1ra-907/2021 — art. 151 alin. 4, 172 alin. 2 lit. c, 188 alin. 2 lit. b, d CP

1ra-907/2021 — art. 151 alin. 4, 172 alin. 2 lit. c, 188 alin. 2 lit. b, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-907/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

17 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit în componența:

președinte TOMA Nadejda

judecători CATAN Liliana

DIACONU Iurie

GUZUN Ion

BOICO Victor

a judecat, fără participarea părților, recursul ordinar, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 02 decembrie 2020 declarat de

avocatul Corolevschi Maria, în numele inculpatului

Munteanu Petru XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 28.08.2019 – 10.06.2020;

Instanța de apel: 21.07.2020 – 02.12.2020;

Instanța de recurs: 04.02.2021– 17.05.2021.

Asupra recursului ordinar Colegiul Penal lărgit

c o n s t a t ă:

Munteanu Petru a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunilor prevăzute de

art. 151 alin. (4), art.172 alin. (2) lit. c) și art. 188 alin. (2) lit. b), d) Cod penal,

fiind absolvit de răspundere penală pe motiv că a săvârșit faptele prejudiciabile în

stare de iresponsabilitate, aplicându-i-se măsura de constrângere cu caracter

medical și dispusă internarea la tratament prin constrângere într-o instituție

psihiatrică cu supraveghere obișnuită.

Acțiunea civilă a succesorului părții vătămate a fost lăsată fără soluționare.

de procedură penală, prima instanță a reținut, că Munteanu Petru în noaptea spre 22

februarie 2019, de comun acord și împreună cu altă persoană, cu scopul sustragerii

prin tâlhărie a bunurilor altei persoane, aflându-se în XXXXX, fiind în stare de

ebrietate alcoolică, au deteriorat ușa locuinței lui Munteanu Nicolai și dându-și

seama de caracterul acțiunilor sale, l-au atacat pe ultimul, aplicându-i multiple

lovituri peste diferite regiuni ale corpului, cauzându-i conform raportului de

expertiză judiciară nr.201903C0566 din 26.04.2019 leziuni corporale grave, apoi

au sustras deschis de la victimă bani în numerar în sumă totală de 7000 lei, astfel,

cauzând părții vătămate un prejudiciu material în sumă totală de 7000 lei.

Tot el, în noaptea spre 22 februarie 2019, de comun acord și împreună cu altă

persoană, în timp ce se aflau în locuința lui Munteanu Nicolai, situată în XXXXX,

imediat după comiterea atacului tâlhăresc, fiind în stare de ebrietate alcoolică,

cunoscând cu certitudine că Munteanu Nicolai, locuiește de unul singur,

intenționat, urmărind scopul satisfacerii poftei sexuale, dându-și seama de acțiunile

1

sale prejudiciabile, prevăzând urmările lor și dorindu-le în mod conștient,

intenționat, acționând de comun acord, în vederea atingerii scopului urmărit, au

aplicat față de Munteanu Nicolai constrângere fizică, manifestată prin aplicare de

lovituri peste diferite regiuni ale corpului, care au avut ca obiectiv înfrângerea

împotrivirii fizice a părții vătămate la actul sexual și în același timp profitând de

vârsta înaintată a părții vătămate, forțat l-au dezbrăcat de lenjeria de corp și contrar

voinței părții vătămate, au întreținut cu el, act sexual forțat, manifestat prin

introducerea membrului viril în rectul părții vătămate.

Potrivit raportului de expertiză judiciară nr. 201903C0566 din 26 aprilie 2019

la cadavrul lui Munteanu Nicolai s-au depistat 2 plăgi lacerate în regiunea

perianală.

Tot el, în noaptea spre 22 februarie 2019, de comun acord și împreună cu altă

persoană, în timp ce se aflau în locuința lui Munteanu Nicolai, situată în XXXXX,

imediat după comiterea atacului tâlhăresc, fiind în stare de ebrietate alcoolică,

cunoscând cu certitudine că Munteanu Nicolai, locuiește de unul singur, având

scopul vătămării corporale, intenționat i-au aplicat ultimului multiple lovituri cu

pumnii și picioarele peste diferite regiuni ale corpului, cap și abdomen, cauzându-i

leziuni corporale sub formă de traumă cranio-cerebrală deschisă cu plăgi prelucrate

chirurgical în regiunea frontală și pe față, echimoze pe față cu trecere pe gât,

ruptură subconjunctivală sclerei cu hemoragii pe dreapta, hemoragii în țesuturile

