1ra-641/2021 — art.151 alin. 1; art. 287 alin.1; art. 287 alin.2; art. 349 alin. 1-1 CP

1ra-641/2021 — art.151 alin. 1; art. 287 alin.1; art. 287 alin.2; art. 349 alin. 1-1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-641/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

19 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

avocatul Hamureac Oxana în numele inculpatului și de către inculpatul

Bularga Mihail, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 22 octombrie 2020 și sentinței Judecătoriei Căușeni, sediul

Central din 12 decembrie 2019, în cauza penală în privința lui,

Bularga Mihail XXXXX, născut la

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 11.06.2018 – 12.12.2019

instanța de apel: 03.01.2020 – 22.10.2020

instanța de recurs: 23.12.2020 – 19.05.2021

A C O N S T A T A T :

2019, Bularga Mihail a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 151 alin.(1) și art.349 al.(11) Cod Penal, și s-a stabilit

pedeapsă după cum urmează:

- în baza art.151 alin.(1) Cod penal – 5 (cinci) ani 6 (șase) luni închisoare

cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis;

- în baza art.349 al. (11) – 1(unu) an 6 (șase) luni închisoare, cu ispășirea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin

cumul parțial al pedepselor aplicate, i s-a stabilit lui Bularga Mihail,

pedeapsa definitivă de 6 (șase) ani închisoare, cu ispășirea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

Termenul ispășirii pedepsei urmând a fi calculat din momentul

reținerii.

S-a aplicat în privința lui Bularga Mihail, măsura preventivă sub formă

de arest din momentul devenirii definitive a sentinței.

1

S-a aplicat în privința lui Bularga Mihail, măsura preventivă -

obligarea de nepărăsire a țării, cu menținerea acesteia până la intrarea în

vigoare a sentinței.

S-a încetat procesul penal privind învinuirea lui Bularga Mihail, în

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.287 alin.(1) și art.287 al.(2) lit. a)

Codul Penal, din motivul că faptele acestuia constituie contravenția

prevăzută de art.354 Codul contravențional.

S-a recunoscut vinovat Bularga Mihail în comiterea contravențiilor

prevăzute de art.354 Codul contravențional și s-a încetat procesul

contravențional din motivul expirării termenului de prescripție pentru

tragerea la răspundere contravențională.

Cheltuielile de judecată suportate pe prezenta cauză penală în sumă

de 712, 06 lei, în conformitate cu art.229 alin.(1) Codul de procedură penală,

au fost trecute în contul statului.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

30.12.2017, în jurul orelor 18.00, aflându-se în parcul din centrul or. Căușeni,

în preajma bradului de revelion, fiind într-un loc public, în prezența a mai

multor persoane care erau prezente în parc, printre care și Babin Victor,

Babin Vadim și Babin Maria, Bularga Mihail încălcând grosolan ordinea

publică, manifestând o vădită lipsă de respect față de societate, fără nici un

temei real, în prezența a mai multor persoane, a început să-i maltrateze cu

pumnii și picioarele pe Babin Victor și Babin Vadim, peste diferite părți ale

corpului, cauzându-le ultimilor dureri fizice.

Astfel, prin acțiunile sale Bularga Mihail, a comis infracțiunea

prevăzută de art.287 alin.(1) Cod penal, cu semnele calificative;

huliganismul, adică acțiunile intenționale, care încalcă grosolan ordinea

publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor.

Tot el, la data de 30.12.2017, în jurul orelor 18.05, continuându-și

acțiunile criminale, în timpul maltratării cu pumnii și picioarele pe Babin

Vădim și Babin Victor, i-a cauzat lui Babin Victor, conform raportului de

expertiză judiciară nr.201802D0668 din data de 05.04.2018, leziuni corporale

grave sub formă de: traumatism cranio-cerebral închis, manifestat prin

fractura cu deplasarea osului occiptal, contuzie cerebrală gradul 1, edem a

țesuturilor moi si echimoze la nivelul fetei, excoriație la nivelul bărbiei.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Bularga Mihail a comis

infracțiunea prevăzută de art.151 alin.(l) Cod penal, cu semnele calificative:

vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății, care este

periculoasă pentru viață.

2

Tot el, la data de 02.06.2018, în jurul orelor 23.30 - 23.50, în compania

unor cunoscuți, se aflau în preajma magazinului „Moldcell”, amplasat la

intersecția străzilor M.Eminescu cu D.Cantemir din orașul Căușeni, fiind în

stare de ebrietate. Din motivul tulburării liniștii publice de către numiți,

comandantul de grupă, șofer al grupei 1 de carabinieri a plutonului 1 de

carabinieri a companiei independente de carabinieri a Brigăzii 1 mobil-

operative a DTC, plutonier-adjutant Igor Caraman și carabinierului

plutonului 1 de carabinieri al companiei independente de carabinieri a

Brigăzii 1 mobiloperative a DTC, plutonier-major Alexei Paniș, ambii fiind

implicați în serviciul de menținere a ordinii publice, fiind în uniformă de

serviciu, în scopul neadmiterii sporirii intensității tulburării liniștii publice,

sau apropiat, s-au prezentat și au solicitat întregului grup de persoane să

înceteze acțiunile nu tocmai legale. În acest moment, Mihail Bularga,

acționând intenționat, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al

acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și admițând în mod conștient

survenirea acestora, în scopul manifestării aroganței personale și fiind

încrezut în superioritatea stării sale fizice, urmărind scopul sistării activității

persoanelor menționate care își îndeplineau datoria obștească, i-a numit cu

cuvinte necenzurate, înjosindu-le onoarea și demnitatea. Concomitent,

Mihail Bularga, manifestând o agresivitate sporită, l-a apucat pe Igor

Caraman și l-a întins de vestonul de la ținuta de serviciu, în urma cărui fapt,

i-au fost rupți doi nasturi, apoi 1-a lovit cu pumnul în piept, provocându-i

dureri fizice. După solicitările repetate a lui Alexei Paniș, adresate lui Mihail

Bularga, de renunțare la acțiuni ilegale, Mihail Bularga, s-a apropiat de

acesta și l-a lovit cu pumnul în regiunea gâtului și pieptului, provocându-i

dureri fizice. Astfel, Mihail Bularga, a săvârșit, violenta nepericuloasă

pentru viață sau sănătate față de persoana care își îndeplinește datoria

obștească în legătură cu participarea acestei persoane la prevenirea ori

curmarea unei infracțiuni sau a unei fapte antisociale, adică infracțiune

prevăzută de art.349 alin (11 ) din Codul penal. Tot el, la 02.06.2018, în jurul

orelor 23.30-23.50, în compania unor cunoscuți, se aflau în preajma

magazinului „Moldcell”, amplasat la intersecția străzilor M.Eminescu cu

D.Cantemir din orașul Căușeni, fiind în stare de ebrietate. Din motivul

tulburării liniștii publice de către numiți, comandantul de grupă, șofer al

grupei 1 de carabinieri a plutonului 1 de carabinieri a companiei

independente de carabinieri a Brigăzii 1 mobiloperative a DTC, plutonier-

adjutant Igor Caraman și carabinierului plutonului 1 de carabinieri al

companiei independente de carabinieri a Brigăzii 1 mobil-operative a DTC,

plutonier-major Alexei Paniș, ambii fiind implicați în serviciul de menținere

a ordinii publice, fiind persoane care curmă acte huliganice, fiind în

3

uniformă de serviciu, în scopul neadmiterii sporirii intensității tulburării

liniștii publice, s-au apropiat, s-au prezentat și au solicitat întregului grup

de persoane să înceteze acțiunile nu tocmai legale. În acest moment, Mihail

Bularga, fiind persoană care anterior a săvârșit un act de huliganism

(sentința judecătoriei Căușeni din 23.01.2015), acționând intenționat, dându-

și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor

și admițând în mod conștient survenirea acestora, în scopul manifestării

aroganței personale și fiind încrezut în superioritatea stării sale fizice,

urmărind scopul de opunere de rezistență violentă activității persoanelor

menționate care își îndeplineau datoria obștească, de a curma actele

huliganice, i-a numit cu cuvinte necenzurate, înjosindu-le onoarea și

demnitatea. Concomitent, Mihail Bularga, manifestând o agresivitate

sporită, l-a apucat pe Igor Caraman și l-a întins de vestonul de la ținuta de

serviciu, în urma cărui fapt, i-au fost rupți doi nasturi, apoi l-a lovit cu

pumnul în piept, provocându-i dureri fizice. După solicitările repetate a lui

Alexei Paniș, adresate lui Bularga Mihail, de renunțare la acțiuni ilegale,

Bularga Mihail, s-a apropiat de acesta și l-a lovit cu pumnul în regiunea

gâtului și pieptului, provocându-i dureri fizice.

Astfel, Bularga Mihail a săvârșit un act de huliganism, adică acțiuni

intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea

violenței asupra persoanelor sau de amenințarea cu aplicarea unei asemenea

violente, de opunerea de rezistență violentă reprezentanților autorităților

sau altor persoane care curmă actele huliganice, precum și acțiunile care,

prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită,

adică infracțiune prevăzută de art. 287 alin.(2) lit. a) din Codul penal.

- procurorul în Procuratura raionului Căușeni, Ghenadie Moruz, prin

care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței și pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care Bularga Mihail să fie recunoscut culpabil în comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. 287 alin. (1), 151 alin. (1), 349 alin. (11) și 287

alin. (2) lit. a) Cod penal și să-i fie stabilită pedeapsă după cum urmează: în

baza art. 287 alin. (1) Cod penal - 2 ani închisoare cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis; în baza art. 151 alin. (1) Cod penal – 6 ani

închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis; în baza

art. 349 alin. (11) Cod penal – 2 ani închisoare cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis; în baza art. 287 alin. (2) lit. a) Cod penal – 3 ani

închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Conform

prevederilor art. 84 alin. (1) Cod penal, prin concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial să-i fie stabilită lui Bularga Mihail, pedeapsă finală sub formă

de 7 ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis;

4

- avocatul Roman Chizilov în numele inculpatului Bularga Mihail, prin

care a solicitat admiterea apelului, casarea parțială a sentinței, cu

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit, pentru prima

instanță, cu achitarea inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate de

prima instanță, încetarea procesului penal în privința lui Bularga Mihail, din

lipsa unuia din elementele constitutive ale infracțiunii și atragerea acestuia

la răspundere contravențională.

