1ra-509/2021 — art.287 lit. 3 CP

1ra-509/2021 — art.287 lit. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-509/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

31 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

reprezentantul legal al inculpatului, Burlac Nina cu inculpatul Burlac

Cristian, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

30 septembrie 2020, în cauza penală în privința lui,

Burlac Cristian XXXXX, născut la

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 29.10.2019 – 04.12.2019

instanța de apel: 29.01.2020 – 30.09.2020

instanța de recurs: 04.12.2020 – 31.03.2021

A C O N S T A T A T :

2019, Burlac Cristian a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (3) din Codul penal și în baza acestei norme, cu

aplicarea art. 70 alin. (3), 79, din Codul penal și art. 3641 din Codul de

procedură penală, i s-a stabilit pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută de 1

(un) an 6 (șase) luni închisoare, cu ispășirea în centre de detenție pentru

minori și tineri.

A fost dispus în baza art. 90 alin. (1) din Codul penal, suspendarea

condiționată a executării pedepsei sub formă de închisoare aplicate lui

Burlac Cristian pe un termen de probă de 2 ani, dacă nu va săvârși o nouă

infracțiune și prin comportare exemplară va îndreptăți încrederea ce i s-a

acordat.

A fost obligat Burlac Cristian în baza art. 90 alin. (6) lit. a) din Codul

penal să nu-și schimbe domiciliu fără consimțământul organului competent.

Controlul asupra comportării lui Burlac Cristian, în perioada de

probațiune, s-a pus în seama organului de probațiune din raza teritorială a

domiciliului acestuia.

1

Acțiunea civilă înaintată de Dogocher Anatolie și Dogocher Svetlana,

s-a admis în principiu, urmând ca asupra cuantumului prejudiciului

material să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile, iar prejudiciul

moral se încasează de la Burlac Cristian doar în beneficiul lui Dogocher

Anataolie în mărime de 1000 (una) mie lei, în rest în partea încasării a

prejudiciului moral s-a respins.

S-a respins pretenția procurorului privind încasarea de la Burlac

Cristian Petru suma în mărime de 739 (șapte sute treizeci și nouă) lei, 05 bani,

cu titlu de cheltuieli judiciare, ca neîntemeiată.

se învinuiește, în aceea că, la 08.02.2019, aproximativ ora 22:30, aflând-se în

strada satului Tabăra, raionul Orhei, acționând cu intenție comună

împreună cu alte persoane minore, încâlcind grosolan ordinea publică,

manifestând o neglijare premeditată demonstrativă a conduitei în societate,

urmărind manifestarea bravurii sale și de a-și demonstra atitudinea

sfidătoare față de persoane, fără nici un motiv, din intenții huliganice, au

inițiat un conflict cu cet. Dogocher Anatolie și Gurceac Alin, în cadrul căruia,

urmărind scopul de a aplica violență asupra ultimilor, conștientizând că

acțiunile sale deveneau inevitabil cunoscute persoanelor din preajmă,

dorind în mod conștient de a-și etala sfidarea celor din jur, superioritatea, de

a se confrunta cu opinia publică, în prezența mai multor persoane, i-au

aplicat cet. Dogocher Anatolie și Gurceac Alin, multiple lovituri cu pumnii,

picioarele, cu o cheie din metal și o curea cu suporturi din metal peste tot

corpul, în rezultat la ce i-au cauzat cet. Dogocher Anatolie, vătămări

corporale ușoare cu dereglarea sănătății de scurtă durată sub formă de plagă

suturată pe cap, excoriația pe cap și față, iar cet. Gurceac Alin, i-au cauzat

vătămări corporale neînsemnate sub formă de echimoză pe antebrațul stâng,

excoriație pe umărul stâng, ulterior, manifestând o obrăznicie deosebită, în

mod intenționat au aplicat mai multe lovituri cu diferite obiecte contondente

în autoturismul de model ”Honda CRV” cu numerele de înmatriculare

XXXXX, ce aparține cet. Dogocher Anatolie, deteriorând-o.

La 12.04.2019, minorul Burlac Cristian, a fost pus sub învinuire fiindu-

i incriminată infracțiunea prevăzută în de art. 287 alin. (3) din Codul penal,

huliganismul agravat, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan

ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, precum

și acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie

deosebită, acțiuni săvârșite de mai multe persoane, cu aplicarea altor obiecte

pentru vătămarea integrității corporale sau sănătății.

2

Consecvent, în ședința de judecată inculpatul, Burlac Cristian, a

declarat, personal prin înscrisul autentic, că recunoaște în totalmente

săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca cauza penală de

învinuire în privința sa să fie examinată pe baza probelor administrate în

faza de urmărire penală.

Munteanu, cu partea vătămată Dogocher Anatolie și partea civilă Dogocher

Svetlana, prin care au solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi

hotărâri prin care a admite acțiunea civilă înaintată de partea vătămată

Dogocher Anatolie și partea civilă Dogocher Svetlana privind repararea

prejudiciului moral în sensul formulat.

3.1. În motivarea cererii de apel avocatul Diana Munteanu, cu partea

vătămată Dogocher Anatolie și partea civilă Dogocher Svetlana a menționat

că:

- în timpul comiterii actului de huliganism agravant, inculpatul pe

lângă faptul că l-a agresat fizic pe partea vătămată Dogocher Anatolie, prin

acțiunilor lui ilegale a deteriorat automobilul de model ”Honda CRV” cu

numerele de înmatriculare XXXXX ce aparține cu drept de proprietate părții

civile Dogocher Svetlana;

- în condițiile art. 61 alin. (1) Cod de procedură penală, parte civilă este

recunoscută persoana fizică sau juridică în privința căreia există suficiente

temeiuri de a considera că în urma infracțiunii i-a fost cauzat un prejudiciu

material sau moral, care a depus la organul de urmărire penală sau la

instanța de judecată o cerere de chemare în judecată a bănuitului,

învinuitului, inculpatului sau a persoanelor care poartă răspundere

patrimonială pentru faptele acestuia. Acțiunea civilă se judecă de către

instanță în cadrul procesului penal dacă volumul prejudiciului este

incontestabil;