moi pericraniene fronto-parieto-temporal bilateral, cu trecere în regiunea occipitală

pe dreapta, hemoragii în mușchiul temporar drept, fractura liniară ale oaselor bolții

craniului cu trecere pe baza craniului, fractura înfundată osului frontal în regiunea

bazei craniului, fractura complexului zigomatico-orbito-maxilar din dreapta cu

deplasare (din fișa medicală), hematom subdural în regiunea emisferei cerebrale

drepte (volum 20 ml), hemoragii subrahnoidiene pe lobii occipitali și parietali,

bilateral, contuzie hemoragică lobilor frontali și lobului temporal pe dreapta,

leziune axonală difuză a creierului și hemoragii secundare în trunchiul cerebral

(histologic); traumă toraco abdominală închisă cu echimoză hemitoracelui drept și

abdomenului, fracturi ale coastelor 5,6,7,8 din dreapta și 2,3,5,6,7,9,10,11 din

stânga în proces de consolidare cu hemoragii în țesuturile adiacente: echimoze pe

membrele superioare, plăgi pe mână propriu zisă dreapta, excoriații pe membrele

inferioare, plăgi lacerate supurate în regiunea parianală, care potrivit raportului de

expertiză judiciară nr. 201903C0566 din 26.04.2019 se califică ca vătămare

corporală gravă periculoasă pentru viață și are legătură cauzală directă cu cauza

decesului părții vătămate ce a survenit la 05.03.2019, în jurul orei 15:30.

2.1. Prima instanță a statuat că vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunilor incriminate este dovedită prin probele administrate în faza de

urmărire penală, cercetate în ședința de judecată și că în acțiunile inculpatului se

întrunesc elementele componențelor de infracțiuni prevăzute de art. 151 alin. (4)

Cod penal – vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății,

care este periculoasă pentru viață, săvîrșit de două persoane, care a provocat

decesul victimei, art. 172 alin. (2) lit. c) Cod penal – homosexualitatea, săvârșită

prin constrângere fizică a persoanei, profitînd de imposibilitatea acesteia de a se

apăra, săvîrșit de două persoane și art. 188 alin. (2) lit. b), d) Cod penal – tîlhăria,

adică atacul săvîrșit asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit

2

de violență periculoasă pentru viata sau sănătatea persoanei agresate, săvîrșită de

două persoane, prin pătrundere în locuință.

Totodată, în privința inculpatului urmează a fi aplicată măsură de

constrângere cu caracter medical, sub formă de internare în instituție psihiatrică cu

supraveghere obișnuită, or potrivit raportului de expertiza psihiatrico-legală

staționară ambulatorie nr. 201936S0038 din 15.05.2019 Munteanu Petru suferă de

maladie psihică cronică și evolutivă, el la momentul comiterii infracțiunii și în

prezent nu avea capacitatea de a-și dea seama de acțiunile sale și nu le putea

dirija/nu are capacitatea de a-și dea de acțiunile sale și nu le poate dirija, deci a

acționat/acționează fără discernământ.

La soluționarea acțiunii civile, au fost invocate prevederile art. 324 alin. (2)

Cod de procedură penală, succesorul părții vătămate neprezentându-se în ședința

de judecată pentru a susține acțiunea civilă.

Munteanu Viorica, care a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie admisă integral acțiunea civilă să fie

indicat termenul de aplicare a măsurii de constrângere, deoarece cerințele înaintate

au fost parțial recunoscute de reprezentantul legal al inculpatului, fiind de acord cu

repararea prejudiciului material, obiectând doar asupra pretențiilor morale.

De asemenea, prima instanță urma să se expună privitor la durata perioadei de

aplicare a măsurilor de constrângere cu caracter medical.

2020 a fost admis apelul, inclusiv din alte motive, casată parțial sentința și

pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care Munteanu Petru, în temeiul art. 23 alin. (1) Cod penal și art. 499 alin. (1) Cod

de procedură penală, a fost liberat de răspundere penală pe art. 151 alin. (4), art.

172 alin. (2) lit. c) și art. 188 alin. (2) lit. b), d) Cod penal și aplicată măsura de

constrângere cu caracter medical, cu dispunerea internării inculpatului la tratament

prin constrângere într-o instituție psihiatrică cu supravegherea obișnuită.

Acțiunea civilă a fost admisă integral, dispunându-se încasarea din contul

inculpatului în beneficiul succesorului părții vătămate 19281 (nouăsprezece mii

două sute optzeci și unu) lei cu titlu de prejudiciu material și suma de 100000 (o

sută mii) lei, cu titlu de prejudiciu moral.