3.1. În motivarea cererii de apel, procurorul a menționat că:

- atât în cadrul urmăririi penale, cât și în cadrul ședinței de judecată,

cu certitudine s-a constatat că faptele incriminate lui Bularga Mihail, corect

au fost încadrate în baza art. 287 alin. (1), 151 alin. (1), 349 alin. (11) și art. 287

alin. (2) lit. a) Cod penal;

- vinovăția lui Bularga Mihail, în cadrul ședinței de judecată pe deplin

a fost dovedită prin declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor și

raportul de expertiză judiciară nr. 201802D0668 din data de 05.04.2018, prin

care s-a atestat că lui Babin Victor în rezultatul maltratării lui de către

Bularga Mihail, i-au fost cauzate vătămări corporale grave;

- la încetarea procesului penal, în privința lui Bularga Mihail, în baza

art. 287 alin. (1) și 287 alin. (2) lit. a) Cod penal, instanța de judecată eronat a

stabilit că în acțiunile ultimului nu sunt întrunite elementele componenței

de infracțiune prevăzute de art. 287 alin. (1) și art. 287 alin. (2) lit. a) Cod

penal, dar sunt întrunite elementele contravenției prevăzute de art.354 Cod

contravențional, motivul fiind că „acțiunile inculpatului reprezintă în fond

o injurie în adresa părților vătămate, iar probele administrate în instanța de

judecată, demonstrează cert că aceste acțiuni reprezintă nu altceva decât un

act de huliganism contravențional și o injurie adusă în adresa părților

vătămate, atâta timp cât în ședința de judecată s-a demonstrat faptul că la

data de 30.12.2017 și 02.06.2018, a avut loc singură acțiune, manifestată prin

aplicarea violenței asupra părții vătămate, peste diferite părți ale corpului,

în urma cărui fapt i s-a cauzat vătămare corporală gravă (episodul din data

de 30.12.2017) și dureri fizice (episodul din data de 02.06.2018);

- în acest caz, calificarea urmează să fie făcută doar în baza art. 151 Cod

penal și nu este admisibilă aplicarea răspunderii în baza art. 151 și 287 Cod

penal, or, principiul de neadmitere a sancționării duble a aceleiași fapte

interzice tragerea de două ori la răspundere penală pentru aceeași faptă”;

- la adoptarea soluției, instanța nu a ținut cont că de către inculpat, nu

a fost aplicată o singură acțiune violentă față de partea vătămată, care s-a

soldat cu cauzarea vătămării grave a integrității corporale, dar inculpatul a

aplicat mai multe lovituri, inclusiv l-a maltratat și pe Babin Vadim,

5

cauzându-i ultimului vătămări corporale neînsemnate, conform raportului

de expertiză judiciară nr. 201802D0507 din data de 04.04.2018;

- conform Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție cu privire la

practica judiciară în cauzele penale despre huliganism nr.4 din data de

19.06.2006, cu modificările ulterioare din data de 15.05.2017, și anume

conform prevederilor pct.10) alin.5) a prezentei hotărâri, infracțiunea de

huliganism, urmată de vătămarea intenționată gravă sau medie a integrității

corporale, urmează a fi calificată conform prevederilor art.287 și 151 sau 152

Cod penal;

- în speța dată, atât în faza urmăririi penale pe prezenta cauză penală,

cât și în cadrul cercetării judecătorești, s-a constatat că Bularga Mihail, din

start (de la începutul conflictului), prin acțiunile sale, a urmărit scopul

comiterii unui act de huliganism, în privința lui Babin Vadim și Babin Victor,

leziunile corporale (grave), cauzate părții vătămate Babin Victor, au fost o

prelungire a acțiunilor huliganice ale inculpatului, adică acțiunile ultimului,

corect au fost încadrate în baza art.287 alin.(1) și 151 alin.(1) Cod penal;

- la adoptarea hotărârii asupra cazului dat, instanța de judecată, în

afară de probele care au fost cercetate în cadrul ședinței de judecată, urma

să ia în considerație și prevederile pct.10) alin.5) din hotărârea plenului

Curții Supreme de Justiție, menționată, dar nu prevederile pct.4), de care de

fapt s-a condus instanța;

- conform dispoziției laturii obiective ale contravenției prevăzute de

art. 354 Cod Contravențional prin huliganism nu prea grav, se înțelege

acostarea jignitoare în locuri publice a persoanei fizice, alte acțiuni similare

ce tulbură ordinea publică și liniștea persoanei fizice, fără aplicarea violenței.

În cazul de față, consideră că acțiunile lui Bularga Mihail, eronat au fost

încadrate conform prevederilor art. 354 Cod Contravențional, deoarece pe

toate episoadele incriminate ultimului, acțiunile lui au fost însoțite de

aplicarea violenței (neînsemnate, grave și a durerilor fizice).

3.2. În motivarea cererii de apel, avocatul Chizilov Roman în numele

inculpatului Bularga Mihail a menționat că:

- nu este de acord cu sentința în cauză deoarece instanța de fond nu a

dorit să ia în considerație motivele invocate de către apărare și probele

prezentate și anume în învinuirea lui Bularga Mihail în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal, și astfel condamnarea

inculpatului s-a bazat integrala pe declarațiile părților vătămate Babin

Vădim, Babin Victor, și a lui martorului Babin Maria mama părților

vătămate, și a raportului de expertiză judiciară nr. 201802D0668 din data de

05.04.2018. Menționează faptul că proba data a fost cercetată în ședința de

judecată care includ trei fragmente video înregistrate cu telefonul mobil de

6

către martorul Grigoriev Sâni care nemijlocit a fost prezent la fața locului, a

confirmat că înregistrările date au fost făcute de el cu propriul telefon mobil;

- din imaginile video cercetate de către instanța de judecată este

observat momentul când este lovit Bularga Mihail tatăl inculpatului cu

pumnul în față de către Babin Victor, astfel este combătut, argumentul

instanței și anume „la caz instanța de judecată, va aprecia critic declarațiile

inculpatului, precum că ultimul a acționat în apărarea tatălui său care era

lovit de către partea vătămată, motiv din care a aplicat o lovitură părții

vătămate Babin Victor, deoarece în ședința de judecată cu certitudine s-a

constatat faptul că părțile vătămate au avut doar o discuție cu tatăl

inculpatului neaplicându-i careva lovituri”;

- ceea ce ține de leziunile corporale grave provocate lui Babin Victor,

consideră că pe deplin au fost combătute prin probe pertinente care au

demonstrat nevinovăția inculpatului Bularga Mihail, și anume din

înregistrările video prezentate este vizibil cum alte persoane aplică lovituri

cu mâinile și picioarele lui Babin Victor, acesta era la pământ iar mama

acestuia era peste el unde îl proteja cu corpul său de lovituri, iar o doamnă

în scurtă roșie încerca să-l oprească pe unul din agresori. Mai mult ca atât la

materialele cauzei fratele lui Babin Victor, Babin Vadim a declarat că

loviturile aplicate acestuia a fost provocate de careva persoana pe nume

Marin, declarațiile date a fost date atât în faza de urmărire penală cât si în

timpul cercetării judecătorești, fapt confirmat și prin proba incontestabilă

prezentată instanței de judecată, și anume în înregistrarea video cu nr. VID

20100101032457 unde este clar vizibil cum una din persoane aplică mai

multe lovituri lui Babin Victor care este îmbrăcat în pulover sau scurtă roșie

și pantaloni negri;

- apărarea corect a solicitat achitarea lui Bularga Mihail în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1), Cod penal, și transmiterea cauzei

la organul de urmărire penală pentru stabilirea persoanei vinovate,

inculpatul a recunoscut doar că a aplicat careva lovituri lui Babin Vadim care

conform raportului de expertiză are leziuni corporale neînsemnate și care

constituie o contravenție. Iar persoanele vinovate de provocarea leziunilor

corporale grave urma a fi stabile de organul de urmărire penală. La fel și

martorul Grigoriev Sani a declarat că pârtii vătămate i-a fost aplicate mai

multe lovituri de către alte persoane;

- instanța la pronunțarea sentinței a încălcat prevederile art. 61 alin. (1)

care spune că pedeapsa penala se aplică persoanelor care au săvârșit

infracțiunea, în circumstanțele date, consider că nu este stabilite prin probe

că anume inculpatul a săvârșit infracțiunea imputată, iar potrivit

prevederilor art. 19 Cod de procedură penală, orice persoană are dreptul la

7

examinarea și soluționarea cauzei sale în mod echitabil în termen rezonabil,

de către o instanță independentă, imparțială, legal constituită, care va

acționa în conformitate cu prezentul cod;

- instanța de judecată a încălcat grav dreptul inculpatului la un proces

echitabil respingând probele apărării tară a fi prezentate careva expertize

prin care s-ar demonstra cu certitudine că înregistrările date sunt false. A

încălcat grav principiul prezumției de nevinovăție prevăzut de art. 8 Cod de

procedură penală, (3) Concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea

infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile în probarea

învinuirii care nu pot fi înlăturate, în condițiile prezentului cod, se

interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului;

- instanța de judecată a apreciat critic probele apărării pe motiv că

aceste înregistrări sunt făcute cu telefonul mobil sunt nepertinente, nu se

raportează la fondul cauzei în coroborare cu alte probe. Or, faptul că din

imaginile date se face o claritate în acțiunile participanților, într-adevăr

înregistrările date conțin doar trei fragmente, dar chiar și din aceste imagini

argumentele invocate de apărare nu au fost combătute prin alte probe;

- referitor la infracțiunea prevăzută de art. 349 alin. (11) Cod penal,

menționează că, inculpatul a recunoscut faptul că la data de 02.06.2018 a avut

o confruntare verbală cu angajații Departamentului trupelor de carabinieri,

fiind în stare de ebrietate nu s-a supus cerințelor acestora de a fi condus la

Inspectoratul de poliție, pentru stabilirea identității acestuia, mai mult ca

atât că ultimul se cunoștea cu colaboratorii dați, fiind în relații conflictuale

cu unul din colaboratori, a mai invocat că nu inculpatul a tulburat ordinea

publică, dar careva persoane minore de gen feminin țipau la el. Tot atunci

colaboratorii Departamentului trupelor de carabinieri s-au apropiat anume

de inculpat și din start în mod autoritar fără a da careva explicații au insistat

pe faptul că ultimul urmează a fi condus la poliție, inculpatul a cerut

explicații de la acestea din care motiv el urmează să plece la poliție, și a

indicat la grupul de persoane care au tulburat ordinea publică. Imediat d-l

Caraman și Paniș au aplicat forța fizică pentru a-l urca forțat pe inculpat în

unitatea de transport al Departamentului trupelor de carabinieri. Inculpatul

a opus rezistență, și a încercat să se rupă din mâinile colaboratorilor

Departamentului trupelor de carabinieri, ultimii în ajutor au chemat alți

colaboratori și atunci a fost urcat forțat în unitatea de transport al

Departamentului trupelor de carabinieri și dus la Inspectoratul de poliție

Căușeni. Inculpatul a recunoscut faptul că în timpul altercației a folosit

cuvinte necenzurate în adresa colaboratorilor Departamentului trupelor de

carabinieri, iar faptul că ar fi lovit colaboratorii a declarat că acesta este

invenția ultimilor;

8

- declarațiile date de către Caraman și Paniș care au declarat în faza de

urmărire penală că nu-l cunosc pe inculpat, apoi și-au schimbat declarațiile

și au recunoscut că îl cunoaște pe inculpat de aproximativ 5 ani, și că anterior

acesta a mai încălcat ordinea publică de mai multe ori, fără a fi prezentate

probe care ar demonstra faptul dat. Prin aceste acțiuni instanța urma a

aprecia critic și a constata prezența unei provocări din partea colaboratorilor

Departamentului trupelor de carabinieri. Consideră, lipsa a cărorva probe ce

ar demonstra leziunile corporale, acestea nu puteau a fi loc din momentul în

care fiecare Carabiner era dotat cu vestă de protecție, care este un

echipament special de a proteja în caz de lovituri;