- conform art. 1998 Cod civil, cel care acționează față de altul în mod

ilicit cu vinovăție este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în

cazurile prevăzute de lege și prejudiciul moral, cauzat prin acțiune sau

omisiune. Or, prejudiciul material suportat de partea vătămată și partea

civilă este incomparabil cu prejudiciul moral cauzat prin infracțiune, legat

de retrăiri sufletești, traumă psihologică suportată în legătură cu comiterea

actului infracțional în loc public, în văzul mai multor colegi și prieteni și cu

punerea integrității corporale în pericol real în legătură cu aplicarea în

timpul comiterii actului de huliganism a unor obiecte pentru vătămarea

integrității corporale sau sănătății, cu ajutorul cărora i-au și fost cauzate

leziuni corporale;

3

- în timpul comiterii actului de huliganism au fost aduse și grave

atingeri dreptului de proprietate, fiind deteriorat automobilul părții civile

Dogocher Svetlana, în condițiile în proprietatea este garantată de stat;

- conform art. 19 Cod civil, în condițiile legii, persoana lezată într-un

drept al ei sau într-un interes recunoscut de lege poate cere repararea

integrală a prejudiciului patrimonial și nepatrimonial cauzat astfel;

- în condițiile art. 2009 Cod civil minorul între 14 și 18 ani răspunde

personal pentru prejudiciul cauzat, potrivit, potrivit regulilor generale. În

cazul în care minorul între 14 și 18 ani nu are bunuri sau venituri suficiente

pentru repararea prejudiciului cauzat, acesta trebuie reparat, integral sau în

partea nereparată, de către părinți sau curator dacă nu demonstrează că și-

au îndeplinit în mod corespunzător obligația de supraveghere;

- conform art.2035 alin.(l) și (2) Cod civil, în cazul în care persoanei i s-

a cauzat un prejudiciu moral (suferințe psihice sau fizice) prin fapte ce

atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri

prevăzute de legislație, instanța de judecată are dreptul să oblige persoana

responsabilă la reparația prejudiciului prin plata de despăgubiri.

19.Prejudiciul moral se repară indiferent de existența și întinderea

prejudiciului patrimonial;

- totodată, conform art. 2037 Cod civil, mărimea despăgubirii pentru

prejudiciu moral se determină de către instanța de judecată în funcție de

caracterul și gravitatea prejudiciului moral cauzat persoanei vătămate, de

gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție

a răspunderii, și de măsura în care această despăgubire poate aduce

satisfacție echitabilă persoanei vătămate;

- inculpatul Burlac Cristian a fost învinuit și ulterior găsit vinovat de

comiterea infracțiunii de huliganism agravat prevăzută de art. 287 alin. (3)

din Codul penal, care în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (4) din

Codul penal, se clasifică ca infracțiune gravă, faptă care prezintă pericol

sporit nu numai pentru mine ca parte vătămată dar și pentru societate;

- caracterul și gravitatea prejudiciului moral le apreciază instanța de

judecată, luând în considerare circumstanțele în care a fost cauzat

prejudiciul, restrângerea posibilităților de viață familială și social, precum și

statutul social al persoanei vătămate;

- fiecare persoană, care pretinde că a suferit, este în drept să-și și

estimeze prejudiciul moral suferit, dar numai instanța de judecată este

împuternicită prin lege să determine mărimea prejudiciului moral prin

echivalent bănesc, conducându-se de noțiunea reparării rezonabile, de

personalitatea reclamantului și pârâtului, de circumstanțele cazului concret;

4

- instanța de judecată, la stabilirea cuantumului prejudiciului moral

prin echivalent bănesc, în conformitate cu prevederile art.219 Cod de

procedură penală, urma a lua în considerație toate circumstanțele în care a

fost cauzat prejudiciul și ținând seama de suferințele părții vătămate și a

părții civile, în rezultatul acțiunilor inculpatului a avut de suportat suferințe

psihice care s-au reflectat negativ asupra stării de sănătate și psihologice;

- instanța de judecată urma a diviza și stabili partea din prejudiciul

moral care îi revine inculpatului Burlac Cristian și care este de aproximativ

de la 16 000 lei pentru partea vătămată și 16 000 lei pentru partea civilă,

această sumă constituind o satisfacție echitabilă și rezonabilă și menținând,

totodată, echilibru între compensație și venituri nejustificate.

septembrie 2020, a fost admis apelul comun al părții vătămate Dogocher

Anatolie, al părții civile Dogocher Svetlana și al avocatului Diana Munteanu

în interesele părții vătămate Dogocher Anatolie, al părții civile Dogocher

Svetlana, declarat împotriva sentinței Judecătoriei Orhei, sediul Central din

4 decembrie 2019.

A fost casată sentința, inclusiv din oficiu conform art. 409 alin.(2) din

Codul de procedură penală și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului

stabilit pentru prima instanță după cum urmează:

A fost recunoscut vinovat Burlac Cristian de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin.(3) din Codul penal și în baza acestei norme cu

aplicarea prevederilor art. 70 alin.(3), 79 din Codul penal și art. 3641 alin.(8)

din Codul de procedură penală, i s-a stabilit pedeapsa pentru infracțiunea

prevăzută de 1 (un) an și 6 (șase) luni, cu ispășirea în centre de detenție

pentru minori și tineri.

În baza art. 90 alin.(1) din Codul penal, a fost suspendată condiționat

executarea pedepsei sub formă de închisoare aplicate lui Burlac Cristian pe

un termen de probă de 2 (doi) ani, dacă nu va săvârși o nouă infracțiune și

prin comportare exemplară va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

A fost obligat Burlac Cristian în baza art. 90 alin.(6) lit. a) din Codul

penal, să nu își schimbe domiciliul fără consimțământul organului

competent.

