constrângere

cu caracter medical și ultimul a fost internat în cadrul IMSP Spitalul de Psihiatrie

Bălți, nici concluziile experților psihiatrico-psihologică asupra părților vătămate

minore nu au fost cercetate și alte probe care ar dovedi cu certitudine vinovăția

inculpatului de comiterea infracțiunii în cauză.

fost respins ca nefondat apelul declarat, și menținută fără modificări sentința primei

instanțe.

4.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că instanța de fond a

verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a

dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere

al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind constatarea săvârșirii de

către Mereuța Iurii a infracțiunii prevăzute de art.175 Cod penal – acțiuni perverse

săvîrșite față de o persoană despre care se știa cu certitudine că nu a împlinit vîrsta de 16

ani, constînd în exhibare.

Totodată, instanța de apel a menționat că nu poate fi reținut în favoarea

apelantului afirmațiile invocate, precum că inculpatul nu este vinovat de fapta ce i

se incriminează, că probele enumerate în sentință nu au valoare probantă, pe cauză

nu au fost prezentate probe concludente și pertinente care să dovedească vinovăția

inculpatului Mereuța Iurii în comiterea infracțiunii prevăzute de art.175 Cod penal,

că inculpatul nu a săvârșit infracțiunea incriminată, apreciind aceste afirmații drept

declarative, or acestea au fost combătute prin totalitatea de probe administrate, care

corect au fost puse de către instanța de fond la baza constatării vinovăției

inculpatului Mereuța Iurii.

3

Invocarea faptului că în cadrul cauzei penale deduse judecății nu au fost

administrate probe concludente și pertinente întru demonstrarea vinovăției lui

Mereuța Iurii în săvârșirea infracțiunii incriminate nu echivalează cu constatarea

nevinovăției lui, după cum se invocă în apelul declarat, deoarece probele

prezentate în sprijinul învinuirii, în opinia instanței de apel, dovedesc incontestabil

vinovăția inculpatului Mereuța Iurii în săvârșirea prevăzute de art.175 Cod penal.

Având în vedere cele expuse, instanța de apel a notat că, probele administrate

în cadrul prezentei cauze penale corespund cerințelor stipulate de art.101 Cod de

procedură penală, adică sânt pertinente, concludente și utile pentru a putea fi puse

la baza constatării unei vinovății, ele fiind în coroborare între ele, și demonstrează

pe deplin vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.175 Cod

penal, după cum a stabilit instanța de fond.

În aceiași ordine de idei, instanța de apel a remarcat că, nu pot fi luate în

considerație afirmațiile aduse de către avocat în apel privind faptul că sentința este

bazată pe presupuneri, că instanța neobiectiv a examinat cauza, ajungând la

concluzia greșită despre vinovăția inculpatului, deoarece anume în cadrul

cercetării judecătorești vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art.175 Cod penal a fost confirmată prin ansamblu de probe cercetate de instanța

de judecată și sentința de fapt nu este bazată pe presupuneri, dar pe totalitatea de

probe administrate pe caz, la cercetarea cărora apărarea a avut acces deplin.

Instanța de apel nu a stabilit aprecierea greșită a probelor pe caz, din contra

anume că vinovăția inculpatului se bazează pe circumstanțele stabilite pe caz în

baza probelor evaluate, dobândite potrivit normelor legii procesual penale, cu

cercetarea probelor în cadrul unui proces judiciar public, inculpatului fiindu-i

asigurate toate garanțiile necesare apărării sale prevăzute de lege, de fapt careva

dubii în vinovăția inculpatului nu au fost stabilite.

În continuare, instanța de apel a conchis că în apelul declarat nu au fost aduse

careva motive a cerințelor, fiind relatate faptele conform viziunii autorului apelului

sub formă de apărare, argumentele expuse fiind în contradicție cu circumstanțele

stabilite de instanța de fond pe parcursul examinării cauzei, totodată argumentele

invocate privind nevinovăția inculpatului nu pot fi reținute și s-au respins în

totalitate, deoarece probele cercetate în cumul confirmă deplin vina inculpatului în

fapta stabilită de instanța de fond și temeiuri de intervenție a instanței de apel în

aspectul propus în apelul declarat nu au fost stabilite.