4.1. Pentru a-și motiva soluția adoptată, instanța de apel a constatat că,

prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, însă eronat a

declarat vinovat inculpatul în comiterea infracțiunilor imputate, ulterior

absolvindu-l de răspundere penală, pe motivul săvârșirii faptelor infracționale în

stare de iresponsabilitate cât și greșit a concluzionat lăsarea fără soluționare a

acțiunii civile.

Prin probatoriul administrat și cercetat în ședința de judecată, instanța de apel

a conchis că a fost dovedită pe deplin vinovăția lui Muntean Petru în comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. 151 alin. (4), art. 172 alin. (2) lit. c) și art. 188 alin.

(2) lit. b), d) Cod penal, însă acesta nu poate fi deferit justiției, or, din raportul de

expertiză judiciară nr. 201936S0038 din 15 mai 2019 s-a concluzionat că el a

acționat și acționează fără discernământ.

3

În acest context, instanța a indicat că vinovăția, este atitudinea psihică a celui

care comite o faptă ilicită față de fapta sa și de consecințele acesteia. Vinovăția, ca

element constitutiv al răspunderii juridice, presupune recunoașterea capacității

oamenilor de a acționa cu discernământ, de a-și alege modalitatea comportării în

raport cu un scop urmărit în mod conștient. Răspunderea juridică se exclude în

cazul săvârșirii unui act ilicit dar fără vinovăție, de exemplu acționarea fără

discernământ.

Prin urmare, în dispozitivul sentinței prin care persoana este liberată de

răspundere penală (art. 23 alin. (1) Cod penal) nu se va regăsi sintagma „se

recunoaște vinovat”, or, o persoană iresponsabilă nu poate fi recunoscută vinovată,

deoarece, vinovăția este o stare psiho-emoțională a persoanei în raport cu fapta

comisă, fapt ce nu persistă la persoana care a acționat în stare de iresponsabilitate

în momentul comiterii infracțiunii, ca rezultat fiind liberată de răspundere penală și

afirmațiile apelantului cu privire la stabilirea unui termen determinat de aplicare a

măsurii de constrângere cu caracter medical sunt netemeinice.

Totodată, prima instanță greșit a soluționat acțiunea civilă, deoarece

succesorul părții vătămate Muntean Viorica a fost prezentă în instanța de fond,

fiind audiată, iar ulterior a înaintat acțiunea civilă, solicitând examinarea cauzei în

continuare în lipsa sa. Mai mult, ea a prezentat toate probele materiale de care

dispune și prima instanță urma să se expună în partea cuantumului probat, reieșind

din probele prezentate.

Ținând cont de solicitările din acțiunea civilă depusă și probele administrate,

instanța de apel a admis integral cerințele succesorului părții vătămate, pretențiile

materiale fiind probate în totalitate, iar cele morale rezultând din trăirile

emoționale ale familiei părți vătămate, care a fost supus violenței fizice și ca

urmare a decedat.

În același context, instanța de apel a considerat ca irelevantă solicitarea

apelantului de a se dispune repararea prejudiciul cauzat din contul reprezentantului

legal al inculpatului, or, Munteanu Petru a atins vârsta majoratului și n-a fost lipsit

sau limitat în capacitatea de exercițiu, nefiind instituite în privința acestuia măsuri

de ocrotire judiciară.

în numele inculpatului Munteanu Petru prin care se solicită casarea deciziei în

latura civilă și pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii civile înaintate

de Munteanu Viorica.

În susținerea recursului se invocă că instanța de apel și-a motivat soluția

contradictoriu, or chiar dacă se indică că Munteanu Petru a săvârșit infracțiunile

fără discernământ, se dispune încasarea din contul acestuia a prejudiciului material

și moral cauzat prin infracțiune, făcându-se referire la prevederile art. 1998 alin.

(1) și art. 2036 alin. (1) și (2) Cod civil care indică la acționarea cu vinovăție și la

obligarea persoanei responsabile de a repara prejudiciului material și moral cauzat

prin acțiune sau omisiune.

În drept, recursul este întemeiat în baza art. 427 alin.(1) pct. 6) Cod de

procedură penală.