Controlul asupra comportării lui Burlac Cristian în perioada de

probațiune a fost pus în seama organului de probațiune din raza teritorială

a domiciliului acestuia.

Acțiunea civilă înaintată de către Dogocher Anatolie și Dogocher

Svetlana a fost admisă în principiu, urmând ca asupra cuantumului

prejudiciului material să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile,

iar prejudiciul moral se încasează de la Burlac Cristian și Burlac Nina în mod

5

subsidiar, în beneficiul lui Dogocher Anatolie în mărime de 16000

(șaisprezece mii) lei, în rest, în partea încasării prejudiciului moral s-a

respins.

A fost respinsă pretenția procurorului privind încasarea de la Burlac

Cristian a sumei de 739 (șapte sute treizeci și nouă) lei, 05 bani, cu titlu de

cheltuieli judiciare, ca neîntemeiată.

4.1. În motivarea soluției, instanța de apel a menționat că, prima

instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la

concluzia că inculpatul Burlac Cristian a săvârșit infracțiunea pentru care a

fost condamnat, însă instanța a omis să constate fapta, dar și să aprecieze

corespunzător acțiunea civilă înaintată.

Instanța de apel ținând cont de faptul că instanța de fond a reținut doar

în ce se învinuiește Burlac Cristian, fără a constata fapta pe care a săvârșit-o

ultimul, analizând și apreciind probele, în strictă conformitate cu

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, conform cărora, fiecare probă

urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere

al coroborării lor, a constatat că Burlac Cristian la 08.02.2019, aproximativ

ora 22:30, aflând-se în strada satului Tabăra, raionul Orhei, acționând cu

intenție comună împreună cu alte persoane minore, încâlcind grosolan

ordinea publică, manifestând o neglijare premeditată demonstrativă a

conduitei în societate, urmărind manifestarea bravurii sale și de a-și

demonstra atitudinea sfidătoare față de persoane, fără nici un motiv, din

intenții huliganice, au inițiat un conflict cu cet. Dogocher Anatolie și Gurceac

Alin, în cadrul căruia, urmărind scopul de a aplica violență asupra ultimilor,

conștientizând că acțiunile sale deveneau inevitabil cunoscute persoanelor

din preajmă, dorind în mod conștient de a-și etala sfidarea celor din jur,

superioritatea, de a se confrunta cu opinia publică, în prezența mai multor

persoane, i-au aplicat cet. Dogocher Anatolie și Gurceac Alin, multiple

lovituri cu pumnii, picioarele, cu o cheie din metal și o curea cu suporturi

din metal peste tot corpul, în rezultat la ce i-au cauzat cet. Dogocher

Anatolie, vătămări corporale ușoare cu dereglarea sănătății de scurtă durată

sub formă de plagă suturată pe cap, excoriația pe cap și față, iar cet. Gurceac

Alin, i-au cauzat vătămări corporale neînsemnate sub formă de echimoză pe

antebrațul stâng, excoriație pe umărul stâng, ulterior, manifestând o

obrăznicie deosebită, în mod intenționat au aplicat mai multe lovituri cu

diferite obiecte contondente în autoturismul de model ”Honda CRV” cu

numerele de înmatriculare XXXXX, ce aparține cet. Dogocher Anatolie,

deteriorând-o.

6

Astfel, instanța de apel a constatat că inculpatul Burlac Cristian, a

comis infracțiunea prevăzută în de art. 287 alin. (3) din Codul penal,

huliganismul agravat, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan

ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, precum

și acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie

deosebită, acțiuni săvârșite de mai multe persoane, cu aplicarea altor obiecte

pentru vătămarea integrității corporale sau sănătății.

Instanța de apel a menționat că aceste împrejurări au fost constatate

din totalitatea de probe acumulate la cauza penală sus-indicată și care au fost

corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 din Codul de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al

coroborării lor.

Instanța de apel a indicat că inculpatul Burlac Cristian deși a

recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate, cauza fiind examinată

în procedură simplificată, culpa acestuia a fost probată prin următorul

sistem de acte și documente cum ar fi: procesul-verbal de audiere al părții

vătămate Dogocher Anatolie în cadrul urmăririi penale; procesul-verbal de

audiere a părții vătămate Gurceac Alin în cadrul urmăririi penale; procesul-

verbal de audiere al martorului Bunici Mihail în cadrul urmăririi penale;

declarațiile martorului Sanduța Mădălina date în cadrul urmăririi penale;

declarațiile martorului Bocșa Vitalie date în cadrul urmăririi penale;

declarațiile martorului Tolica Daniel date în cadrul urmăririi penale;

declarațiile martorului Sanduța Gabriela date în cadrul urmăririi penale;

procesul-verbal de confruntare între bănuitul Railean Sergiu și partea

vătămată Dogocher Anatolie (f.d.169); proces-verbal de confruntare între

bănuitul Sagaidac Sergiu și partea vătămată Dogocher Anatolie (f.d.174);

proces-verbal de confruntare între bănuitul Sagaidac Sergiu și partea

vătămată Gurceac Alin (177); proces-verbal de confruntare între bănuitul

Sagaidac Sergiu și martorul Sanduța Mădălina (180); procesul verbal de

cercetare la fața locului din 08.02.2019 (f.d.8); procesul verbal de cercetare la

fața locului din 08.02.2019 (f.d.11); raportul de expertiză medico-legală nr.

