1ra-298/2021 — art.217 alin.4, lit. b CP

1ra-298/2021 — art.217 alin.4, lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-298/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

07 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Djulieta Devder,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 iulie

2020, în cauza penală în privința lui,

Pavlov Sveatoslav xxxxxxx, născut la

xxxxxxxxx, originar și domiciliat în mun.

Chișinău, str. xxxxxxxx.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 23.04.2019 – 30.05.2019;

Instanța de apel: 26.07.2019 – 21.07.2020;

Instanța de recurs: 14.10.2020 –07.04.2021.

A C O N S T A T A T :

Pavlov Sveatoslav, a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal și în baza acestei Legi cu

aplicarea art. 3641 Cod de procedură penală, i-a fost stabilită pedeapsa -

1(un) an închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita activități legate de

circulația legală a substanțelor medicamentoase pe un termen de 2 (doi)

ani.

În temeiul art. 90 Cod penal pedeapsa stabilită lui Pavlov Sveatoslav

de 1 (un) an închisoare, a fost suspendată condiționat pe un termen de

probă de 2 (doi) ani.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

A fost încasat de la Pavlov Sveatoslav în beneficiul statului suma de

1680(o mie șase sute optzeci) lei, cheltuieli judiciare.

Cauza penală a fost examinată în baza probelor administrate la faza de

urmărire penală în baza art.3641 Cod de procedură penală.

1

reținut că, Pavlov Sveatoslav, la data de 03 martie 2019, urmărind scopul

păstrării ilegale a analogilor drogurilor, dându-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și dorind în mod

conștient survenirea acestora, acționând cu intenție directă îndreptată la

atingerea scopului său, a procurat în circumstanțe necunoscute organului

de urmărire penală un pachețel din hârtie cu substanța stupefiantă în

proporții deosebit de mari pentru consum propriu pe care l-a păstrat,

aproximativ până la orele 17:50, atunci când după ce a consumat o parte

din ea, folosind un obiect confecționat artizanal dintr-o folie de staniol, a

fost depistat de către angajații DTC care patrulau pe str. xxxxxxx,

intersecție cu str. xxxxxxxx, mun. Chișinău.

Pavlov Sveatoslav având un comportament suspect, a fost condus de

către angajații DTC la IP Buiucani, mun. Chișinău, situat pe str. Calea

Ieșilor 12, unde de la Pavlov Sveatoslav a fost ridicat o folie de staniol

confecționată pentru consumul drogurilor, arsă la capăt și un pachețel din

hârtie în care se afla o masă vegetală mărunțită de culoare galbenă.

Conform concluziei raportului de constatare tehnico-științifică nr.34/12/l-R-

853 din 18.03.2019, s-a stabilit că, masa vegetală, uscată, mărunțită, de

culoare gălbui-cafenie, cu miros specific din interiorul pachetului din hârtie

de culoare albă, ce se afla în pachetul de la țigări „Rothmans”, ridicată la

data de 03.03.2019, de la Pavlov Sveatoslav, reprezintă produs etnobotanic

care conține cannabinoidul sintetic MDMB(N)-2201. Masa produsului

etnobotanic ce conține cannabinoidul sintetic MDMB(N)-2201 constituie

0.91g. Depunerile de substanță cafenie de pe suprafața foliei de staniol,

ridicată în aceleași circumstanțe, conțin cannabinoidul sintetic MDMB(N)-

2201 constituie 6.035gr.

Potrivit scrisorii parvenite de la IMSP Dispensarul Republican de

Narcologie nr.01/-12/632 din 18.04.2017, înregistrate în cancelaria CT-C și

EJ al IGP MAI al RM, la 20.07.2014, cu nr.569, menționate în același raport

de constatare, substanța MDMB(N)- 2201 este analog al substanței AB-

PINACA-CHM, care este inclusă în Tabelul 1. „Substanțe stupefiante și

substanțele psihotrope neutilizate în scopuri medicale”, Lista nr.2.

„Substanțe psihotrope”, aprobată prin Hotărârea Guvernului Republici:

Moldova nr.1088 din 05.10.2004.

Conform pct.193 a Hotărârii Guvernului nr.79 din 23.01.2006, „Cu

privire la Lista substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin

astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora”,

AB-PINACA-CHM de la 0.25gr, constituie proporții deosebit de mari.” (f.

d. 92-93).

