1ra-371/2020 — art. 196 al. 4; 196 alin. 4 CP

1ra-371/2020 — art. 196 al. 4; 196 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.1ra-371/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

10 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Boico Victor

judecând în ședință, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

avocatul Moloșag Natalia în numele părții vătămate Bălțatu Ion, de către avocatul

Babără Marian în numele inculpatului și recursul suplimentar declarat de către

avocatul Moloșag Natalia în numele părții vătămate Bălțatu Ion, prin care solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 iulie 2019, în

cauza penală privindu-l pe

Burlaciuc Teodor XXXXX, născut la XXXXX, originar

din XXXXX, domiciliat în XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursurilor ordinare în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Burlaciuc Teodor a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de

art. 190 alin. (5) și 190 alin. (5) Cod penal, fiindu-i stabilite pedepsele:

- în baza art. 190 alin. (5) Cod penal – 8 ani închisoare, cu ispășirea pedepsei

în penitenciar de tip închis, cu privarea dreptului de a ocupa anumite funcții sau de

a exercita activități ce țin de administrarea bunurilor și a mijloacelor financiare pe

un termen de 3 ani;

- în baza art. 190 alin. (5) Cod penal – 8 ani închisoare, cu ispășirea pedepsei

în penitenciar de tip închis, cu privarea dreptului de a ocupa anumite funcții sau de

a exercita activități ce țin de administrarea bunurilor și a mijloacelor financiare pe

un termen de 3 ani;

În baza art. 84 alin. (1), (2) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate,

i s-a stabilit pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 9 ani cu

ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea dreptului de a ocupa

1

anumite funcții sau de a exercita activități ce țin de administrarea bunurilor și a

mijloacelor financiare pe un termen de 5 ani.

S-a admis parțial acțiunea civilă a lui Bălțatu Ion, s-a încasat de la inculpat în

beneficiul părții vătămate suma de 1 100 000 lei cu titlu de prejudiciu material, suma

de 791 065 lei cu titlu de dobândă de întârziere aferentă.

în primul episod, în perioada lunii august 2012, acționând în scopul dobândirii ilicite

a bunurilor altei persoane, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor

sale, prevăzând urmările sale și admițând în mod conștient survenirea acestora,

acționând din interes material, în timp ce se afla în apropierea imobilului nr. 99 de

pe XXXXX, în urma înțelegerii privind tranzacția de schimb valutar din lei în euro

la un curs mai convenabil, a primit de la Bălțatu Ion mijloace bănești în sumă de 1

000 000 lei, după care, neonorându-și obligațiile asumate, pe care de altfel nici nu

intenționa să le îndeplinească, neavând înregistrat așa gen de activitate, a însușit

banii primiți, folosindu-i în scopuri personale, prin ce a cauzat părții vătămate

Bălțatu Ion un prejudiciu material în proporții deosebit de mari.

Tot el, Burlaciuc Teodor, pe al doilea episod, acționând în scopul dobîndirii

ilicite a bunurilor altei persoane, în luna februarie 2015, dându-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și admițând în mod conștient

survenirea acestora, în urma înțelegerii cu cet. Vartic Vitalie privind tranzacția de

schimb valutar din euro în ruble rusești la un curs mai favorabil, fără a desfășură în

condiții legale așa gen de activitate, în timp ce se afla în XXXXX, a primit de la cet.

Vartic Elisaveta soția lui Vartic Vitalie, suma de 15 000 Euro, echivalentul conform

cursului BNM a sumei de 375 000 lei MD, după care, neonorându-și obligațiile

asumate, pe care de altfel nici nu intenționa să le îndeplinească, i-a însușit, folosindu-

i în scopuri personale, prin ce a cauzat părții vătămate Vartic Vitalie un prejudiciu

material în proporții deosebit de mari.

Prin acțiunile sale intenționate Burlaciuc Teodor, a însușit de la părțile

vătămate, mijloace bănești în sumă totală de 1 375 000 lei, ceea ce constituie

proporții deosebit de mari, reieșind din prevederile art. 126 Cod penal.

Astfel, prin acțiunile sale, instanța de fond a reținut că Burlaciuc Teodor a

comis infracțiunea prevăzută de art. 190 alin.(5) Cod penal, individualizată prin

„escrocheria, adică dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în

eroare a mai multor persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase,

în privința naturii, calității substanțiale ale obiectului, actului juridic nul, anulabil,

dacă încheierea acestuia este determinată de comportamentul dolosiv, săvârșite în

proporții deosebit de mari".

Astfel, acțiunile lui Burlaciuc Teodor au fost încadrate în baza art. 190 alin. (5);

190 alin. (5) Cod penal, escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei

persoane prin inducerea în eroare a mai multor persoane prin prezentarea ca

adevărată a unei fapte mincinoase, în privința naturii, calității substanțiale ale

2

obiectului, actului juridic nul, anulabil, dacă încheierea acestuia este determinată

de comportamentul dolosiv, săvârșite în proporții deosebit de mari.

Marian în numele inculpatului, solicitând casarea totală a sentinței, pronunțarea unei

noi hotărâri prin care inculpatul să fie achitat, invocând că, sentința primei instanțe

este una ilegală și neîntemeiată, iar inculpatul a fost condamnat pentru niște relații

civile, fără a fi constatate și demonstrate elementele componente ale infracțiunilor

imputate.

A susținut că, declarațiile apelantului au fost confirmate de însuși Bălțatu Ion,

care a confirmat că au fost relații de împrumut, că apelantul i-a recunoscut în

permanență datoria, că a semnat recipisa, că i-a propus transmiterea unui bun imobil

în schimbul datoriei, etc, doar că acesta, nu a urmat calea legală - inițierea unui

proces civil dat fiind că deținea toate probele necesare acestei acțiuni procesuale, ci

a ales să meargă pe latura penală, omițând că componența de infracțiune nu există,

aceleași relații civile au existat și între apelant și cu Vartic Vitalie, deoarece s-a

atestat cert că acestuia i-au fost restituite toate sumele primite, că apelantul a

recunoscut și confirmat existenta datoriei, că a acționat constant în vederea restituirii

ei și chiar a restituit-o integral.