XXXXX din 28.02.2019, conform căruia la Dogocher Anatolie Marin s-a

constatat vătămări corporale ușoare cu dereglarea sănătății de scurtă durată

sub formă de plagă suturată pe cap, excoriația pe cap și față, care au putut fi

provocate de la acțiunea traumatică cu un obiect contondent dur, posibil în

timpul și circumstanțele indicate (f.d.50); raportul de expertiză medico-

legală nr. XXXXX din 28.02.2019, conform căruia la Gurceac Alin Valeriu, s-

au constatat vătămări corporale neînsemnate sub formă de echimoză pe

antebrațul stâng, excoriație pe umărul stâng, care au putut fi provocate de la

7

acțiunea traumatică cu un obiect contondent dur, posibil în timpul și

circumstanțele indicate (f.d.54); declarațiile date în calitate de bănuit și

învinuit de Railean Serghei (f.d.74); declarațiile date în calitate de bănuit și

învinuit de Obreja Dumitru (f.d.90); declarațiile date în calitate de bănuit și

învinuit de Dracinschi Daniel (f.d.106); declarațiile date în calitate de bănuit

și învinuit de Dracinschi Daniel (f.d.122); declarațiile date în calitate de

bănuit și învinuit de Burlac Cristian (f.d.139); declarațiile date în calitate de

bănuit si învinuit de Sagaidac Sergiu (f.d.158).

Instanța de apel analizând și apreciind sistemul de acte și documente

indicate supra prin prisma prevederilor art. 101 din Codul de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții și utilității lor le

apreciază ca fiind utile, pertinente, concludente, utile care coroborează între

ele, și indică indubitabil că Burlac Cristian Petru, a comis infracțiunea

prevăzută de art. 287 alin. (3) din Codul penal, pe semnele, huliganismul

agravat, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică,

însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, precum și acțiunile care,

prin conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, acțiuni

săvârșite de mai multe persoane, cu aplicarea altor obiecte pentru vătămarea

integrității corporale sau sănătății.

Instanța de apel la individualizarea, stabilirea categoriei pedepsei

inculpatului Burlac Cristian a ținut cont de prevederile art. art. 7, 61, 76, 77,

75 din Codul penal și anume de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, de condițiile de viață ale familiei

acestuia precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, aplicînd o pedeapsă echitabilă și proporțională faptelor comise.

Instanța de apel a relevat că pedeapsa penală este echitabilă și atunci

cînd este capabilă de a contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei

penale, cum ar fi corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiunii atât de către condamnat, precum și de alte persoane. Or, practica

judiciară demonstrează că, o pedeapsă prea aspră generează apariția unor

sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce

poate duce la consecințe contrare scopului urmărit.

Legalitatea pedepsei impune instanței obligația de a stabili pedeapsa

în limitele fixate în Partea Specială și în strictă conformitate cu dispozițiile

Părții Generale a Codului penal.

Individualizarea pedepsei constă în obligația instanței de a stabili

măsura pedepsei concrete infractorului, necesară și suficientă pentru

realizarea scopurilor legii penale și pedepsei penale.

8

După această clarificare, instanța de apel a accentuat că pedeapsa

aplicată inculpaților trebuie să fie capabilă să restabilească echitatea socială

și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei penale, în strictă

conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului Penal și stabilirea

pedepsei în limitele fixate în partea specială.

Limitele termenelor de pedeapsă, prevăzute în partea specială, sunt

determinate de încadrarea juridică a faptei și reflectă gravitatea infracțiunii

săvârșite. Gravitatea acesteia constă în modul și mijloacele de săvârșire a

faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de

urmările produse sau care s-ar fi putut produce.

Cuantumul pedepsei, în afară de gravitatea infracțiunii săvârșite, se

stabilește având în vedere persoana celui vinovat, care include date privind

gradul de dezvoltare psihică, situația materială, familială sau socială,

prezența sau lipsa antecedentelor penale, comportamentul inculpatului

până sau după săvârșirea infracțiunii, deci este vorba de personalitatea

infractorului. Pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea

respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Instanța de apel a reținut ca circumstanțe ce atenuează răspunderea

penală, conform art. 76 din Codul penal, în privința lui Burlac Cristian, se

reține vîrsta fragedă, căința sinceră. Circumstanțe ce agravează răspunderea

penală conform art. 77 din Codul penal, în privința lui Burlac Cristian nu

sunt.

Instanța de apel a reiterat că potrivit 16 alin. (4) din Codul penal,

inculpatul a comis o infracțiune gravă, din imprudență, nu a fost judecat, se

caracterizează pozitiv, este căsătorit și are la întreținere un copil minor, la

medicul narcolog și psihiatru nu se află.

Consecvent, instanța de apel a indicat că în conformitate cu art. 70 alin.

(3) din Codul penal, la stabilirea pedepsei închisorii pentru persoana care, la

data săvârșirii infracțiunii, nu a atins vârsta de 18 ani, termenul închisorii se

stabilește din maximul pedepsei, prevăzute de legea penală pentru

infracțiunea săvârșită, reduse la jumătate.

Potrivit art. 79 alin. (1) din Codul penal, ținând cont de circumstanțele

excepționale ale cauzei, legate de scopul și motivele faptei, de rolul

vinovatului în săvârșirea infracțiunii, de comportarea lui în timpul și după

consumarea infracțiunii, de alte circumstanțe care micșorează esențial

gravitatea faptei și a consecințelor ei, precum și de contribuirea activă a

participantului unei infracțiuni săvârșite în grup la descoperirea acesteia,

instanța de judecată poate aplica o pedeapsă sub limita minimă, prevăzută

de legea penală pentru infracțiunea respectivă, sau una mai blindă, de altă

9

categorie, ori poate să nu aplice pedeapsa complementară obligatorie.

Minoratul persoanei care a săvârșit infracțiunea se consideră circumstanță

excepțională.

În contextul normelor menționate, instanța de apel a reținut că

inculpatul Burlac Cristian a recunoscut vina în comiterea infracțiunilor

incriminate solicitând examinarea cauzei penale în procedură simplificată,

se căiește sincer de cele comise, anterior nu a fost judecat.

De asemenea, urmează de menționat și faptul că, la data comiterii

infracțiunii încriminate inculpatul, Burlac Cristian era minor, având vârsta

de 15 ani împliniți.