Suplimentar, instanța de apel a apreciat drept neîntemeiată și nemotivată

solicitarea de casare a sentinței, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de

fond, din motiv că cauza a fost examinată în instanța de fond în lipsa inculpatului

Mereuța Iurii, reieșind din următoarele considerente.

Potrivit procesului-verbal al ședințelor de judecată, examinarea cauzei în

privința lui Mereuța Iurii privind învinuirea înaintată în baza art.175 Cod penal a

avut loc cu participarea reprezentantul legal al inculpatului - Mereuța Galina, dat

4

fiind că prin raportul de expertiză judiciară nr. xxxxx din xxxxxx inculpatul a fost

declarat iresponsabil, precum și cu participarea avocatului Mogîldea -

Buracicovschi Ludmila întru apărarea și reprezentarea intereselor legale a

inculpatului pe parcursul examinării cauzei penale.

Totodată, reieșind din conținutul prevederilor art. 488-499 Cod de procedură

penală la examinarea cauzei privind sentința de aplicare a unor măsuri de

constrângere cu caracter medical, participarea inculpatului declarat iresponsabil nu

poartă un caracter obligatoriu, fiind necesară participarea reprezentantului legal al

inculpatului și participarea avocatului, fapt care în speța dată a fost realizat, iar

solicitarea de remiterea a cauzei la rejudecare nu are un suport legal.

Astfel, instanța de apel a apreciat ca neîntemeiate afirmațiile avocatului

Palade Rodica invocate în ședința instanței de apel referitor la faptul, că pe cauză

nu au fost prezentate rapoarte psihologice în privința părților vătămate minore

Xxxxx xxxxx și Xxxxx xxxxx.

În acest sens, instanța de apel a indicat că părțile vătămate minore Xxxxx

xxxxx și Xxxxx xxxxx au fost audiate în condiții speciale potrivit prevederilor

art.1101 Cod de procedură penală, declarând în mod expres despre cele săvârșite

asupra lor de către inculpat, folosind limbajul corespunzător vârstei și dezvoltării

lor.

Totodată, audierea părților vătămate minore, în condiții speciale, a avut loc

cu participarea apărătorului inculpatului Mogîldea - Buracicovschi Ludmila, care a

avut toate posibilitățile în măsură egală cu alți participanți la proces să pună

întrebări părților vătămate minore, întru clarificarea tuturor circumstanțelor

cazului.

Palade Rodica în numele inculpatului, care invocând prevederile art. 427 alin. (1)

pct.4) 6) și 8), solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 20

ianuarie 2021 și dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel în alt

complet de judecată.

În motivarea cerințelor sale recurenta a indicat că:

- instanțele de fond nu au ținut cont de faptul că cauza a fost examinată în lipsa

inculpatului, fiindu-i încălcat astfel dreptul la apărare, dreptul de a prezenta probe

și a expune poziția față de învinuirea adusă;

- decizia instanței de apel și sentința primei instanțe nu sunt obiective și nu

sunt argumentate în latura ce ține de constatare cu certitudine a faptelor comise

de inculpat, or la baza unei sentințe de condamnare, urmează a se ține cont de

toate circumstanțele cauzei, de totalitatea probelor acumulate la dosar, ci nu doar

de declarațiile părților vătămate;

- instanța de apel nu a dat apreciere și nu a argumentat suficient declarațiile

reprezentantului legal a inculpatului, Mereuța Galina, care a declarat că inculpatul

nu este o persoană agresivă;

