1ra-1141/2021 — art.175 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.175 CP
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct.4, 6, 8 CPP
1ra-1141/2021 — art.175 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 1ra-1141/2021
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
02 iunie 2021 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Diaconu Iurie,
Judecători – Boico Victor, Catan Liliana,
examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, admisibilitatea
în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul Palade Rodica în
numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din
20 ianuarie 2021, în cauza penală în privința lui,
Mereuța Iurii xxxx, născut la xxxx, originar și domiciliat
în satul xxxxx.
Termenul examinării cauzei:
Prima instanță: 03.09.2020- 13.10.2020;
Instanța de apel: 06.11.2020– 20.01.2021;
Instanța de recurs: 22.03.2021 –02.06.2021.
A C O N S T A T A T:
Prin sentința Judecătoriei Soroca, sediul Florești din 13 octombrie 2020,
Mereuța Iurii a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de
art.175 Cod penal.
Mereuța Iurii a fost absolvit de răspunderea penală pentru fapta comisă, pe
motiv că fapta a fost comisă în stare de iresponsabilitate și față de el s-au aplicat
măsuri de constrângere cu caracter medical, cu internare la tratament prin
constrângere în spital de psihiatrie cu supraveghere obișnuită de la locul de trai -
în cadrul IMSP Spitalul de Psihiatrie Bălți.
Medicul-șef al organului de ocrotire a sănătății, căruia îi este subordonată
instituția medicală unde va fi deținut bolnavul Mereruța Iurii, periodic, dar nu mai
rar de o dată la 6 (șase) luni, va aduce la cunoștința instanței de judecată informația
despre necesitatea continuării aplicării măsurii de constrângere cu caracter
medical.
A fost respins demersul acuzatorului de stat privind încasarea din contul
reprezentantului legal al persoanei în privința căreia se judecă cauza, Mereuța
Galina, a cheltuielilor judiciare pentru efectuarea expertizei medico-legale.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut că Mereuța Iurii, la
data de 19 mai 2020, în intervalul de timp 18:00 – 19:00, fiind în stare de
iresponsabilitate, aflându-se în s. xxxx, r. xxxxx, văzând pe pat copii minori Xxxxx
1
xxxxx, a.n. xxxx și Xxxxx xxxxx, a.n.xxxx și știind cu certitudine că acestea nu au
împlinit vârsta de 16 ani, le-a comunicat să se dezbrace, fapt ce ultimele au și făcut.
La rândul său, Mereuța Iurii s-a dezbrăcat de pantaloni și chiloți,
demonstrându-și organul genital copiilor minori, strigând în adresa lor, la ce
ultimele au început a plânge, iar Mereuța Iurii s-a îmbrăcat și a ieșit din locuință.
În ședința de judecată, prezența lui Mereruța Iurii nu a fost asigurată,
deoarece în baza încheierii judecătorului de instrucție al Judecătoriei Soroca, sediul
Florești din 24 august 2020, Mereuța Iurii a fost internat în IMSP Spitalul de
Psihiatrie Bălți pentru tratament, iar potrivit raportului de expertiză judiciară nr.
xxxxxxxxx din xxxxxxx, acesta prezintă pericol pentru societate, astfel încât, în
temeiul art.496 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de judecată a dispus
examinarea aplicării măsurilor de constrângere cu caracter medical în privința lui
Mereruța Iurii, în lipsa lui, însă cu participarea apărătorului și a reprezentantului
său legal.
Sentința primei instanțe a fost atacată cu apel de către avocatul Mogîldea-
Buracicovschi Ludmila în interesele inculpatului Mereuța Iurii, care a solicitat
casarea sentinței nominalizate și dispunerea rejudecării cauzei într-un alt complet
de judecată.