Cu privire la caracteristica inculpatului minor, Burlac Cristian,

instanța de apel a reținut că el este student al anului 2 la Colegiul Ecologic

din mun. Chișinău, supus militar, neangajat în câmpul muncii, cetățean al

Republicii Moldova, la evidența medicului psihiatru și narcolog nu se află,

se caracterizează pozitiv la locul de trai, a săvârșit o infracțiune în minorat.

Concomitent, instanța de apel a reținut că inculpatul, Burlac Cristian a

solicitat examinarea cauzei în condițiile normei art. 3641 din Codul de

procedură penală.

Potrivit prevederilor art. 3641 alin. (8) din Codul de procedură penală,

inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a

solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, cu muncă neremunerată

în folosul comunității și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă. Dacă pedeapsa prevăzută

de lege este detențiunea pe viață, se aplică pedeapsa închisorii de 30 de ani.

În condițiile art. 3641 alin. (8) din Codul de procedură penală, prin

reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă minime și maxime, se

stabilește noua limită minimă și maximă de pedeapsă pentru art. 287 alin.

(3) din Codul penal, cu închisoare de la 2 ani până la 4 ani și 6 luni. 76.În

conformitate cu prevederile art. 79 alin. (1) din Codul penal, minoratul

persoanei care a săvârșit infracțiunea se consideră circumstanță

excepțională.

Instanța de apel a reiterat că faptele infracționale au fost comise în

timpul minoratului.

Luând în considerație faptul că soluționarea cauzei penale, la

solicitarea inculpatului, a avut loc în baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, acesta recunoscând în totalitate faptele indicate în

rechizitoriu, instanța de apel a constatat luarea în calcul a regulilor

10

prevăzute la art. 70 alin. (3), art. 79 alin (1) din Codul penal și la art. 3641 alin.

(8) din Codul de procedură penală, la aplicarea pedepsei penale.

În conformitate cu prevederile art. 70 alin. (3) din Codul penal, la

stabilirea pedepsei închisorii pentru persoana care, la data săvârșirii

infracțiunii, nu a atins vârsta de 18 ani, termenul închisorii se stabilește din

maximul pedepsei, prevăzute de legea penală pentru infracțiunea săvârșită,

reduse la jumătate.

Astfel, în condițiile art. 70 alin. (3) din Codul penal și art. 3641 alin. (8)

din Codul de procedură penală, prin reducerea la jumătate a termenului

maxim al pedepsei și, prin reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă

minime și maxime sub formă de închisoare, se stabilește noua limită de

pedeapsă minimă și maximă stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art.

287 alin. (3) din Codul penal.

Reieșind din cele menționate, ținând cont de personalitatea

inculpatului, căința sinceră, gradul pericolului social al faptelor incriminate,

instanța de apel a considerat că pentru corectarea și reeducarea inculpatului

nu este absolut necesară izolarea lui de societate și i se poate acorda șansa

corectării fără executarea reală a pedepsei cu închisoarea, prin suspendarea

condiționată a executării pedepsei în limita unui termen de probă, pe

parcursul cărui va fi obligat să nu-și schimbe domiciliu fără consimțământul

organului competent și să nu săvârșească o nouă infracțiune și prin

comportare exemplară să îndreptățească încrederea ce i s-a acordat, conform

prevederilor art. 90 din Codul penal.

Instanța de apel a apreciat ca fiind întemeiat apelul în partea încasării

prejudiciului moral și reținut că partea vătămată, Dogogher Anataolie și

Dogocher Svetlana, au solicitat admiterea integrală a acțiunii civile în sensul

formulat cu încasarea din partea inculpaților Obreja Dumitru, Dracinschi

Daniel, Tolica Constantin, Burlac Cristian și Sagaidac Sergiu a prejudiciului

material și moral, și anume, partea vătămată, Dogogher Anataolie a solicitat

încasarea a sumei de 2391, 56 lei, cu titlu de prejudiciu material și suma în

mărime de 100000 lei, cu titlu de prejudiciul moral și suma în mărime de

4000 lei, cu titlu de cheltuieli pentru asistenta juridică, iar Dogocher Svetlana

a solicitat încasarea a sumei de 58866,81 lei, cu titlu de prejudiciu material și

suma în mărime de 100000 lei, cu titlu de prejudiciul moral și suma în

mărime de 3000 lei, cu titlu de cheltuieli pentru asistența juridică.

Astfel, instanța de apel a indicat că conform art. 1398 Cod civil, în

vigoare la momentul comiterii faptei, cel care acționează față de altul în mod

ilicit, cu vinovăție este i obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în

cazurile prevăzute de lege, și prejudiciul moral cauzat prin acțiune sau

omisiune.

11

Iar, potrivit art. 1423 Cod civil, în vigoare la momentul comiterii faptei,

mărimea compensației pentru prejudiciu moral se determină de către

instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice

sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului

prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în

care această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate.

Caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța

de judecată, luînd în considerare circumstanțele în care a fost cauzat

prejudiciul, precum și statutul social al persoanei vătămate. 8

Succesiv, în conformitate cu art. 219 alin.(2) pct. 4 și (4) Cod de

procedură penală al Republicii Moldova, persoanele fizice și juridice cărora

le-a fost cauzat prejudiciu nemijlocit prin acțiunile interzise de legea penală

pot intenta o acțiune civilă privitor la despăgubire prin repararea

prejudiciului moral sau, după caz, a daunei aduse reputației profesionale.

La evaluarea cuantumului despăgubirilor materiale ale prejudiciului moral,

instanța de judecată ia în considerare suferințele fizice ale victimei,

prejudiciul agrement sau estetic, pierderea speranței în viață, pierderea

onoarei prin defăimare, suferințele psihice provocate de decesul rudelor

apropiate etc.