- instanța de judecată a aplicat eronat prevederile art. 349 Cod penal, a

efectuat o încadrare juridică greșită în dispozitivul articolului dat este expres

prevăzut latura obiectivă a infracțiunii „Aplicarea violenței nepericuloase

pentru viață sau sănătate față de persoana cu funcție de răspundere ori a

rudelor ei apropiate, fie nimicirea bunurilor acestora în scopul sistării

activității lor de serviciu ori schimbării caracterului ei în interesul celui care

aplică violența sau al altei persoane, precum și aceleași acțiuni aplicate

împotriva persoanei care își îndeplinește datoria obștească sau a rudelor ei

apropiate în legătură cu participarea acestei persoane la prevenirea ori

curmarea unei infracțiuni sau a unei fapte antisociale în primul rând nu

există careva probe care ar demonstra aplicarea violenței nepericuloase nu

există un raport de expertiză medical care ar proba faptul dat. Faptul dat este

indicat în articolul 97 Cod de procedură penală, astfel, circumstanțele care

se constată prin anumite mijloace de probă în procesul penal se constată,

prin anumite mijloace de probă, următoarele circumstanțe: 2) existența,

caracterul și gradul leziunilor corporale în cauzele penale - prin raportul

expertizei judiciare medico-legale. În susținerea argumentului dat vine și

Regulamentul nr. 199 din 27.06.2003 de apreciere medico-legală a gravității

vătămării corporale în punctele 6), și 74. Iar noțiunea de violență

nepericuloasă se regăsește în pct. 5 din Hotărârea Plenului Curții Supreme

de Justiție a Republicii Moldova Cu privire la practica judiciară în procesele

penale despre sustragerea bunurilor nr. 23 din 28.06.2004. Drept violentă

nepericuloasă pentru viața sau sănătatea persoanei, se consideră vătămări

neînsemnate (care nu au generat o dereglare a sănătății mai mult de 6 zile,

nici pierderea capacității de muncă, ce rezultă din pct.74 din Regulamentul

de apreciere medico-legală a gravității vătămării corporale, aprobat prin

Ordinul Ministerului Sănătății nr. 99 din 27.06.2003, modificat prin Ordinul

Ministerului Sănătății nr.654 din 16.08.2011) sau aplicarea intenționată de

lovituri ori săvârșirea altor acțiuni violente care au cauzat o durere fizică (art.

9

78 alin.(l) Cod contravențional), dacă aceste acțiuni nu au creat pericol

pentru viața și sănătatea victimei;

- declarațiile date de către Cojuhari și Vrabie urmează a fi apreciate

critic, din motivul că ultimii erau după cum au declarat în cadrul cercetării

judecătorești în zona parcului între havuz și magazinul Bomba iar altercația

a avut loc în fața magazinului Iuvas, apărarea a prezentat o imagine care a

fost anexată la materialei cauzei de unde se vede că din punctul dat nu era

posibil să vezi nimic deoarece stă în față un magazin cu 4 nivele și acoperă

în totalitate magazinul Iuvas chiar și magazinul Moldcell care se află pe

partea opusă a magazinului Bomba. În al doilea rând colaboratorii

Departamentului Trupelor de Carabinieri nu au prezentat probe care ar fi

demonstrat faptul că ei se aflau „la prevenirea ori curmarea unei infracțiuni

sau a unei fapte antisociale”, aceștia își îndeplineau traseul stabilit de

conducere confirmat prin tabelul repartizării forțelor și mijloacelor (f.d.20).

Chiar și doctrina expres indica ca condiție obligatorie - „condiție obligatorie

este săvârșirea acțiunilor indicate în scopul sistării activității lor de serviciu

sau obștești ori al schimbării caracterului ei în interesul celui care amenință

sau al altei persoane, precum și aceeași amenințare a unei persoane sau a

rudelor ei apropiate în legătură cu participarea ei la prevenirea ori curmarea

unei infracțiuni sau a unei fapte antisociale”.

- urma de încadrat fapta conform prevederilor art. 353 alin. (2) Cod

contravențional adică, ultragierea colaboratorului organelor de ocrotire a

normelor de drept, opunerea de rezistență. Opunerea de rezistență

procurorului, ofițerului de urmărire penală, ofițerului de informații și

securitate, angajatului cu statut special al Ministerului Afacerilor Interne,

unei alte persoane, aflată în exercițiul funcțiunii sau al datoriei obștești de

asigurare a securității statului, de menținere a ordinii publice și de

combatere a criminalității, se sancționează cu amendă de la 21 la 43 de unități

convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 30 la

60 de ore sau cu arest contravențional de la 10 la 15 zile;

- sentința dată este contrară prevederilor legale cu referire la cadrul

legal invocat mai sus și inculpatul Bularga Mihail a fost condamnat pentru

infracțiuni pe care nu le-a comis, instanța intenționat a încadrat eronat

acțiunile în susținerea parțială a rechizitoriului fără să intre în esența cauzei,

și a elementelor infracțiunilor imputate, în lipsă materialului probator, ce ar

exclude toate dubiile invocate de apărare. Consideră că inculpatul urmează

a fi achitat pe motiv că acțiunile acestuia nu conțin elementele infracțiunilor

imputate prin sentință.;

- cu referire la reîncadrarea acțiunilor de huliganism invocate în

rechizitoriu, instanța corect a apreciat, în caz contrar Bularga Mihail urma să

10

fie supus răspunderii penale de două ori pentru aceleași acțiuni, în cazul în

care este concurs real de infracțiuni unul din elementele infracțiunii sunt

regăsite în ambele dispozitive ale articolelor imputate, acest element nu

poate fi aplicat la ambele infracțiuni, în cazul în care este aplicat ca element

al infracțiunii prevăzut la art. 151 Cod penal atunci nu-l poți aplica și la

infracțiunea de huliganism, în caz contrar era situația în care persoana să fie

trasă de două ori răspunderii penale, cu excepția când infracțiunile sunt

separat consumate.

2020, au fost respinse ca nefondate apelurile procurorului și avocatului

Roman Chizilov în numele inculpatului Bularga Mihail și menținută fără

modificări sentința.

4.1. În motivarea soluției, instanța de apel a menționat că, în urma

verificării circumstanțelor de fapt și de drept, cât și a argumentelor

apelantului, a ajuns la concluzia că lipsesc careva dubii sau bănuieli care ar

putea pune la îndoială vinovăția inculpatului Bularga Mihail, în comiterea

faptelor incriminate, astfel că la acest capitol se rețin drept declarative

argumentele apărătorului acestuia cu referire la faptul că învinuirea de

comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 151 alin. (1) și art. 349 alin. (11) Cod

penal, este formală și nu este confirmată prin probe.

Audiind opiniile participanților la proces și cercetând suplimentar

probele administrate de prima instanță și apreciindu-le din punct de vedere

al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu - din

punct de vedere al coroborării lor, călăuzindu-se de propria convingere,

instanța de apel a conchis că, prima instanță a stabilit corect starea de fapt,

acțiunile inculpatului Bularga Mihail just încadrându-le în dispoziția art. 151

alin. (1) Cod penal, după indicii calificativi - vătămarea intenționată gravă a

integrității corporale sau a sănătății, care este periculoasă pentru viață și art.

349 alin. (11) Cod penal după indicii calificativi - aplicarea violenței

nepericuloase pentru viață sau sănătate față de persoana cu funcție de

răspundere în scopul sistării activității lor de serviciu ori schimbării

caracterului ei în interesul celui care aplică violența.

Cu referire la motivele invocate de avocatul Chizilov Roman în numele

inculpatului, precum că prima instanță a adoptat soluția incorectă de

condamnare a inculpatului Bularga Mihail, or, acesta urma să fie achitat de

sub învinuirea adusă în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1)

iar cu referire la învinuirea adusă în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

349 alin. (11) Cod penal, urma să fie atras la răspundere contravențională,

Colegiul penal constată că prima instanță nu a comis careva erori de fapt

care ar impune casarea sentinței adoptate, iinstanța de apel a considerat că

11

aceste afirmații reprezintă opinia subiectivă a părții apărării or, prima

instanță în sentința sa corect și justificat și-a motivat soluția sub aspectul

recunoașterii vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunilor prevăzute

de art. 151 alin. (1) și art. 349 alin. (11) Cod penal, luând în considerație

probele administrate legal de către organul de urmărire penală și cercetate

în ședința de judecată la prezenta cauză penală, cu respectarea prevederilor

art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă potrivit

art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

utilității, concludentei, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu

certitudine toate aspectele de fapt și de drept, și ajungând la concluzia

corectă cu privire la vinovăția inculpatului în comiterea faptei și prezența în

acțiunile inculpaților a elementelor infracțiunii incriminate.

Prin justificarea probelor cercetate, instanța de apel a determinat ca

fiind dovedită vinovăția inculpatului Bularga Mihail în comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. 151 alin. (1) și art. 349 alin. (11) Cod penal.

Necătând la faptul că inculpatul Bularga Mihail nu și-a recunoscut

vinovăția sa în comiterea infracțiunilor incriminate, săvârșirea infracțiunilor

este dovedită prin următoarele probe administrate, cercetate de către prima

instanță, cercetate suplimentar și verificate în ședința instanței de apel și

anume: declarațiile părții vătămate Babin Vadim; declarațiile părții vătămate

Babin Victor; declarațiile părții vătămate Paniș Alexei; declarațiile părții

vătămate Caraman Igor; declarațiile martorului Babin Maria; declarațiile

martorului Cojuhari Alexandru Anatolie; declarațiile martorului Vrabie

Andrei; declarațiile martorului Grigoriev Sani.

Pe lângă mărturiile descrise, vina inculpatului se mai demonstrează și

prin probele acumulate în cadrul urmăririi penale și examinate în ședința de

judecată, după cum urmează: procesul-verbal privind constatarea unei

bănuieli rezonabile cu privire la infracțiune în cadrul examinării

materialului înregistrat în R-2 cu nr. 6690 din 30.12.2017 (f.d.14 vol. I);

cererea lui Babin Vadim din 10.01.2018, prin care roagă organele de drept să

ia măsuri conform legii cu Bularga Mihail (f.d.20, vol. I); cererea lui Babin

Victor din 30.12.2017 (f.d.25, vol. I); procesul-verbal de cercetare la fața

locului din 30.12.2017 și tabelul ilustrativ (f.d.26- 27, vol. I); raportul de

expertiză judiciară nr. 201802D0507 din 04.04.2018 (f.d.107-108 vol. I);

raportul de expertiză judiciară nr. 201802D0668 din 05.04.2018 (f.d.109-110

vol. I); procesul-verbal privind constatarea unei bănuieli rezonabile cu

privire la infracțiune în cadrul examinării materialului înregistrat în R-2 cu

nr. xxxx din 03.06.2018, din 13.06.2018 (f.d.5 vol. II); extrasul din Ordinul nr.

x din 26.02.2018 cu privire la angajare (f.d.16 vol. II); extrasul din Ordinul nr.

x din 15.01.2018 (f.d.17, vol. II); ordonanța de recunoaștere a corpului delict

12

la cauza penală din 02.07.2018 (f.d.35, vol. II); procesul-verbal de examinare

a obiectului din 02.06.2018 (f.d.36-37); Procesul-verbal nr.1312 al examinării

medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de

ebrietate și naturii ei din 03.06.2018 (f.d.57-58, vol. II).

Instanța de apel apreciind probele pe cauza penală din punct de vedere

al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu

din punct de vedere al coroborării lor, verificând concomitent argumentele

din rechizitoriu în raport cu probele cercetate în cadrul ședinței de judecată,

a conchis că, învinuirea adusă inculpatului Bularga Mihail este întemeiată,

acțiunile acestuia just încadrându-le în dispoziția art. art. 151 alin. (1) Cod

penal, după indicii calificativi - vătămarea intenționată gravă a integrității

corporale sau a sănătății, care este periculoasă pentru viață și art. 349 alin.