3.1 În motivarea cerințelor sale apelanta a invocat că:
- organul de urmărire penală și procuratura au înaintat în privința
inculpatului o învinuire neîntemeiată care a fost pe deplin combătută prin probele
administrate în instanța de judecată;
- aprecierea tuturor probelor urmează să fie efectuate cu luarea în
considerare a dispozițiilor art. 8 Cod de procedură penală;
- acuzatorul de stat nu a prezentat probe concludente și pertinente care să
dovedească vinovăția inculpatului Mereuța Iurii în comiterea infracțiunii
prevăzute de art.175 Cod penal, iar din considerentele respective nu poate fi drept
dovedită vinovăția ultimului în comiterea celor imputate;
- nu există nici o probă directă, inclusiv și declarațiile părților vătămate
minore care au fost audiate în condiții speciale privind audierea minorilor, care ar
indica asupra faptului că Mereuța Iurii a comis infracțiune în modul indicat de
partea acuzării;
- la examinarea cauzei penale, prima instanță s-a limitat la audierea
reprezentantului legal a inculpatului și reprezentantului legal al parților - vătămate
minore. Astfel, întru stabilirea adevărului în cauza respectivă era absolut necesară
vizionarea (ascultarea) discului cu audierea părților vătămate minore efectuate în
condiții speciale sau cel puțin citirea proceselor - penale de audierea a părților
vătămate în instanța de judecată, chestiune esențială pentru ca instanța de judecată
să ajungă la o concluzie legală referitor la vinovăția inculpatului de comiterea
infracțiunii imputate;
2
- fiind audiată în instanța de judecată, reprezentantul legal al inculpatului,
Mereuța Galina a declarat instanței, că în seara comiterii infracțiunii inculpatul
Mereuța Iurii a fost chemat în gospodăria părților vătămate de către Țurcan
Valentina, care l-a rugat să stea cu fetele și să le adoarmă. Acest fapt poate fi
confirmat de către însuși Țurcan Valentina, însă la demersul reprezentantului legal
al inculpatului de a fi audiată Țurcanu Valentina în calitate de martor instanța de
judecată nu a reacționat, prin ce l-a lipsit pe inculpat de posibilitatea dovedirii
nevinovăției sale;
- potrivit art.497 alin. (2) Cod de procedură penală, la ședința de judecată
trebuie să fie verificate probele care dovedesc că persoana în cauză a săvârșit sau
nu fapta prejudiciabilă prevăzută de legea penală, ascultate concluziile experților
asupra stării psihice a inculpatului și controlate alte circumstanțe care au
importanța esențială pentru soluționarea chestiunii privind aplicarea măsurilor de
constrângere cu caracter medical. însă în cadrul cercetării judecătorești nu au fost
ascultate nici concluziile experților asupra stării de psihice a inculpatului Mereuța
Iurii, față de care la data de 24 august 2020 au fost aplicate măsuri de constrângere
cu caracter medical și ultimul a fost internat în cadrul IMSP Spitalul de Psihiatrie
Bălți, nici concluziile experților psihiatrico-psihologică asupra părților vătămate
minore nu au fost cercetate și alte probe care ar dovedi cu certitudine vinovăția
inculpatului de comiterea infracțiunii în cauză.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 20 ianuarie 2021, a
fost respins ca nefondat apelul declarat, și menținută fără modificări sentința primei
instanțe.
4.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că instanța de fond a
verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a
dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței,
concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere
al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind constatarea săvârșirii de
către Mereuța Iurii a infracțiunii prevăzute de art.175 Cod penal – acțiuni perverse
săvîrșite față de o persoană despre care se știa cu certitudine că nu a împlinit vîrsta de 16
ani, constînd în exhibare.
Totodată, instanța de apel a menționat că nu poate fi reținut în favoarea
apelantului afirmațiile invocate, precum că inculpatul nu este vinovat de fapta ce i
se incriminează, că probele enumerate în sentință nu au valoare probantă, pe cauză
nu au fost prezentate probe concludente și pertinente care să dovedească vinovăția
inculpatului Mereuța Iurii în comiterea infracțiunii prevăzute de art.175 Cod penal,
că inculpatul nu a săvârșit infracțiunea incriminată, apreciind aceste afirmații drept
declarative, or acestea au fost combătute prin totalitatea de probe administrate, care
corect au fost puse de către instanța de fond la baza constatării vinovăției
inculpatului Mereuța Iurii.
3
Invocarea faptului că în cadrul cauzei penale deduse judecății nu au fost
administrate probe concludente și pertinente întru demonstrarea vinovăției lui
Mereuța Iurii în săvârșirea infracțiunii incriminate nu echivalează cu constatarea
nevinovăției lui, după cum se invocă în apelul declarat, deoarece probele
prezentate în sprijinul învinuirii, în opinia instanței de apel, dovedesc incontestabil
vinovăția inculpatului Mereuța Iurii în săvârșirea prevăzute de art.175 Cod penal.
Având în vedere cele expuse, instanța de apel a notat că, probele administrate
în cadrul prezentei cauze penale corespund cerințelor stipulate de art.101 Cod de
procedură penală, adică sânt pertinente, concludente și utile pentru a putea fi puse
la baza constatării unei vinovății, ele fiind în coroborare între ele, și demonstrează
pe deplin vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.175 Cod
penal, după cum a stabilit instanța de fond.