Consecvent, instanța de apel a invocat că conform art. 1423 Cod civil,

în vigoare la momentul comiterii faptei și conform art. 219 Cod de procedură

penală al Republicii Moldova, instanța de judecată ține cont de caracterul și

gravitatea suferințelor fizice și psihice cauzate părții vătămate și părții civile,

de consecința acțiunilor prejudiciabile, care a generat în mod indiscutabil

suferințe psihice.

În acest sens, cu titlu de reparații pentru prejudiciul moral care i-ar fi

fost cauzat părții vătămate, instanța de apel a considerat justificată încasarea

din contul inculpatului și subsidiar din contul reprezentantului legal al

inculpatului Burlac Nina, în beneficiul părții vătămate a sumei de 16000 lei,

cu titlu de prejudiciu moral, or, partea vătămată, a suferit leziuni corporale,

a fost supus stresului și emoțiilor negative, instanța considerând că

prejudiciul moral stabilit în cuantumul menționat supra va compensa

suferințele părții vătămate.

Consecvent, instanța de apel a menționat că persoanele fizice și

juridice cărora le-a fost cauzat prejudiciu nemijlocit prin acțiunile interzise

de legea penală pot intenta o acțiune civilă privitor la despăgubire prin: 1)

restituirea în natură a obiectelor sau a contravalorii bunurilor pierdute ori

nimicite în urma săvârșirii faptei interzise de legea penală; Prejudiciul

material se consideră legat de săvârșirea acțiunii interzise de legea penală

dacă el se exprimă în cheltuieli pentru: 2) înmormântarea părții vătămate;

12

La evaluarea cuantumului despăgubirilor materiale ale prejudiciului

moral, instanța de apel a luat în considerare suferințele fizice ale victimei,

prejudiciul agrement sau estetic, pierderea speranței în viață, pierderea

onoarei prin defăimare, suferințele psihice provocate de decesul rudelor

apropiate etc.

În conformitate cu art. 220 alin. (3) din Codul procedură penală,

hotărârea privind acțiunea civilă se adoptă în conformitate cu normele

dreptului civil.

Conform art. 616 alin. (2) din Codul civil, în cazul vătămării integrității

corporale sau al altei vătămări a sănătății, precum și în cazul privațiunii

ilegale de libertate, cel vătămat poate cere și pentru prejudiciul

nepatrimonial o despăgubire în bani, stabilită în baza unei aprecieri

conforme principiilor echității.

Cu referire la cerința părții vătămate, Dogocher Svetlana, privind

repararea prejudiciului moral în sumă de 100000 lei, instanța de apel, luând

în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, precum și

statutul social al persoanei vătămate, caracterul și gravitatea suferințelor

psihice sau fizice ale acesteia, consideră suma solicitată exagerată.

Respectiv, fiecare persoană, care pretinde că a suferit, este în drept să-

și estimeze prejudiciul moral suferit, dar numai instanța de judecată este

împuternicită prin lege să determine mărimea prejudiciului moral prin

echivalent bănesc, conducându-se de noțiunea reparării rezonabile, de

personalitatea reclamantului și pârâtului, de circumstanțele cazului concret

în care reclamantului iau fost cauzate prejudicii.

Astfel, prin fapta ilicită, părții vătămate, i s-a cauzat un prejudiciu

moral, de asemenea ținând cont de caracterul și gravitatea suferințelor

psihice și fizice cauzate persoanei vătămate, ținând cont de vinovăția

inculpatului, instanța consideră că compensarea părții vătămate, Dogogher

Anataolie, în suma de 16000 lei, această sumă constituind o satisfacție

echitabilă și rezonabilă și menținând, totodată, echilibru între compensație

și venituri nejustificate, în rest pretenția privind încasarea prejudiciului

moral în partea ce ține de suma restantă, se respinge.

Referitor la cerința părții vătămate, Dogocher Svetlana, privind

repararea prejudiciului moral în sumă de 100000 lei, instanța de apel a

considerat că nu este întemeiată și urmează a fi respinsă.

Potrivit prevederilor art. 118 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept

temei al pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Iar,

potrivit prevederilor art. 118 alin. (5) din Codul de procedură civilă, instanța

judecătorească (judecătorul) este în drept să propună părților și altor

13

participanți la proces, după caz, să prezinte probe suplimentare și să

dovedească faptele ce constituie obiectul probațiunii pentru a se convinge

de veridicitatea lor.

La caz, în cadrul cercetării judecătorești inculpatul nu a recunoscut

prejudiciul material pretinsă de către Dogocher Anataolie și Dogocher

Svetlana, și invocate în acțiunea civilă, astfel, pretenția invocată de încasare

a prejudiciul material în valoarea solicitată în acțiunea civilă în această parte

urmează a fi examinată în ordinea procedurii civile, atîta timp cît apelanții

au probat doar existența unui prejudiciu material, dar nu au adus careva

probe certe ce ar justifica cuantumul daunei materiale.

Subsecvent, potrivit art. 229 alin. (1)-(2) din Codul de procedură

penală, cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute

în contul statului. Instanța de judecată poate obliga condamnatul să

recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților,

traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu

avocat care acordă asistență juridică garantată de stat, atunci când aceasta o

cer interesele justiției și condamnatul nu dispune de mijloacele necesare.

Astfel, suma de 739,05 lei, formată din costul pentru file de hârtie,

imprimarea textului, copertă, combustibil, urmează a fi respinsă, întrucât

calculul anexat la dosar nu constituie o probă pertinentă și concludentă care

ar dovedi suportarea unor atare cheltuieli de judecată, or, în conformitate cu

prevederile art. 118 alin. (1) din Codul de procedură civilă, fiecare parte

trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al

pretențiilor și obiecțiilor sale, dacă legea nu dispune altfel, iar în

conformitate cu art. 122 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

circumstanțele care, conform legii, trebuie confirmate prin anumite mijloace

de probațiune nu pot fi dovedite cu nici un fel de alte mijloace probante. 103.