(11) Cod penal după indicii calificativi - aplicarea violenței nepericuloase

pentru viață sau sănătate față de persoana cu funcție de răspundere în scopul

sistării activității lor de serviciu ori schimbării caracterului ei în interesul

celui care aplică violența.

Instanța de apel analizând declarațiile părților vătămate, martorilor

consideră că acestea sunt veridice, relatează adevărul, sunt consecvente,

consecutive pe tot parcursul procesului, care coroborează cu probele

materiale scrise cercetate în ședința de judecată. În acest context nu există

temei pentru a da o nouă apreciere probelor, instanța de apel fiind solidară

cu concluziile primei instanțe privind aprecierea probelor puse la baza

sentinței de condamnare.

Instanța de apel atestă că declarațiile inculpatului privind nevinovăția

sa în comiterea faptelor penale incriminate se combate prin totalitatea de

probe pertinente, concludente, utile și veridice cercetate în ședința de

judecată și anume prin declarațiile părților vătămate și martorilor

nominalizați supra și probele scrise cercetate în ședința de judecată. Aceste

probe coroborează între ele și demonstrează incontestabil vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunilor incriminate.

Instanța de apel a considerat că vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunilor incriminate este confirmată prin cumulul de probe cercetate,

enumerate mai sus, ce coroborează între ele și careva divergențe între

declarațiile părților vătămate, martorilor și probele scrise care ar trezi dubii

nu sunt reținute.

Nerecunoașterea vinei de către inculpat instanța de apel a apreciat-o

ca o metodă de apărare și un drept de a nu se auto incrimina garantat de

art.66 Cod de procedură penală și art. 6 CEDO, or persoana care pe parcursul

procesului penal are calitatea procesuală de inculpat nu poate fi urmărit

13

pentru depunerea declarațiilor false sau refuzul de a face declarații și nu

poate fi calificate ca circumstanță agravantă la stabilirea pedepsei penale.

Instanța de apel a constatat că, prima instanță, conform prevederilor

art.314 Cod de procedură penală, judecând cauza, a cercetat nemijlocit, sub

toate aspectele probele prezentate de părți, a audiat partea vătămată,

martorii, a cercetat materialele administrate de organul de urmărire penală,

pe care le-a apreciat în mod obiectiv, ce au format convingerea instanței că

vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor imputate a fost dovedită

integral.

Instanța de apel, respectând prevederile art.414 Cod de procedură

penală, a supus unei verificări minuțioase toate probele administrate în

cauză, le-a dat o apreciere justă, din punct de vedere al pertinenței și

concludenții, și a conchis asupra temeiniciei soluției pronunțate de prima

instanță privind vinovăția inculpatului Bularga Mihail în comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal și art. 349 alin. (11)

Cod penal.

Sub aspect doctrinar, în viziunea instanței de apel se regăsesc în

acțiunile ce i se incriminează lui Bularga Mihail, elementele componenței de

infracțiune prevăzute de 151 alin. (1) Cod penal, după indicii calificativi -

vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății, care este

periculoasă pentru viață și art. 349 alin. (11) Cod penal.

Instanța de apel a reținut că potrivit doctrinei, obiectul juridic special

al infracțiunii prevăzute la art. 151 Cod penal, îl formează relațiile sociale cu

privire la sănătatea persoanei. În cazul variantei de infracțiune de la art. art.

151 Cod penal, trebuie invocat despre caracterul complex al obiectului

juridic special care include: obiectul juridic principal constând în relațiile

sociale cu privire la sănătatea persoanei și obiectul juridic secundar care este

format din relațiile sociale cu privire la viața persoanei. Obiectul material al

infracțiunii de vătămare intenționată gravă a integrității corporale sau a

sănătății îl constituie corpul persoanei.

La caz, instanța de apel a reținut că, obiectul material al infracțiunii

este corpul lui Bavin Victor și anume traumatism cranio-cerebral închis,

manifestat prin fractura cu deplasarea osului occipital, contuzie cerebrală

gradul I, care putea fi produsă în timpul și circumstanțele indicate, prezintă

pericol pentru viață și în baza acestui criteriu și se califică ca vătămare gravă.

Latura obiectivă a infracțiunii specificate la art. 151 Cod penal are

următoarea structură: 1) fapta prejudiciabilă care constă în acțiunea sau

inacțiunea de cauzare a vătămării grave a integrității corporale sau a

sănătății; 2) urmările prejudiciabile sub forma vătămării grave a integrității

14

corporale sau a sănătății; 3) legătura de cauzalitate dintre fapta

prejudiciabilă și urmările prejudiciabile.

Instanța de apel a remarcat că, latura obiectivă a infracțiunii, în

prezenta pricină, a fost realizată de către inculpat prin aplicarea loviturilor

cu pumnii și picioarele, iar potrivit concluziilor raportului de expertiză

medico-legală nr.201802D0668 din 05.04.2018, la Babin Victor s-a constatat:

traumatism craniocerebral închis, manifestat prin fractura cu deplasarea

osului occipital, contuzie cerebrală gradul 1, edem a țesuturilor moi și

echimoze la nivelul feței, excoriație la nivelul bărbiei, ce se califică ca leziuni

corporale grave. Latura subiectivă a infracțiunii specificate la art. 151 Cod

penal se caracterizează, în primul rând, prin vinovăție sub formă de intenție

directă sau indirectă. Dacă acțiunile violente au condus la vătămarea

integrității corporale sau a sănătății, iar decesul victimei nu s-a produs din

cauze independente de voința făptuitorului, atunci cele comise vor forma

tentativa de omor (în cazul intenției directe) sau vătămarea intenționată -

gravă, medie sau ușoară - a integrității corporale sau a sănătății (în cazul

intenției indirecte). Subiectul infracțiunii de vătămare intenționată gravă a

integrității corporale sau a sănătății este persoana fizică responsabilă care, la

momentul săvârșirii infracțiunii, a atins vârsta de 14 ani.

În acest context, instanța de apel a reținut că, subiectul infracțiunii, prin

prisma prevederilor art. 21 alin. (2), art. 22 și art. 1331 din Codul penal, în

speță sunt întrunite elementele obligatorii ale componenței infracțiunii, or,

Bularga Mihail la momentul săvârșirii infracțiunii a atins vârsta de 14 ani și

este o persoană responsabilă. Prin urmare, Colegiul penal nu reține alegațiile

apărării cât și a inculpatului privind achitarea, deoarece vinovăția lui

Bularga Mihail în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 al. (1) Cod

penal a fost cert stabilită.

Totodată, instanța de apel a considerat că, versiunea inculpatului

privind nevinovăția sa în comiterea infracțiunii încriminate, reprezentă doar

o strategie de apărare și de eschivare de la răspundere penală, ori în ședința

de judecată s-a dovedit cu certitudine că inculpatul Bularga Mihail este

vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal, și

anume că, la data de 30.12.2017, în jurul orelor 18.05, continuându-și

acțiunile criminale, în timpul maltratării cu pumnii și picioarele pe Babin

Vadim și Babin Victor, i-a cauzat lui Babin Victor Piotr, conform raportului

de expertiză judiciară nr.201802D0668 din data de 05.04.2018, leziuni

corporale grave sub formă de: traumatism cranio-cerebral închis, manifestat

prin fractura cu deplasarea osului occiptal, contuzie cerebrală gradul 1,

edem a țesuturilor moi si echimoze la nivelul feței, excoriație la nivelul

bărbiei.

15

Instanța de apel a reținut că, prima instanță just a apreciat critic

precum că ultimul a acționat în apărarea tatălui său care era lovit de către

părțile vătămate, motiv din care a aplicat o lovitură părții vătămate Babin

Victor, deoarece în ședința de judecată cu certitudine s-a constatat faptul că

părțile vătămate au avut doar o discuție cu tatăl inculpatului neaplicându-i

careva lovituri. Or, nerecunoașterea vinovăției instanța de judecată corect a

apreciat-o ca o metodă de apărare și un drept de a nu se auto incrimina

garantat de art.66 CPP și art.6 CEDO, ținând cont și de faptul că persoana

care pe parcursul procesului penal are calitatea procesuală de inculpat, nu

poate fi urmărită pentru depunerea declarațiilor false sau refuzul de a face

declarații, acțiuni ce nu pot determina soluția de achitarea a acestuia

Instanța de apel a considerat că nici declarațiile martorului Grigoriev

Sani nu pot servi temei pentru achitarea inculpatului, deoarece declarațiile

ultimului au fost combătute în ședința de judecată prin declarațiile părților

vătămate, cât și prin concluziile raportului de expertiză judiciară

nr.201802D0668 din data de 05.04.2018, care vin în contradicție chiar și cu

declarațiile inculpatului, instanța de judecată concluzionând și faptul că,

martorul menționat nu au fost prezent pe toată durata conflictului, ultimul

chiar invocând că inițial s-a aflat la o distanță de aproximativ 100 metri de la

locul incidentului, ulterior s-a apropiat și a efectuat înregistrări video. Astfel,

prin declarațiile sale, ultimul încearcă să minimalizeze acțiunile pe care le-a

întreprins inculpatul și efectele acestora în vederea excluderii caracterului

penal al acțiunilor întreprinse de către inculpat. La fel instanța corect nu a

reținut ca suport probant în apărarea inculpatului și înregistrarea video

prezentată și vizualizată în cadrul cercetării judecătorești de către partea

apărării deoarece în ședința de judecată s-a constatat că înregistrarea video

efectuată pe telefonul mobil de către martorul Grigoriev Sani, este

nepertinentă, în care nu se raportează la fondul cauzei în coroborare cu alte

probe, lăsând dubii asupra obiectivității înregistrărilor.

Instanța de apel a considerat neplauzibil și argumentul apărării,

precum că nu a fost dovedită legătura cauzală dintre fapta inculpatului și

consecințele survenite, pe când în urma acțiunilor infracționale ale lui

Bularga Mihail, conform raportului de expertiză judiciară nr. 201802D0668

din 05.04.2018, la Babin Victor s-a constatat: traumatism cranio-cerebral

închis, manifestat prin fractura cu deplasarea osului occipital, contuzie

cerebrală gradul 1, edem a țesuturilor moi și echimoze la nivelul feței,

excoriație la nivelul bărbiei, ce se califică ca leziuni corporale grave, prin ce

se stabilește legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă și urmările

prejudiciabile.

16

Concomitent, instanța de apel a reținut ca fiind ferme constatările

primei instanțe în partea calificării și încadrării juridice a faptei inculpatului,

care au fost deduse din caracteristicile infracțiunii prevăzute de art.151 Cod

penal, descrise anterior.

Instanța de apel a reținut că, prima instanță s-a expus pe larg asupra

argumentelor invocate de către partea apărării, aplicând legislația pertinentă

speței, cu interpretarea justă a ei, apelul, în situația respectivă, este declarativ

și contravine faptelor cauzei, stabilite și expuse exhaustiv, și analizate

corespunzător de către instanța de apel, conform art.414 Cod de procedură

penală, care se pronunțat argumentat și detaliat asupra lor.