În aceiași ordine de idei, instanța de apel a remarcat că, nu pot fi luate în
considerație afirmațiile aduse de către avocat în apel privind faptul că sentința este
bazată pe presupuneri, că instanța neobiectiv a examinat cauza, ajungând la
concluzia greșită despre vinovăția inculpatului, deoarece anume în cadrul
cercetării judecătorești vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute
de art.175 Cod penal a fost confirmată prin ansamblu de probe cercetate de instanța
de judecată și sentința de fapt nu este bazată pe presupuneri, dar pe totalitatea de
probe administrate pe caz, la cercetarea cărora apărarea a avut acces deplin.
Instanța de apel nu a stabilit aprecierea greșită a probelor pe caz, din contra
anume că vinovăția inculpatului se bazează pe circumstanțele stabilite pe caz în
baza probelor evaluate, dobândite potrivit normelor legii procesual penale, cu
cercetarea probelor în cadrul unui proces judiciar public, inculpatului fiindu-i
asigurate toate garanțiile necesare apărării sale prevăzute de lege, de fapt careva
dubii în vinovăția inculpatului nu au fost stabilite.
În continuare, instanța de apel a conchis că în apelul declarat nu au fost aduse
careva motive a cerințelor, fiind relatate faptele conform viziunii autorului apelului
sub formă de apărare, argumentele expuse fiind în contradicție cu circumstanțele
stabilite de instanța de fond pe parcursul examinării cauzei, totodată argumentele
invocate privind nevinovăția inculpatului nu pot fi reținute și s-au respins în
totalitate, deoarece probele cercetate în cumul confirmă deplin vina inculpatului în
fapta stabilită de instanța de fond și temeiuri de intervenție a instanței de apel în
aspectul propus în apelul declarat nu au fost stabilite.
Suplimentar, instanța de apel a apreciat drept neîntemeiată și nemotivată
solicitarea de casare a sentinței, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de
fond, din motiv că cauza a fost examinată în instanța de fond în lipsa inculpatului
Mereuța Iurii, reieșind din următoarele considerente.
Potrivit procesului-verbal al ședințelor de judecată, examinarea cauzei în
privința lui Mereuța Iurii privind învinuirea înaintată în baza art.175 Cod penal a
avut loc cu participarea reprezentantul legal al inculpatului - Mereuța Galina, dat
4
fiind că prin raportul de expertiză judiciară nr. xxxxx din xxxxxx inculpatul a fost
declarat iresponsabil, precum și cu participarea avocatului Mogîldea -
Buracicovschi Ludmila întru apărarea și reprezentarea intereselor legale a
inculpatului pe parcursul examinării cauzei penale.
Totodată, reieșind din conținutul prevederilor art. 488-499 Cod de procedură
penală la examinarea cauzei privind sentința de aplicare a unor măsuri de
constrângere cu caracter medical, participarea inculpatului declarat iresponsabil nu
poartă un caracter obligatoriu, fiind necesară participarea reprezentantului legal al
inculpatului și participarea avocatului, fapt care în speța dată a fost realizat, iar
solicitarea de remiterea a cauzei la rejudecare nu are un suport legal.
Astfel, instanța de apel a apreciat ca neîntemeiate afirmațiile avocatului
Palade Rodica invocate în ședința instanței de apel referitor la faptul, că pe cauză
nu au fost prezentate rapoarte psihologice în privința părților vătămate minore
Xxxxx xxxxx și Xxxxx xxxxx.
În acest sens, instanța de apel a indicat că părțile vătămate minore Xxxxx
xxxxx și Xxxxx xxxxx au fost audiate în condiții speciale potrivit prevederilor
art.1101 Cod de procedură penală, declarând în mod expres despre cele săvârșite
asupra lor de către inculpat, folosind limbajul corespunzător vârstei și dezvoltării
lor.
Totodată, audierea părților vătămate minore, în condiții speciale, a avut loc
cu participarea apărătorului inculpatului Mogîldea - Buracicovschi Ludmila, care a
avut toate posibilitățile în măsură egală cu alți participanți la proces să pună
întrebări părților vătămate minore, întru clarificarea tuturor circumstanțelor
cazului.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocatul
Palade Rodica în numele inculpatului, care invocând prevederile art. 427 alin. (1)
pct.4) 6) și 8), solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 20
ianuarie 2021 și dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel în alt
complet de judecată.