4

de procedură penală, depune procurorul și succesorul părții vătămate, ambii

solicitând menținerea hotărârii recurate ca legală și întemeiată.

termen legal, or pronunțarea integrală a deciziei a avut loc la 22 decembrie 2020,

iar recursul a fost depus la 20 ianuarie 2021.

concluzionează că acesta urmează a fi admis, casată total decizia instanței de apel

și dispusă rejudecarea cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată,

din următoarele considerente.

Instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să

o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept, ce au dus la adoptarea

unei hotărâri netemeinice, în același timp, verificându-se dacă s-a aplicat corect

legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate

cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța este în drept să îl admită, să caseze total sau parțial

hotărârea atacată și să dispună rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Totodată, conform efectului devolutiv al recursului și limitele lui, instanța de

recurs este în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava

situația condamnaților (art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală).

Din conținutul cererii de recurs rezultă că recurentul, invocând temeiul de

casare prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, pledează

pentru casarea în partea soluționării acțiunii civile decizia instanței de apel cu

adoptarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii civile, deoarece motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii.

Verificând și analizând decizia instanței de apel, raportat la motivele invocate

de recurent, Colegiul penal lărgit constată că atât prima instanță cât și instanța de

apel la adoptarea soluției nu a respectat întocmai prevederile legale, ignorând

exigențele legii procesual-penale în partea motivării hotărârii, ceea ce duce la

desființarea hotărârii instanței de apel și dispunerea rejudecării de către aceiași

instanță, or această eroare de drept nu poate fi înlăturată în nici un mod în

procedura recursului, instanța de recurs nefiind abilitată cu atribuții de a judeca

cauza în fond, substituind autoritatea care a judecat apelul cu încălcarea

prevederilor legii procesual-penale, excluzându-se adoptarea soluției propuse de

recurent.

În susținerea celor expuse supra, Colegiul menționează că prima instanță și

cea de apel au admis următoarele erori de drept.

În primul rând, potrivit art. 499 alin. (1) Cod de procedură penală, coroborat

cu art. 23 și 99 Cod penal, în cazul în care persoana săvârșește infracțiune în stare

de iresponsabilitate, instanța de judecată adoptă, fie: 1) o sentința de absolvire a

acestei persoane de pedeapsa sau răspunderea penală; 2) o sentința de liberare de

pedeapsa penală și de aplicare față de ea a unor măsuri de constrângere cu caracter

medical (internarea într-o instituție psihiatrică cu supraveghere obișnuită sau cu

supraveghere riguroasă) sau 3) o sentința de încetare a procesului penal și de

5

neaplicare a măsurilor de constrângere cu caracter medical, când prin caracterul

faptei săvârșite și sănătății sale, persoana nu prezintă pericol pentru societate și nu

are nevoie de tratament forțat.

În corespundere cu art. 498 alin. (1), (2) pct. 1)-(5) Cod de procedură penală,

la adoptarea sentinței, instanța trebuie să soluționeze dacă a avut loc fapta

prejudiciabilă prevăzută de legea penală, dacă fapta aceasta a fost săvârșită de

persoana cauza căreia se judecă, dacă această persoană a săvârșit fapta

prejudiciabilă în stare de iresponsabilitate, dacă trebuie aplicată vreo măsură de

constrângere cu caracter medical și care anume.

În corespundere cu jurisprudența națională, sentința trebuie să corespundă atât

după formă, cât și după conținut cerințelor Codului de procedură penală. Sentința

se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea anterioară

și să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor inexacte.

În pofida acestor prescripții legale, potrivit dispozitivului și descriptivului

sentinței, prima instanță:

a) a constatat că faptele prejudiciabile au fost săvârșite de inculpat și a

recunoscut vinovăția acestuia în săvârșirea faptelor infracționale incriminate, fără a

ține cont de faptul că recunoașterea vinovăției în comiterea faptei infracționale este

contrară dispozițiilor art. 499 alin. (1) Cod de procedură penală ea fiind specifică

sentinței de condamnare nu și sentinței de aplicare a unor măsuri de constrângere

cu caracter medical;

b) a concluzionat despre aplicarea față de inculpat a măsurii de

constrângere cu caracter medical – internarea într-o instituție psihiatrică cu

supraveghere obișnuită, fără a stabili că Munteanu Petru a săvârșit faptele

prejudiciabile în stare de iresponsabilitate, or numai instanța de judecată este în

drept de a o constata, expertul doar expunându-și concluzia asupra obiectului supus

expertizării.

Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

prevăzute de lege și în raport cu circumstanțele în fapt și drept invocate în

ordonanța de trimitere a cauzei în instanța de judecată, adoptând o hotărâre care nu

cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției

contrazicând dispozitivul hotărârii, acesta fiind expus neclar.