Așa dar, acuzațiile aduse se bazează exclusiv pe faptul obținerii unor sume de

bani, pe care apelantul nu a reușit să le restituie în termen. Cu toate acestea, el a

recunoscut în permanență obligațiile avute, a fost de acord să le restituie, a semnat

și eliberat recipise justificative și confirmative, care atestă efectiv faptul primirii

banilor, doar că, din motive independente de voința sa, nu a reușit să își onoreze

obligațiile civile asumate.

A mai indicat că, cauzele acestor întârzieri sunt anume acțiunile altor persoane,

cărora, la rândul său apelantul le-a împrumutat diverse sume de bani: lui Jarcuțchii

Zinaida, suma de 386 258 euro, pentru o perioadă de doi ani de zile, pe care aceasta

s-a obligat să-i restituie până la data de 26.11.2016, ce se confirma prin recipisa din

26.11.2014; lui Zlatov Andrei, în baza raporturilor de împrumut, confirmate prin

recipisa din 15.07.2015, căruia i-a fost acordată suma de 7 600 dolari SUA, pe care

s-a obligat să-i restituie până la data de 14.07.2016; lui Frumusachi Fiodor, căruia,

având în vedere relațiile de rudenie, acționînd sub imperiul încrederii avute în acesta,

la rugămintea și insistența lui, i-a fost împrumutat 203 000 euro, sub pretextul

dezvoltării businessului său, pentru o perioadă scurtă de timp, fără dobânzi, dar care

a refuzat să îi întoarcă, fapte pentru care a fost depusă plângere penală, cauză ce este

instrumentată de Procuratura Chișinău, of. Buiucani, care acum este în procedura

Judecătoriei Chișinău, s. Centru, circumstanță în care, fiind bănuit de comiterea

infracțiunii, acest martor a refuzat să-i confirme existența datoriilor avute.

Prin urmare, doar din considerentul că inculpatul a căzut, la rândul său, în

dificultăți financiare, el nu a putut onora, în termen, obligațiile asumate, iar pentru

faptul că nu a respectat anumite termene de restituire a împrumuturilor avute - a fost

3

condamnat. Aceasta presupune explicit situația pedepsirii penal a inculpatului pentru

neachitarea în termen a datoriilor, ce este interzis expres prin art. 1, Protocolul nr.4

la Convenția din 04.11.50 pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, care stabilește că nimeni nu poate fi privat de libertatea sa pentru

singurul motiv că nu este în măsură să execute o obligație contractuală.

Procurorul nu a constatat nici înșelăciune și nici abuz de încredere în acțiunile

inculpatului în raport cu persoanele de la care a primit împrumutul. Totodată, norma

penală nouă, pentru care a fost condamnat apelantul, nu este în nici un fel coroborată

cu învinuirea inițială adusă acestuia, după cum ea nu este constatată și confirmată de

probatoriul administrat la dosar. Prima instanță s-a limitat la transcrierea formală a

prevederii noi asupra faptelor calificate în baza legii vechi ceea ce face foarte dificilă

apărarea. Însă, realitatea existentă, care califică aceste raporturi ca fiind niște relații

civile ordinare, descalifică posibilitatea atât a procurorului cât și a instanței de

judecată de a insinua existența elementelor componente ale vreunei infracțiuni în

faptele apelantului.

apelul declarat a fost admis, casată total sentința, pronunțată o nouă hotărâre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță prin care:

Burlaciuc Teodor a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 196 alin. (4) Cod penal(episodul cu partea vătămată Bălțatu Ion), eliberat de

pedeapsa penală din motivul expirării termenului de prescripție privind tragerea la

răspundere penală;

Burlaciuc Teodor a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 196 alin. (4) Cod penal(episodul cu partea vătămată Vartic Vitalie), fiindu-i

stabilită pedeapsa sub formă de închisoare de 2 ani;

În baza art. 90 Cod penal, s-a suspendat condiționat pedeapsa aplicată lui

Burlaciuc Teodor, fiindu-i stabili un termen de probațiune de 2 ani, obligându-l să

repare dauna cauzată prin infracțiune în termen de 1 an.

S-a admis parțial acțiunea civilă a lui Bălțatu Ion, s-a încasat de la inculpat în

beneficiul părții vătămate suma de 1 100 000 lei cu titlu de prejudiciu material, suma

de 791 065 lei cu titlu de dobândă de întârziere aferentă.

4.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că, prima instanță nu a dat

o apreciere cuvenită prevederilor legale ce guvernează speța dedusă judecății, or,

instanța de apel reține din totalitatea de probe administrate de instanța de fond și

verificate în apel, nefiind apreciate, cu respectarea prevederilor art. 27, 99-101 CPP

al RM, din punct de vedere al pertinenței, concludenții și veridicități, iar toate

probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Instanța de apel a constatat că, Burlaciuc Teodor, în perioada lunii august 2012,

acționând în scopul cauzării de daune materiale, dându-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările sale și admițând în mod conștient

survenirea acestora, prin înșelăciune și abuz de încredere, în timp ce se afla în

4

apropierea imobilului XXXXX, în urma înțelegerii privind transmiterea mijloacelor

bănești pentru o perioadă nedeterminată de timp în condiții de profit, ținând cont de

activitatea acestuia privind tranzacții de schimb valutar, fără a desfășura în condiții

legale așa gen de activitate, a primit de la Bălțatu Ion mijloace bănești în sumă de 1

400 000 lei, după care, la cererea lui Bălțatu Ion i-a restituit doar suma de 400 000

lei, iar restul sumei de 1000 000 lei nu i-a restituit la cererea acestuia datorită

transmiterii unei părți din bani cu titlu de împrumut unei alte persoane, care nu i-a

restituit în termen, și investirii celeilalte părți din bani într-o afacere proprie care s-a

soldat cu un eșec, prin ce a cauzat părții vătămate Bălțatu Ion un prejudiciu material

în proporții deosebit de mari.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Burlaciuc Teodor a comis infracțiunea

prevăzută de art. 196 alin. (4) Cod penal „cauzarea de daune materiale în proporții

deosebit de mari prin înșelăciune și abuz de încredere, dacă fapta nu constituie o

însușire”.

