1ra-949/2021 — art. 290 alin. 1 CP

Dosarul nr. 1ra-949/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

07 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Lupu Vasile în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 02 decembrie 2020, în cauza penală privindu-l

pe

PRANGATI Aurel XXXXX, născut la XXXXX,

originar și locuitor al XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 05.03.2020– 20.07.2020;

Instanța de apel: 22.08.2020 – 02.12.2020;

Instanța de recurs: 10.02.2021 – 07.04.2021.

c o n s t a t ă:

fiind examinată conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, Prangati

Aurel a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 290 alin.

(l) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de 130 ore de muncă

neremunerată în folosul comunității.

Corpurile delicte au fost confiscate în folosul statului, conform prevederilor art.

106 alin. (2) lit. e) Cod penal.

S-a încasat de la Prangati Aurel în beneficiul statului suma de 2100 lei, cu titlu

de cheltuieli judiciare suportate la urmărirea penală.

Aurel a păstrat ilegal arma de foc TOZ 16, cu XXXXX, la domiciliul său în XXXXX,

până la 26.09.2019, aproximativ ora 10.30, când în cadrul percheziției autorizate la

domiciliul său, în dormitor în spatele unui dulap a fost depistată o armă cu nr. de

identificare XXXXX fără acte de proveniență.

Conform raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/2-R-1077 din 24.10.2019,

arma cu nr. 45203, ridicată din domiciliul lui Prangati Aurel se referea la categoria

armelor de foc letale, este armă de vânătoare de model TOZ 16, cu țeava ghintuită,

calibrul 5,6 mm cu lovitură circulară, confecționată industrial la uzina de armament

din XXXXX. Arma de model TOZ 16 cu XXXXX prezentată spre examinare, este în

stare de funcționare și este utilă pentru efectuarea tragerilor.

1

către apărătorul Lupu Vasile în interesele inculpatului, care a solicitat casarea

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se respingă cerința procurorului

cu privire la încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare.

În motivarea apelului a invocat prevederile art. 143, 227-229 Cod de procedură

penală, și faptul că expertiza judiciară efectuată asupra armei, a fost petrecută la

inițiativă organului de urmărire penală în vederea stabilirii vinovăției inculpatului în

comiterea infracțiunii și reprezintă cheltuieli judiciare ce sunt achitate din bugetul

statului, or statului îi revine obligația pozitivă de a administra probe și a proba

vinovăția persoanei.

2020, apelul apărătorului Vasile Lupu în interesele inculpatului a fost respins ca

nefondat, iar sentința s-a menținut fără modificări.

fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a tras concluzia că

inculpatul a săvârșit anume infracțiunea pentru care a fost condamnat, fiindu-i

stabilită o pedeapsă echitabilă, de asemenea, instanța întemeiat și motivat a dispus

încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor de judecată.

Astfel, raportând cazul supus judecării la prevederile legale al art. 227-229 Cod

de procedură penală, instanța de fond a considerat necesar de a încasa din contul

inculpatului suma de 2100 lei, sumă care rezultă din cheltuielile suportate pentru

efectuarea urmăririi penale. Instanța de apel a considerat legală și întemeiată punerea

plății a cheltuielilor judiciare în sarcina inculpatului atât timp cât Prangati Aurel a

recunoscut că a comis o infracțiune, vina acestuia fiind dovedită indubitabil, or,

cheltuielile au avut la geneză comportamentul infracțional al inculpatului.

interesele inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427

alin. (1) pct. 6, 16 Cod de procedură penală, solicitând casarea parțială a deciziei,

rejudecarea și pronunțarea în această parte a unei noi decizii, prin care să fie respinsă

cerința acuzării cu referire la încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 2100 lei.

În motivare recurentul a indicat că, inculpatul și-a recunoscut vina integral de la

bun început, nefiind necesară efectuarea altor investigații și expertize suplimentare

întru probarea vinovăției lui. Nu a solicitat efectuarea a cărorva expertize pe caz, cu

atât mai mult a declarat că arma a găsit-o în ajun pe malul lacului din localitate și

intenționa s-o predea poliției.

Menționează că la moment inculpatul nu lucrează nicăieri oficial și își câștigă

bani pentru existență din sursele agonisite în urma prestării ocazionale de munci prin

gospodăriile diferitor cetățeni și nu este disponibil să achite pretinsele cheltuieli de

judecată.

Apărarea este de părere că aceste cheltuieli trebuie să fie puse pe seama statului

prin intermediul organelor de resort, care pornesc urmărirea penală și nu constituie

2

cheltuieli suplimentare suportate de către organul de urmărire penală sau de către

instanță, în legătură cu efectuarea urmării penale sau judecarea cauzei.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului,

menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și

lipsit de temeiuri legale.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Conform art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă recursul

numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs în raport cu calitatea

pe care aceasta o are în proces și numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427

Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate,

fără însă a i se agrava situația.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția. Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect

legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate

cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Recurentul a invocat punctul

fără a menționa care din motivele invocate în apel nu au fost motivate de instanța de

apel.