Prima instanță a calificat fapta constatată în baza art. 217 alin.(4) lit. b)

2

Cod penal - săvârșirea infracțiunii și anume păstrarea analogilor

drogurilor, fără scop de înstrăinare, în proporții deosebit de mari.

Procuratura municipiului Chișinău, oficiul Buiucani, Zamă Sergiu prin care

a solicitat casarea sentinței în partea individualizării pedepsei penale,

rejudecarea cauzei penale conform ordinii stabilite pentru prima instanță,

cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care lui Pavlov Sveatoslav,

recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4)

lit. b) Cod Penal, și în conformitate cu prevederile art. 3641 alin.(8) Cod de

procedură penală, să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe

un termen de 1 an, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis,

cu privarea de dreptul de a ocupa sau exercita activități legate de

gestionarea substanțelor narcotice, etnobotanicelor și analogilor acestora,

pe un termen de 5 ani.

3.1 În susținerea apelului, procurorul a invocat că:

- în cadrul cercetării judecătorești nu au fost stabilite careva motive

care ar concluziona că nu este rațional ca inculpatul Pavlov Sveatoslav să

nu execute pedeapsa cu închisoarea prevăzută de lege și solicitată de

acuzare pentru fapta săvîrșită;

- consideră că pedeapsa stabilită inculpatului Pavlov Sveatoslav cu

suspendare condiționată a executării pedepsei, pentru infracțiunea

prevăzută de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, care este o infracțiune din

categoria celor grave, este prea blîndă și contrar prevederilor art. 61 Cod

penal, nu-și va atinge scopul de corectare a condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui cit și din partea

altor persoane;

- în cadrul ședinței de judecată nu au fost constatate careva

circumstanțe excepționale, legate de scopul și motivele faptei, de rolul

inculpatului la comiterea infracțiunii ce ar permite aplicarea unei pedepse

cu suspendare condiționată prevăzute de legea penală pentru fapta dată;

- pedeapsa stabilită de instanța de judecată, nu va asigura atingerea

scopului pedepsei, din aceste considerente sentința în partea pedepsei

aplicate urmează a fi casată.

2020, a fost respins, ca fiind nefondat, apelul declarat de procurorul în

Procuratura municipiului Chișinău, oficiul Buiucani, Zamă Sergiu, și

menținută sentința.

4.1 Instanța de apel a statuat că: la soluționarea chestiunii cu privire la

pedeapsa stabilită inculpatului, prima instanță a acordat deplină eficiență

prevederilor articolelor 7, 61, 75 și 90 Cod penal și celor din articolul 3641

3

alin. (8) Cod de procedură penală, astfel fiind aplicată în limitele legii.

Instanța de apel a menționat că, cauza a fost judecată în baza probelor

administrate în faza urmăririi penale și, potrivit articolului 3641 alin. (8)

Cod de procedură penală, inculpatul a beneficiat de reducerea cu 1/3 a

limitelor de pedepse prevăzute de sancțiunea normei penale în baza căreia

a fost condamnat. Inculpatul anterior nu a fost condamnat, este angajat în

câmpul muncii, a recunoscut vina și se căiește de cele comise, în

conformitate cu prevederile articolului 16 alin. (4) Cod penal, infracțiunea

săvârșită se clasifică ca fiind gravă, circumstanțe agravante nu s-au stabilit.

Instanța de apel a menționat că, sentința cuprinde datele privind

persoana inculpatului, gravitatea infracțiunii săvârșite și circumstanțele

care influențează asupra pedepsei, fiind luate în considerație la stabilirea

categoriei și măsurii de pedeapsă, astfel prima instanță corect a

concluzionat, că atingerea scopului pedepsei se v-a asigura prin aplicarea

închisorii cu suspendarea condiționată a executării pedepsei inculpatului

pe termenul de probațiune fixat, cu privarea de dreptul de a ocupa sau de a

exercita funcții legate de circuitul substanțelor narcotice, psihotrope sau a

analogilor lor.

Chestiunea cu privire la cheltuielile judiciare, a fost soluționată în

conformitate cu prevederile articolelor 227 și 229 Cod de procedură penală.