Tot el, Burlaciuc Teodor, în luna februarie 2015, acționând în scopul cauzării

de daune materiale, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale,

prevăzând urmările sale și admițând în mod conștient survenirea acestora, prin

înșelăciune și abuz de încredere, în urma înțelegerii cu Vartic Vitalie privind

transmiterea mijloacelor bănești pe o perioadă nedeterminată cu scop de profit,

ținând cont de activitatea acestuia privind tranzacții de schimb valutar, fără a

desfășura în condiții legale așa gen de activitate, în timp ce se afla în XXXXX, a

primit de la Vartic Elisaveta, soția lui Vartic Vitalie, suma de 15 000 Euro,

echivalentul conform cursului BNM a sumei de 375 000 lei, la cererea lui Vartic

Vitalie privind restituirea mijloacelor bănești, nu i-a restituit datorită faptului că

acești bani i-a transmis unei alte persoane cu titlu de împrumut, iar ultima nu i-a

restituit, prin ce a cauzat părții vătămate Vartic Vitalie un prejudiciu material în

proporții deosebit de mari.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Burlaciuc Teodor a comis infracțiunea

prevăzută de art. 196 alin. (4) Cod penal „cauzarea de daune materiale în proporții

deosebit de mari prin înșelăciune și abuz de încredere, dacă fapta nu constituie o

însușire”.

Analizând probele, cercetându-le prin prisma rigorilor de drept, instanța de apel

a considerat că acestea din urmă demonstrează indubitabil vinovăția inculpatului

Burlaciuc Teodor de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 196 alin. (4) Cod

penal, iar în contextul dat, prima instanță a făcut o apreciere eronată a probatoriului

administrat, ajungând în mod pripit la concluzia că faptele lui Burlaciuc Teodor

întrunesc elementele infracțiunilor prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal.

În acest sens, instanța de apel a mai indicat că afirmațiile inculpatului Burlaciuc

Teodor cu referire la suma de 1 000 000 lei, că i-a fost dat de partea vătămată Bălțatu

Ion în calitate de împrumut, parțial corespund realității, în situația în care, inculpatul,

fiind audiat în calitate de bănuit la data de 18.05.2018, a declarat că, de dânsul s-a

5

apropiat Bălțatu Ion și i-a comunicat că are suma menționată și dacă dorește să o ia

pentru a o folosi în activitate, careva termen de întoarcere nu a fost fixat. Personal,

dânsul cu rugăminte de ai transmite aceasta sumă nu a insistat, partea vătămată

singură a decis asupra acesteia.

La fel, inculpatul Burlaciuc Teodor, în calitate de bănuit a declarat că peste un

an de zile, de dânsul s-a apropiat Bălțatu Ion cu întrebarea de a îi întoarce suma de

bani, la ce el a comunicat că nu dispune de suma primită, deoarece a transmis-o altei

persoane și anume Frumusachi Tudor în sumă de 500 000 lei pentru activitatea

acestuia, iar restul sumei de 500 000 lei a pierdut în desfacerea activității lui cu

fructe.

Totodată, în cadrul ședinței, inculpatul Burlaciuc Teodor a relatat că, peste

aproximativ 2 luni a venit Bălțatul Ion și i-a restituit suma de 400 000 lei,

comunicându-i că în caz de necesitate va veni și îi va solicita restituirea sumei

restante, văzând că Bălțatu Ion nu se apropie aproximativ 2 luni, din banii luați de la

Bălțatu Ion a procurat fructe, legume, ocupându-se cu conservarea lor în butoaie mari

fără ai spune părții vătămate. Tot în acea perioada, nașului fiului său, Frumusachi

Tudor i-a împrumutat 500 000 lei pentru desfășurare activității sale. Apoi de dânsul

s-a apropiat Bălțatu Ion care i-a solicitat să-i restituie suma de 1 000 000 lei.

Astfel, instanța de apel a reținut o concordanță între declarațiile inculpatului

date atât în cadrul urmăririi penale cât și instanța de judecată, care a menționat că

banii i-a luat pentru activitatea pe care o desfășura legată de schimb valutar, care-i

aduce un profit, iar partea vătămată Bălțatu Ion știind despre aceasta și dorind să

profite din această activitate, i-a transmis banii inculpatului pentru a avea un câștig

din activitatea ultimului.

Totodată instanța de apel a apreciat critic declarațiile părții vătămate Bălțatu

Ion cu referire la faptul transmiterii banilor pentru a fi schimbate în Euro de către

inculpat, deoarece această versiune nu pare a fi credibilă în situația în care banii au

fost transmiși într-o zi, iar valuta pe care inculpatul ar trebuie să o restituie părții

vătămate Bălțatu Ion, trebuia să fie transmisă în altă zi, or, partea vătămată nu a adus

argumente plauzibile cu referire la faptul de ce nu s-a dus la casa de schimb valutar

să realizeze acest schimb valutar prin transmiterea banilor în lei și primirea valutei

în aceiași zi, fără alte careva riscuri pentru el.

Astfel instanța de apel a reținut ca fiind credibile anume declarațiile

inculpatului, or, anume profitul pe care trebuia să-1 primească Bălțatu Ion de la

activitatea pe care îl desfășura inculpatul ce ține de schimbul valutar, 1-a tentat și 1-

a determinat pe Bălțatu Ion să nu se ducă la casa oficială de schimb valutar, dar să

se adreseze inculpatului.

Totodată, instanța de apel a considerat că inculpatul nu a sustras banii părții

vătămate Bălțatu Ion, or probele demonstrează că banii i-a luat cu împrumut de la

acesta, pe care i-a transmis o parte la alți creditori, iar cealaltă parte a fost gestionată

defectuos de către inculpat, ce a dus la imposibilitatea restituirii acestor mijloace

6

bănești la solicitarea părții vătămate.