Reieșind din criticele expuse de apărător, se constată că acesta contestă decizia

instanței de apel doar din considerentul că, în opinia recurentului, instanța de apel

eronat a menținut încasarea cheltuielilor judiciare de la Prangati Aurel în sumă de

2100 lei, suportate de stat pentru expertize pe cauza penală.

În atare circumstanțe, având în vedere că autorul recursului nu contestă starea de

fapt stabilită de instanțele de fond și nici încadrarea juridică al acțiunilor inculpatului,

Colegiul nu se va pronunța asupra acestor aspecte, dar va analiza alegațiile

recurentului în privința hotărârii instanței de apel referitor la încasarea cheltuielilor de

judecată.

Referitor la solicitarea recurentului precum că instanța de apel nefondat a dispus

încasarea cheltuielilor de judecată de la inculpat, Colegiul penal reține ca fiind

argumentată poziția instanței, or, potrivit art. 227 Cod procedură penală, cheltuielile

judiciare sunt cheltuielile suportate, potrivit legii, pentru asigurarea bunei desfășurări

a procesului penal. Cheltuielile judiciare cuprind sumele plătite sau care urmează a fi

plătite martorilor, părții vătămate, reprezentanților lor, experților, specialiștilor,

3

interpreților, traducătorilor și asistenților procedurali; cheltuite pentru păstrarea,

transportarea și cercetarea corpurilor delicte; care urmează a fi plătite pentru

acordarea asistenței juridice garantate de stat; cheltuite pentru restituirea contravalorii

obiectelor deteriorate sau nimicite în procesul de efectuare a expertizei sau de

reconstituire a faptei; cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza

penală. Cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu

prevede altă modalitate.

Conform alin. (2) art. 229 Cod de procedură penală, instanța de judecată poate

obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor plătite

interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu

avocat care acordă asistența juridică garantată de stat, atunci când aceasta o cer

interesele justiției și condamnatul nu dispune de mijloacele necesare.

Prin urmare, în cazul supus judecării, Colegiul constată că cheltuielile judiciare

în sumă de 2100 lei au fost suportate de stat pentru efectuarea raportului de expertiză

juridică din 24.10.2019 pentru examinarea armei de foc Toz 16, cu nr. 45203, ridicată

de la domiciliul lui Prangati Aurel.

Obligația inculpatului de a suporta cheltuielile judiciare este principală și

integrală, întrucât săvârșirea unei infracțiuni atrage în mod inevitabil desfășurarea

urmăririi penale și a judecării cauzei, pentru a i se aplica pedeapsa infractorului,

astfel, obligația de a suporta cheltuielile judiciare îi revine în principal acestuia.

Astfel, instanța de apel corect a conchis necesitatea încasării cheltuielilor judiciare de

la inculpat.

Cu referire la temeiul invocat de către procuror în baza pct. 16) alin.(1) art.427

Cod de procedură penală, care prevede că, „hotărârea instanție de apel poate fi supusă

recursului pentru a repara o eroare de drept, comisă de aceasta, atunci când: norma de

drept aplicată în hotărârea atacată contravine unei hotărâri de aplicare a aceleiași

norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție”, argumentul indicat este

neîntemeiat, deoarece recurentul n-a supus unei analize comparate hotărârile în speța

examinată în ordine de recurs, prin prisma jurisprudenței invocate, pentru a confirma

incidența acesteia la caz.

În final, Colegiul consideră oportun de a se referi și la jurisprudența constantă a

Curții Europene, prin care s-a statuat cu titlul de principiu că instanțele judecătorești

trebuie să-și motiveze deciziile în temeiul art. 6§1 al Convenției (a se vedea în acest

sens cauza Ruiz Torija vs. Spain, 9 decembrie 1994, §29). Totuși, instanțele nu sunt

obligate să ofere un răspuns detaliat la fiecare argument al părților, mai cu seamă

dacă el este invocat în mod repetat, iar extinderea la care se aplică această obligație

de a prezenta motive poate să varieze în dependență de caracterul deciziei și

circumstanțele cauzei. Or, în opinia Curții, în cazul în care instanța supremă refuză să

admită o cauză din motivul că nu sunt întrunite temeiurile legale pentru această

cauză, o motivare foarte succintă poate satisface cerințele art. 6 din Convenție. (a se

vedea în acest sens cauza Bachowski v. Polonia din 02.11.2010).

4

Având în vedere considerentele menționate în partea descriptivă a prezentei

decizii și raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de

procedură penală, Colegiul Penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de

apel, instanța a respectat prevederile legale pertinente și relevante, prescrise de

art.414-419 Cod de procedură penală, iar argumentele din recursul ordinar declarat de

apărătorul inculpatului, sunt vădit neîntemeiate.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Lupu Vasile în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02

decembrie 2020, în cauza penală privindu-l pe PRANGATI Aurel XXXXX, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 14 mai 2021.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

5