În context, instanța de apel a considerat corectă rezolvată și

chestiunea cu privire la corpurile delicte, soluție dată este în conformitate

cu prevederilor articolului 162 Cod de procedură penală.

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău Popov Oleg, prin

care invocând incidența pct. 10 a dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, a solicitat casarea parțială a deciziei în partea pedepsei

numite ultimului și dispunerea rejudecării cauzei penale în instanța de apel

în alt complet de judecată.

5.1 În susținerea recursului procurorul a invocat că:

- instanța de apel în mod eronat a interpretat și aplicat pe caz

prevederile art. 75 Cod penal și la alegerea și aplicarea pedepsei numite lui

Pavlov Sveatoslav nu a ținut cont de circumstanțele prezentei cauze penale,

modul în care a fost comisă infracțiunea prin impactul acesteia asupra

întregii societăți;

- consideră că instanța de apel, constatând cele mai sus expuse,

a constatat în mod eronat oportunitatea diminuării pedepsei aplicate spre

minimul sancțiunii, care va asigura atingerea scopurilor prevăzute de art.

61 Cod penal;

- instanțele de judecată au neglijat cu vehemență rolul punitiv al

4

statului în asigurarea drepturilor și libertăților cetățenilor, inclusiv

și acel drept la viață și sănătate, or anume statul are acel rol primordial de a

întreprinde toate măsurile legale în vederea asigurării echității sociale și

prevenirea săvârșirii de fapte ilicite. Or, ultima perioadă de timp, pe

teritoriul Republicii Moldova se atestă o majorare a infracțiunilor de genul

celei comise de Pavlov Sveatoslav, iar în situația în care instanțele de

judecată nu vor întreprinde măsuri pozitive în contracararea acestui

fenomen, se va dovedit ineficiența atât a institutului pedepsei penale și a

procesului penal în sine;

- instanțele de judecată au negat inclusiv și acel scop prevăzut de

dispoziția art. 61 Cod penal de restabilire a echității sociale și de prevenire

a săvârșirii de noi infracțiuni, or în cazul de față, prin acea pedeapsa

nemotivat de blîndă numită inculpatului Pavlov Sveatoslav, se dovedește

insuficiența măsurilor întreprinse de stat în apărarea cetățenilor săi;

- instanța de apel, diminuând pedeapsa numită lui Pavlov Sveatoslav

nu a ținut cont de coraportul circumstanțelor atenuante (care lipsesc pe

caz) și celor agravante stabilite, precum și de faptul că pedeapsă redusă

pînă la minimul prevăzut de sancțiune se consideră echitabilă atunci cînd

s-au constatat un cumul de circumstanțe atenuante din cele enumerate la

art. 76 Cod penal,

- consideră că pe parcursul examinării cauzei penale în instanța

de apel nu au intervenit careva circumstanțe ce ar combate motivele aduse

de procuror invocate la individualizarea pedepsei propuse a fi numite și

prin urmare, instanța de apel nu avea careva temei respinge aceste

argumente;

- instanța de apel nu a ținut cont și de comportamentul inculpatului

pe parcursul judecării cauzei în privința sa, or, cu toate că el

a recunoscut vinovăția și a optat pentru examinarea cauzei în procedura

simplificată, Pavlov Sveatoslav s-a sustras de se prezenta în fața instanței

de apel, ceea ce denotă acea atitudine luată din start de către inculpat în

raport cu obligațiunile impuse dânsului de către instanța de judecată;

- consideră că anume acesta a și fost scopul urmărit de către

inculpat în raport cu soluția instanței de fond, în dînsul în mod conștient a

indus în eroare instanța de fond cu privire la "bunele intenții ale sale a se

corecta” ca să evite o pedeapsă corespunzătoare faptei comise și ca ulterior

să se poate sustrage de la executarea acestei pedepsei;

- instanța de apel nu a ținut cont de faptul că încălcarea din

start a obligațiunilor impuse inculpatului Pavlov Sveatoslav conform

sentinței contestate și refuzul dânsului de a fi supus răspunderii pentru

fapta comisă practic v-a face imposibilă punerea în executare a pedepsei

5

numite, ceea ce va dovedi în mod repetat inoportunitatea numirii unei

pedepse greșit individualizate în raport cu circumstanțele sus expuse;

- instanța de apel nu a judecat fondul cauzei în latura pedepsei penale

în conformitate cu rigorile legale și i-a aplicat inculpatului o pedeapsă

individualizată contrar prevederilor legale;

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

de către procuror în apel, din ce reiese că hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția iar motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărîrii.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează asupra

inadmisibilității acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în

drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că

argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel. Astfel, instanța de recurs verifică dacă s-a

aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste

fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și/sau

material.