Instanța de apel a apreciat critic declarațiile martorului Frumuzachi Fiodor, care

în ședința de judecată a declarat că, Burlaciuc Teodor nu i-a împrumutat personal

sau membrilor familiei careva mijloace bănești, precum și faptul că, aproximativ în

anii 2014-2015, Burlaciuc Teodor s-a apropiat de dânsul, solicitându-i să declare la

poliție precum că a împrumutat de la inculpat suma de 50 000 euro, comunicând-i

că are probleme la poliție, or, ipoteza inculpatului este credibilă și nu a fost

combătută în nici o formă atât timp cât prin ordonanța procurorului adjunct al

procurorului-șef al mun. Chișinău, șef al oficiului Centru, din 12.03.2018, a fost

admisă plângerea avocatului Babără Marian în interesele lui Zasadnaia Zinaida și

Burlaciuc Teodor împotriva ordonanței din 25.01.2018 de refuz în pornirea urmăririi

penale în privința lui Frumuzachi Fiodor, /Vol.II, f.d.213-214/, totodată prin decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03.07.2019 a fost admis recursul

declarat de avocatul Babără Marian în interesele lui Burlaciuc Teodor si Zasadnaia

Ludmila si a avcoatului Chiriac Olesea în interesele lui Lebedeva Irina, casată

încheierea judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 27.11.2019 și adoptată o nouă

hotărâre, prin care au fost declarate nule ordonanța procurorului în Procuratura mun.

Chișinău, oficiul Centru din 08.05.2018 de scoatere de sub urmărire penală și

clasarea procesului penal și ordonanța procurorului, adjunct al procurorului-șef al

Procuraturii mun. Chișinău, șef al Oficiului Centru, Eremciuc Roman din

14.06.2018, cu remiterea materialelor cauzei penale procurorului pentru reluarea

urmăririi penale și înlăturarea încălcărilor.

Așa dar instanța de apel a ținut să remarce faptul că există un proces penal

privind tragerea la răspundere penală a lui Frumuzachi Fiodor, pe marginea

afirmațiilor lui Burlaciuc Teodor, care a relatat că în perioada anilor 2006-2011,

dânsul i-a împrumutat lui Frumazachi F., personal, în mai multe tranșe, suma totală

de 203 000 euro /Vol.II, f.d.213/.

Or, cu referire la speța examinată, inculpatul Burlaciuc Teodor a declarat că i-

a împrumutat lui Frumuzachi Fiodor miiloace bănești care aparțin lui Bălțatu Ion,

având datorie în suma totală de 203 000 euro, ceea ce denotă evident și elocvent că

declarațiile inculpatului Burlaciuc Teodor sunt veridice și urmează a fi apreciate în

acest sens ca fiind credibile.

În acest context, instanța de apel a considerat că declarațiile martorului

Frumuzachi Fiodor nu sunt credibile, iar declarațiile inculpatului Burlaciuc Teodor

cu privire la acest martor, ca fiind juste prin care se confirmă faptul transmiterii

banilor primiți de la partea vătămată Bălțatu Ion de către inculpat, care au fost

transmiși martorului Frumuzachi Fiodor, or în privința martorului dat a fost

prezentată decizia cu privire la obligarea organului de urmărire penală să

investigheze circumstanțele pretinse de inculpat, însă, din declarațiile părții vătămate

și a inculpatului, la caz, este evident că Burlaciuc Teodor a primit de la partea

vătămată Bălțatu Ion, mijloace bănești, care până la moment nu au fost restituite,

7

acesta la rândul său, o parte din bani a dat cu împrumut altor persoane, fără acordul

părții vătămate, fapt confirmat în ședința de judecată de ultima.

Sub aspectul laturii obiective, distincția principală dintre infracțiunile

specificate la art. 196 Cod penal și infracțiunile prevăzute la art. 190 Cod penal

constă în mecanismul de cauzare a daunelor materiale: în cazul infracțiunilor

prevăzute la art. 190 Cod penal, masa patrimonială a victimei este diminuată în

aceeași proporție în care sporește masa patrimonială a făptuitorului; în cazul

infracțiunilor specificate la art. 196 Cod penal, masa patrimonială a victimei nu

sporește în proporția pe care o exprimă eschivarea făptuitorului de a-și executa

obligațiile pecuniare față de victimă; sau masa patrimonială a victimei este

diminuată, fără însă a spori masa patrimonială a făptuitorului, în acest caz, este

evident că masa patrimonială a victimei a fost diminuată fără sporirea masei

patrimoniale a inculpatului Burlaciuc Teodor Ilie, urmare a transmiterii de către

inculpat a unei părți din banii părții vătămate la alți creditori fără ca ultimii să-i

restituie aceste mijloace bănești, precum și gestionarea defectuoasă a celeilalte părți

din bani primiți de la partea vătămată Bălțatu Ion, fără acordul ultimului.

Or, instanța de apel a considerat că, în cadrul cercetării judecătorești, nu a fost

probată intenția de a însuși mijloacele bănești de către inculpat, în situația în care,

partea vătămată Bălțatu Ion a relatat că, inculpatul și-a motivat imposibilitatea

transmiterii banilor prin faptul că a împrumutat unui terț o sumă de bani,

propunându-i să se întâlnească cu terțul respectiv pentru a-i întocmi o recipisă

precum că terțul îi este dator cu suma restantă, la care dânsul a refuzat categoric.

Ulterior inculpatul i-a întocmit o recipisă prin care a confirmat că-i este dator cu

suma de 1 mil și 100 000 lei, apoi inculpatul i-a propus să-i transmită din contul

sumei datorate anumite bunuri imobile și anume teren, depozit. La solicitarea sa de

a-i fi restituită suma datorată inculpatul îi propunea să mai aștepte, propunându-i că

o să întoarcă suma. De altfel inculpatul i-a restituit la cerere suma de 400 000 lei din

suma totală datorată.

Sub aspectul dat, instanța de apel nu a putut combate afirmațiile inculpatului

precum că dânsul a dat mijloace cu împrumut la alte persoane, care la moment sunt

datori acestuia, or, în susținerea afirmațiilor acestuia sunt declarațiile martorului

Jarcutchi Zinaida, care în cadrul cercetării judecătorești a declarat că, până în anul

2014, aflând-se într-o situație financiară dificilă Burlaciuc Teodor i-a împrumutat în

tranșă suma de aproximativ 300 mii de euro. Banii împrumutați de către inculpat au

fost transmis în tranșe în baza recipiselor semnate de către dânsa, că cu suma de 300

mii de euro primiți în calitate de împrumut de la Burlaciuc Teodor în perioada anilor

2010-2014 a executat lucrările de reparație în hotelul Manhaton din mun. Chișinău.

Str. Ciuflea 1, iar în anul 2014 a întocmit recipisa pentru suma de 300 000 de euro.