5

- la examinarea cauzei nu a fost prezentat vreun raport psihiatrico-pedagogic

al părților vătămate minore, care ar exclude întrebările referitoare la percepția și

tendința de fantezie a părților vătămate. Nu a fost admisă cererea reprezentantului

legal al inculpatului privind audierea martorului Țurcan Valentina - xxxx părților

vătămate minore, care l-a rugat pe inculpat să adoarmă minorele;

- referitor la invocarea de către instanța de apel a motivului precum că nu au

fost stabilite careva circumstanțe, care ar dovedi nevinovăția inculpatului, acest

este unul neîntemeiat, or la baza deciziei au fost puse doar declarațiile părților

vătămate minore, audiate în condițiile art. art.1101 Cod de procedură penală și

raportul de expertiză judiciară nr. xxxxx din xxxxx. În acest context cauza penală

nominalizată a fost examinată în lipsa inculpatului, fiind astfel încălcat dreptul

acestuia la un proces echitabil, consfințit de art. 6 CEDO.

a prezentat referință pe marginea recursului declarat, pledând pentru

netemeinicia acestuia ca fiind vădit neîntemeiat.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil,

fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat

este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz, se reține că recurentul invocă incidența temeiurilor de recurs

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 4), 6), 8) Cod de procedură penală, și anume

cazurile când: pct.4) „judecata a avut loc fără participarea procurorului,

inculpatului, precum și a apărătorului, interpretului și traducătorului, când

participarea lor era obligatorie potrivit legii pct. 6) instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția, ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii

sau acesta este expus neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt care a afectat

soluția și pct. 8) nu au fost întrunite elementele infracțiunii”.

6

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

reține că temeiurile invocate de recurent și motivele specificate în susținerea

acestora, nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, din următoarele

considerente.

Referitor la criticele expuse de către recurent, precum că „instanțele de fond nu

au ținut cont de faptul că cauza a fost examinată în lipsa inculpatului, fiindu-i încălcat

astfel dreptul la apărare, dreptul de a prezenta probe și a expune poziția față de învinuirea

adusă”, instanța de recurs le califică drept neîntemeiate, or potrivit art. 427 alin. (1)

pct. 4) „Hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel judecata a avut loc fără participarea procurorului,

inculpatului, precum și a apărătorului, interpretului și traducătorului, când participarea

lor era obligatorie potrivit legii”

În această ordine de idei, Colegiul penal precizează că potrivit art.488-499

Cod de procedură penală, nu se impune obligativitatea prezenței persoanei în

privința căreia au fost dispusă aplicarea măsurilor de constrângere cu caracter

medical, la ședințele de judecată, fiind însă obligatorie prezența reprezentantului

legal al acesteia.

Mai mult decât atât, potrivit art. 497 alin. (1) Cod de procedură penală

judecarea cauzelor trimise instanței în baza art.495 se face în ședință de judecată,

potrivit dispozițiilor din Partea specială titl. II cap.I și III, cu participarea obligatorie

a procurorului și apărătorului, iar în conformitate cu alin. (3) al aceleiași norme

după terminarea cercetării judecătorești, instanța ascultă opiniile procurorului,

părții vătămate, apărătorului și reprezentantului legal.

În acest sens, se reține că instanțele de fond s-au expus motivat asupra acestei

chestiuni, context în care, instanța de recurs consideră inutilă expunerea repetată

asupra lor.

Referitor la temeiul de recurs invocat de recurent, prin prisma pct.6) alin.(1)

art.427 Cod de procedură penală, care stabilește, că hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel, în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, sau acesta este expus

neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței,

Colegiul penal constată că, temeiul menționat nu și-a găsit confirmare, dat fiind

faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art.414, 417

alin.8) Cod de procedură penală, hotărârea cuprinzând motivele pe care se

întemeiază soluția pronunțată.