În al doilea rând, potrivit art. 414 alin. (1), (6) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate

în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală. Instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile pe probele

cercetate de prima instanță dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată a

instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal.

Conform art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de către

instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător, iar art. 417 alin.

(1) pct. 8) Cod de procedură penală prevede că decizia instanței de apel trebuie să

cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea apelului, precum și

motivele adoptării soluției date.

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, rejudecând cauza conform regulilor generale, potrivit descriptivului și

6

dispozitivului deciziei contestate se constată că nu s-a reacționat în modul prevăzut

de lege asupra erorilor de drept ce rezultă din textul hotărârii primei instanțe și la

fel a concluzionat despre aplicarea față de inculpat a măsurii de constrângere cu

caracter medical – internarea într-o instituție psihiatrică cu supraveghere obișnuită,

fără a stabili că Munteanu Petru a săvârșit faptele prejudiciabile în stare de

iresponsabilitate.

De asemenea, instanța de apel a decis liberarea de răspundere penală a lui

Munteanu Petru, cu toate că, potrivit jurisprudenței naționale, dispozitivul hotărârii

în privința unei persoane care a comis fapta infracțională în stare de

iresponsabilitate, trebuie să cuprindă indicația că aceasta se absolvă de

răspunderea penală pe motiv că fapta a fost comisă în stare de iresponsabilitate, or

nu poate fi vorba de liberare de răspundere penală în cazul în care făptuitorului îi

lipsește discernământul, întrucât această circumstanță exclude caracterul ilicit al

faptei.

Mai mult ca atât, soluționând acțiunea civilă, instanța de apel a motivat

încasarea prejudiciului material indicând la general că „…la dosar fiind anexate

bonuri de plată suportă cheltuielile de funeralii… ”, fără a arăta și a cerceta, în

conformitate cu prevederile art. 414 și art. 417 Cod de procedură penală, probele

ce au determinat adoptarea unei asemenea soluției, fapt ce echivalează cu

nerespectarea dreptului la o hotărâre motivată, or, potrivit jurisprudenței constante

a CtEDO, expuse în cazurile aplicării art. 6 CoEDO s-a conchis că o hotărâre

motivată demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul procesului penal

(hotărârea Suominen împotriva Finlandei). Totodată, în hotărârea CtEDO în cauza

Helle împotriva Finlandei s-a reținut că noțiunea de proces echitabil necesită ca o

instanță internă care nu și-a motivat decizia, fie prin însușirea motivelor furnizate

de o instanță inferioară fie prin alt mod, să fi examinat totuși în mod real

chestiunile esențiale supuse atenției sale și să nu se fi mulțumit să confirme pur și

simplu concluziile unei instanțe inferioare.

Tot aici, Colegiul reține că instanța de apel și-a motivat contradictoriu soluția

adoptată asupra chestiunii cu privire la acțiunea civilă, or prevederile art. 1998 alin.

(1) și art. 2036 alin. (1) și (2) Cod civil indică la acționarea cu vinovăție și la

obligarea persoanei responsabile de a repara prejudiciului material și moral cauzat

prin acțiune sau omisiune.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel la judecarea

apelului nu a respectat pe deplin normele procesuale expuse supra, precum și

jurisprudența CtEDO enunțată, și a comis eroarea de drept prevăzută de art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în sensul că hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, prin ce a fost afectată soluția adoptată și

astfel recursul declarat urmează a fi admis, iar decizia instanței de apel casată total,

cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel.

La rejudecarea cauzei instanța urmează să se conducă de prevederile art. 436

Cod de procedură penală, care reglementează procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să se pronunțe în strictă conformitate cu prevederile legii procesual-

penale asupra tuturor circumstanțelor de fapt ale cauzei și să țină seama de cele

invocate în prezenta decizie și de motivele casării, să înlăture omisiunile admise și

7

să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417

Cod de procedură penală.

penală, Colegiul Penal lărgit

d e c i d e:

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Corolevschi Maria, în numele

inculpatului Munteanu Petru, casează total decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 02 decembrie 2020, în cauza penală privindu-l pe Munteanu Petru

XXXXX și dispune rejudecarea cauzei, în aceiași instanță de apel, în alt complet

de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia pronunțată integral la 24 iunie 2021.

Președinte TOMA Nadejda

Judecători CATAN Liliana

DIACONU Iurie

GUZUN Ion

BOICO Victor

8