Totodată, din declarațiile martorilor Zasandnaia Zinaida și Fratea Veronica,

reiese că, aceștia nu cunosc dacă inculpatul să fi fost datorat bani unei persoane fizice

sau juridice, cunosc despre faptul că alte persoane datorau inculpatului.

8

Astfel, având la baza probele acumulate, în special declarațiile inculpatului,

părții vătămate și martorilor, instanța de apel a conchis ca fiind dovedită fapta că,

Burlaciuc Teodor a luat de Bălțatu Ion mijloace bănești în proporții deosebit de mari,

iar prin faptul că a transmis acești bani unor terți și i-a irosit în urma gestionării

defectuoase a lor, fără acordul părții vătămate, a cauzat daune materiale părții

vătămate, fără a urmări scopul de însușire a acestor bani.

Totodată, instanța de apel a respins argumentele inculpatului și avocatului

acestuia, precum că între inculpat și partea vătămată au existat relații de ordin civil,

or, deși la materialele cauzei penale există recipisa din 03.09.2013, în care se indică

că Burlaciuc Teodor îi datorează lui Bălțatu Ion 1 100 000 lei (vol.I, f.d.21), acesta

nu confirmă că banii transmiși de partea vătămată inculpatului au fost dați cu

împrumut, așa cum pledează inculpatul, astfel, acțiunile inculpatului denotă evident

că, mijloacele bănești transmise de partea vătămată Bălțatu Ion, nu au fost luate cu

scop de însușire, dar totodată aceste acțiuni au cauzat daună părții vătămate prin

înșelăciune și abuz de încredere.

Și în episodul cu partea vătămată Vartic Vitalie, instanța de apel a constatat cu

certitudine că, în acțiunile inculpatului Burlaciuc Teodor, sunt prezente elementele

constitutive ale infracțiunii de cauzare de daune materiale în proporții deosebit de

mari, în situația în care, în cadrul cercetării judecătorești, s-a confirmat că, Burlaciuc

Teodor a luat de Vartic Vitalie mijloace bănești în proporții deosebit de mari, însă

nu sub formă de împrumut, dar în gestiune, anume concret ce rezultă din activitatea

de schimb valutar, cu scopul obținerii unui profit de către inculpat, care nemijlocit

câștiga din cumpărarea și vânzarea valutei, și partea vătămată Vartic Vitalie care 1-

a creditat pe inculpat pentru ca ultimul să se ocupe cu o astfel de activitate, însă,

inculpatul fără acordul părții vătămate a transmis mijloacele bănești unor terți, care

nu i-au restituit aceste mijloace bănești, astfel neonorându-și obligațiile față de

inculpat, iar inculpatul i-a cauzat daune în proporții mari părții vătămate Vartic

Vitalie.

De asemenea, și în cazul respectiv, a fost confirmată latura subiectivă a

infracțiunii prevăzute de art. 196 Cod penal, așa dar, sub aspectul dat, instanța de

apel a notat că la caz a fost adeverită pe deplin intenția inculpatului Burlaciuc Teodor

de a cauza părții vătămate o daună materială, în situația în care de la bun început

dânsul nu a avut intenția de a restituie lui Vartic Vitalie mijloace bănești, i-a folosit

aceste mijloace bănești în alte scopuri decât cele convenite cu partea vătămată, în

urma activității de convertire a valutei, în situația în care, după primirea acestor

mijloace, inculpatul a dat banii lui Leahu Maxim.

În opinia instanței de apel, inculpatul Burlaciuc Teodor Ilie, obținând prin

înșelăciune și abuz de încredere mijloacele financiare de la părțile vătămate, cu

acordul ultimelor, sub pretextul de a obține un profit prin intermediul cursului

valutar, în dependența de creșterea valutei străine, a folosit acești bani fără acordul

părților vătămate, în alte scopuri, prin ce a fost cauzat părților vătămate un prejudiciu

9

în proporții deosebit de mari.

Astfel, instanța de apel a notat că, la caz, circumstanțele enunțate arată clar și

fără echivoc, că acțiunile inculpatului Burlaciuc Teodor sunt specifice anume faptei

prevăzute la art. 196 alin. (4) Cod penal, și nicidecum faptei prevăzute la art. 190

alin. (5) Cod penal, or, concluzia abordată de către prima instanță, este axată în cea

mai mare parte pe o opinie subiectivă și pripită.

5.1 Avocatul Moloșag Natalia în numele părții vătămate Bălțatu Ion, indicând

temeiurile pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură

penală, prin care solicită casarea deciziei, cu menținerea sentinței, invocând că:

- instanța de apel prin recalificarea acțiunilor inculpatului, a creat părților

vătămate o situație mai gravă;

- instanța de apel a încălcat procedura de judecare prevăzută de art. 414 Cod de

procedură penală și a admis o eroare gravă de fapt care a afectat soluția;

- a fost încălcat dreptul părții vătămate la examinarea cauzei în termeni

rezonabili ori trecerea termenului de prescripție nu îi este imputabilă acestuia,

deoarece toate incidentele procedurale care au condus la tergiversarea procesului în

cauză sunt ale părții inculpate și a instanțelor de judecată.

5.1.1 La data de 27 septembrie 2019, avocatul Moloșag Natalia în numele părții

vătămate a înaintat un recurs suplimentar, indicând temeiurile pentru recurs

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, prin care solicită

casarea deciziei, cu menținerea sentinței, invocând că:

- calificarea de către procuror și de prima instanță a acțiunilor inculpatului în

baza art. 190 alin. (5) Cod penal, este una legală și întemeiată deoarece prin probele

prezentate de acuzatorul de stat, s-a confirmat faptul că inculpatul a comis anume

infracțiunea prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod penal;

- printre criteriile de delimitare a infracțiunilor nominalizate, se consemnează

că, în cazul infracțiunii prevăzute de art. 196 Cod penal, făptuitorul nu obține în

posesie careva bunuri concrete ale victimei, ci se eschivează în mod fraudulos să-i

transmită victimei bunuri ce se cuvin ori se folosește de ele în detrimentul victimei.