Astfel, argumentul recurentului precum că „…decizia instanței de apel și

sentința primei instanțe nu sunt obiective și nu sunt argumentate în latura ce ține de

constatare cu certitudine a faptelor comise de inculpat, or la baza unei sentințe de

condamnare, urmează a se ține cont de toate circumstanțele cauzei, de totalitatea probelor

7

acumulate la dosar, ci nu doar de declarațiile părților vătămate” este unul declarativ și

neîntemeiat, constituind doar o opinie subiectivă a recurentului în acest sens.

În această ordine de idei, Colegiul penal amintește că la etapa judecării

recursului, instanța nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă

apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, acestea fiind

atributul exclusiv al primei instanțe și al instanței de apel. Deci, Colegiul penal nu

va examina criticile referitoare la greșita reținere, pe baza probelor administrate în

cauză, a anumitor elemente faptice, ci v-a verifica prin raportare la situația de fapt

stabilită de instanța de apel, corectitudinea încadrării juridice a faptelor săvârșite

de inculpatul Mereuța Iurii.

În aceste condiții, Colegiul penal conchide că, din materialele dosarului

rezultă că instanța de apel, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură

penală, a examinat complet și obiectiv probele administrate, verificându-le sub

aspectul pertinenții, concludenții, utilității și veridicității, fapt ce face ca concluzia

despre vinovăția lui Mereuța Iurii în săvârșirea infracțiunii prevăzute imputate, să

fie una legală și întemeiată.

Cu referire la temeiul de casare a deciziei instanței de apel prevăzut art.427

alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârea instanței de

apel conține o eroare de drept atunci când nu au fost întrunite elementele

infracțiunii Colegiul penal conchide că, raportând respectiva normă la situația în

cauză, acest temei nu și-au găsit confirmare, nefiind stabilită presupusa eroare de

drept invocată de recurent. Or, prezența în acțiunile inculpatului atât a elementelor

care caracterizează latura obiectivă a infracțiunii imputate, cât și a celor care

caracterizează latura subiectivă a acestei infracțiuni, a fost dovedită prin materialele

cauzei acumulate în cadrul urmăririi penale și examinate în cadrul ședințelor

judecătorești. Astfel, se atestă că instanțele au constatat și motivat prezența în cauză

sa elementelor componenței infracțiunii imputate lui Mereuța Iurii, inclusiv

stabilind vinovăția acestuia. După cum rezultă din hotărârile instanțelor de fond,

acesta s-au pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și și-a motivat concluziile prin

cumulul de probe pertinente și concludente, administrate pe parcursul judecării

cauzei și ulterior apreciate în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură

penală, în mod obiectiv.

Având în vedere aspectele sus-menționate, instanța de recurs își însușește în

întregime considerentele expuse în decizia instanței de apel (f.d. 212-223), redate

succint la pct. 4.1. al prezentei decizii și consideră că o expunere repetată asupra lor

este inutilă, fapt ce este în deplină concordanță cu jurisprudența și practica Curții

Europene pentru Drepturile Omului, care în cauza Albert vs România din

16.02.2010, în pct. 37 al Hotărârii a statuat că, dacă art.6 § 1 din CEDO obligă

instanțele să își motiveze deciziile, acesta nu poate fi înțeles ca impunând un

răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos,

19.04.1994). Cu toate acestea, noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță

8

internă care nu și-a motivat decizia, fie prin însușirea motivelor furnizate de o

instanța inferioară fie prin alt mod, să fi examinat totuși în mod real chestiunile

esențiale supuse atenției sale și să nu se fi mulțumit să confirme pur și simplu

concluziile unei instanțe inferioare (Helle împotriva Finlandei, 19.12.1997).

Analizând materialele cauzei și hotărârea judecătorească atacată, Colegiul

penal nu constată vreo eroare de drept ce ar afecta legalitatea acesteia.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul

în care constată că este vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Palade

Rodica în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 20 ianuarie 2021, în cauza penală în privința lui Mereuța Iurii

xxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 01 iulie 2021.

Președinte Diaconu Iurie

Judecători Boico Victor

Catan Liliana

9