Reieșind din conținutul recursului declarat de către procuror, acesta

indică ca temei de casare a hotărârii deciziei instanței de apel, prevederile

pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală – aplicarea pedepsei

individualizată contrar prevederilor legale.

Colegiul Penal constată din recursul declarat că, procurorul nu

contestă starea de fapt stabilită de instanțele de judecată și nici încadrarea

juridică a acțiunilor săvârșite, invocând dezacordul cu hotărârea instanței

de apel prin care pedeapsa a fost diminuată spre minim și în privința

inculpatului a fost stabilită pedeapsa cu închisoare, aplicând prevederile art. 90

Cod penal.

Referitor la temeiul de casare, invocat de recurent și stipulat la pct.

10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, precum că instanța de apel a

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, Colegiul penal

statuează că, acest temei pentru recurs, în prezenta cauză nu și-au găsit

confirmarea.

6

Prin apelul declarat de către procuror, au fost invocate ca argumente

de bază, dezacordul cu aplicarea în privința inculpatului a prevederilor art.

90 Cod penal, adică suspendarea condiționată a executării pedepsei cu

închisoare, considerând că scopul pedepsei penale nu va fi atins, decât în

cazul stabilirii pedepsei cu executare reală în închisoare, chestiunile asupra

cărora urma să se expună instanța de apel.

Verificând soluția instanței asupra considerentelor procurorului din

apel, Colegiului penal constată că, instanța de apel, în corespundere cu

prevederile alin. (5) art. 414 Cod de procedură penală, a oferit răspunsuri la

argumentele, care au și constituit fondul apelului, motivându-și complet și

obiectiv soluția cu privire la pedeapsa aplicată.

De asemenea, instanța de recurs constată că, hotărârea contestată

corespunde cerințelor prevăzute la alin. (8) art. 417 Cod de procedură

penală, cuprinzând temeiuri de fapt și de drept, ce au dus la admiterea

apelului declarat de către acuzatorul de stat și motivarea concluziilor

privind aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, acordând deplină

eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, la soluționarea chestiunii cu

privire la individualizarea pedepsei inculpatului, fără a fi admise careva

erori în acest sens, stabilind în privința acestuia o pedeapsă echitabilă sub

formă de închisoare, cu suspendare condiționată, pe o perioadă de

probațiune.

Opozant celor invocate de recurent la capitolul efectuării unei

individualizări eronate a pedepsei aplicate în privința inculpatului, care nu

va atinge scopul pedepsei penale, instanța de recurs relevă, că în cazul

săvârșirii unei infracțiuni, instanța de judecată este singura în măsură să

înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru

infractorul care a comis infracțiunea, având deplina libertate de acțiune în

vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și

principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și

individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze

scopurile legii penale și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în

strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal și

stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială.

În același rând, instanța de recurs menționează că, conform alin. (1)

art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei

infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea

specială și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a

prezentului Cod. Așadar, persoanei declarate vinovate trebuie să i se aplice

7

o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată, iar după caz, instanța este în drept să aplice

și prevederile părții generale a Codului penal, în special a dispozițiilor art.

90 Cod penal.

În cauza suspusă judecării, prima instanță, la cererea inculpatului

Pavlov Sveatoslav a judecat cauza în procedura prevăzută de art. 3641 alin.

(8) Cod de procedură penală.

Respectiv, după ce a stabilit pedeapsa potrivit tuturor criteriilor

generale de individualizare a pedepsei, continuând operațiunea de

individualizare cu privire la săvârșirea infracțiunii, ținând cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, instanța de judecată

poate dispune suspendarea executării pedepsei aplicate vinovatului.