Deci, dacă am fi în prezența infracțiunii prevăzute de art. 196 Cod penal, aceasta nu

poate presupune luarea din posesia victimei a bunurilor, altfel spus, sub aspectul

laturii obiective, distincția principală dintre infracțiunile specificate la art. 196 Cod

penal și infracțiunile prevăzute de art. 190 Cod penal, constă în mecanismul de

cauzare a daunelor materiale: - în cazul infracțiunii prevăzute de art. 190 Cod penal,

masa patrimonială a victimei este diminuată în aceiași proporție în care sporește

masa patrimonială a făptuitorului, pe când în cazul infracțiunii prevăzute de art. 196

Cod penal masa patrimonială a victimei nu sporește în proporția pe care o exprima

eschivarea făptuitorului de a-și executa obligațiile pecuniare față de victimă, sau

masa patrimonială a victimei este diminuată, fără însă a spori masa patrimoniala a

făptuitorului;

10

- raportând cele statuate mai sus, la argumentele aduse în textul deciziei

instanței de apel, precum că dobândirea ilicită intenționată a bunurilor altei persoane

prin înșelăciune sau abuz de încredere lipsește în acțiunile inculpatului, conchidem

că versiunea instanței de apel în această parte este eronată și nu coroborează cu

probele acumulate la dosar și cercetate de către instanța de judecată;

- în cazul infracțiunii prevăzute de art. 196 Cod penal, făptuitorul folosește

bunurile proprietarului și îi cauzează acestuia daună materială în modalitatea

prescrisă de dispoziție - prin înșelăciune sau abuz de încredere, însă bunul material

rămâne a fi în continuare ca proprietatea aceleiași persoane, ceea ce, la caz, nu a fost

realizat, pentru că partea vătămată i-a transmis mijloacele bănești inculpatului din

august 2012 pe care nu le-a restituit până în prezent, timp de 7 ani;

- pentru a încadra acțiunile inculpatului în baza art. 196 Cod penal, instanța de

apel urma să demonstreze prin careva probe că nu a avut loc însușirea banilor primiți

de inculpatul Burlaciuc Teodor, ci a fructului beneficiului, folosul utilizării banilor

încredințați lui. În decizia atacată nu este o atare motivare precum că în urma

acțiunilor inculpatului, cu referire la banii primiți de la părțile vătămate Bălțatu Ion

și Vartic Vitalie să se confirme existența elementelor infracțiunii prevăzute de art.

196 alin. (4) Cod penal, care prevede intenția spre folosire temporară a bunurilor, de

unde rezultă că prin decizia atacată faptelor săvârșite de inculpat li s-a dat o încadrare

juridică greșită;

- aprecierile instanței de apel relatate în pct. 14 și 25 a deciziei din 17.07.2019

se contrazic, sunt contradictorii, nu este clar și nu corespund stării de fapt constatate

de instanța de apel, or nici partea vătămată Bălțatu Ion și nici inculpatul Burlaciuc

Teodor nici în cadrul urmării penale nici în cadrul cercetării judecătorești nu au

declarat că ”Bălțatu Ion trebuia să primească profit de la activitatea pe care o

desfășura inculpatul ce ține de schimbul valutar”, nu există nici o probă în acest

sens;

- instanța de apel și-a motivat soluția contradictoriu, or, recalificând acțiunile

inculpatului în baza art. 196 alin. (4) Cod penal, instanța recunoaște că inculpatul a

primit banii conform recipisei prezentate de partea vătămată și anexate ca probe la

materialele cauzei, fapt recunoscut și de către inculpat că a primit banii de la partea

vătămată în august 2012 pentru a-i schimba în Euro și a-i restitui suma convertită în

Euro în câteva zile, iar pe de altă parte se invocă că acești bani nu au trecut în posesia

inculpatului și că nu au fost însușiți, dar nici nu au fost restituiți până în prezent.

Contradicția rezidă în faptul că concluzia privind lipsa acțiunii de sustragere este

incompatibilă cu constatarea săvârșirii infracțiunii de cauzare de daune materiale;

- faptul că inculpatul Burlaciuc Teodor de la bun început, de la momentul

primirii banilor avea drept scop comiterea infracțiunii de escrocherie, dobândirea

ilicită a banilor, și reaua-credință de a nu restitui banii se confirmă chiar prin

declarațiile inculpatului și acțiunilor lui pe parcursul a 7 ani de la momentul primirii

banilor de la pătimit, și anume: inculpatul Burlaciuc Teodor a primit suma de 1 000

11

000 lei de la partea vătămată Bălțatu Ion în luna august 2012, care urma să fie

schimbați în Euro și în cîteva zile să le restituie pătimitului pe care nu i-a restituit

timp de 7 ani, inculpatul în loc să restituie banii pătimitului Bălțatu Ion, inculpatul

s-a eschivat cu rea-credință, iar la data de 26.11.2014 a împrumutat suma de 368 258

euro lui Jarcuțchii Zinaida, fapt confirmat prin recipisa eliberată de către Jarcuțchii

Zinaida lui Buriaciuc Teodor privind transmiterea sumei de 368 258 euro la data de

26.11.2014. De asemenea inculpatul a afirmat că în anii 2014-2015 i-a împrumutat

lui Frumuzachi Fiodor suma de 203 000 Euro în loc să restitui banii pătimitului

Bălțatu Ion, de asemenea inculpatul în această perioadă a întreprins măsuri de

înstrăinare a bunurilor care îi aparțineau cu drept de proprietate ce se confirmă prin:

- procesul-verhal de examinare a obiectului din 08.05.2015, prin care se atestă că, la

08.05.2015 prin procesul verbal de percheziție, la domiciliului lui Burlaciuc Teodor

din XXXXX, au fost depistate contracte de donații pe imobilele ce au aparținut lui

Burlaciuc Teodor și recipisa in original ce atestă faptul transmiterii mijloacelor

bănești în sumă de 368 258 euro de către Burlaciuc Teodor lui Jarcuțchii Zinaida și

anume Contract de donație din 27.11.2014 intre Burlaciuc Teodor, Burlaciuc Elena

care donează bunul imobil din XXXXX cet Burlaciuc Anatolie prin reprezentantul

acestuia Sprinceană Andrei, notificat la notarul Dohocher Eugenia și înregistrat la

data de 27.11.2014 la oficiul cadastral cu nr. X pe 2 file (f.d.65); extrasul din registrul

bunurilor imobile pentru efectuarea tranzacțiilor din 02.12.2014 pe bunurile imobile

din X pe una filă; - contractul de donație din 27.11.2014 Burlaciuc Todor, Burlaciuc

Elena care donează bunul imobil din XXXXX cet. Burlaciuc prin reprezentantul

acestuia Sprinceană Andrei, notificat la notarul Dohocher Eugenia și inregistrat la

data de 27.11.2014 la oficiul cadastral cu nr. X pe 2 file; - extrasul din registrul

bunurilor imobile pentru efectuarea tranzacțiilor din 02.12.2014 pe bunurile imobile

din XXXXX pe una filă; - extrasul din registrul bunurilor imobile pentru efectuarea

tranzacțiilor din 02.12.2014 pe bunurile imobile din XXXXX pe una filă.