Consecvent, instanța de apel a menționat că reiterarea de către instanța

de apel a alegațiilor primei instanțe în partea contestată de către apelant, în

contextul expus, este inoportună, or, acestea sunt legale și întemeiate.

Cu referire la pedeapsa penală aplicată inculpatului, Bularga Mihail,

pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod Penal al

Republicii Moldova și motivele invocate de avocatul inculpatului în cererea

de apel, instanța de apel verificând legalitatea sentinței primei instanțe în

privința ultimului constată că, la aprecierea măsurii și mărimii pedepsei,

instanța de fond a luat în considerare în deplină măsură caracterul și gradul

de pericol social al infracțiunii săvârșite, de circumstanțele săvârșirii

acesteia, de circumstanțele atenuante.

Instanța de apel constată că, acțiunile inculpatului Bularga Mihail, au

fost încadrate în baza art. 151 alin. (1) Cod Penal pentru care legea penală

prevede pedeapsa sub formă de închisoare de la 5 la 10 ani, iar din

interpretarea sistemică a prevederilor art. 151 alin. (1) Cod Penal și art. 16

alin.(4) Cod Penal infracțiunea incriminată inculpatului se califică ca

infracțiune gravă.

În acest sens, instanța de apel a menționat că reieșind din gravitatea

infracțiunii incriminate, gradul prejudiciabil al faptei săvârșite și persoana

inculpatului Bularga Mihail, lipsa circumstanțelor atenuante și agravante,

instanța a aplicat o pedeapsă echitabilă în raport cu fapta comisă,

considerând întemeiat că în cazul de față este rațional ca inculpatul să

execute real pedeapsa închisorii.

Instanța de apel a respins și solicitarea părții apărării privind atragerea

inculpatului Bularga Mihail la răspundere contravențională referitor la

învinuirea adusă în temeiul art. 349 alin. (11) Cod penal, invocându-se că

acțiunile inculpatului Bularga Mihail constituie contravenția prevăzută de

art. 353 alin. (2) Cod contravențional, adică - ultragierea colaboratorului

organelor de ocrotire a normelor de drept, opunerea de rezistență. Or,

instanța de apel a reținut că potrivit doctrinei juridice, Obiectul juridic

17

special al infracțiunii are un caracter multiplu și anume Obiectul juridic

principal care îl constituie relațiile sociale cu privire la autoritatea de stat,

sub a cărei egidă acționează persoanele cu funcție de răspundere iar obiectul

juridic secundar îl formează relațiile sociale cu privire la integritatea

corporală a persoanei ori integritatea. Obiectul material al infracțiunii, îl

reprezintă corpul victimei. În speță, prin acțiunile inculpatului s-au periclitat

în principal – relațiile sociale cu privire la autoritatea de stat, sub a cărei

egidă acționează persoanele cu funcție de răspundere, iar în plan secundar

– relațiile sociale cu privire la integritatea corporală a persoanei. Victima a

infracțiunii este persoana cu funcție de răspundere.

La caz, instanța de apel a reținut că părțile vătămate sunt persoane cu

funcție de răspundere, Caraman Igor activând în funcție de plutonier-

adjutant al plutonului 1 de carabineri a companiei independente de

carabineri a Brigăzii 1 mobil-operative a DTC, iar Paniș Alexei activând în

funcția de plutonier-major al plutonului 1 de carabineri al companiei

independente de carabineri a Brigăzii 1 mobil-operative a DTC. Latura

obiectivă a infracțiunii constă în fapta prejudiciabilă care se exprimă în

aplicarea violenței nepericuloase pentru viața sau sănătatea persoanei cu

funcție de răspundere, în legătură cu participarea acestei persoane la

prevenirea ori curmarea unei infracțiuni sau a unei fapte antisociale. Latura

subiectivă a infracțiunii se exprimă prin intenție manifestată prin faptul că

inculpatul Bularga Mihail, își dădea seama de caracterul prejudiciabil al

acțiunilor sale, a prevăzut urmările ei prejudiciabile și a dorit în mod

conștient, survenirea acestora. În acest context, se conchide că prin ”violență

nepericuloasă pentru viață sau sănătate”, se înțelege fie cauzarea

intenționată a leziunilor corporale, care nu au drept urmare nici dereglarea

sănătății, nici pierderea capacității de muncă, fie aplicarea intenționată a

loviturilor sau săvârșirea altor acțiuni violente care cauzează o durere fizică,

însă nu creează pericol pentru viața și sănătatea victimei.

De asemenea, instanța de apel a constatat că în acest caz scopul

infracțiunii este unul special și anume: Scopul sistării activității de serviciu

a persoanei cu funcție de răspundere. Scopul schimbării caracterului

activității de serviciu a persoanei cu funcție de răspundere în interesul celui

care amenință sau al altei persoane. În acest context prima instanță just a

statuat că, acțiunile inculpatului de aplicare a violenței nepericuloase pentru

viață sau sănătate față de persoana cu funcție de răspundere în scopul sistării

activității de serviciu cu cauzarea vătămărilor neînsemnate părții vătămate

au fost efectuate cu scopul sistării activității de serviciu, la solicitarea de a

înceta acțiunile nu tocmai legale conform învinuirii aduse

18

Instanța de apel analizând totalitatea probelor prezentate, apreciate

din punct de vedere a pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor,

iar toate în ansamblu – din punct de vedere a coroborării lor, instanța de

judecată constată în afara oricăror dubiu rezonabil că, prin acțiunile sale

intenționate, inculpatul Bularga Mihail, a comis infracțiunea prevăzută la

art.349 alin.(11) Codul penal, manifestată prin – aplicarea violenței

nepericuloase pentru viață sau sănătate față de persoana cu funcție de

răspundere în scopul sistării activității lor de serviciu ori schimbării

caracterului ei în interesul celui care aplică violența.

Instanța de apel a apreciat critic ca fiind declarative declarațiile

inculpatului, precum că nu a lovit părțile vătămate, deoarece acest fapt se

combate întru totul prin probele prezentate și cercetate în ședința de

judecată supuse examinării în ședința instanței de apel care demonstrează

contrariul iar ultimul prin argumentul dat urmărește scopul evitării

răspunderii penale pentru faptele comisă, neprezentând probe în susținerea

celor invocate. Dimpotrivă, în ședința de judecată s-a constatat că inculpatul

Bularga Mihail, fiind în stare de ebrietate și urmare a comportamentului său

agresiv față de carabinierii Caraman Igor și Paniș Alexei, a refuzat de a înceta

acțiunile sale ilegale de opunere de rezistență și ultragiere a carabinierilor

care erau implicați în serviciul de menținere a ordinii publice, fiind în

uniformă de serviciu, fiind necesară intervenția mai multor carabinieri,

pentru a fi transportat la IP Căușeni pentru documentarea cazului.

Instanța de apel a reținut și faptul că, declarațiile inculpatului, date în

cadrul cercetării judecătorești cu privire la nerecunoașterea vinovăției,

contravin declarațiilor părților vătămate Caraman Igor și Paniș Alexei și

martorilor Vrabie Ion și Cojuhari Alexandru, care au fost audiați în ședință

de judecată sub jurământ, aceste depoziții fiind consecutive, consecvente și

uniforme, în coroborare cu alte probe administrate și care sânt confirmate,

care atestă faptul că părților vătămate le-a fost aplicată violența, în scopul

sistării activității de îndeplinire a datoriei obștești, fiind numiți cu cuvinte

necenzurate, înjosindu-le onoarea și demnitatea, după cum a fost stabilit atât

în cadrul urmăririi penale cât și în ședința de judecată.

În acest context, instanța de apel a considerat dovedită în afara oricărui

dubiu vinovăția inculpatului în agresarea fizică a părților vătămate în scopul

sistării activității. Or, drept violență nepericuloasă pentru viața sau

sănătatea persoanei se consideră vătămări neînsemnate sau aplicarea

intenționată de lovituri ori săvârșirea altor acțiuni violente care au provocat

dureri fizice, care au fost comise de inculpat în urma ignorării cerințelor

carabinierilor Caraman Igor și Paniș Alexei de a-i urma la IP Căușeni,

împotrivindu-se și opunând rezistență.

19

Instanța de apel a reținut că declarațiile inculpatului, date la stadia

urmăririi penale, prin care neagă comiterea infracțiunilor incriminate

prevăzute de art. 151 alin. (1) și art. 349 alin. (11) Cod penal, creează dubii

rezonabile sub aspect de veridicitate, iar faptul că inculpatul Bularga Mihail

nu-și recunoaște vinovăția instanța o consideră ca o modalitate de apărare a

sa, îndreptată spre eschivarea de la răspunderea penală, or declarațiile lui

nu coroborează cu alte probe administrate, fiind în contradicție cu acestea.

Instanța de apel a menționat că sancțiunea prevăzută de art.349

alin.(11) Codul Penal, prevede aplicarea pedepsei sub formă de amendă în

mărime de la 850 la 1350 unității convenționale sau cu muncă neremunerată

în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 3

ani, astfel că prima instanță i-a stabilit lui Bularga Mihail o pedeapsă

echitabilă pentru infracțiunea în cauză în limitele stabilite sun formă de

închisoare pe un termen de 1 an, 6 luni închisoare, cu ispășirea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

Cu referire la învinuirile aduse inculpatului Bularga Mihail, în baza

art. 287 alin. (1) și art. 287 alin. (2) lit. a) Cod penal, instanța de apel a

concluzionat că prima instanță just a concluzionat că, acțiunile inculpatului

calificate de acuzare conform prevederilor art. 287 alin. (1) și 287 alin. (2) lit.

a) Cod penal, demonstrează cert că, aceste acțiuni reprezintă nu alt ceva

decât un act de huliganism contravențional și o injurie adusă în adresa

părților vătămate Caraman Igor și Alexei Paniș, atât timp cât în ședința de

judecată s-a demonstrat faptul că, la data de 30.12.2017 ora 18.00 și 02.06.2018

ora 23.30 - 23.50 între părțile vătămate și inculpat a avut loc o singură acțiune

manifestată prin aplicarea violenței, urmată de exprimarea cu cuvinte

necenzurate. La caz, infracțiunea de huliganism incriminată inculpatului nu

a fost urmată de aplicarea violenței față de partea vătămată, aceste acțiuni

au avut loc concomitent în același timp, iar vătămările grave cauzate părții

vătămate Babin Victor nu pot fi reținute la calificare în baza art. 287 Cod

penal, raționament ce este dedus din pedepsele prevăzute de art. 151 alin.

(1) și art. 349 alin. (11 ) Cod penal. Astfel, din materialele cauzei rezultă că,

învinuirile aduse inculpatului Bularga Mihail, în baza art.287 al.(1) și art.287

al.(2) lit. a) Cod penal, se bazează pe următoarele probe: declarațiile părților

vătămate Babin Vadim, Babin Victor, Paniș Alexei, Caraman Igor, precum și

a martorilor audiați în cadrul cercetării judecătorești.

La caz, instanța de apel a reținut că, în conformitate cu art.51 alin.(1)

Cod penal, temeiul real al răspunderii penale îl constituie fapta

prejudiciabilă săvârșită, iar componența infracțiunii, stipulată în legea

penală, reprezintă temeiul juridic al răspunderii penale. În sensul precizării

componenței de infracțiune, legiuitorul a statuat la art.52 Codul penal, că se

20

consideră componență a infracțiunii totalitatea semnelor obiective și

subiective, stabilite de legea penală, ce califică o faptă prejudiciabilă drept

infracțiune concretă. Componența infracțiunii reprezintă baza juridică

pentru calificarea infracțiunii potrivit unui articol concret din prezentul cod.