Mai mult, filele de hârtie, imprimarea textului, coperta, combustibil,

nu constituie cheltuieli judiciare în sensul art. 227 din Codul de procedură

penală.

reprezentantul legal al inculpatului, Burlac Nina cu inculpatul Burlac

Cristian, prin care au solicitat casarea deciziei, cu menținerea sentinței.

5.1. În motivarea recursului ordinar, reprezentantul legal al

inculpatului, Burlac Nina cu inculpatul Burlac Cristian au menționat că:

- instanța de apel a invocat trei criterii generale cu valoare de principiu,

menționând că pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă,

ideală și individualizată;

- instanța făcând referire la art. 1423 din Codul civil, nu a ținut cont de

aceste prevederi și le-a aplicat eronat la stabilirea cuantumului prejudiciului

14

moral care a fost încasat de la Burlac Cristian și Burlac Nina în mod

subsidiar, în beneficiul lui Dogocher Anatolie, în mărime de 16000 lei;

- mărimea prejudiciului moral încasat este exagerat de mare;

- Burlac Cristian în cadrul conflictului nu a aplicat nemijlocit careva

lovituri Iui Dogocher Anatolie și nici automobilului acestuia;

- gradul de vinovăție a lui Burlac Cristian față de suferințele cauzate

părții vătămate Dogocher Anatolie este minim sau chiar redus la zero, din

partea lui Burlac Cristian nu s-a constatat cauzarea lui Dogocher Anatolie a

careva suferințe fizice și prin urmare, în cazul in care instanța totuși ajunge

la concluzia de a încasa prejudiciul moral pentru suferințele fizice suportate,

mărimea prejudiciului moral urmează fi încasat în dependență de gradul de

vinovăție al autorului prejudiciului;

- suma de 16000 lei este o sumă exagerată de mare, în raport cu

vinovăția lui Burlac Cristian, care ar fi creat suferințe fizice și morale lui

Dogocher Anatolie, prin prisma faptului că nu s-a stabilit că Burlac Cristian

să fi aplicat careva lovituri lui Dogocher Anatolie sau automobilului

acestuia;

- la stabilirea mărimii prejudiciului moral care urmează să fie încasat

de la Burlac Cristian și reprezentantul legal Burlac Nina în mod subsidiar,

instanța de judecată nu a luat în considerare gradul de vinovăție la comiterea

infracțiunii de circumstanțele care atenuează răspunderea precum și de

condițiile de viață a familiei lui Burlac Cristian;

- instanța la stabilirea mărimii prejudiciului moral urma să ia în calcul

toate circumstanțele care duc la imposibilitatea de achitare a sumei de 16000

lei, care pentru inculpat și reprezentantul său este o sumă exagerată și

imposibil de a fi achitată, iar în final orice hotărâre emisă are ca scop

principal de a fi executată, iar conform art. 1 din Codul de executare, se

prevede că procedura de executare are sarcina de a contribui la realizarea

drepturilor creditorilor recunoscute printr-un document executoriu

prezentat spre executare, în modul stabilit de lege;

- nu este clară expunerea instanței de apel la punctual 88 și anume „în

acest sens, cu titlu de reparații pentru prejudiciul moral care i-ar fi fost cauzat părții

vătămate, Colegiul consideră justificată încasarea din contul inculpatului și

subsidiar din contul reprezentantului legal al inculpatului Burlac Nina, în

beneficiul părții vătămate a sumei de 16000 lei, cu titlu de

prejudiciu moral, or partea vătămată, a suferit leziuni corporale, a fost supus

stresului și emoțiilor negative, Colegiul consideră că prejudiciul moral stabilit în

cuantumul menționat supra va compensa suferințele părții vătămate”, deoarece

instanța de apel nu a indicat expres în folosul cărei părți vătămate urmează

15

de încasat acest prejudiciu moral, deoarece conform deciziei, desprindem că

în motivarea deciziei date deja și Dogocher Svetlana este parte vătămată.

prin care a solicitat a dispune inadmisibilitatea recursului ca fiind vădit

neîntemeiat.

declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta

este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat din considerentele ce urmează.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera

de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care

constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate

expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie

să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru

a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea

cauzei.

Lecturând textul recursului, Colegiul penal constată că, reprezentantul

legal al inculpatului, Burlac Nina cu inculpatul Burlac Cristian își exprimă

dezacordul cu faptul că pedeapsa aplicată inculpatului este prea aspră,

precum și faptul că prejudiciul moral încasat este exagerat de mare, astfel

instanța de recurs ordinar supune verificării decizia instanței de apel prin

prisma erorii de drept prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală, care prevede, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel atunci când: s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

Verificând legalitatea hotărârii atacate Colegiul penal atestă că, nu și-a

găsit confirmarea temeiul pentru recurs invocat prin prisma pct. 10) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, deoarece instanța de apel și-a motivat

soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61, 75, 70, 79

Cod penal. La soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei

inculpatului nu a admis careva erori, stabilind just, în privința acestuia,

pedeapsa cu închisoare pe un termen de 1(unu) an 6 (șase) luni, cu aplicarea

art. 90 Cod penal.

Instanța de recurs constată că, recurenții invocă dezacordul cu

individualizarea pedepsei inculpatului de către instanța de apel, însă nu

16

aduc argumente care ar indica la admiterea căror-va erori de către instanță

la judecarea cauzei.

Colegiul penal constată că instanța de apel a efectuat o analiză

completă și minuțioasă a personalității inculpatului, menționând totodată

că, săvârșirea faptei nu se datorează unui concurs accidental de împrejurări

și că, pentru îndreptarea inculpatului, este necesară executarea efectivă a

pedepsei.

Cu referire la criticele invocate de recurenți, precum că a fost efectuată

o individualizare injustă a pedepsei în privința inculpatului Burlac Cristian,

instanța de recurs relevă că, în cazul săvârșirii unei infracțiuni, instanța de

judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis infracțiunea,

având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii

respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal,

la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și

individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze

scopurile legii penale și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă

conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal și stabilirea

pedepsei în limitele fixate în partea specială.