5.2 Avocatul Babără Marian în numele inculpatului, indicând temeiurile pentru

recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod de procedură penală, prin

care solicită casarea deciziei și a sentinței, pronunțarea unei decizii prin care

inculpatul să fie achitat, invocând argumente similare cu cele indicate în apelul

său(pct. 3.2 din prezenta decizie), invocând suplimentar:

- instanța de apel just a stabilit lipsa elementelor infracțiunii de escrocherie în

faptele inculpatului, însă greșit a stabilit necesitatea recalificării acestor relații civile

prin prisma elementelor infracțiunii stabilite la art. 196 Cod penal;

- tot probatoriul administrat în dosar induce doar o unică concluzie – existența

unor relații civile;

- însuși Bălțatu Ion, a confirmat că au fost relații de împrumut, că Burlaciuc T.

i-a recunoscut în permanență datoria, că a semnat recipisa, că i-a propus transmiterea

unui bun imobil în schimbul datoriei, etc, doar că acesta, nu a urmat calea legală -

inițierea unui proces civil dat fiind că deținea toate probele necesare acestei acțiuni

12

procesuale, ci a ales să meargă pe latura penală, omițând că componentă de

infracțiune nu există! Totodată, suma împrumutată deja se află pe contul special al

executorului judecătoresc, urmând doar сa Bălțatu T. să o primească;

- instanța de apel a recalificat acțiunile în baza unei norme ce nu cuprinde

activitatea recurentului și imposibilitatea obiectivă a acestuia de a restitui sumele de

bani împrumutate/primite, în asemenea circumstanțe, prima instanță și instanța de

apel au încălcat dreptul la un proces echitabil al recurentului;

- recalificarea acțiunilor efectuată de instanța de apel nu este în nici un fel

coroborată cu probele din dosar și cu constatările acestei instanțe, care și-a axat

argumentarea soluției prin existența unor raporturi civile dintre părți, dar a considerat

eronat că aceste raporturi civile pot fi calificate ca si cauzare de daune prin

înșelăciune sau abuz de încredere;

- este vădit ilegală si neîntemeiată soluția instanței în partea adjudecării

dobânzii de întârziere, instanța a determinat calcularea acestei dobânzi în temeiul art.

942 Cod civil, care este în vigoare din data de 01 martie 2019 și care stabilește că în

cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la

dobândă de întârziere pentru suma respectivă din data imediat următoare scadenței

plății până la data în care s-a efectuat plata, la rata prevăzută la alin. (2) ori la o altă

rată prevăzută de dispozițiile legale speciale, această lege putea fi aplicabilă doar

pentru perioada valabilității sale: de la intrarea în vigoare până la ziua pronunțării

deciziei instanței de apel nu și pe perioada anterioară datei de 01 martie 2019, cum

a aplicat instanța de apel. Pe de altă parte, prevederea legală citată impune

determinarea concretă a existenței unei scadențe, a datei exacte la care urma să fie

restituit împrumutul, cu toate că acest împrumut instanța de apel nu îl recunoaște,

precum și nici nu stabilește data la care obligația trebuia să fi fost executată, de la

care a calculat pretinsa dobândă de întârziere.

(1) pct. 1¹) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul în Secția

reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție, prin care a manifestat acordul

cu recursurile declarate, a pledat pentru admisibilitatea recursurilor motivând prin

faptul că instanța de apel greșit a calificat acțiunile inculpatului, or, probele confirmă

că mijloacele bănești au fost însușite prin escrocherie.

constată că acestea urmează a fi admise din următoarele considerente.

În speță se constată că recurenții s-au conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și au declarat recursurile ordinare în termen.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul și să dispună

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

13

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de

procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a

agrava situația condamnaților. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate

da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima

instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori

numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce

împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului

de probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

Conform art. 101 Cod de procedură penală, fiecare probă urmează a fi apreciată

din punct de vedere al pertinenții, concludenții, utilității și veridicității, iar toate

probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor. Instanța de judecată

este obligată să motiveze în hotărâre admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor

probelor administrate.

La chestiuni de drept se referă cele ce țin de faptul: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a

fost individualizată și aplicată just, dacă fapta întrunește elementele infracțiunii,

dacă normele de drept procesual penal au fost corect aplicate și hotărârea adoptată

să conțină răspuns la toate motivele invocate.

În același context, Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile pronunțate

de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în

corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței ierarhic

superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se

avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau

motivarea în termeni generali – vagi, reprezintă motiv de casare.

Colegiul penal lărgit constată că aceste prevederi legale deși sunt obligatorii,

nu au fost întocmai respectate la judecarea prezentei cauze în ordine de apel.

Instanța de recurs consideră că soluția instanței de apel privind recalificarea

faptelor comise de inculpat din prevederile art. 190 alin. (5); 190 alin. (5) Cod penal

în cele ale art. 196 alin. (4); 196 alin. (4) Cod penal, adică de la infracțiunea de

escrocherie la infracțiunea de cauzare de daune materiale prin înșelăciune sau abuz

de încredere, este afectată de erori de drept prescrise de pct. 6) și 12) din art. 427

Cod de procedură penală, or greșit s-au apreciat și încadrat juridic faptele constatate

14

în urma administrării materialului probatoriu.

Prin urmare, în conformitate cu prevederile art. 113 Cod penal, atât prima

instanță, cât și cea de apel, era obligată să deducă din actele cauzei „(…)determinarea

și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile

săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală”.

În speță, se constată că instanța de apel a conchis asupra reîncadrării acțiunilor

săvârșite de inculpat în baza art. 196 alin. (4); 196 alin. (4) Cod penal, deoarece

faptele nu constituie o însușire.