Prin urmare, se consideră că principala problemă care urmează să fie

constatată este dacă acțiunile inculpatului întrunesc elementele infracțiunii

care i se incriminează. Astfel, conform art.287 Codul penal, reprezintă

huliganism - acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică,

însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de amenințarea cu

aplicarea unei asemenea violențe, de opunerea de rezistență violentă

reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actele

huliganice, precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-

un cinism sau obrăznicie deosebită.

Instanța de apel a reținut că conform doctrinei juridice obiectul juridic

special al infracțiunii de huliganism are un caracter simplu atunci când

această infracțiune se exprimă în acțiuni care, prin conținutul lor, se

deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită. În cazul dat, obiectul

juridic special îl constituie relațiile sociale cu privire la ordinea publică,

apărate împotriva infracțiunii de huliganism. Latura obiectivă a infracțiunii

constă în fapta prejudiciabilă exprimată în acțiunile care încalcă grosolan

ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de

amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, de opunere de rezistență

violentă reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actele

huliganice, ori în acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un

cinism sau obrăznicie deosebită. Ordine publică înseamnă o totalitate de

relații sociale ce asigură o ambianță liniștită de conviețuire în societate, de

inviolabilitate a persoanei și a integrității patrimoniului, precum și

activitatea normală a instituțiilor de stat și publice. Încălcare grosolană a

ordinii publice ce exprimă o vădită lipsă de respect se consideră săvârșirea

unor acțiuni intenționate ce atentează la regulile sociale și morale de

conviețuire, care sunt încălcate într-un mod grosolan și demonstrative de

către violatorul ordinii publice prin necuviință, neobrăzare, comportare

batjocoritoare cu cetățenii, prin înjosire a onoarei și demnității persoanei,

încălcare îndelungată și insistentă a ordinii publice, zădărnicire a

activităților de masă, suspendare temporară a activității normale a

întreprinderilor, instituțiilor, organizațiilor, transportului obștesc etc. Prin

exprimarea unei vădite lipse de respect față de societate se au în vedere

acțiunile evidente ce ating interesele legitime ale unui grup ori chiar ale unei

persoane care se află la locul infracțiunii. Sub obrăznicie deosebită se înțeleg

acțiunile de încălcare grosolană a ordinii publice însoțite de acte de violență

21

asupra persoanei, de distrugere și degradare a bunurilor proprietarului.

Latura subiectivă a infracțiunii de huliganism se caracterizează, în primul

rând, prin intenție directă. Motivele acestei infracțiuni sunt motive

huliganice.

Instanța de apel a constatat că, prima instanță just a stabilit în acțiunile

inculpatului Bularga Mihail, componența tuturor elementelor constitutive

ale infracțiunii și anume obiectul infracțiunii formându-l relațiile sociale cu

privire la ordinea publică, precum și relațiile sociale cu privire la integritatea

corporală, sănătatea și libertatea psihică (morală) a persoanei, în cazul dat al

părților vătămate. Latura obiectivă a infracțiunii de huliganism incriminată

inculpatului s-a realizat prin acțiuni active de încălcare grosolană a ordinii

publice și anume aplicarea violenței asupra părților vătămate în urma la ce

le-au fost cauzate vătămări corporale. În acest context, reiese că fapta

prejudiciabilă examinată cunoaște patru modalități nominative cu caracter

alternativ: 1) acțiunile care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de

aplicarea violenței asupra persoanelor; 2) acțiunile care încalcă grosolan

ordinea publică, însoțite de amenințarea cu aplicarea violenței asupra

persoanelor; 3) acțiunile care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de

opunerea de rezistență violentă reprezentanților autorităților sau altor

persoane care curmă actele huliganice; 4) acțiunile care, prin conținutul lor,

se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită.

Instanța de apel a constatat că, acțiunile inculpatului s-au produs în

public și cu scopul de a atrage atenția acestuia. Acesta s-a exprimat cu

cuvinte necenzurate în adresa părții vătămate, maltratându-l cu pumnii și

picioarele peste diferite părți ale corpului, temei ce a servit înaintarea

învinuirii pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art.151 al.(1) și 349

alin.(11) Codul penal.

În acest context, instanța de apel a respins apelul declarat de către

acuzatorul de stat, deoarece reieșind din conținutul materialelor cauzei se

concluzionează că, acțiunile inculpatului calificate de acuzare conform

prevederilor art.287 al.(1) și 287 al.(2) lit. a) Cod penal, demonstrează cert că,

aceste acțiuni reprezintă nu alt ceva decât un act de huliganism

contravențional și o injurie adusă în adresa părților vătămate Caraman Igor

și Alexei Paniș, atât timp cât în ședința de judecată s-a demonstrat faptul că,

la data de 30.12.2017 0ra 18.00 și 02.06.2018 ora 23.30-23.50 între părțile

vătămate și inculpat a avut loc o singură acțiune manifestată prin aplicarea

violenței, urmată de exprimarea cu cuvinte necenzurate.

Instanța de apel a reiterat că, la caz, infracțiunea de huliganism

încriminată inculpatului nu a fost urmată de aplicarea violenței față de

partea vătămată aceste acțiuni au avut loc concomitent în același timp, iar

22

vătămările grave cauzate părții vătămate Babin Victor nu pot fi reținute la

calificare în baza art.287 Codul penal, raționament ce este dedus din

pedepsele prevăzute de art.151 alin.(1) și 349 alin.(11) Cod penal.

Instanța de apel a atras atenția asupra faptului că, în sensul art. 287

Codul Penal, prin „violență” se are în vedere violența soldată fie cu

vătămarea ușoară a integrității corporale sau a sănătății, fie cu leziuni

corporale care nu presupun nici dereglarea de scurtă durată a sănătății, nici

pierderea neînsemnată și stabilă a capacității de muncă. Este posibil ca

vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății să

reprezinte violența care este aplicată tocmai în legătură cu încălcarea

grosolană a ordinii publice. Or, principiul de neadmitere a sancționării duble

a aceleiași fapte interzice tragerea de două ori la răspundere penală pentru

aceeași faptă. În astfel de cazuri „violența” este desemnată prin sintagma

„aceeași faptă”.

Analizând totalitatea probelor prezentate, apreciate din punct de

vedere a pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate în

ansamblu – din punct de vedere a coroborării lor, Colegiul penal constată că

prin acțiunile sale intenționate, Bularga Mihail de rând cu infracțiunile

prevăzută de art.151 alin.(1) și art. 349 alin.(11) Codul penal, prin faptele

ilegale constatate a comis contravențiile prevăzută la art.354 Codul

contravențional, manifestată prin huliganismul nu prea grav, adică

tulburarea ordinii publice și liniștei persoanelor fizice, acostarea jignitoare

în locuri publice a persoanei fizice.

La determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între

semnele faptelor prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii

prevăzute de norma penală imputată inculpatului Bularga Mihail, instanța

de judecată a reținut că, că învinuirea înaintată de către acuzatorul de stat în

baza art.287 alin.(1) și 287 alin.(2) lit. b) Cod Penal, nu poate fi reținută, or,

învinuirea nu este clară și precisă în comiterea faptei imputate, nefiind

indicat la concret în ce au constat acțiunile intenționate a inculpatului care

au condus la încălcarea grosolană a ordinii publice, însoțite de aplicarea

violenței și care se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, fiind calificate

per ansamblu conform prevederilor art.151 alin.(1), art.287 alin.(1), art.287

alin.(2) și art. 349 alin. (11) Codul Penal.

În speță, actele de huliganism săvârșite de inculpatul Bularga Mihail

se delimitează de vătămarea intenționată a integrității corporale pretins

comisă, de motivele, scopurile și circumstanțele acțiunilor săvârșite.

Vătămarea intenționată a integrității corporale a părților vătămate, nefiind

dovedită în partea soldării cu vătămarea ușoară a sănătății, calificarea

urmând a fi efectuată în temeiul art.354 Cod Contravențional, ca

23

huliganismul nu prea grav. Conform prevederilor art.6 alin.(1) Codul penal,

persoana este supusă răspunderii penale și pedepsei penale numai pentru

fapte săvârșite cu vinovăție.

În baza principiului contradictorialității în procesul penal, principiu

unanim recunoscut și susținut de jurisprudența Curții Europene pentru

Drepturile Omului, sarcina probațiunii în ședințele de judecată în prima

instanță și în instanța de apel îi revine acuzatorului de stat, fiindcă funcția

acuzării este pusă pe seama procurorului. Curtea Europeană pentru

Drepturile Omului, în hotărârea Capean contra Belgiei din 13 ianuarie 2005,

a constatat că, în domeniul penal, problema administrării probelor trebuie

să fie abordată din punctul de vedere al articolului 6§2 și e obligatoriu, inter

alia, ca sarcina de a prezenta probe să-i revină acuzării.

În conformitate cu art.8 alin.(3) și art.389 Codul de procedură penală,

sentința de condamnare se adoptă numai în condițiile în care, în urma

cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a

fost confirmată prin ansamblu de probe exacte, cercetate în instanța de

judecată, când toate versiunile au fost verificate, iar divergențele apărute au

fost lichidate și apreciate corespunzător.

În acest context, instanța de apel a reținut că pe parcursul judecării

cauzei nu sa demonstrat că faptele incriminate inculpatului Bularga Mihail,

întrunesc elementele infracțiunilor de huliganism prevăzute de art.287 al.(1)

și art.287 al.(2) lit. a) Codul penal, fapt pentru care califică acțiunile

inculpatului în baza art.354 Codul contravențional, după semnele

calificative - huliganismul nu prea grav, manifestat prin acțiuni care tulbură

ordinea publică și liniștea persoanei fizice. În conformitate cu art.332 alin.(2)

Codul de procedură penală, în cazul în care fapta persoanei constituie o

contravenție administrativă, instanța încetează procesul penal și,

concomitent, soluționează cauza conform prevederilor Codului

contravențional al Republicii Moldova.

În conformitate cu prevederile art.458 Codul Contravențional,

examinând cauza contravențională, instanța de judecată este obligată să

determine: caracterul veridic al contravenției imputate; existența cauzelor

care înlătură caracterul contravențional al faptei; vinovăția persoanei în a

cărei privință a fost pornit procesul contravențional; existența

circumstanțelor atenuante și/sau agravante; necesitatea sancționării și, după

caz, caracterul sancțiunii contravenționale; alte aspecte importante pentru

soluționarea justă a cauzei. În conformitate cu art. 30 alin.(2) Codul

Contravențional, stabilește că, termenul general de prescripție a răspunderii

contravenționale este de un an iar conform prevederilor art.441 alin.(1) lit. b)

Codul Contravențional, procesul contravențional pornit încetează dacă se

24

constată vreunul din temeiurile prevăzute la art.3 alin.(3), art.4 alin.(3),

art.20–31 Cod Contravențional.