În motivarea cerințelor sale recurenta a indicat că:
- instanțele de fond nu au ținut cont de faptul că cauza a fost examinată în lipsa
inculpatului, fiindu-i încălcat astfel dreptul la apărare, dreptul de a prezenta probe
și a expune poziția față de învinuirea adusă;
- decizia instanței de apel și sentința primei instanțe nu sunt obiective și nu
sunt argumentate în latura ce ține de constatare cu certitudine a faptelor comise
de inculpat, or la baza unei sentințe de condamnare, urmează a se ține cont de
toate circumstanțele cauzei, de totalitatea probelor acumulate la dosar, ci nu doar
de declarațiile părților vătămate;
- instanța de apel nu a dat apreciere și nu a argumentat suficient declarațiile
reprezentantului legal a inculpatului, Mereuța Galina, care a declarat că inculpatul
nu este o persoană agresivă;
5
- la examinarea cauzei nu a fost prezentat vreun raport psihiatrico-pedagogic
al părților vătămate minore, care ar exclude întrebările referitoare la percepția și
tendința de fantezie a părților vătămate. Nu a fost admisă cererea reprezentantului
legal al inculpatului privind audierea martorului Țurcan Valentina - xxxx părților
vătămate minore, care l-a rugat pe inculpat să adoarmă minorele;
- referitor la invocarea de către instanța de apel a motivului precum că nu au
fost stabilite careva circumstanțe, care ar dovedi nevinovăția inculpatului, acest
este unul neîntemeiat, or la baza deciziei au fost puse doar declarațiile părților
vătămate minore, audiate în condițiile art. art.1101 Cod de procedură penală și
raportul de expertiză judiciară nr. xxxxx din xxxxx. În acest context cauza penală
nominalizată a fost examinată în lipsa inculpatului, fiind astfel încălcat dreptul
acestuia la un proces echitabil, consfințit de art. 6 CEDO.
În temeiul art. 431 alin. (1), pct. 11 Cod de procedură penală, procurorul,
a prezentat referință pe marginea recursului declarat, pledând pentru
netemeinicia acestuia ca fiind vădit neîntemeiat.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în
raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil,
fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente.
În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de
procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța
de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept
să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat
este vădit neîntemeiat.
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427
Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de
recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile
instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept
comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.
La caz, se reține că recurentul invocă incidența temeiurilor de recurs
prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 4), 6), 8) Cod de procedură penală, și anume
cazurile când: pct.4) „judecata a avut loc fără participarea procurorului,
inculpatului, precum și a apărătorului, interpretului și traducătorului, când
participarea lor era obligatorie potrivit legii pct. 6) instanța de apel nu s-a pronunțat
asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele
pe care se întemeiază soluția, ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii
sau acesta este expus neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt care a afectat
soluția și pct. 8) nu au fost întrunite elementele infracțiunii”.
6
Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal
reține că temeiurile invocate de recurent și motivele specificate în susținerea
acestora, nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, din următoarele
considerente.
Referitor la criticele expuse de către recurent, precum că „instanțele de fond nu
au ținut cont de faptul că cauza a fost examinată în lipsa inculpatului, fiindu-i încălcat
astfel dreptul la apărare, dreptul de a prezenta probe și a expune poziția față de învinuirea
adusă”, instanța de recurs le califică drept neîntemeiate, or potrivit art. 427 alin. (1)
pct. 4) „Hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept
comise de instanțele de fond și de apel judecata a avut loc fără participarea procurorului,
inculpatului, precum și a apărătorului, interpretului și traducătorului, când participarea
lor era obligatorie potrivit legii”
În această ordine de idei, Colegiul penal precizează că potrivit art.488-499
Cod de procedură penală, nu se impune obligativitatea prezenței persoanei în
privința căreia au fost dispusă aplicarea măsurilor de constrângere cu caracter
medical, la ședințele de judecată, fiind însă obligatorie prezența reprezentantului
legal al acesteia.
Mai mult decât atât, potrivit art. 497 alin. (1) Cod de procedură penală
judecarea cauzelor trimise instanței în baza art.495 se face în ședință de judecată,
potrivit dispozițiilor din Partea specială titl. II cap.I și III, cu participarea obligatorie
a procurorului și apărătorului, iar în conformitate cu alin. (3) al aceleiași norme
după terminarea cercetării judecătorești, instanța ascultă opiniile procurorului,
părții vătămate, apărătorului și reprezentantului legal.
În acest sens, se reține că instanțele de fond s-au expus motivat asupra acestei
chestiuni, context în care, instanța de recurs consideră inutilă expunerea repetată
asupra lor.