Potrivit art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală la judecarea apelului, instanța

de apel trebuie să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar conform

art. 417 pct. 8) Cod de procedură penală în conținutul deciziei instanța, de rând cu

alte cerințe, trebuie să descrie temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelurilor, precum și motivele adoptării soluției date.

Instanța de apel a ignorat aceste prevederi legale, adoptînd o hotărîre ilegală și

neîntemeiată.

Colegiul penal lărgit menționează că, printre criteriile de delimitare a

infracțiunilor de escrocherie și cauzare de daune materiale prin înșelăciune sau

abuz de încredere, se consemnează că, în cazul infracțiunii prevăzute de art. 196 Cod

penal făptuitorul nu obține în posesie careva bunuri concrete ale victimei, ci se

eschivează în mod fraudulos să-i transmită acesteia bunuri care i se cuvin ori se

folosește de ele în detrimentul victimei. Deci, dacă am fi în prezența infracțiunii

prevăzute de art. 196 Cod penal, aceasta nu poate presupune luarea din posesia

victimei a bunurilor, or în caz contrar am fi sub incidența art. 190 Cod penal.

Astfel, conform practicii judiciare și doctrinare, noțiunea de ”dobândire ilicită”

este echivalentă cu cea de ”sustragere”. În sensul legii, se consideră sustragere -

luarea ilegală și gratuită a bunurilor din posesia altuia, care a cauzat un prejudiciu

patrimonial efectiv acestuia, săvârșită în scop acaparator.

Raportând cele statuate mai sus, la argumentele aduse în textul deciziei instanței

de apel, precum că fapta nu constituie o însușire, Colegiul penal lărgit conchide că

versiunea instanței de apel în această parte nu coroborează cu probele acumulate la

dosar.

Prin urmare, Colegiul lărgit menționează că în cazul infracțiunii prevăzute de

art. 196 Cod penal, făptuitorul folosește bunurile proprietarului și îi cauzează

acestuia daună materială în modalitatea prescrisă de dispoziție - prin înșelăciune sau

abuz de încredere, însă bunul material rămâne a fi în continuare ca proprietatea

aceleiași persoane, ceea ce, la caz, nu a fost realizat, pentru că părțile vătămate i-au

transmis mijloacele bănești inculpatului.

Este inexplicabilă motivarea instanței de apel(f.d. 161 v. IV) unde se indică ”că

inculpatul nu a sustras banii părții vătămate Bălțatu Ion, or, probele dobândite

demonstrează că banii i-a luat cu împrumut de la acesta, pe care i-a transmis o parte

la alți creditori, iar cealaltă parte a fost gestionată defectuos de către inculpat, ce a

15

dus la imposibilitatea restituirii acestor mijloace bănești la solicitarea părții

vătămate”, căci relațiile de împrumut sunt reglementate de Codul Civil, cartea a treia,

art. 1242 – 1250.

Totodată, Colegiul penal lărgit mai invocă că au rămas fără motivare

declarațiile inculpatului (f.d. 118 – 119 v. IV) unde el declară că ”a luat bani la

procente, d-l Vartic i-a propus acești bani, ... până când va avea nevoie de ei... Nu a

putut întoarce banii deoarece erau mulți datornici față de el: Frumuzache – 203 000

euro, Zarcuscaia – peste 300 000 euro.... Suma de 100 000 lei ia oferit-o lui Bălțatu

Ion ca dobândă la 1 mln lei împrumutați.”

Colegiul penal lărgit consideră că prezintă interes pentru instanță aflarea

adevărului și instanțele urmau să clarifice exact sumele oferite de părțile vătămate

inculpatului, dobânzile – procentele puse ca condiție la restituirea banilor. În acest

sens prezintă interes declarațiile martorului Leahu Maxim descrise în decizie(f.d.

164 – 165 v. IV) unde el declară că „i-a împrumutat inculpatului suma de 25 000

euro cu dobânda de 4.5% lunar”.

De asemenea, Colegiul lărgit specifică că, pentru a încadra acțiunile

inculpatului în baza art. 196 Cod penal, instanța de apel urma să invoce care probe

confirmă că nu a avut loc însușirea banilor primiți de inculpat, ci a fructului

beneficiului, folosul utilizării banilor părților vătămate. În decizia atacată nu este o

atare motivare precum că în urma acțiunilor inculpatului, cu referire la banii primiți

în numerar, să se confirme existența elementelor constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 196 alin. (4); 196 alin. (4) Cod penal, care prevede intenția spre

folosire temporară a bunurilor, de unde rezultă că prin decizia atacată faptelor

săvârșite de inculpat li s-a dat o încadrare juridică greșită.

Reieșind din aceste motive, se constată că decizia instanței de apel este motivată

contradictoriu, recursurile declarate de către avocatul Moloșag Natalia în numele

părții vătămate Bălțatu Ion, de către avocatul Babără Marian în numele inculpatului

și recursul suplimentar declarat de către avocatul Moloșag Natalia în numele părții

vătămate Bălțatu Ion urmează a fi admise, casată total decizia instanței de apel, cu

dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, deoarece instanța de apel nu s-a

pronunțat pe motivele invocate în apel și faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică

greșită.

art. 436 Cod de procedură penală, care reglementează procedura de rejudecare și

limitele acesteia, să se pronunțe argumentat și în strictă conformitate cu prevederile

legii penale și procesual-penale asupra tuturor circumstanțelor de fapt ale cauzei și

să țină seama de cele invocate în prezenta decizie, să verifice și să aprecieze probele

administrate și examinate în instanța de fond, să le dea o apreciere corespunzătoare,

ținînd cont de motivele casării deciziei atacate, să înlăture omisiunile admise și să

pronunțe o hotărîre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod

de procedură penală.

16

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de către avocatul Moloșag Natalia în

numele părții vătămate Bălțatu Ion, de către avocatul Babără Marian în numele

inculpatului și recursul suplimentar declarat de către avocatul Moloșag Natalia în

numele părții vătămate Bălțatu Ion, casează total decizia Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 17 iulie 2019, în cauza penală privindu-l pe Burlaciuc Teodor

XXXXX, cu dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de Apel Chișinău, în alt

complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 14 mai 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

17