În același rând, instanța de recurs menționează că, conform art. 75 Cod

penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se

aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială și în strictă

conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului Cod. Așadar,

persoanei declarate vinovate trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în

limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.

Reieșind din prevederile art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o

măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a

condamnatului ce se aplică de instanțele de judecată, în numele legii,

persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții

drepturilor lor, având drept scop restabilirea echității sociale, corectarea și

resocializarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și din partea altor persoane.

Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să

înjosească demnitatea persoanei condamnate.

Prin urmare, instanța de judecată trebuie să aleagă și să aplice acel tip,

și acea mărime a pedepsei care vor fi cele mai eficiente pentru atingerea

scopului legii penale. O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative

prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care

o pedeapsă mai blânda, din numărul celor menționate, nu va asigura

17

atingerea scopului pedepsei. Caracterul excepțional la aplicarea pedepsei cu

închisoare urmează a fi argumentat de către instanța de judecată.

Colegiul reține că, în cauza dată, inculpatul a recunoscut săvârșirea

infracțiunii imputate și a solicitat de a fi judecată cauza pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, aplicând prevederile art. 3641 Cod

de procedură penală.

Potrivit alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul care a

recunoscut săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat judecarea

cauzei pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale, solicitare care

a fost admisă de către prima instanță, beneficiază de reducere cu o treime a

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare ori

cu muncă neremunerată în folosul comunității și de reducere cu o pătrime a

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.

În continuare, luând în considerație faptul că inculpatul Burlac

Cristian, a acceptat judecata pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, în baza art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, acesta

beneficiază de o reducere cu 1/3 a limitelor prevăzute de lege în cazul

pedepsei cu închisoare.

În prezenta speță, Colegiul atestă că, inculpatul Burlac Cristian, a fost

condamnat în baza art. 287 alin.(3) Cod penal, la 1 an 6 luni închisoare, iar în

conformitate cu art. 90 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea

pedepsei sub formă de închisoare aplicată lui Burlac Cristian pe un termen

de probă de 2 ani, dacă inculpatul nu va săvârși o nouă infracțiune și prin

comportare exemplară va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

La caz, analizând pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de

1 ani și 6 luni, aplicată inculpatului Burlac Cristian, Colegiul penal a stabilit

că aceasta se încadrează în limitele prevăzute de art. 287 alin.(3) Cod penal

și art. 3641 Cod de procedură penală, cu aplicarea art. 90 alin.(1) Cod penal,

și prin urmare instanța de apel nu a comis nici o eroare de drept la

individualizarea pedepsei, iar dezacordul recurenților cu pedeapsa stabilită

ce se încadrează în limitele legale, nu poate constitui în sine un argument

verosimil și justificat pentru susținerea temeiului de drept invocat pentru

casarea hotărârii atacate.

Astfel, instanța de recurs apreciază că, la individualizarea pedepsei și

îndeosebi a modalității de executare a acesteia, instanța de apel a acordat

deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, precum și prevederilor

art. 70, 79 Cod penal, constatând că pedeapsa aplicată va fi echitabilă faptei

infracționale comise, ce corespunde normelor legale și va atinge scopul de

corectare și resocializare a inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni, ca urmare, sunt nejustificate alegațiile recurenților privind

18

efectuarea contrară prevederilor legale de către instanța de apel a unei

individualizări a pedepsei în privința lui inculpatului, or, reprezentantul

legal al inculpatului, Burlac Nina și inculpatul Burlac Cristian nu a expus

care anume prevederi legale au fost eronat aplicate și în ce a constat concret

eroarea admisă de către instanța de apel la individualizarea executării

pedepsei.

Totodată, instanța de recurs respinge alegațiile recurenților precum că

prejudiciul moral încasat din contul lui Burlac Cristian și Burlac Nina în

beneficiul lui Dogochear Anatolie în mărime de 16 000 lei, este exagerat de

mare, or, a fost confirmat faptul că, în urma acțiunilor inculpatului, partea

vătămată Dogochear Anatolie suferit leziuni corporale, a fost supus stresului

și emoțiilor negative.

În consecință, Colegiul penal constată că instanța de apel în decizia

recurată a indicat și motivat pe deplin pedeapsa aplicată, a dat apreciere

tuturor circumstanțelor, inclusiv celor menționate de recurenți și a luat în

considerare pericolul social al acțiunilor inculpatului și personalitatea

inculpatului, stabilind o pedeapsă în limitele Legii penale și echitabilă, ce

corespunde atât principiului proporționalității cât și scopului pedepsei

penale, astfel încât să asigure restabilirea echității sociale, corectarea

inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea inculpatului cât și a altor persoane.

Colegiul penal, menționează și faptul că pedeapsa stabilită

inculpatului Burlac Cristian corespunde și prevederilor Recomandării

Comitetului de Miniștri referitoare la regulile europene asupra sancțiunilor

aplicate, adoptate la 19 ortombrie 1992, aceasta fiind corespunzătoare

sancțiunii și totodată proporțională gravității infracțiunii comise, precum și

situației personale a făptașului.

Astfel, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe

aspectele contestate nu se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și

pentru a evita repetări inutile, le acceptă și le însușește, fapt ce vine în

corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în

cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO,

deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles

ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs

Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil

necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o

instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale

supuse atenției sale.

În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept

19

invocate de recurenți ce ar fi afectat hotărârea instanței de apel atacată sub

aspectele contestate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este

legală și întemeiată, iar recursul ordinar declarat este inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către reprezentantul

legal al inculpatului, Burlac Nina cu inculpatul Burlac Cristian, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 septembrie 2020,

în cauza penală în privința lui Burlac Cristian XXXXX, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 29 aprilie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

20