Astfel, constatarea condițiilor și cerințelor prevăzute de lege, și

stabilite în respectiva speță, conferă instanței de judecată posibilitatea ca,

pe lângă stabilirea cuantumului pedepsei, să se pronunțe și asupra

modului de executare, iar dezacordul părții acuzării în acest sens exprimat

prin recursul ordinar declarat cu invocarea prezenței erorii prevăzute la

art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, nu este întemeiat,

întrucât din analiza procedurii de stabilire a pedepsei și modului de

executare efectuat de către instanța de apel, Colegiul penal a stabilit că

această procedură a fost efectuată fără careva derogări de la normele legale,

motivele acuzatorului de stat din recursul declarat fiind vădit neîntemeiate.

Condițiile privind acordarea suspendării condiționate a executării

pedepsei prevăzute de art. 90 Cod penal se referă la: pedeapsa aplicată și

natura infracțiunii, circumstanțele cauzei și persoana infractorului,

aprecierea instanței că scopul poate fi atins și fără executarea acesteia.

Derivând din condițiile ce vizează pedeapsa aplicată și natura

infracțiunii prevăzute în alin. (1) și alin. (4) art. 90 Cod penal, se atestă

faptul incidenței acestora la prezenta speță și anume că este stabilită o

pedeapsă cu închisoare pentru o infracțiune gravă ce nu depășește 7 ani, și

nu este una ce se atribuie la infracțiuni deosebit de grave sau excepțional

de grave, precum nu este prezentă și nici recidiva periculoasă sau deosebit

de periculoasă.

O altă condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 Cod penal, este

aprecierea instanței că scopul poate fi atins și fără executarea acesteia.

Astfel, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul

pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia, ținând cont de

totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege la formarea unei astfel de

convingeri.

8

Reieșind din conținutul hotărârii contestate, Colegiul penal consideră

că, instanța de fond întemeiat a concluzionat despre posibilitatea aplicării

prevederilor art. 90 Cod penal, în privința inculpatului, evidențiind faptul

că a contribuit activ la descoperirea infracțiunii, s-a căit de cele comise, iar

circumstanțe agravante nu au fost stabilite la caz. Aceste împrejurări au

permis instanțelor de fond de a da dovadă de îngăduință față de inculpat,

considerând că acesta a fost un incident în viața lui. Totodată, prin

aplicarea la caz a dispozițiilor art. 90 Cod penal, se vor evita neajunsurile

pe care le poate atrage contactul cu mediul din penitenciar, iar instanța de

fond stabilindu-i inculpatului o perioadă de probațiune în limitele

prevăzute de lege, a avut intenția pentru ca acesta să-și facă concluziile

respective și astfel să fie atins scopul legii penale.

Colegiul penal mai reține că criticile formulate de recurent au format

obiect de discuție la judecarea cauzei penale în instanța de apel și i-a fost

dată o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în

prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin

și a cărei reluare nu se mai impune, având în vedere și faptul că verificând

hotărârea atacată în raport cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de

procedură penală, temeiuri de casare a hotărârii atacate nu s-au stabilit.

Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale nu se

identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita repetări

inutile, le acceptă și le însușește, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs.

România din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din CEDO, deși obligă

instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca

impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de 9 Hurk vs

Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces

echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor

furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Având în vedere toate circumstanțele cauzei în cumul, ținând cont de

principiul umanismului, prevăzut de art. 4 Cod penal, cât și de prevederile

art. 61 alin. (2) Cod penal, instanța de recurs consideră că, nu este rațională

executarea pedepsei reale cu închisoarea de către inculpatul Pavlov

Sveatoslav, iar instanța de apel just a conchis de a menține aplicarea în

privința acestuia a prevederilor art. 90 Cod penal, iar careva impedimente

legale în acest sens nefiind stabilite.

Prin urmare, Colegiul penal apreciază că argumentele procurorului

din recursul ordinar declarat nu pot întruni necesitarea casării deciziei

9

instanței de apel sub aspectul contestat, neregăsindu-se incident speței

temeiul de drept invocat, astfel recursul urmând a fi declarat inadmisibil,

ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Djulieta Devder, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 iulie 2020, în

cauza penală în privința lui Pavlov Sveatoslav xxxxx, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 21 mai 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

10