Astfel, cu toate că inculpatul Bularga Mihail, nu recunoaște învinuirile

aduse în comiterea faptelor imputate, prevăzute la art.354 Codul

contravențional, instanța de apel a concluzionat că vinovăția ultimului se

probează, cu certitudine, prin declarațiile însuși a inculpatului părților

vătămate și martorilor audiați în cadrul ședinței de judecată, care instanța

de judecată le apreciază pertinente, concludente, utile și coroborează între

ele și demonstrează cu certitudine vina lui Bularga Mihail anume în

comiterea contravențiilor prevăzute la art.354 Codul contravențional și nu a

infracțiunilor prevăzute de art.287 alin.(1) și 287 alin.(2) lit. a) Codul penal,

în concurs cu infracțiunile prevăzută de art.151 alin.(1) și 349 alin.(11) Codul

penal.

Raportând normele legale indicate la circumstanțele acuzațiilor aduse

inculpatului, instanța de apel a reținut că prima instanță just a constatat că

fapta contravențională prevăzută de art.354 Codul contravențional, a fost

comisă de inculpat.

Instanța de apel a relevat că, până la momentul actual, termenul

prescripției tragerii la răspundere contravențională a expirat, astfel că

procesul contravențional urmează a fi încetat pe aceste temeiuri.

Instanța de apel a menționat că în acțiunile inculpatului sunt prezente

semnele constitutive ale infracțiunilor imputate, iar nerecunoașterea

vinovăției de către Bularga Mihail în comiterea infracțiunilor încriminate, nu

poate servi temei de achitare, de vreme ce în cursul judecării cauzei au fost

administrate suficiente probe care confirmă cu certitudine vinovăția

inculpaților în comiterea infracțiunii nominalizate și este apreciată de către

instanța drept o modalitate de exercitare a dreptului la apărare, urmărind

scopul evitării răspunderii penale.

În continuare, instanța de apel a considerat neîntemeiat argumentul

apelantului, precum că inculpatul Bularga Mihail a acționat în apărarea

tatălui său care era lovit de către partea vătămată, or potrivit art.35 al

Codului penal sunt prevăzute cauzele care înlătură caracterul penal al faptei,

printre acestea regăsindu-se și legitima apărare, temei pentru instituirea

ultimei, servind atât lipsa caracterului prejudiciabil, fapta prezentându-se ca

o activitate social-utilă, cât și lipsa de vinovăție, căci făptuitorul nu

acționează cu voință liberă, ci constrâns de necesitatea apărării valorilor

sociale amenințate grav prin atac periculos.

Instanța de apel a specificat că, conform alin.(2) al art.36 Cod penal,

este în stare de legitimă apărare persoana care săvârșește fapta pentru a

respinge un atac direct, imediat, material și real, îndreptat împotriva sa, a

25

altei persoane sau împotriva unui interes public și care pune în pericol grav

persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public. În acest context, se

impune a menționa că o altă condiție implicită a apărării legitime perfecte

impune proporționalitatea apărării în raport cu gravitatea pericolului și cu

împrejurările în care s-a produs atacul ori în condițiile în care s-au depășit

limitele acestei proporționalități. Așa dar, în cazul dat argumentul invocat

de apărare (adică legitima apărare nu mai are un caracter perfect),

încadrându-se în depășirea stării prevăzute la alin.(2) al art.36 Cod penal,

astfel legitima apărare este invocată în apel fără a fi confirmată prin probe

veridice.

Instanța de apel a menționat faptul că, concluziile primei instanțe sunt

motivate și argumentate din punct de vedere al temeiniciei și legalității, sub

aspectul că, vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunilor imputate a fost

dovedită în cadrul procesului penal, astfel faptele acestuia, reținute prin

sentință, întrunesc elementele infracțiunilor imputate. În jurisprudența

Curții Europene există standardul „dincolo de orice îndoială rezonabilă”

care presupune că, pentru a putea fi pronunțată o soluție de condamnare,

acuzația trebuie dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă. Existența

unor probe dincolo de orice îndoială rezonabilă constituie o componență

esențială a dreptului la un proces echitabil și instituie în sarcina acuzării

obligația de a proba toate elementele vinovăției de o manieră aptă să înlăture

dubiu. Astfel, la caz instanța de apel a menționat că, vinovăția inculpatului

s-a adeverit dincolo de orice îndoială rezonabilă.

De asemenea, instanța de apel nu are temei de a interveni în sentința

primei instanțe nici în partea stabilirii întinderii pedepsei inculpatului or, la

stabilirea categoriei și măsurii de pedeapsă inculpatului, s-a ținut cont de

toate circumstanțele reale și personale privind individualizarea pedepsei,

acestuia aplicându-i-se o pedeapsă corectă, echitabilă și legală.

Instanța de apel a notat că prima instanță la adoptarea sentinței și

anume la individualizarea pedepsei penale, a respectat prevederile art. 96,

art. 385 alin. (1) și art. 394 alin. (1) și alin. (2) Cod de procedură penală,

conform cărora instanța este obligată să indice în partea descriptivă a

sentinței/deciziei care sânt circumstanțele care atenuează sau agravează

răspunderea inculpatului, datele care caracterizează persoana inculpatului,

precum și motivele soluției adoptate referitoare la stabilirea pedepsei sau la

liberarea de pedeapsă penală.

Astfel, privitor la numirea pedepsei penale, instanța de apel a conchis

că prima instanță la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, corect a

aplicat prevederile legale, și, în conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod

penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia,

26

de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării

și reeducării vinovatului.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de apel a ținut

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana

celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Instanțele

de judecată trebuie să studieze multilateral, în deplină măsură și obiectiv,

toate circumstanțele și datele care caracterizează atât negativ, cât și pozitiv

persoana inculpatului și care au o importanță esențială pentru stabilirea

categoriei și mărimii pedepsei.

Instanța de apel a reținut că, orice persoană are dreptul la judecarea în

mod echitabil în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de

către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî

fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil fie asupra

temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa.

Totodată, instanța de apel a menționat că pedeapsa este echitabilă și

atunci când este capabilă de a contribui la realizarea altor scopuri ale

pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii

de noi infracțiuni atât de către condamnat, precum, și de alte persoane. Ori,

practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea aspră generează apariția

unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt

ce poate duce la consecințe contrara scopului urmărit. De asemenea, o

pedeapsă prea blândă generează dispreț față de ea și nu este suficientă nici

pentru corectarea infractorului și nici pentru prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni.

Instanța de apel a remarcat că principalele elemente de care

judecătorul (sau completul de judecată), trebuie să țină seama de fiecare dată

când soluționează cauza penală și când alege categoria de pedeapsă conform

normelor generale prevăzute în art.62-71 Cod penal, sunt termenul și

mărimea acesteia conform limitelor fixate în articolul respectiv al Părții

speciale a Codului penal. Aceste criterii generale și speciale privind

individualizarea pedepsei, s-au valorificat anume în această ordine, fiindu-i

stabilit inculpatului termenele de pedeapsă prevăzute de sancțiunea art. 151

alin.(1) Cod penal și art. 349 alin. (11) Cod penal, cu aplicarea prevederilor

art. 84 alin. (1) Cod penal, în cuantumul nominalizat în dispozitivul

sentinței. Față de lucrul judecat de primă instanță, se constată motivarea

amplă și temeinică a sentinței pronunțate cu privire la procesul de evaluare

și apreciere a probelor prezentate de părți în raport cu fapta incriminată prin

27

rechizitoriu inculpatului, astfel fiind în corespundere cu exigențele

articolului 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale.

- avocatul Hamureac Oxana în numele inculpatului Bularga Mihail,

prin care invocând ca temei pentru recurs ordinar prevederile art. 427

alin.(1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, a solicitat casarea totală a

deciziei, cu remiterea cauzei la rejudecare;

- inculpatul Bularga Mihail, prin care invocând ca temei pentru recurs

ordinar prevederile art. 427 alin.(1) pct. 2), 6) Cod de procedură penală, a

solicitat repunerea în termenul de declarare a recursului ordinar, casarea

deciziei și sentinței și pronunțarea unei noi decizii privind remiterea cauzei

la rejudecare.

5.1. În motivarea recursului ordinar, Hamureac Oxana în numele

inculpatului Bularga Mihail a menționat că:

- în decizia instanței de apel lipsește aprecierea amplă a probatoriului

administrat prin prisma argumentelor apelantului părții apărării;

- atât prima instanță cât și instanța de apel nu au luat în considerație

motivele invocate de către apărare și probele prezentate în învinuirea lui

Bularga Mihail în comiterea infracțiunii prevăzute de art.151 alin.(1) Cod

penal, și astfel condamnarea inculpatului s-a bazat integral pe declarațiile

părților vătămate Babin Vadim, Babin Victor și Babin Maria mama părților

vătămate și a raportului de expertiză judiciară nr.201802D0668 din

05.04.2018;

- proba video care a fost cercetată în ședința de judecată care include

trei fragmente video înregistrate cu telefonul mobil de către martorul

Grigorev Sani care a fost prezent la fața locului, a confirmat că înregistrările

au fost făcute de el cu propriul telefon mobil confirmă cele invocate de către

inculpat;

- din imaginile video cercetae de către prima instanță este observat

momentul când este lovit Bularga Mihail – tatăl inculpatului, cu pumnul în

față de către Babin Victor;

- referitor la leziunile corporale grave provocate lui Babin Victor,

poziția instanței a fost combătută prin probe pertinente care au demonstrat

nevinovăția inculpatului Bularga Mihail și anume din înregistrările video

prezentate este vizibil cum alte persoane aplică lovituri cu mâinile și

picioarele lui Babin Victor;

- au fost ignorate declarațiile martorului Grigoriev Sani;

- înregistrările video, declarațiile martorului și declarațiile inculpatului

sunt probe care coroborează între ele, respectiv este confirmată poziția

28

inculpatului precum că dânsul la data de 30 decembrie 2017 nu a maltratat

cu pumnii și picioarele părțile vătămate;

- instanțele au luat poziția acuzării la baza deciziei de condamnare prin

ce au ignorat prevederile art. 6 paragraful 1 CEDO.

5.2. În motivarea recursului ordinar, inculpatul a menționat că:

- instanța de judecată nu a fost compusă conform legii;

- instanța de apel a încălcat dreptul la apărare;

- instanța de apel nu a explicat prin declarațiile căror părți vătămate și

a martorilor se combat declarațiile martorului Grigoriev Sani și ce au

declarat acești martori;

- instanța de apel și prima instanță trebuiau să acorde mai mare atenție

afirmațiilor despre maltratarea lui Babin Victor de către alte persoane

întrucât împrejurarea aceasta este una foarte importanță pentru stabilirea

vinovăției în baza art. 151 alin.(1) Cod penal.

procuror, prin care a solicitat dispunerea inadmisibilității recursurilor ca

fiind vădit neîntemeiate.

declarate, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează

inadmisibilitatea acestora din următoarele considerente:

7.1. Referitor la recursul ordinar declarat de către inculpatul Bularga Mihail.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel. Însă, conform art. 422 Cod de procedură penală,

termenul de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

Potrivit art. 231 alin. (3) Cod de procedură penală, la calcularea

termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care începe să curgă termenul,

nici ziua în care acesta se împlinește.

În corespundere cu art. 418 alin. (1), 338 alin. (2)-(4), 340 alin. (1) Cod

de procedură penală, instanța de apel pronunță public dispozitivul hotărârii,

fapt despre care se consemnează în procesul-verbal. Hotărârea motivată se

pronunță la fel public, în termen de până la 30 de zile. Copia de pe hotărârea

motivată se înmânează participanților prezenți la ședința de judecată.