Referitor la temeiul de recurs invocat de recurent, prin prisma pct.6) alin.(1)
art.427 Cod de procedură penală, care stabilește, că hotărârile instanței de apel pot
fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond
și de apel, în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor
invocate în apel, sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază
soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, sau acesta este expus
neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței,
Colegiul penal constată că, temeiul menționat nu și-a găsit confirmare, dat fiind
faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art.414, 417
alin.8) Cod de procedură penală, hotărârea cuprinzând motivele pe care se
întemeiază soluția pronunțată.
Astfel, argumentul recurentului precum că „…decizia instanței de apel și
sentința primei instanțe nu sunt obiective și nu sunt argumentate în latura ce ține de
constatare cu certitudine a faptelor comise de inculpat, or la baza unei sentințe de
condamnare, urmează a se ține cont de toate circumstanțele cauzei, de totalitatea probelor
7
acumulate la dosar, ci nu doar de declarațiile părților vătămate” este unul declarativ și
neîntemeiat, constituind doar o opinie subiectivă a recurentului în acest sens.
În această ordine de idei, Colegiul penal amintește că la etapa judecării
recursului, instanța nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă
apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, acestea fiind
atributul exclusiv al primei instanțe și al instanței de apel. Deci, Colegiul penal nu
va examina criticile referitoare la greșita reținere, pe baza probelor administrate în
cauză, a anumitor elemente faptice, ci v-a verifica prin raportare la situația de fapt
stabilită de instanța de apel, corectitudinea încadrării juridice a faptelor săvârșite
de inculpatul Mereuța Iurii.
În aceste condiții, Colegiul penal conchide că, din materialele dosarului
rezultă că instanța de apel, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură
penală, a examinat complet și obiectiv probele administrate, verificându-le sub
aspectul pertinenții, concludenții, utilității și veridicității, fapt ce face ca concluzia
despre vinovăția lui Mereuța Iurii în săvârșirea infracțiunii prevăzute imputate, să
fie una legală și întemeiată.
Cu referire la temeiul de casare a deciziei instanței de apel prevăzut art.427
alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârea instanței de
apel conține o eroare de drept atunci când nu au fost întrunite elementele
infracțiunii Colegiul penal conchide că, raportând respectiva normă la situația în
cauză, acest temei nu și-au găsit confirmare, nefiind stabilită presupusa eroare de
drept invocată de recurent. Or, prezența în acțiunile inculpatului atât a elementelor
care caracterizează latura obiectivă a infracțiunii imputate, cât și a celor care
caracterizează latura subiectivă a acestei infracțiuni, a fost dovedită prin materialele
cauzei acumulate în cadrul urmăririi penale și examinate în cadrul ședințelor
judecătorești. Astfel, se atestă că instanțele au constatat și motivat prezența în cauză
sa elementelor componenței infracțiunii imputate lui Mereuța Iurii, inclusiv
stabilind vinovăția acestuia. După cum rezultă din hotărârile instanțelor de fond,
acesta s-au pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și și-a motivat concluziile prin
cumulul de probe pertinente și concludente, administrate pe parcursul judecării
cauzei și ulterior apreciate în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură
penală, în mod obiectiv.
Având în vedere aspectele sus-menționate, instanța de recurs își însușește în
întregime considerentele expuse în decizia instanței de apel (f.d. 212-223), redate
succint la pct. 4.1. al prezentei decizii și consideră că o expunere repetată asupra lor
este inutilă, fapt ce este în deplină concordanță cu jurisprudența și practica Curții
Europene pentru Drepturile Omului, care în cauza Albert vs România din
16.02.2010, în pct. 37 al Hotărârii a statuat că, dacă art.6 § 1 din CEDO obligă
instanțele să își motiveze deciziile, acesta nu poate fi înțeles ca impunând un
răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos,
19.04.1994). Cu toate acestea, noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță
8
internă care nu și-a motivat decizia, fie prin însușirea motivelor furnizate de o
instanța inferioară fie prin alt mod, să fi examinat totuși în mod real chestiunile
esențiale supuse atenției sale și să nu se fi mulțumit să confirme pur și simplu
concluziile unei instanțe inferioare (Helle împotriva Finlandei, 19.12.1997).
Analizând materialele cauzei și hotărârea judecătorească atacată, Colegiul
penal nu constată vreo eroare de drept ce ar afecta legalitatea acesteia.
Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii
instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul
în care constată că este vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Palade
Rodica în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de
Apel Bălți din 20 ianuarie 2021, în cauza penală în privința lui Mereuța Iurii
xxx, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 01 iulie 2021.
Președinte Diaconu Iurie
Judecători Boico Victor
Catan Liliana
9