Participanților care nu s-au prezentat în ședința de judecată li se expediază,

în termen de 3 zile, copia de pe hotărârea motivată.

Sub acest aspect se atestă că, potrivit materialelor dosarului,

dispozitivul deciziei adoptate de către instanța de apel a fost pronunțat la

data 22 octombrie 2020, în prezența procurorului, inculpatului și avocatului

acestuia, fapt confirmat prin procesul-verbal al ședinței de judecată în

instanța de apel și dispozitivul deciziei adoptate (f.d.134-35, 139, vol. III), din

29

care rezultă că aceștia au fost înștiințați despre ziua și ora pronunțării

deciziei integrale și anume pentru data de 19 noiembrie 2020, ora 14:00.

Din procesul-verbal al ședinței de judecată în instanța de apel (f.d.138,

vol. III) se constată că, la data stabilită, în prezența procurorului și a

avocatului inculpatului, a fost pronunțat dispozitivul deciziei motivate,

fiindu-le înmânată părților prezente copia deciziei motivate(f.d.178, vol. III),

celorlalți participanți fiindu-le expediată prin intermediul oficiului poștal.

Tot din materialele dosarului se constată că copia deciziei motivate, a

fost expediată părții vătămate și inculpatului fapt confirmat prin scrisoarea

de expediere(f.d.179, vol. III).

Deci, decizia atacată a fost pronunțată în condițiile legii la 19 noiembrie

2020, ședință despre care inculpatul Bularga Mihail a cunoscut, fiindu-i

cunoscută și soluția pe caz.

Colegiul menționează că, inculpatul a declarat recurs ordinar

împotriva hotărârii judecătorești adoptate la caz, la data de 11 ianuarie 2021,

fapt confirmat prin ștampila oficiului poștal aplicată pe plic, adică peste

termenul prevăzut de lege, termenul scadent fiind data de 19 decembrie

2020.

Așadar, în cauza deferită judecării Colegiul penal specifică faptul că

pentru inculpat termenul de atac prevăzut de art. 422 Cod de procedură

penală, se calculează începând cu data de 20 noiembrie 2020, adică a doua zi

după pronunțarea deciziei, ținând cont de dispozițiile art. 231 alin. (3), (5)

Cod de procedură penală și expiră la sfârșitul zilei de 19 decembrie 2020.

Prin urmare, recursul inculpatului Bularga Mihail declarat la 11

ianuarie 2021, nu se încadrează în termenul limită prevăzut de art. 422 Cod

de procedură penală.

La acest capitol este de menționat că art. 422 Cod de procedură penală,

nu prevede repunerea în termen a recursului ordinar, nici o altă procedură

legală de a calcula termenul de recurs decât de la data pronunțării deciziei

motivate, iar art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală prescrie expres că în

cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un

anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului

procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

Prin urmare, durata termenului de recurs este stabilită prin lege.

Acest termen nu poate fi prelungit sau scurtat de instanța de judecată. El este

absolut și are un caracter imperativ, în sensul că depășirea lui atrage

decăderea din dreptul de a exercita calea de atac.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată

că acesta este declarat peste termen.

30

Astfel, odată ce recursul ordinar al inculpatului Bularga Mihail este

declarat peste termen, urmează a fi dispusă inadmisibilitatea acestuia.

7.2. Referitor la recursul ordinar declarat de către avocatul Hamureac Oxana

în numele inculpatului Bularga Mihail.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera

de consiliu, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul

în care constată că este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel. Astfel, instanța de recurs verifică dacă s-a

aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste

fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și/sau

material. Prin urmare, recursul este declarat inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat, atunci când titularul acestuia invocă temeiuri care în mod

evident nu sunt subsecvente circumstanțelor cauzei sau când argumentele

formulate de recurent nu au un fundament juridic.

Potrivit textului recursului declarat de către avocat, acesta invocă de

drept temeiurile de casare prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de

procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel, în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția, precum și nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Cu referire la temeiul pentru recurs prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, Colegiul penal, analizând conținutul recursului

declarat în raport cu decizia atacată, conchide că temeiul invocat, nu și-a

găsit confirmare dat fiind faptul că instanța de apel la examinarea cauzei a

respectat prevederile art. art. 414 alin.(1) și 417 alin. (8) Cod de procedură

penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat atât asupra tuturor motivelor

invocate în apelurile declarate, cât și a argumentelor primei instanțe ce a

concluzionat aplicarea unei pedepse sub formă de închisoarea pe un termen

de 6 ani, decizia atacată cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția.

În această ordine de idei, Colegiul penal notează că potrivit art. 414

alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror

probe noi prezentate instanței de apel.

31

Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele

adoptării soluției date.

Verificând hotărârea atacată, Colegiul apreciază că aceasta cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, în sensul că argumentele pe care

instanța de apel le-a expus în partea descriptivă a deciziei, echivalează cu o

motivare conformă rigorilor și exigențelor impuse de art. 6 CEDO.

Așadar, instanța de recurs în prezenta speță nu acceptă criticile

recurentului, precum că hotărârea instanței de apel este una nemotivată și

ilegală, deoarece nu au fost luate în considerație probele prezentate de către

partea apărării.

Lecturând textul deciziei instanței de apel, Colegiul penal constată că

aceasta a fost emisă cu respectarea cerințelor art. 414 Cod de procedură

penală. Astfel, instanța de apel, judecând cauza a verificat legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,

prin citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal.

Instanța de apel și-a motivat hotărârea prin analiza și sinteza actelor și

lucrărilor dosarului. Instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării

judecătorești, a expus situația de fapt reținută în cauză și a concluzionat

justificat de a respinge apelurile procurorului și avocatului Chizilov Roman

în numele inculpatului Bularga Mihail, ca fiind nefondate, cu menținerea

sentinței primei instanțe fără modificări.

Prin urmare, contrar celor invocate de către recurent, Colegiul penal

verificând suplimentar lucrările dosarului, remarcă că judecând apelurile

instanța a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, a cercetat

materialele dosarului, adoptând în consecință o soluție corectă.

Tot la acest capitol, instanța de recurs reține că, așa cum rezultă din

textul deciziei atacate, instanța de apel s-a expus asupra tuturor motivelor

esențiale invocate în cererile de apel, motivându-și decizia în conformitate

cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, respectiv

hotărârea cuprinde temeiurile de fapt și de drept ce au dus, la caz, la

respingerea apelurilor declarate ca fiind nefondate, cu menținerea sentinței

primei instanțe, precum a fost expus mai sus în pct. 4 al prezentei decizii.

Instanța de recurs remarcă faptul că, deși recurentul a invocat temeiul

de casare prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în

partea motivată a recursului nu au desfășurat pretinsele încălcări, motivarea

reducându-se mai mult la o simplă enumerare a unor probe, care în opinia

apărării au fost apreciate eronat.

32

În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept

invocate de recurent prin prisma temeiului de casare prevăzut la art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, deoarece soluția adoptată de către

instanța de apel este legală, întemeiată și motivată.

Cu referire la incidența în speță a temeiului prevăzut la art. 427 alin.

(1) pct. 8) Cod de procedură penală, invocată de avocatul Hamureac Oxana,

Colegiul penal lecturând lucrările cauzei nu a constatat careva erori comise

de către instanța de apel prin prisma respectivului temei.

De remarcat este, că acest temei pentru recurs este aplicabil atunci când

nu a fost stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale

infracțiunii, nici mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat

elementele infracțiunii, ori când nu au fost stabilite faptele care invocă

circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.

Astfel, din textul recursului rezultă, că în viziunea recurentului

probele administrate nu confirmă vina lui Bularga Mihail în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal, astfel instanța de apel

la condamnat pe baza presupunerilor și nu a luat în considerație probele

prezentate de către partea apărării.

Reieșind din materialele dosarului se constată, că inculpatul a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 151 alin. (1) Cod penal după

semnele calificative: vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a

sănătății, care este periculoasă pentru viață.

În prezenta speță, instanța de recurs consideră, că instanța de apel

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv

cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, astfel just

ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului Bularga Mihail în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal.

Conform art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a

infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între

semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii,

prevăzute de norma penală.

Colegiul atestă că, în prezenta speță autorul recursului își exprimă

dezacordul cu prezența în acțiunile inculpatului Bularga Mihail a

elementelor infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal, invocând

că instanțele de fond nu au dat apreciere probelor video prezentate, unde

este vizibil cum alte persoane aplică lovituri cu mâinile și picioarele lui Babin

Victor.

Opozant criticilor invocate de recurent la acest capitol, precum că în

acțiunile inculpatului nu se regăsesc elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 151 alin.(1) Cod penal, Colegiul penal menționează, că

33

instanța de apel a descris clar constatarea vinovăției inculpatului, care a fost

probată integral prin mijloacele de probă prezentate de către procuror care

au fost apreciate de instanță ca fiind pertinente, concludente, utile și

veridice, coroborează între ele, acestea fiind cercetate în ședința judiciară a

instanței de apel, consemnate în procesul verbal și analizate de către instanța

de apel în motivarea soluției adoptate.

La acest capitol, Colegiul reține că, instanța de apel corect a

concluzionat suficiența probatoriului privind calificarea infracțiunii

inculpatului Bularga Mihail conform art. 151 alin. (1) Cod penal.

Față de lucrul judecat, Colegiul penal constată motivarea amplă și

temeinică a soluției emise prin prisma procesului de evaluare și apreciere a

probelor prezentate de părți în raport cu faptele reținute în sarcina

inculpatului Bularga Mihail, astfel Colegiul penal conchide asupra faptului

că hotărârea atacată este în corespundere cu exigențele art. 6 din Convenția

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Instanța de recurs rezumă că, argumentele invocate de recurent prin

prisma pct. 8) alin.(1) art. 427 Cod de procedură penală, nu și-au găsit

confirmare la examinarea recursului ordinar și ca urmare acestea nu sunt

suficiente pentru a constitui erori procesuale ce ar putea influența

autenticitatea concluziilor instanței de apel.

Ținând cont de cele menționate, Colegiul penal conchide că conținutul

deciziei corespunde prevederilor legale sus menționate fiind oferite

răspunsuri la toate motivele relevante invocate în cererile de apel în raport

cu motivarea soluției primei instanțe.

În aceste condiții, Colegiul penal consideră că, în prezenta speță nu s-

au reținut careva erori de drept, ce ar servi drept temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate.

Astfel, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe

aspectele contestate, nu se identifică, or instanța de apel s-a expus în decizia

sa detaliat și argumentat asupra fiecărei chestiuni esențiale invocate în

apelurile declarate, iar motivarea din decizia acesteia, în virtutea

corectitudinii ei și pentru a evita repetări inutile, instanța de recurs ordinar

o acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența

CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din

16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își

motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns

detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994,

pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță

34

internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie

prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Față de cele ce preced, Colegiul penal atestă că instanța de apel la

judecarea cauzei nu a comis erori de drept, care ar impune casarea deciziei

adoptate, fapt ce impune dispunerea inadmisibilității recursului ordinar

declarat la caz, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul

Bularga Mihail, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 22 octombrie 2020, în cauza penală în privința lui Bularga

Mihail XXXXX, ca fiind declarat peste termen.

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Hamureac Oxana în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 22 octombrie 2020, în cauza penală în

privința lui Bularga Mihail XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 29 iunie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

35